HAGI TUDOSE

DE BARBU STEFANESCU DELAVRANCEA

“Hagi Tudose” este titlul unei nuvele, scrisă de

Barbu Ștefănescu Delavrancea. Cu timpul, opera a devenit una dintre cele mai
importante și valoroase nuvele ale literaturii române. Prima publicare a textului a
avut loc în revista „Lupta literară” în anul 1887, pentru ca mai apoi, acesta să apară
în volumul „Paraziții” (1892), care cuprindea cele mai importante nuvele ale lui
Delavrancea. În anul 1903, „Hagi Tudose” apare, în sfârșit, în volum distinct.
Autorul descrie personajul principal Tudose-Hagiul ca un personaj zgarcit care
iarna tremura de frig, vara murea de cald. Încă de mic, aduna banii pentru covrigi
primiți de la mama lui. Mai apoi, când devine calfă la găitănărie, strângea fiecare
bănuț, nu bea, nu se bucura de viață, mânca doar pâine, astfel încât, la vârsta de
treizeci de ani, ajunsese slab și arăta deosebit de bătrân. Hagiul se întovărășește cu
stăpânul său, devenind asociatul acestuia la prăvălie. Nu dorește să audă de
însurătoare, fiindcă aceasta însemna o cheltuială în plus («femeia, copiii, cer de
mâncare, veşminte, învăţătură»).
Bucurie mare pe hagiu când rămâne singur, stăpân la prăvălia unde lucra! Toate
erau ale lui! el tocmea preţul, el lua banii! cu tot avântul de care se
bucură,casa lui rămâne la fel de sărăcăcioasă şi dărăpănată! face economie şi la
lumânări, iar noaptea visează aur şi bani! Tresare de frică să nu fiee prădat, vrea să
aprindă candela, dar pune mai multă apă decât untdelemn gândindu-se la
cheltuială!
 Ajuns la bătrâneţe, prăvălia nu mai mergea aşa că a vândut tot şi s-a gândit să se
pună bine cu Dumnezeu mergând la Locurile sfinte! Le-a povestit tuturor cuma
văzut minuni făcute de Lemnul Sfânt şi a 'nceput să vândă bătrânilor, bucuroscă şi-
a acoperit cheltuiala călătoriei şi a mai reuşit să şi strângă si ceva banuti.
Bătrân si bolnav, simţindu-şi sfârşitul aproape,văzând ca nu mai rezista in frig si
foame, hagiul îşi calca pe inima si da un bănuţ nepoatei sa cumpere lemne pentru
foc si sa-i facă o ciorba de găină. Considera aceasta dorinţa drept o ,,pofta de
copil,, ,apoi se căieşte amarnic pentru banii cheltuiţi si-I cere nepoatei sa duca
inapoi carbunii cenuşa, fulgii si bucăţile de carne ramase pentru a recupera
jumătate din suma cheltuita. Moartea l-a găsit singur si bolnav, chinuit de frig si
foame , neprimind nimic din puterea galbenilor strânşi o viată întreagă. ,, Săracu,
ce bogat este!,,

PERSONAJ PRINCIPAL:
HAGI TUDOSE

CARACTERIZARE
Personajul principal este un barbat batran si slabut,poarta pe umeri o scurteica din
lastic, galbena,spalacita si patata cu untdelemn si ceara.
Este harnic si deloc risipitor. Nu cheltuia bani pe mancare ,umbland cu viclenie
prin pravalii si gustand din bucate, pe motiv ca  le incearca si mancand pe seama
negustorilor. Isi repara singur cizmele,si carpea singur hainele,cerea tigari cu
imprumut si nu-si platea darile.Casa lui Hagi Tudose era mica, intunecoasa si
zavorata,cu peretii cojiti si galbeni, tavanul negru si prafuit, mobilierul
saracacios,cu pat de scanduri acoperit cu o patura latoasa.Nu a avut familie
,considerand ca acestia i-ar fi cheltuit banii.Ajuns batran si bolnav,abia scoate un
banut pt lemne si o supa calda,apoi regretand gestul ,ii cere fetitei sa duca inapoi
carunii ramasi sa recupereze din bani.Moare chinuit de foame si frig ,singur cu
averea agonisita .
CITATE:
“In zece mii, el nu vede un purcoi de galbeni, ci zece mii de copii ai lui, fiecare cu
chipul si cu viata lui”.
“ Un sir necurmat de chinuri fericite, nebagand nimic in el, nepunand nimic pe el”.
“Vede toate, plateste toate.Icoanele si vorbele din biserica I se desteptara in
minte”
BARBU STEFANESCU
DELAVRANCEA.

11 aprilie 1858
Născut București

Decedat 29 aprilie 1918 (60 de ani)

Iași

Înmormântat Cimitirul „Eternitatea” din

Iași 

Căsătorit cu Ana Delavrancea

Copii Cella Delavrancea

Henrieta Delavrancea

Naționalitate român

Cetățenie  România 

Ocupație scriitor, orator și avocat

Limbi limba română

Studii Universitatea din

București