Hagi Tudose-rezumat pe capitole I.

La biserica Sfnta Troia, pe partea stng a oselei Vitan, erau civa btrni nelipsiide pe acolo, mndri tare de biserica lor i de zugrvelile ei de pe dinuntru i pe dinafar.Cnd aprea cte cineva care nu era de-al locului, ncepeau s-i cear prerea despre biserica lor.Dac pe trector l mpingea pcatul s zic ceva de sfinii uscai i drepi de pe ziduri, pedat rspundeau n vrful limbii c numai sfinii lor sunt sfini adevrai, nu ca aceia deastzi, cu ochi de om, cu mini i picioare tot de om obinuit.II.Autorul i amintete cum l-au judecat i pe el, ctitorul i alti trei dintre btrniicredincioi bisericii. Intre acetia se afla i Hagi-Tudose, mbrcat ntr-o scurteicsplcit i ptat, pe cnd ceilali erau mbrcai cu giubele lungi. Ctitorul luda de zor picturile bisericii, capul mucenicului Mina, capul archiereului NicolaeAutorul tcea iasculta. Ctitor ul continu, ludnd zugrveala Judecii de Apoi, artnd bogaiinemilostivi care se duc din zgrcenie n focul iadului cu sacii lor cu aur cu tot.La aceste cuvinte, jupn Hagiul nti ls capul n jos, apoi o terse binior de acolo. Ceitrei btrni rmai ncepur a cleveti despre zgrcenia lui Hagi-Tudose. C e plin degalbeni, dar nu d un sfan la cutia milei. C i astmpr foamea i setea gustnd pe la bcnii cte o mslin, o feliu de pastram, o gur de brag i spunnd apoi c suntscumpe i c sunt vremuri grele, n-are cine s plteasc. Apoi se npustir s rd dehainele i cizmele lui jerpelite, de obiceiul de a-i crpi hainele cu buci din ele nsele saude a fuma numai tutun de la alii.III.Hagiul nu fcea foc n sob nici pe cel mai mare ger, nu cumpra i el un porc laCrciun sau un miel la Pate, orict i-ar fi zis nepoat-sa, Leana. Era srac i nu avea penimeni altcineva, tria aciolat pe lng unchiul su cel zgrcit.De mic copil el fusese tare strngtor i pstrtor. Cnd era colar aduna banii pe care iddea mama lui ca s-i ia covrigi. Devenit calf la gitnrie strngea banii, nu bea, nu seuita i el dup fete, mnca pine i bea brag, de ajunsese slab, galben i btrnicios latreizeci de ani. Noroc cu fostul stpn c l mai lua la mas ca s-l mai ndrepte. Jupnul lluase tovar, asociat cu el la prvlie i se inuse de capul lui s se nsoare, dar Tudose nuvrusese nicicum, nevasta i copii nsemnau cheltuial: mncare, haine, coal, plimbrielnu avea de undeIV.Cnd i s-a izbndit visul de a rmne singur stpn pe prvlie, nu a mai tiut de el defericire. n prima sear, la nchidere, s-a inut dup ucenici, s nu trnteasc uile, s nusparg geamurile, s umble ncet cu lactele. Ajuns la csua lui, cu pereii cojii, prfuit irece, Tudose sttea pe ntuneric mulumind lui Dumnezeu c a fcut soarele, altfel ct ar ficheltuit el pe lumnri s lumineze prvlia ! Apoi se gndea numai la bani, ci are, undei-a ascuns, s nPersonajul principal din nuvela cu acelasi nume Hagi Tudose, are ca trasatura dominanta patima sa fata de bani care-l dezumanizeaza si il aduce in pragul nebuniei. Personajul este urmarit in evolutie din copilarie si pana la batranete, pe masura ce placerea de a economisii bani se transforma intr-o zgarcenie maladiva, distrugatoare,halucinanta. Caracterizarea personajului se realizeaza atat direct, cat si indirect. Cele mai semnificative raman insa faptele si vorbele personajului. Portretul personajului schitat sumar de autor se completeaza treptat cu detalii semnificative: purta pe umeri o scurteica din lastic, galbena, spalacita, patata de untdelemn si picata cu ceara. Desi acasa ingroapa mereu cazanele cu galbeni, hagiului nu-i placea sa cheltuiasca nimic. Ca sa nu plateasca mancarea el folosea diferite tertipuri cu multa viclenie: intra in pravalii, gusta cate ceva pe motiv ca incearca produsul, apoi pleca spunand ca sunt prea scumpe. Astfel bea si manca pe socoteala negustorilor, desi pe el il dadeau banii afara din casa Dorinta lui de a nu cheltui nici un

ban din cei stransi pentru placerea de a-i avea si admira il face sa-si repare singur cizmele, sa-si carpeasca singur hainele. El pandeste sa ia, ca un om nevoias cate o prescure de la biserica, cere cu imprumut cate o tigara si se sustrage tuturor obligatiilor comunitatii care ar presupune cheltuieli. De cand era de-o schioapa, pricepuse lumea. Cand mama lui ii dadea bani sa-si cumpere un simit el nu cheltuia banutul, fiindca stia ca are o bucata de paine in ghiozdan. Strangand ban langa ban, el se gandea ce putea face cu banii, ca sa guste bucuria lucrului pe care nu l-a cumparat. Prezentarea casei hagiului ne dezvaluie alte trasaturi ale proprietarului. Casuta era mica si intunecoasa, zavorata cu grija, cu peretii cojiti si galbeni, tavanul negru si prafuit, mobilierul saracacios, patul de scanduri acoperit cu o patura latoasa, doua perne din paie si una de lana imbracata intr-o fata soioasa Viata hagiului a fost plina de privatiuni,fara foc, fara fiertura. El nu a iubit pe nimeni,nu a avut familie, considerand ca prietenii, copiii si nevasta erau bani agonisiti si ascunsi. Ultimele clipe ale hagiului dezvaluie tragismul acestei existente. Batran si bolnav, simtindu-si sfarsitul aproape,vazand ca nu mai rezista in frig si foame, hagiul isi calca pe inima si da un banut nepoatei sa cumpere lemne pentru foc si sa-i faca o ciorba de gaina. Considera aceasta dorinta drept o ,,pofta de copil,, ,apoi se caieste amarnic pentru banii cheltuiti si-I cere nepoatei sa duca inapoi carbunii, cenusa, fulgii si bucatile de carne ramase pentru a recupera jumatate din suma cheltuita. Moartea l-a gasit singur si bolnav, chinuit de frig si foame , neprimind nimic din puterea galbenilor stransi o viata intraga. ,, Saracu, ce bogat este!,,