Lefter Popescu- caracterizare

Nuvela “ Doua loturi” de I.L.Caragiale ilustreaza drama omului obisnuit, al carui destin este
situat la granita dintre comic si tragic. In aceasta nuvela, Caragiale pune in lumina tragedia
psihologica a personajului principal si zbuciumul sau interior.

Lefter Popescu, pe numele Eleutheriu Popescu, este personajul principal din nuvela “Doua
loturi” de I.L. Caragiale. Eroul este un om obisnuit, care duce o viata modesta, de slujbas marunt
si umil. Prenumele “Lefter” este sugestiv pentru soarta personajului, sugerand destinul sau de om
sarac, condamnat la o viata plina de lipsuri. Prin caracterizarea directa, personajul este
prezentat ca fiind pesimist, neincrezator in norocul sau, ceea ce il determina sa cumpere
biletele de loterie cu bani de imprumut, asa cum a fost sfatuit de prietenii sai.

Modalitatea principala de caracterizare a personajului este caracterizarea indirecta: prin

fapte, atitudini, comportament, limbaj si relatia cu celelalte personaje. Barbatul este agitat si
obosit, dupa ce” toata casa a fost rasturnata de zece ori” in cautarea biletelor de loterie pierdute.
Sleit de puteri, el se energizeaza cand crede ca stie unde a pus biletele, dar cand afla ca sotia sa
daduse jacheta unei chivute in schimbul farfuriilor, le sparge, una cate una, de suparare.

Trairile interioare ale personajului principal reies in mod indirect prin faptele narate si
atitudinile celorlalte personaje fata de el. In relatia cu celelalte personaje, Lefter trece prin mai
multe stari sufletesti, de la speranta la deznadejde. Este nerabdator sa-si gaseasca biletele in
casa chivutelor si devine impulsiv si violent atunci cand Taca nu stie nimic despre ele. La
berarie, Lefter trece prin stari de depresie , deoarece in gazeta scria ca in sase luni banii vor
intra in fondurile loteriilor daca nu se prezinta nimeni cu biletele castigatoare. Il apasa un
sentiment de vinovatie cand d. capitan Pandele il acuza de imprudenta si neglijenta pentru
pierderea biletelor.

Caracterizarea protagonistului se realizeaza in mod indirect prin fapte, intamplari si stari

ale personajului.

De la deznadejde, Lefter Popescu trece la extaz si bucurie atunci cand gaseste pe neasteptate
biletele. Acesta se simte puternic, nemuritor si cel mai norocos om de pe pamant. Starea
aceasta de fericire nu dureaza foarte mult caci functionarul de la banca ii spune ca numerele de
pe biletele de loterie sunt inversate, prin urmare necastigatoare. Acesta este momentul in care
personajul este cuprins de revolta si dispret fata de propria persoana. Lefter Popescu
realizeaza ca nu-si poate depasi conditia umila si ca ii este sortit sa ramana un anonim pentru tot
restul vietii sale. Finalul nuvelei il prezinta pe Lefter “un mosneag micut” plimbandu-se prin
oras si soptind mereu acelasi cuvant : “vice-versa”.
Starile lui Lefter Popescu oscileaza intre speranta si deznadejde, liniste interioara deplina
si depresie, iar in cele din urma, acesta se cufunda intr-o prabusire psihologica.

Comicul de nume se reflecta in numele si prenumele personajului. Astfel, Popescu este un

nume banal si oarecare iar prenumele Lefter este sugestiv pentru destinul personajului fara
noroc la bani.