Hanu-Ancutei -Mihail Sadoveanu

Hanu-Ancutei (1928) este o stralucita creatie lirico-epica a lui Mihail Sadoveanu. Volumul
contine noua povestiri, relatate intr-un singur loc, la hanul Ancutei, de catre taranii moldoveni ce
poposeau aici pentru odihna si petrecere.

Intamplarile au loc in vreme veche, in timp mitic romanesc. Povestirile ilustreaza participarea
afectiva a povestitorilor la intamplarile relatate iar locul de desfasurare a actiunii este hanul
Ancutei sau imprejurimile lui.

In volumul “ Hanu-Ancutei”, Mihail Sadoveanu recurge la tehnica literara numita poveste in

rama sau poveste in poveste sau naratiune in naratiune, deoarece firul epic al volumului este
alcatuit din istorisiri narrate de fiecare data de catre unul dintre oaspetii ce poposeau la han
pentru odihna si petrecere. Povestitorii sunt ei insisi si participant cat si martori ai evenimentelor.

Locul de popas si de pe trecere este hanul Ancutei, unde se si intampla majoritatea faptelor
relatate in povestiri. Personajele sunt tarani moldoveni, care au placerea vorbei, povestesc cu
voluptate intamplarile si evenimentele respective. Hangita, atat Ancuta cea tanara, cat si mama
ei, “cealalta Ancuta”, constituie simbolul acelor locuri de legenda.

Ritualul ce se desfasoara la hanul Ancutei este acelasi in cele noua povestiri: lautari canta intre
doua istorisiri, iar inaintea fiecareia creeaza un moment de liniste, o atmosfera de vraja si emotie,
se aduc pui fripti pe tigla, se bea vin in cani noi, dup ace se sparg ele vechi; placintele “poale-n
brau”sunt fierbinti si aduse oaspetilor de catre Ancuta.

Personajele comune tuturor povestirilor, care se regasesc de-a lungul intregului volum sunt
comisul Ionita si fermecatoarea hangita, Ancuta.

Ambitia fiecarui povestitor este de a relata o intamplare mai interesanta, mai fascinanta decat
cea spusa inainte. Suspansul pe care comisul Ionita il creeaza prin promisiunea ca va spune o
poveste nemaipomenita, starneste curiozitatea si nerabdarea spectatorilor. Fiecare povestitor are
modul sau specific de a relata intamplarea si de a starni interesul ascultatorilor.

Toate intamplarile se petrec in timp mitic romanesc, un timp al credintelor stramosesti, cand
oamenii se conduc dupa legi nescrise, dar bine inradacinate in constiinta si spiritualitatea
taraneasca.

Prin compozitia inedita, “ Hanu-Ancutei” devine o carte de atmosfera, particularizata prin arta
povestirii si prin conturarea chipurilor taranesti, pe care autorul le-a admirat atat de mult.