Hanul Ancuei

(comentariu)
Mihail Sadoveanu este creatorul romanului istoric romnesc. Este un mare povestitor, alturi de Jon Neculce (perioada veche) i de Jon Creang (perioada marilor clasici). Mihail Sadoveanu a lsat o oper monumental concretizat n peste 100 de volume. Povestiri: Bordeienii, Hanu-Ancuei (1929), Dureri nbuite, Apa mrilor ntreaga oper triete prin excepionalul talent de povestitor al autorului. Povestirea sadoveniana capata rezonante de poem sau balada, pastrand accente de revolta si un profund sentiment de nemultumire, generat de nevoia de libertate si demnitate a eroului sadovenian, care este adesea taranul roman intr-o infinitate de ipostaze, confirmand marturisirea autorului: taranul a fost principalul meu erou. Intr-o epoca in care se cultiva cu predilectie poezia citadina, Mihail Sadoveanu a imbogatit substantial traditia poeziei de inspiratie rurala. Eroii sadovenieni din povestirile de inspiratie rurala sunt oameni cu o anumita structura sufleteasca, oameni blajini si intelepti, cu un acut simt al dreptatii, al libertatii si demnitatii, aparatori ai unor principii etice fundamentale. George Calinescu considera ca miscarile regresive sunt o caracteristica a literaturii sadoveniene. Rabdatori in suferinta, taranii lui Sadoveanu tin vesnic in sufletul lor dureri nestinse si se retrag in mijlocul naturii, fugind de forte ostile, fie rabufnesc cu violenta implinindu-si dreptatea si mentinand nealterat sentimentul demnitatii umane. De altfel titlul volumului de povestiri din 1904, Dureri inabusite este sugestiv pentru retragerea in durerea interiorizata, devenita o taina ce greu se lasa dezvaluita, eroii izolandu-se in tacere si singuratate. Adevarul, dreptatea, demnitatea, iubirea patimasa alcatuiesc universul sufletului taranesc in povestiri dramatice ca: In drum spre Harlau, Pacat boieresc, O umbra, Hotul, O poveste de demult cuprinse in volumele Dureri inabusite, Povestiri, O istorie de demult. Sadoveanu neaga orasul, considerat ca un spatiu al instrainarii, in care eroii traiesc drame ale dezechilibrului sufletesc, in timp ce satul conserva cele mai valoroase elemente de spiritualitate romaneasca. Scriitorul evoca istoria unui popor, dandu-I dimensiuni mitice, individualizand-o. el este in primul rand un povestitor, iar povestirea capata rezonante de poem sau balada, pastrand accente de revolta si un profund sentiment de nemultumire, generat de nevoia de libertate. In acest sens, descoperim tendinta de retragere in trecut, si de rezistenta in fata civilizatiei (Hanu Ancutei, Tara de dincolo de negura). Conform Dictionarului Enciclopedic Roman han inseamna constructie situata de obicei la o incrucisare de drumuri, care servea pentru adapostirea calatorilor si vehiculeleor. Tema abordata este cea a hanului loc de securitate de adapost, de petrecere pentru drumeti. Compozitional opera cuprinde noua povestiri aparent independente, desi unitare, axate pe urmatoarele aspecte: patru erotice, din care doua cu final fericit (Cealalta Ancua si Istorisirea Zahariei Fantanarul) si doua cu sfarsit tragic

fantastic si celelalte cu caracter social ( Negustor Lipscan ) sau social-istoric (Iapa lui Voda si Orb sarac) Caracterul unitar al operei este conferit de: 1. Locul in care se povestesc intampalrile la Hanul Ancutei, in cadrul unui ceremonial anumit: povestitori vin din cai noi, serviti de cofacel, care ofera nu numai vin, ci si zambeste, ce nu-I sunt diferite nici calugarului de la Durau. 2. Timpul istoric nedeterminat al intamplarilor timpul lui a fost odata (ca in basme). Trecutul are o aura mitica si misterioasa 3. Cadrul natural al intamplarilor. Desi in povestiri este adus tot pamntul Moldevei de dinco,lo de Prut (Orb sarac) pana in partile lesesti ( Negustor Lipscan ) si cele unguresti ( Cealalta Ancuta), ca de altfel si imprejurimile vaii Siretului (Judet al sarmanilor), cele mai multe din intamplari au loc in imprejurimile Hanului Ancutei, in privelistea, cu deschidere spre apa Moldovei si spre peisajul carpatin 4. Tendinta de retragere in trecut, elogiul vietii patriarhale cu obiceiuri, traditii si bucate moldovenesti; trasatura dominanta a oprei sadoveniene in general a fiecarei povestiri in parte, ostilitatea fata de civilizatia moderna fata de tren, in primul rand adevarata ticalosie si dracie un fel de carute pe roate trase de o masina care umbla singura cu foc si fara cai, cea ce il determina pe ciobanul de pe Rarau sa-si faca cruce. Oarecum, reticent dar ingaduitor cu folosirea ceasului, mos Leonte nu admite ca femeile sa poarete palarie iar capitanul de mazli, Neiculai Isac. 5. Personajele operei, ca in multe povestiri sadoveniene, sunt vazute ca prototipuri sau chiar arhetipuri si sunt realizate prin procedee comune.