POVESTIREA “Cealalta Ancuta” din vol.

”Hanu Ancutei”-
M.Sadoveanu

Volumul “Hanu Ancutei” de M.Sadoveanu a aparut in 1928

Mecanismul scrierii epice se bazeaza pe tipul de povestire in rama
In alcatuirea volumului sau,Sadoveanu imbina o serie de noua istorii inglobate cum
sunt:”Iapa lui Voda”,”Haralambie”, “Balaurul” ,”Fantana dintre plopi” ,”Cealalta
Ancuta”,”Judet al sarmanilor” ,”Negustorul lipscan”,”Orb sarac” ,”Istorisirea Zahariei
fantanarul”. In povestirea rama “Iapa lui Voda” recunoastem aici elementele unui prolog
care surprinde un anumit spatiu al istorisirilor, acest spatiu fiind hanul; acesta este un
spatiu de trecere dar si un loc de popas prielnic comunicarii si comuniunii umane in
care ,eliberat de orice agresiuni exterioare,omul poate sa rosteasca povestile. La han
celebreaza ca o adevarata zeita vestala Ancuta.
Ea devine un element de perenitate in curgerea timpului alaturi de toposul mitic al
hanului-cetate .
Timpul enuntarii este si el privilegiat:” O toamna aurie cand am auzit multe povesti
la hanul Ancutei.” Toamna este anotimpul preferat deoarece este un timp al roadelor ,al
bucuriei, al vietii si al placerilor , dar si un anotimp al contemplatiei ,a varstelor si
amintirilor dintr-o perspectiva. Cele doua perspective se intalnesc in povestire , in
evocarea unei lumi.
In “Iapa lui Voda “ evocarea hanului si a aurei legendare a acestuia , pregateste
aparitia unui personaj esential pentru seria narativa. Daca initial , avem o voce
narativa anonima care relateaza la persoana I, pe parcurs aceasta va delega vocea
celui care va fi narator in “Iapa lui Voda”, interpret, respectiv actor in aceeasi
povestire , dar si narator-ordonator al intregului scenariu epic, comisul Ionita de la
Draganesti .
Cele noua povestiri respecta trasaturile speciei: prezenta unei naratiuni
subiectivizate, alternanta naratorilor, surprinderea ceremonialului povestirii cu
efectul ascultarii si reactia auditorilor,valoarea si semnificatia pilduitoare a
evenimentelor narate.In acelasi timp vom regasi in volum experiente dramatice de
viata:iubiri patimase impartasite, sau generatoare de suferinte ,intamplari care
evidenteaza nevoia de justitie si pedepsirea nedreptatii,cautarile de sine si aventurile
perioadei de formare ale varstei tineretii.
Povestirea mentionata prezinta o poveste de dragoste care reuseste sa inlature
convenientele si barierele sociale.
Naratorul este Ienache coropcarul,un negustor ambulant.Pretextul evocarii este
legat de nostalgia pentru vremurile de altadata, se impleteste cu nostalgia tineretii,a
paradisului pierdut,care va putea fi regasit de catre toti povestasii doar prin functia
recuperatoare,anamnetica a povestirii.Pentru Ienache acel “atunci” care se afla in antiteza
cu un “acum”,in care “”traieste o lume noua si becisnica” reprezinta momentul cand traia
viata intens,plenar,dar si un timp al prosperitatii cand “noi,coropcarii eram imbratisati ca
niste prieteni buni”.Ca un narator versat,negustorul nu intra de-a dreptul in relatarea
evenimentelor la care a fost martor si participant
Suntem introdusi in medias res,o intamplare la care coropcarul a fost martor si
participant:evadarea si aventurile lui Todirita Catana”un razas cuprins “,fost mercenar in
tari straine.Aflam despre el ca,indragostindu-se de duduca Varvara,sora vornicului
Bobeica si dragostea fiind reciproca,cei doi incearca sa fuga in lume.Deoarece legatura
lor sfideaza regulile sociale,slujbasii agiei ,la porunca vornicului,ii urmaresc si ii
captureaza.Todirita Catana este prins si inchis la Iasi in turnul Goliei,eveniment la care
asista si negustorul.Datorita puterilor sale si a fortei exceptionale,isi roade funiile cu care
este legat si inlatura gratiile reusind sa evadeze.In drumul sau spre negot,indreptandu-se
spre hanul Ancutei,Ienache se intalneste cu evadatul care il ia in caruta sa si il pune sa-i
promita ca-l va ghida pe Costea Caruntu,slujitorul de la agie,spre drumul de la
Timisesti,in cazul in care acesta il va interoga.La han,Todirita si Ancuta comploteaza cu
intentia de a o salva pe duduca Varvara de pedeapsa izolarii la manastire.Todirita pleaca
de la han,iar la sosirea. urmaritorilor,negustorul se tine de cuvant,iar Ancuta ii indeamna
sa treaca pe “podul umblator” de la Tupilati pentru a evita orice intalnire cu fugarul.Dupa
sfatul Ancutei,trece mai intai Costea Caruntu cu trasura duducai Varvara,urmand ca mai
tarziu sa treaca si ceilalti soldati.Ienache ,in zori,este martor la gasirea lui Costea
Caruntu,legat si batut,iar mai tarziu afla ca cei doi indragostiti s-au refugiat in “tara
ungureasca”.
Desi naratorul este negustorul ambulant Ienache ,eroul povestirii este Todirita
Catana.Ca toate personajele romantice,el este un individ exceptional care actioneaza in
situatii exceptionale.Naratorul ii face in mod direct,un portret fizic,din care
retinem””om nalt si voinic-subtire in mijloc si lat in spate.Avea mustati balai si ochii
negri(…)era imbracat cu mintean si cu ciubote rosii cu tureatca rasfranta”.Statura
impunatoare,tinuta mandra si demna,privirea intensa,”buzele sangerate” ,tradeaza o fire
orgolioasa si pasionala.,precum si o vointa puternica,abia tinuta in frau.
Costea Caruntu il caracterizeaza direct,afirmand despre el ca este “un rau si un
misel”,”un razas nebun si nemernic”,sanctionand in acest fel nesupunerea fata de regulile
sociale.De altfel el insusi marturiseste”daca mi-a fi scris sa mor,oi muri.Pentru o dragoste
pot sa-mi dau viata si tineretele mele”.Regasim aici ipostaza unei iubiri traite ca
fatalitate-amor fati.Forta sa fizica si faptele sale vitejesti ,de arme, il apropie de
romanticii proscrisi din literatura engleza,cum este Robin Hood,sau de muschetarii lui
Dumas.
Toate aceste elemente sustin apartenenta textului la categoria povestirii.