Eseu- „Cealalta Ancuta”

De Mihail Sadoveanu

Incadradrea scriitorului si a operei

„Cealalta Ancuta”, este o povestire in rama, scrisa de
Mihail Sadoveanu inclusa in volumul „Hanu Ancutei” in
anul 1928.
Definitia povestirii in rama, trasaturi, tema, titlu
Povestirea este specie literara a genului epic, in proza;
este o naratiune subiectivizata(facuta din unghiul
povestitorului, implicat ca martor sau ca protagonist al
intamplarii) care se limiteaza la relatarea unui singur
fapt epic.
Povestitrea in rama este specia literara a genului epic,
forma de incadrare a uneia sau mai multor naratiuni de
sine statatoare intr-o situatie de comunicare sau in alta
naratiune, care constituie rama acestora.
„Cealalta Ancuta” evoca o alta poveste de dragoste din
vremuri trecute,mult mai pline de evenimente decat ale
timpului narativ.Naratorul este,de data aceasta,
mesterul Ienache coropcarul. Acesta figureaza imprecis
timul evenimental spunand „Iernile pe atunci erau mai
tari”, completand apoi cu detalii de atmosfera a
vremurilor. Deschiderea spatiului narativ incepe prin
prezentarea oamenilor de alta data, din „vremea
veche”, diferiti de cei din timpul povestirii. Protagonistul
istorisirii propriu-zise este un „razes nebun”, care se
indragostise de sora vornicului Bobeica, duduca
Varvara. Acest lucru este „cu primejdie”, asa cum il
avertizeaza si Ancuta. Personajul este mandru,
experimentat stapandind taina armelor,este neinfricat
fiind dispus sa faca orice pentru dragostea vietii
lui„pentru dragoste pot sa-mi dau viata si tineretile
mele”. Incipitul apartine secventei rama, care il aduce
in prim plan pe Ienache coropcarul. Dominanta afectiva
a discursului sau, nostalgia si elementele de portret al
lui Ienache sunt reliefate prin comentariul naratorului
auctorial. Tot incipitul fixeaza si termenii unei
comparatii intre „vremea veche” si „lumea noua
becisnica”, primul termen fiind evident favorizat.
Incipitul se construieste prin reprezentare ca secventa
dialogica. Finalul este deschis, naratorul formuland
doar supozitii despre deznodamantul
intamplator ,ezitand intre gandul ca duduca Varvara a
disparut prin puterea vrajilor facute de hangita si ideea
ca Todirita Catana si-a salvat iubita si a implinit un act
justitiar.
Tema principala este iubirea interzisa dintre Todirita
Catana si duduca Varvara, care provin din medii sociale
total diferite, el fiind „un razes cuprins”, slujitor al
vornicului iar ea era sora vornicului Bobeica.
Titlul este format din pronumele demonstrativ
„cealalta” si substantivul propriu „Ancuta”. Atat Ancuta
cea tarana cat si mama ei constituie un simbol al
locurilor de legenda,jucand un rol important in intreaga
opera literara.
Prezentarea subiectului operei literare, punandu-se
accent pe insusirile personajului
Subiectul operei este concentrat, urmarind un singur fir
narativ.Actiunea se petrece in ordine cronologica pe
cand naratorul era tanar si se afla in „ulita la
Carvasara”, unde particip-a la o intamplare care ii
atrage atentia; arestarea lui Todirita Catana un „razes
nebun” care a indraznit s-o iubeasca pe Varvara sora
vornicului Bobeica „Arnautii umblau toti cu hamgerele
si susanele gata, parca s-ar fi temut ca omul legat sa nu
rupa funia si sa-i deie de pamant cu dosul palmelor”.
Povestirea se bazeaza pe faptele lui Todirita care duc la
evadarea sa si rapirea Varvarei. Evenimentele au ritm
lent si monoton care contureaza nostalgia naratorului si
accentueaza suspansul. Actiunea este concisa
prezentandu-se doar evenimentele importante din
istoria razesului: inchiderea in turnul Goliei, evadarea
acestuia,intalnirea cu Ienache, complicitatea cu hangita
si rapirea Varvarei in tara ungureasca.
Un rol important in construirea portetului
protagonistului il are relatia acestuia cu Costea
Caruntu. Acestia au o relatie de opozitie, Todirita
Catana fiind un razes, om simplu si destept pentru
conditia sa sociala, iar Costea Caruntu fiind la ordinul
vornicului Bobeica si seful arnautilor „se afla intre
arnauti unul Costea Caruntu, slujitor la agie”.
Limbajul operei este predominant de oralitate care
reconstituie atmosfera epocii si ofera autenticitate
acesteia. Predominanta arhaismelor„vornic”,
„coropcar”, „chimir”, „arnauti”, „razes” si a detaliilor
vestimentare „era imbracat cu muntean, si cu ciubote
rosii cu tureatca rasfranta ca un razas cuprins” cu
scopul de a evidentia atmosfera.
Despre Mihail Sadoveanu, George Calinescu afirma ca
„are realismul lui Balzac si melancolia unui romantic.” .
Intr-adevar, creatorul eposului a debutat continuand
traditia realismului sentimental si a naturalismului
descriptiv .
In opinia mea, „Cealalta Ancuta” este un text prin care
autorul isi exprima viziunea fata de iubirea adevarata.
Iubirea este unicul motiv prin care omul poate incalca
barierele morale si sociale, asa cum a facut-o si
protagonistul Todirita Catana.