Analiza pe repere a povestirii ,,Balaurul’’- Hanul Ancuței

Contextualizare
,,Hanul Ancuței’’ este o capodoperă a literaturii române, publicată în anul
1928, care deschide seria operelor lui Mihail Sadoveanu. Este formată din nouă
povestiri, toate relatate de țăranii moldoveni la Hanul Ancuței. ,,Balaurul” este a
treia povestire a seriei.
Volumul valorifică povestirea în ramă \ tehnica inserției ( povestirea în
povestire ), care este o specie a genului epic. În cadrul firului epic al volumului
intervine de fiecare dată câte un alt personaj oaspete al hanului, care să relateze
o întâmplare. În cadrul acestei povestiri, moș Leonte este cel care își asumă rolul
de narator-martor ( întâmplare relatată la persoana a treia de către naratorul
obiectiv și se caracterizează prin oralitate – arhaismele și regionalismele care sunt
folosite de către personajele povestirii pentru a utiliza atmosfera vremurilor de
demult și cuvintele și expresiile populare specifice + dialogul ). Modalitatea prin
care se include aceasta tehnică a inserției este dialogul dintre comisul Ioniță și
moș Leonte la care asistă oaspeții hanului, în momentul în care comisului îi cere
acestuia să relateze povestirea în care a văzut balaurul.
,,Balaurul’’ este o povestire fabuloasă, din cauză că realul se îmbină cu
fabulosul, lucru observat în prima parte a povestirii deoarece se subordonează
realității, iar finalul narațiunii este dominat de fabulos, unde apar elementele de
basm, cum ar fi ,,balaurul’’ ( tornada ) și dispariția Irinuței.

Structură și compoziție
- Titlui volumului ,,Hanul Ancuței” este alcătuit din două substantive
articulate hotărât, unul comun și unul propriu care desemnează spațiul de care
sunt legate toate experiențele relatate, situații marcante din viața eroilor. Astfel,
Hanul Ancuței simbolizează toposul protector plielnic drumeților care nu doar că
pot poposii peste noapte, ci îsi pot deschide sufletele și pot discuta despre
întâmplările din viața lor, simțindu-se la adăpost.
 ,,Balaurul” este alcătuit dintr-un singur substantiv comun articulat hotărât,
care simbolizează o tornadă care se așterne peste Moldova, dincolo de dealul
Bolandarilor,care iși face apariția pentru a-i provoca moartea boierului Nastasă
Bolomir, deoarece după ce furtuna l-a luat pe sus ,, amestecându-i barba cu
vârtejul’’, l-a aruncat aproape mort într-o râpă. Fenomenul este un element
miraculos pe care sătenii îl privesc ca pe un balaur.

-Tema : ,,Balaurul’’ este o povestire fantastică, întrucât se descrie o

întâmplare neobișnuită, aceasta fiind tornada care îi provoacă moartea unui
boier. Sunt prezente și detaliile realiste și personajele care sunt învăluite în
mister.

-Cronotopul ( timp și spațiu ) trebuie privit din dublă perspectivă din pricina
tehnicii inserției, care presupune existența unei narațiuni cadru și a unei propriu-
zise :
- narațiunea cadru prezintă evenimentele care se petrec la han când moș Leonte
Zodierul începe a le povesti comisului Ioniță, Ancuței și celorlalți prezenți ziua în
care acesta a văzut balaurul.
- narațiunea propriu-zisă are loc în trecut, pe vremea în care povestitorul era
flăcău trecut de douăzeci de ani, în momentul în care acesta a luat parte la
acțiunea dintre boier, Irinuța și amantul ei și la fenomenul surprinzător numit
balaur.

-Timpul este narativ și se regăsește într-un plan al trecutului, principala

modalitate de expunere fiind evocarea ( timpul evocat - adică vremea celăilalte
Ancuțe când are loc desfășurarea întâmplării propriu-zise ).

- Perspectiva narativă : În narațiunea cadru, majoritatea povestirilor integrate

prin tehnica inserției sunt relatate la persoana a treia de către un povestitor care
asistă ca martor la seara de la han, devenind ascultător al fiecărei narațiuni. În
acest caz se află și Moș Leonte care este un narator- martor, iar narațiunea este
relatată la persoana a treia.

Rezumatul
Moș Leonte relatează la hanul Ancuței o întâmplare din tinerețea sa pe care
nu o va uita niciodată, aceea când a văzut balaurul în timp ce învăța meșteșugul
de zodier și vraci de la tatăl său, care era tot zodier. În acea perioada trăia în satul
Tupilați un boier numit Nastasă Bolomir. Acesta a fost însurat prima dată cu fata
unui boier care l a părăsit deoarece nu a mai putut să-I suporte duritatea și
mâniile, ducându-se înapoi în casa părintească. A doua sa căsătorie avut loc cu o
femeie frumoasă, văduva unui grec pe nume Negrupunte, care a murit după doi
ani. După cele două căsătorii eșuate, timp în care femeile fugeau de boier, acesta
s-a însurat cu o fată de 17 ani pe care o descoperise la Iași. Năstase s-a dus într-o
zi la tatăl lui moș Leonte pentru a-I spune suspiciunile lui cum că soția sa l-ar
înșela cu Alexandrel Vuza, fiul vornicului, și să-l roage să-I citească în zodii.
Zodierul, temut pentru viața Irinuței, îi spune acestuia că nu este adevărat ce
insinuează el și că soția sa se va întoarce de la Roman așa cum îi spusese. Pentru a
o preveni pe fată de necaz, o așteaptă la han împreună cu cealaltă Ancuța. Irinuța
se întoarce din localitatea în care a fost, fiind într-adevăr cu amantul său,
Alexandrel. În momentul în care zodierul a încercat să-I avertizeze pe cei doi, a
apărut din senin boierul cu slujitorii săi, el fiind nervos pe faptul că a fost tras pe
sfoară. Din acest motiv a poruncit ca zodierului să I se jupuie pielea, iar Irinuța și
amantul să fie legați de roțile căruței în care se aflau și să fie târâți până la Iași. În
momentul acela, fata mânioasă l a înfruntat cu curaj pe boier, iar într-o secundă
apăruse balaurul, cerul rotindu-se și mugetul îngrozitor umplând văile. Furtuna a
luat boierul și l a aruncat aproape mort într-o râpă, iar de Irinuța nu se mai auzise
nimic de atunci.

Simboluri
,,Hanul Ancuței’’ simbolizează cartea povestirilor, a istorisirilor de demult și a
inițierii. În aceeași ordine de idei, hanul simbolizează toposul protector deoarece
drumeții pot poposii peste noapte și iși pot deschide sufletele.
,,Balaurul’’ simbolizează furtuna care are loc in satul Tupilați și care îi ia viața
boierului.

Concluzie
În concluzie, opera ,,Balaurul – Hanul Ancuței’’ de Mihail Sadoveanu reflectă
statutul social, moral și psihologic al personajelor deoarece romanul prezintă o
varietate de personaje, de la boieri înstăriți pâna la oameni simpli, autorul
evidențiind diferențele sociale existente. Totodată, autorul ne aduce la vedere
conflictele morale cu care se înfruntă personajele ( ele sunt determinate de
conștiința și de decizile pe care le iau în anumite situații ), și felul în care gândesc
și simt personajele, aducând în prim – plan trăirile lor interioare.