Analiza pe repere a povestirii ,,Balaurul’’- Hanul Ancuței

Contextualizare
,,Hanul Ancuței’’ este o capodoperă a literaturii române, publicată în anul
1928, care deschide seria operelor lui Mihail Sadoveanu. Este formată din nouă
povestiri, toate relatate de țăranii moldoveni la Hanul Ancuței. ,,Balaurul” este a
treia povestire a seriei. Acesta prezintă capodopera de la răscruce.
Volumul valorifică povestirea în ramă \ tehnica inserției ( povestirea în
povestire ), care este o specie a genului epic, iar la fel ca și întregul volum,
povestirea este subordonată ritualului zicerii, motivul vinului și a viței de vie. În
cadrul firului epic al volumului intervine de fiecare dată câte un alt personaj
oaspete al hanului, care să relateze o întâmplare. În cadrul acestei povestiri, moș
Leonte este cel care își asumă rolul de narator-martor ( întâmplare relatată la
persoana a treia de către naratorul obiectiv și se caracterizează prin oralitate –
arhaismele și regionalismele care sunt folosite de către personajele povestirii
pentru a utiliza atmosfera vremurilor de demult și cuvintele și expresiile populare
specifice + dialogul ). Modalitatea prin care se include aceasta tehnică a inserției
este dialogul dintre comisul Ioniță și moș Leonte la care asistă oaspeții hanului, în
momentul în care comisul îi cere acestuia să relateze povestirea în care a văzut
balaurul.
,,Balaurul’’ este o povestire fabuloasă, deoarece realul se îmbină cu
fabulosul ; în prima parte a basmului observăm că întâmplările se subordonează
realității, iar finalul narațiunii este dominat de fabulos, unde apar elementele de
basm, cum ar fi ,,balaurul’’ ( tornada ) și dispariția Irinuței.

Structură și compoziție
- Titlui volumului ,,Hanul Ancuței” este alcătuit din două substantive
articulate hotărât, unul comun și unul propriu care desemnează spațiul de care
sunt legate toate experiențele relatate, situații marcante din viața eroilor. Astfel,
Hanul Ancuței simbolizează toposul protector plielnic drumeților care nu doar că
pot poposii peste noapte, ci își pot deschide sufletele și pot discuta despre
întâmplările din viața lor, simțindu-se la adăpost.
,,Balaurul” este alcătuit dintr-un singur substantiv comun articulat hotărât,
care simbolizează o tornadă care se așterne peste Moldova, dincolo de dealul
Bolandarilor,care iși face apariția pentru a-i provoca moartea boierului Nastasă
Bolomir, deoarece după ce furtuna l-a luat pe sus ,, amestecându-i barba cu
vârtejul’’, l-a aruncat aproape mort într-o râpă. Fenomenul este un element
miraculos pe care sătenii îl privesc ca pe un balaur.

-Tema este o întâmplare fabuloasă, petrecută în vremurile de demult. Este o

povestire fantastică, întrucât se descrie o întâmplare neobișnuită, aceasta fiind
balaurul (tornada) care îi provoacă moartea boierului pentru a-l opri din a le face
rău Zodierului, Irinuței și amantului său. Totodată, fabulosul mai are loc atunci
când tânărul Leonte observă că Irinuței îi crescuseră ghiare la mâini și cornițe la
păr, cu care voia să-și împungă soțul (boierul). Sunt prezente și detaliile realiste și
personajele care sunt învăluite în mister.

-Cronotopul ( timp și spațiu ) trebuie privit din dublă perspectivă din pricina
tehnicii inserției, care presupune existența unei narațiuni cadru și a unei propriu-
zise :
- narațiunea cadru prezintă evenimentele care se petrec la han când moș Leonte
Zodierul începe a le povesti comisului Ioniță, Ancuței și celorlalți prezenți ziua în
care acesta a văzut balaurul.
- narațiunea propriu-zisă are loc în trecut, pe vremea în care povestitorul era
flăcău trecut de douăzeci de ani, în momentul în care acesta a luat parte la
acțiunea dintre boier, Irinuța și amantul ei și la fenomenul surprinzător numit
balaur.

-Timpul este narativ și se regăsește într-un plan al trecutului, principala

modalitate de expunere fiind evocarea ( timpul evocat - adică vremea celăilalte
Ancuțe când are loc desfășurarea întâmplării propriu-zise ).

- Perspectiva narativă : În narațiunea cadru, majoritatea povestirilor integrate

prin tehnica inserției sunt relatate la persoana a treia de către un povestitor care
asistă ca martor la seara de la han, devenind ascultător al fiecărei narațiuni. În
acest caz se află și Moș Leonte care este un narator- martor, iar narațiunea este
relatată la persoana a treia.
Rezumatul
Moș Leonte relatează la hanul Ancuței o întâmplare din tinerețea sa pe care
nu o va uita niciodată, aceea când a văzut balaurul în timp ce învăța meșteșugul de
zodier și vraci de la tatăl său, care era tot zodier. În acea perioada trăia în satul
Tupilați un boier numit Nastasă Bolomir. Acesta a fost însurat prima dată cu fata
unui boier care l a părăsit deoarece nu a mai putut să-i suporte duritatea și
mâniile, ducându-se înapoi în casa părintească. A doua sa căsătorie avut loc cu o
femeie frumoasă, văduva unui grec pe nume Negrupunte, care a murit după doi
ani. După cele două căsătorii eșuate, timp în care femeile fugeau de boier, acesta
s-a însurat cu o fată de 17 ani pe care o descoperise la Iași. Năstase s-a dus într-o
zi la tatăl lui moș Leonte pentru a-i spune suspiciunile lui cum că soția sa l-ar înșela
cu Alexandrel Vuza, fiul vornicului, și să-l roage să-i citească în zodii. Zodierul,
temut pentru viața Irinuței, îi spune acestuia că nu este adevărat ce insinuează el
și că soția sa se va întoarce de la Roman așa cum îi spusese. Pentru a o preveni pe
fată de necaz, o așteaptă la han împreună cu cealaltă Ancuța. Irinuța se întoarce
din localitatea în care a fost, fiind într-adevăr cu amantul său, Alexandrel. În
momentul în care zodierul a încercat să-i avertizeze pe cei doi, a apărut din senin
boierul cu slujitorii săi, el fiind nervos pe faptul că a fost tras pe sfoară. Din acest
motiv a poruncit ca zodierului să i se jupuie pielea, iar Irinuța și amantul său să fie
legați de roțile căruței în care se aflau și să fie târâți până la Iași. În momentul
acela, fata mânioasă l a înfruntat cu curaj pe boier, iar într-o secundă apăruse
balaurul, cerul rotindu-se și mugetul îngrozitor umplând văile. Furtuna a luat
boierul și l a aruncat aproape mort într-o râpă, iar de Irinuța nu se mai auzise
nimic de atunci.

Simboluri
,,Hanul Ancuței’’ simbolizează cartea povestirilor, a istorisirilor de demult și a
inițierii. În aceeași ordine de idei, hanul simbolizează toposul protector deoarece
drumeții pot poposii peste noapte și iși pot deschide sufletele.
,,Balaurul’’ simbolizează scăparea și ajutorul pe care Zodierul, Irinuța și amantul
său îl primesc, pentru a evada din ghiarele boierului nemilos care își pusese în
plan să-i ucidă.

Concluzie
În concluzie, volumul ,, Balaurul '' din Hanul Ancuței de Mihail Sadoveanu
reprezintă intrarea în lumea fabulosului și a fantasticului, prin ajutorul
elementelor cheie ale povestirii : tornada văzută ca și pe un balaur și
transformarea Irinuței - flăcăul Leonte observase că acesteia îi crescuseră ghiare și
cornițe - care nu a mai fost văzuta după acea zi ( Zodierul știa mai bine decât
oricine că balaurul ascultase porunca Irinuței ,,drăcușorul cel bătrân'').
În aceeași ordine de idei, putem spune și că opera reflectă statutul social, moral și
psihologic al personajelor deoarece romanul prezintă o varietate de personaje, de
la boieri înstăriți până la oameni simpli, autorul evidențiind diferențele sociale
existente. Totodată, autorul ne aduce la vedere conflictele morale cu care se
înfruntă personajele ( ele sunt determinate de conștiință și de decizile pe care le
iau în anumite situații ), și felul în care gândesc și simt personajele, aducând în
prim-plan trăirile lor interioare.