O zi de neuitat

Fiecare vacanta petrecuta la bunici este de neuitat, dar ultima vacanta a fost cu adevarat
speciala. Bunicii mei locuiesc intr-un sat mai izolat, la munte. Merg in fiecare vara la ei pentru a-i
revedea si pentru a ma intalni cu prietenii din copilarie.

Vara trecuta am mers, ca de obicei, insotita de varul meu. Am petrecut atatea momente
frumoase impreuna.

Intr-una din zile, varul meu mi-a propus sa mergem la o casa indepartata si parasita, in satul
vecin, despre care el credea ca ar fi bantuita de fantome. Si bunicii mei, si vecinii vorbeau despre
evenimente paranormale petrecute in acea casa dar nimeni nu avea nici o dovada, nu vazuse
niciodata nimic. Singurul argument era ca acea casa nu fusese locuita decat de un singur batran iar
dupa moartea acestuia nimeni nu a mai vrut sa o cumpere, deoarece batranul fusese un om rau,
singuratic.

Asadar varul meu m-a invitat sa facem o plimbare pana la acea casa, sa ne convingem cu
ochii nostri daca exista sau nu fantome. Bineinteles ca imi era frica dar eram si foarte curios.

Drumul a durat aproximativ o ora si odata ajunsi in fata casei am incercat sa ne facem loc
printre ierburile mari si dese. Deodata vantul a inceput sa bata cu putere iar frunzele copacilor au
inceput sa cada. Am auzit un zgomot ciudat, niste fosnituri printre frunze si am vazut niste umbre
apropiindu-se. Am luat-o la fuga. Eram foarte speriata si nu mai aveam curaj sa ma uit inapoi. Varul
meu insa, mai curajos, s-a ascus dupa un copac si a vazut doua capre care se apropiau. Degeaba a
inceput sa ma strige, pentru ca eu fugeam atat de repede si eram atat de speriata, incat nu-l auzeam.
Ajunsa acasa, m-am ascuns sub perna si doar venirea lui acasa a reusit sa ma linisteasca.

Chiar daca intamplarea s-a dovedit a fi amuzanta, nu am mai avut niciodata curajul sa mai
merg in acel sat.