Celebru pentru comediile sale,I.L.Caragiale(unul dintre cei patru clasici ai
literaturii romane) este si un remarcabil nuvelist. Printre nuvelele sale se afla si “Doua loturi” care are ca tema drama omului obisnuit al carui destin depinde de noroc. Titlul indica modalitatea prin care protagonistul ar putea sa-si depaseasca conditia->castigand doua bilete la loterie.Lefter Popescu,care,pe numele sau este Eleutheriu Popescu este protagonistul acestui text.Preunumele sau este foarte sugestiv pentru conditia sa, fiind “condamnat sa nu aiba bani”. Mijloacele de caracterizare predominante sunt cele indirecte,trasaturile sale de caracter reiesind din faptele si intamplarile la care ia parte. Naratorul ii urmareste trairile sufletesti,gandurile,textul incadrandu-se in categoria nuvelelor psihologice. La inceput Dl.Lefter este surprins intr-o stare de mare agitatie.Acesta este diperat fiindca nu gaseste cele doua bilete de loterie,cumpartate,despre care auzisera ca sunt castigatoare. Superstitios,cumparase bilete cu bani de la dl. Capitan Pandele(care ii anunta bucuria marelui castig) dar Lefter , neincrezator in norocul sau nu retinuse unde pusese biletele. Lefter si sotia sa sunt agitate,epuizati psihic dupa patru zile de cautari. Starea sufleteasca i se schimba brusc amintindu-si cu ce era imbracat in ziua cumoararii biletelor. Este sigur ca le-a pus in jacheta. Ca intr-o piesa de teatru are loc o rasturnare de situatie si totodata o trecere la o alta stare sufleteasca cand sotia spune ca a dat jacheta chivutei in schimbul a zece farfurii.Acestea sunt sparte de Lefter cu o satisfactie aproape bolnava. In casa chivutelor,unde merge sperand ca va recupera jacheta cu biletele de loterie este cuprins de nerabdare in timp ce astepta tiganca (Taca). Nerabdarea se transforma in furie cand nici aici nu gaseste biletele. Tipetele chivutei ii sporesc acestuia tensiunea.Nici mersul la berarie nu-l mai relaxeaza ca, aici, se intalneste cu seful sau care ii reproseaza ca a mintit ca este bolnav. De la disperare trece la extaz cand gaseste la serviciu biletele considerandu-se norocos. Naratorul il caracterizeaza direct sugerand insa o alta rasturnare de situatie”Dl.Lefter este linistit”->”acea liniste a marii care vrea sa se odihneasca dupa zbuciumul unui naprasnic uragan”. Lefter ramane ghinionist pana la capat,biletele se dovedesc necastigatoare.Faptul este atat mai tragic,cu cat intretinusera iluza ca ar putea deveni bogat,facandu-l sa-si dea demisia. Indirect,gesturile lui tradeaza un om sfarsit care se razvrateste improtriva unui destin nefericit. Incepe sa “se jeleasca,se bate cu palmele peste ochi si sa-si dea cu pumnii in cap”. Mizand pe noroc pentru a se imbogati,Lefter Popescu este sortit sa ramana toata viata un anonim. Naratiunea la persoana a III-a prezinta mediul citadin(orasul)al Bucurestului de la periferie,actiunea desfasurandu-se in anotimpul toamna si fiind inspirata din viata micilor functionari. Soarta “tragica” a personajului ne este prezentata cu ironie dar si cu oarecare compasiune si intelegere.