Sunteți pe pagina 1din 2

Caracterizarea lui Lefter Popescu.

Celebru pentru comediile sale,I.L.Caragiale(unul dintre cei


patru clasici ai literaturii romane) este si un remarcabil
nuvelist. Printre nuvelele sale se afla si “Doua loturi” care
are ca tema drama omului obisnuit al carui destin depinde
de noroc.
Titlul indica modalitatea prin care protagonistul ar putea
sa-si depaseasca conditia->castigand doua bilete la
loterie.Lefter Popescu,care,pe numele sau este Eleutheriu
Popescu este protagonistul acestui text.Preunumele sau este
foarte sugestiv pentru conditia sa, fiind “condamnat sa nu
aiba bani”.
Mijloacele de caracterizare predominante sunt cele
indirecte,trasaturile sale de caracter reiesind din faptele si
intamplarile la care ia parte.
Naratorul ii urmareste trairile sufletesti,gandurile,textul
incadrandu-se in categoria nuvelelor psihologice.
La inceput Dl.Lefter este surprins intr-o stare de mare
agitatie.Acesta este diperat fiindca nu gaseste cele doua
bilete de loterie,cumpartate,despre care auzisera ca sunt
castigatoare.
Superstitios,cumparase bilete cu bani de la dl. Capitan
Pandele(care ii anunta bucuria marelui castig) dar Lefter ,
neincrezator in norocul sau nu retinuse unde pusese biletele.
Lefter si sotia sa sunt agitate,epuizati psihic dupa patru
zile de cautari.
Starea sufleteasca i se schimba brusc amintindu-si cu ce
era imbracat in ziua cumoararii biletelor.
Este sigur ca le-a pus in jacheta.
Ca intr-o piesa de teatru are loc o rasturnare de situatie
si totodata o trecere la o alta stare sufleteasca cand sotia
spune ca a dat jacheta chivutei in schimbul a zece
farfurii.Acestea sunt sparte de Lefter cu o satisfactie aproape
bolnava. In casa chivutelor,unde merge sperand ca va
recupera jacheta cu biletele de loterie este cuprins de
nerabdare in timp ce astepta tiganca (Taca).
Nerabdarea se transforma in furie cand nici aici nu
gaseste biletele.
Tipetele chivutei ii sporesc acestuia tensiunea.Nici
mersul la berarie nu-l mai relaxeaza ca, aici, se intalneste cu
seful sau care ii reproseaza ca a mintit ca este bolnav.
De la disperare trece la extaz cand gaseste la serviciu
biletele considerandu-se norocos.
Naratorul il caracterizeaza direct sugerand insa o alta
rasturnare de situatie”Dl.Lefter este linistit”->”acea liniste a
marii care vrea sa se odihneasca dupa zbuciumul unui
naprasnic uragan”.
Lefter ramane ghinionist pana la capat,biletele se
dovedesc necastigatoare.Faptul este atat mai tragic,cu cat
intretinusera iluza ca ar putea deveni bogat,facandu-l sa-si
dea demisia.
Indirect,gesturile lui tradeaza un om sfarsit care se
razvrateste improtriva unui destin nefericit.
Incepe sa “se jeleasca,se bate cu palmele peste ochi si
sa-si dea cu pumnii in cap”.
Mizand pe noroc pentru a se imbogati,Lefter Popescu este
sortit sa ramana toata viata un anonim.
Naratiunea la persoana a III-a prezinta mediul
citadin(orasul)al Bucurestului de la periferie,actiunea
desfasurandu-se in anotimpul toamna si fiind inspirata din
viata micilor functionari.
Soarta “tragica” a personajului ne este prezentata cu
ironie dar si cu oarecare compasiune si intelegere.