Sunteți pe pagina 1din 2

Caracterizarea lui Lefter Popescu.

Celebru pentru comediile sale,I.L.Caragiale(unul dintre cei patru clasici ai


literaturii romane) este si un remarcabil nuvelist. Printre nuvelele sale se afla si
“Doua loturi” care are ca tema drama omului obisnuit al carui destin depinde de
noroc.
Titlul indica modalitatea prin care protagonistul ar putea sa-si depaseasca
conditia->castigand doua bilete la loterie.Lefter Popescu,care,pe numele sau este
Eleutheriu Popescu este protagonistul acestui text.Preunumele sau este foarte
sugestiv pentru conditia sa, fiind “condamnat sa nu aiba bani”.
Mijloacele de caracterizare predominante sunt cele indirecte,trasaturile sale de
caracter reiesind din faptele si intamplarile la care ia parte.
Naratorul ii urmareste trairile sufletesti,gandurile,textul incadrandu-se in categoria
nuvelelor psihologice.
La inceput Dl.Lefter este surprins intr-o stare de mare agitatie.Acesta este diperat
fiindca nu gaseste cele doua bilete de loterie,cumpartate,despre care auzisera ca
sunt castigatoare.
Superstitios,cumparase bilete cu bani de la dl. Capitan Pandele(care ii anunta
bucuria marelui castig) dar Lefter , neincrezator in norocul sau nu retinuse unde
pusese biletele.
Lefter si sotia sa sunt agitate,epuizati psihic dupa patru zile de cautari.
Starea sufleteasca i se schimba brusc amintindu-si cu ce era imbracat in ziua
cumoararii biletelor.
Este sigur ca le-a pus in jacheta.
Ca intr-o piesa de teatru are loc o rasturnare de situatie si totodata o trecere la o
alta stare sufleteasca cand sotia spune ca a dat jacheta chivutei in schimbul a zece
farfurii.Acestea sunt sparte de Lefter cu o satisfactie aproape bolnava. In casa
chivutelor,unde merge sperand ca va recupera jacheta cu biletele de loterie este
cuprins de nerabdare in timp ce astepta tiganca (Taca).
Nerabdarea se transforma in furie cand nici aici nu gaseste biletele.
Tipetele chivutei ii sporesc acestuia tensiunea.Nici mersul la berarie nu-l mai
relaxeaza ca, aici, se intalneste cu seful sau care ii reproseaza ca a mintit ca este
bolnav.
De la disperare trece la extaz cand gaseste la serviciu biletele considerandu-se
norocos.
Naratorul il caracterizeaza direct sugerand insa o alta rasturnare de
situatie”Dl.Lefter este linistit”->”acea liniste a marii care vrea sa se odihneasca dupa
zbuciumul unui naprasnic uragan”.
Lefter ramane ghinionist pana la capat,biletele se dovedesc
necastigatoare.Faptul este atat mai tragic,cu cat intretinusera iluza ca ar putea
deveni bogat,facandu-l sa-si dea demisia.
Indirect,gesturile lui tradeaza un om sfarsit care se razvrateste improtriva unui
destin nefericit.
Incepe sa “se jeleasca,se bate cu palmele peste ochi si sa-si dea cu pumnii in
cap”.
Mizand pe noroc pentru a se imbogati,Lefter Popescu este sortit sa ramana toata
viata un anonim.
Naratiunea la persoana a III-a prezinta mediul citadin(orasul)al Bucurestului de la
periferie,actiunea desfasurandu-se in anotimpul toamna si fiind inspirata din viata
micilor functionari.
Soarta “tragica” a personajului ne este prezentata cu ironie dar si cu oarecare
compasiune si intelegere.

S-ar putea să vă placă și