SCENA 2 :

HOȚUL( se ridică după ce stă așezat lângă fiu, arată spre lume)

E aproape noapte afară și n-am mâncat nimic, măcar o coajă veche să dau la ăsta mic,
dar...lumea n-are milă deloc! Ce să mâncăm? Că n-avem un ban în traistă.

FIUL CERȘETORULUI: Hai , tată, cât mai stăm ? ( se apropie și trage să plece)

HOȚUL: Și ce să fac acuma? Să fur la careva? Mai ai și tu răbdare, poate ți-o da ceva.

Intră femeia victimă

HOȚUL: Luăm pâinea și după fugim! ( Hoțul și fiul se retrage în fugă și indică o direcție și
aruncă cu pietre mici spre omul șchiop)

FEMEIA VICTIMĂ ( având un coș de pâine): Dar unde mi-e pâinica? Dă-mi pâinea imediat!
Dă-mi pâinea hoț netrebnic! Săriți, săriți, că m-a furat ! ( Omul șchiop își pierde sandaua) : Aha
....uită-ți sandaua, să vii tu după ea, să bați la mine-n poartă să vezi atunci sanda!

Revine omul șchiop și hoțul și fiul.

OMUL ȘCHIOP: De ce ați furat femeia ? Acum din vina noastră stau cu o sanda luată și cu
sanda în traistă.

HOȚUL ( mâncând din pâine): Păi ....ce să-ți fac băiete? Că viața nu e dreaptă . Hai lasă că îți
trece! Dă- i și lui o bucată.

OMUL ȘCHIOP: Nu vreau pâine furată, eu pâinea mi-o muncesc , mai bine rabd de foame, nu
fur, nici nu cerșesc.

HOȚUL: hă! Atunci mori de foame , nu zici că nu ți-am dat, rămâi cu bine atunci un șchiop.

Ies din scenă hoțul și fiul, omul șchiop rămâne! Se trage cortina !