Punguta cu doi bani

de Ion Creanga
Era odata o baba si un mosneag. Baba avea o gaina, si mosneagul un cucos
; gaina babei se oua de cte doua ori pe fiecare zi si baba mnca o multime de oua;
iar mosneagului nu-i da nici unul. Mosneagul ntr-o zi perdu rabdarea si zise:
Mai baba, mannci ca n trgul lui Cremene. Ia da-mi si mie niste oua, ca sa-m
i prind pofta macar.
Da cum nu! zise baba, care era foarte zgrcita. Daca ai pofta de oua, bate
si tu cucosul tau, sa faca oua, si-i mnca; ca eu asa am batut gaina, si iacata-o
cum se oua.
Mosneagul, pofticios si hapsin, se ia dupa gura babei si, de ciuda, prin
de iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna, zicnd:
Na! ori te oua, ori du-te de la casa mea; ca sa nu mai strici mncarea deg
eaba.
Cucosul, cum scapa din mnile mosneagului, fugi de-acasa si umbla pe drumu
ri, bezmetec. Si cum mergea el pe-un drum, numai iata gaseste o punguta cu doi b
ani. Si cum o gaseste, o si ia n clont si se ntoarna cu dnsa napoi catre casa mosnea
gului. Pe drum se ntlneste c-o trasura c-un boier si cu niste cucoane. Boierul se
uita cu bagare de seama la cucos, vede n clontu-i o punguta si zice vezeteului:
Mai! ia da-te jos si vezi ce are cucosul cela n plisc.
Vezeteul se da iute jos din capra trasurei, si c-un feliu de mestesug, p
rinde cucosul si lundu-i punguta din clont o da boieriului. Boieriul o ia, fara p
asare o pune n buzunar si porneste cu trasura nainte. Cucosul, suparat de asta, nu
se lasa, ci se ia dupa trasura, spuind nencetat:
Cucurigu! boieri mari,
Dati punguta cu doi bani!
Boierul, nciudat, cnd ajunge n dreptul unei fntni, zice vezeteului:
Ma! ia cucosul ist obraznic si-l da n fntna ceea.
Vezeteul se da iarasi jos din capra, prinde cucosul si-l azvrle n fntna! Cuc
osul, vaznd aceasta mare primejdie, ce sa faca? ncepe-a nghiti la apa; si-nghite, s
i-nghite, pna ce-nghite toata apa din fntna. Apoi zboara de-acolo afara si iarasi s
e ia n urma trasurei, zicnd:
Cucurigu! boieri mari,
Dati punguta cu doi bani!
Boierul, vaznd aceasta, s-a mirat cumplit si a zis:
Ma! da al dracului cucos i-aista! Ei, las
a, mai crestatule si pintenatule!

ca ti-oiu da eu tie de cheltuial

Si cum ajunge acasa, zice unei babe de la bucatarie sa ia cucosul, sa-l

azvrle ntr-un cuptor plin cu jaratic si sa puna o lespede la gura cuptorului. Baba
, cnoasa la inima, de cuvnt; face cum i-a zis stapnu-sau. Cucosul, cum vede si asta
mare nedreptate, ncepe a varsa la apa; si toarna el toata apa cea din fntna pe jar
atic, pna ce stinge focul de tot, si se racoreste cuptoriul; ba nca face s-o apara

ie prin casa, de s-au ndracit de ciuda hrca de la bucatarie. Apoi da o bleanda les
pezei de la gura cuptiorului, iesa teafar si de-acolo, fuga la fereastra boierul
ui si ncepe a trnti cu ciocul n geamuri si a zice:
Cucurigu! boieri mari,
Dati punguta cu doi bani!
Mai, ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos, zise boieriul cupr
ins de mierare. Vezeteu! Ia-l de pe capul meu si-l zvrle n cireada boilor s-a vaci
lor; poate vreun buhaiu nfuriat i-a veni de hac; l-a lua n coarne, si-om scapa de
suparare.
Vezeteul iarasi ia cucosul si-l zvrle n cireada! Atunci, bucuria cucosului
! Sa-l fi vazut cum nghitea la buhai, la boi, la vaci si la vitei; pan-a nghitit e
l toata cireada, s-a facut un pntece mare, mare ct un munte! Apoi iar vine la fere
astra, ntinde aripele n dreptul soarelui, de ntuneca de tot casa boierului, si iara
si ncepe!
Cucurigu! boieri mari,
Dati punguta cu doi bani!
Boierul, cnd mai vede si asta dandanaie, crapa de ciuda si nu stia ce sa
mai faca, doar va scapa de cucos. Mai sta boierul ct sta pe gnduri, pana-i vine ia
rasi n cap una.
Am sa-l dau n haznaua cu banii; poate va nghiti la galbeni, i-a sta vreunu
l n gt, s-a neca si-oiu scapa de dnsul.
Si, cum zice, umfla cucosul de-o aripa si-l zvrle n zahnaua cu banii; caci
boieriul acela, de mult banarit ce avea, nu-i mai stia numarul. Atunci cucosul n
ghite cu lacomie toti banii si lasa toate lazile pustii. Apoi iesa si de-acolo,
el stie cum si pe unde, se duce la fereastra boierului si iar ncepe:
Cucurigu! boieri mari,
Dati punguta cu doi bani!
Acum, dupa toate cele ntmplate, boierul, vaznd ca n-are ce-i mai face, i-az
vrle punguta. Cucosul o ia de jos cu bucurie, se duce la treaba lui si lasa pe bo
ier n pace. Atunci toate paserile din ograda boiereasca, vaznd voinicia cucosului,
s-au luat dupa dnsul, de ti se parea ca-i o nunta, si nu altaceva; iara boierul
se uita galis cum se duceau paserile si zise oftnd:
Duca-se si cobe si tot, numai bine ca am scapat de belea, ca nici lucru
curat n-a fost aici!
Cucosul nsa mergea tantos, iar paserile dupa dnsul, si merge el ct merge, pn
a ce ajunge acasa la mosneag, si de pe la poarta ncepe a cnta: "Cucurigu! cucurigu
!" Mosneagul, cum aude glasul cucosului, iesa afara cu bucurie; si, cnd si arunca
ochii spre poarta, ce sa vada? Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se
parea purice pe lnga acest cucos; s-apoi n urma lui veneau crduri nenumarate de pas
eri, care de care mai frumoase, mai cucuiete si mai boghete. Mosneagul, vaznd pe
cucosul sau asa de mare si de greoiu, si ncunjurat de-atta amar de galite, i-a des
chis poarta. Atunci cucosul i-a zis:
Stapne, asterne un tol aici n mijlocul ograzii.
Mosneagul, iute ca un prsnel, asterne tolul. Cucosul atunci se asaza pe t

ol, scutura puternic din aripi si ndata se umple ograda si livada mosneagului, pe
lnga paseri, si de cirezi de vite; iara pe tol toarna o movila de galbeni, care
stralucea la soare de-ti lua ochii! Mosneagul, vaznd aceste mari bogatii, nu stia
ce sa faca de bucurie, sarutnd mereu cucosul si dezmerdndu-l. Atunci, iaca si bab
a vine nu stiu de unde; si, cnd a vazut unele ca aceste, numa-i sclipeau rautacio
asei ochii n cap si plesnea de ciuda.
Mosnege, zise ea rusinata, da-mi si mie niste galbeni!
Ba pune-ti pofta-n cuiu, mai baba! Cnd ti-am cerut oua, stii ce mi-ai ras
puns? Bate acum si tu gaina, sa-ti aduca galbeni; c-asa am batut eu cucosul, sti
i tu din a cui pricina si iaca ce mi-a adus!
Atunci baba se duce n poiata, gabuieste gaina, o apuca de coada si o ia l
a bataie, de-ti venea sa-i plngi de mila! Biata gaina, cum scapa din mnile babei,
fuge pe drumuri. Si cum mergea pe drum, gaseste si ea o margica s-o nghite. Apoi
rapede se ntoarce acasa la baba si ncepe de pe la poarta: "Cot, cot, cotcodac!" Ba
ba iesa cu bucurie naintea gainei. Gaina sare peste poarta, trece iute pe lnga bab
a si se pune pe cuibariu; si, dupa vrun ceas de sedere, sare de pe cuibariu, cot
codocind. Baba atunci se duce cu fuga, sa vada ce i-a facut gaina Si, cnd se uita n
cuibariu, ce sa vada? Gaina se ouase o margica. Baba, cnd vede ca s-a batut gain
a joc de dnsa, o prinde s-o bate, s-o bate, pan-o omoara n bataie! Si asa, baba ce
a zgrcita si nebuna a ramas de tot saraca, lipita pamntului. De-acu a mai mnca si r
abdari prajite n loc de oua; ca bine si-a facut rs de gaina si-a ucis-o fara sa-i
fie vinovata cu nemica, sarmana!
Mosneagul nsa era foarte bogat; el si-a facut case mari si gradini frumoa
se si traia foarte bine; pe baba, de mila, a pus-o gainarita, iara pe cucos l pur
ta n toate partile dupa dnsul, cu salba de aur la gt si ncaltat cu ciubotele galbene
si cu pinteni la calcie, de ti se parea ca-i un irod de cei frumosi, iara nu cuc
os de facut cu bors.