SCUFIŢA ROŞIE

Dramatizare după un basm de Fraţii Grimm

Mama:
Hei, fetiţa mea frumoasă
Lasă joaca, vino-n casă.
Vino repede la mine
C-am o treabă pentru tine.
Fetiţa:
Da mămucă, eu sunt gata,
Spune-mi care este treaba.
Mama:
Bunicuţa ta cea bună
Ce scufiţa ţi-a-mpletit
Fiind slabă şi bătrână,
Uite s-a îmbolnăvit.
Eu i-am pregătit bucate:
Brânză, ouă, unt şi lapte.
Tu să i le duci pe toate
Că nu stă aşa departe.
Fetiţa:
Ştiu eu drumul, pe la iaz,
Prin pădure, pe cărare,
Pân la casa cu trei brazi.
Mama:
Dar ascultă-mă cuminte
Pe drum să nu te opreşti
Că-n pădure-s fiare crunte
Sau, poţi să te rătăceşti.
Fetiţa:
Lasă, lasă, ştiu şi eu,
O să-mi văd de drumul meu
Şi-ţi promit că după masă
O să fiu din nou acasă.

(Fetiţa înaintează printre copiii care întruchipează copacii ce-şi leagănă coroana.
De după câte un copac apar pe rând animalele.)

1
Fetiţa:
Ah! Dar iat-un iepuraş
Mititel si drăgălaş!

(Fetiţa se joacă printre copaci)

Iepuraşul Pic:
Eu sunt Iepuraşul Pic!
Nu mi-e frică de nimic
Si nici chiar de vânător,
Că sunt iute de picior.
-Vino, Mic, vino Mic,
Vino, să-ţi vorbesc un pic!
Iepuraşul Mic:
Am venit, ce s-a-ntâmplat?
Spune de ce m-ai chemat?
Iepuraşul Pic:
Vezi fetiţa cu scufiţa ?
Spre pădure s-a-ndreptat!
Iepuraşul Mic:
Nu se poate, ce tot zici ?
Mai acu era pe-aici
Cuminţică se juca
Nu spre lup se îndrepta.
Iepuraşul Pic
Haide, iute s-alergăm,
Pe fetiţă s-o salvăm!

(Se îndreaptă spre Scufiţă)

Împreună:
Unu-doi, unu-doi,
Vino să te joci cu noi.
Fetiţa:
Nu pot, nu pot, sunt grăbită
La bunica mea iubită.

2
Ursul:
Hai fetiţo să-ţi dau miere
C-o să prinzi multă putere
Ori vrei zmeură, sau mure
Sunt destule în pădure.
Fetiţa:
Altădată, cu plăcere.
Acum plec, la revedere!
Veveriţa mică:
Unu – doi, unu-doi,
Vino să spargi nuci cu noi.
Veveriţa mare:
Şi când ne vom sătura
Împreună-om alerga
Pe potecă şi cărare
Că pădurea asta-i mare.
Fetiţa:
Nu pot, nu pot, sunt grăbită
La bunica mea iubită.
Mia:
Ciupercuţa Lia, Ciupercuţa Lia,
Să ne-ascundem pălăria!
Lupul rău, de ne-o găsi,
Cu piciorul ne-o strivi!
Lia:
Nu mai sta, vino fuguţa !
Lupul rău, nevoie mare
Vine-ncoace pe cărare!
Vino după pom, aici !
El e mare şi noi, mici !

(Fiecare personaj după ce-şi spune rolul se ascunde după copaci)

Vulpea:
Bunica nu cred că o iubeşti
Dacă nu stai să-i culegi
Şi câteva floricele.

3
Fetiţa:
Ai dreptate, cu plăcere.
Cioara: Alex
Uite colea mai la vale
Florile ce-ţi ies în cale
Parcă-anume înfloresc
Să le strângi într-un buchet.
Fetiţa:
Ai dreptate, e devreme,
Pot s-adun şi floricele.
Lupul: Danut
Da, bunica stă departe?
Poţi s-ajungi până la noapte?
Fetiţa:
Stă în crângul de la iaz,
În căsuţa cu trei brazi.
Lupul:
Casa-aceea? Nu-i departe;
Poţi să strângi florile toate.
Fetiţa:
Îţi mulţumesc pentru sfat,
După flori eu am plecat.
Lupul:
Foarte bine. Până-atunci,
Mă strecor pe după nuci
Şi o iau pe scurtătură
La bunică-n bătătură.
Gândăcel 1:
L-ai văzut, drăguţa mea?
Pe Scufiţă vrea s-o ia!
Lupul ăsta tot flămând
Oare ce-o avea de gând?
Gândăcelul 2:
Hai, mai bine să-l pândim
Şi pe lup, când îl zărim,
Pe Scufiţă să-anunţăm !
Hai, aici, sub pom să stăm !

4
(Apar uşa şi patul bunicii)

Bunica:
La fereastră cine bate?
Eu nu văd că stau pe spate
În patul din dormitor
Toate oasele mă dor.
Lupul:
Eu sunt nepoţica ta!
Dar deschide, nu mai sta!
Vin ca să-ţi aduc mâncare:
Brânză, ouă, unt şi lapte.
Bunica:
Zăvorul e ridicat,
Intră imediat.
Mă bucur că nu m-ai uitat.
Lupul:
Haaam!
Bunica:
Vaaaai!

(Bunica dispare în spatele patului)

Lupul:
Parcă nu m-am săturat
Ia să mă bag eu în pat,
Să aştept şi nepoţica,
S-o aşez lângă bunica.

(Lupul îşi pune boneta şi se aşează în pat. Apare Scufiţa.)

Fetiţa:
Merindele sunt gustoase,
Floricelele-s frumoase,
Bunicuţa mea iubită
Va fi tare fericită.
Scoală, bunicuţa mea
Şi deschide, nu mai sta!
Sunt eu, nepoţica ta.
5
Lupul:
Zăvorul e ridicat,
Intră imediat
Mă bucur că nu m-ai uitat.
Fetiţa:
Vin ca să-ţi aduc mâncare
Că te ştiu bolnavă tare.
Lupul:
Mulţumesc, mulţumesc,
Vino să te-mbrăţişez.
Fetiţa:
Dar de ce ai vocea groasă?
Lupul:
Că-s bătrână şi bolnavă.
Fetiţa:
De ce ai urechea mare?
Lupul:
Ca să te aud mai tare.
Fetiţa:
Dar de ce- ai aşa ochi mari?
Lupul:
Ca să văd ce flori îmi dai.
Fetiţa:
De ce ai aşa gură mare?
Lupul:
Ca să-ncapă-n ea mâncare
Haaaam!
Fetiţa:
Vaaaai!

(Dispare şi fetiţa în spatele patului)

Lupul:
Acum nu mai sunt flămând
Pot să dorm fără vreun gând.

(Animalele care au ascultat totul ascunse după copaci îl aduc pe vânător)

6
Iepuraş mic alb:
Hai, lasă orice vânat
Vin să vezi ce s-a-ntâmplat!
Vânătorul:
Unde-i fata şi bunica?
Iepuraş mic negru:
Le-a-nghiţit ca pe nimica.
Şi Scufiţa şi bunica
Ursuleţ:
Nici măcar n-a mestecat
Şi-apoi s-a trântit în pat.
Vânătorul:
Trebuie să fac ceva,
De năpastă să le scap.
Aduceţi voi nişte pietre
Şi-un ulcior cu apă rece.
Pe lup îl vom opera
O lecţie îi vom da.

(Vânătorul taie burta lupului, apar bunica şi scufiţa)

Bunica:
Oare ce s-a întâmplat?
Uite că s-a luminat!
Fetiţa:
Bunicuţa mea iubită,
Cât mă simt de fericită!
Dar oare cum s-a-ntâmplat
De-am putut de lup scăpa?
Vânătorul:
Lupul lacom v-a mâncat
Dar nu v-a mai mestecat
Ursul şi-aceşti iepuraşi
Au văzut ce s-a-ntâmplat
Animalele-au plecat
Şi în grabă m-au chemat.

7
Animalelelele:
Uite am adus şi pietre.
Şi-un ulcior cu apă rece.
Bursuc:
Pe lupul cel hămesit
Acum îl vom pedepsi.
Îi vom pune-n burtă pietre
Şi-un ulcior cu apă rece
Când din somn o să se scoale
Burta o să-l doară tare.
Să afle că o bunică
Şi o mică nepoţică
Nu-s o hrană prea aleasă
Pentru lupi cu blana groasă.

(Lupul se trezeşte, se întinde în timp ce ceilalţi se ascund în spatele patului).

Lupul:
Ei, ce bine am mâncat!
Am mâncat, m-am săturat,
Şi-am dormit. Mă pot scula.
Vai de mine, ce durere!
Burta mea-i plină cu pietre!
Şi mă doare rău de tot,
Nici nu pot să mai suport!
Mă jur pe blana mea toată
Să nu mai mănânc vreodată
Nici bunică, nici nepoată!

(Lupul fuge schelăind. Din cealaltă parte intră mama)

Mama:
Ce s-a întâmplat bunico?
Tu eşti teafără fetico?
Am fost tare-ngrijorată
Văzând că seara se lasă
Şi tu nu mai vii acasă.

8
Fetiţa:
Îţi povestesc eu acasă
Dar acum, te rog, mă iartă
Pentru că n-am ascultat
De necazuri eu am dat.
Dar promit ca de-azi înainte
Voi fi cu mult mai cuminte.
Sfatul tău am să-l urmez
Ca nicicând să nu greşesc.
Bunica:
Iară vouă dragi prieteni
Din suflet vă mulţumim;
Fără ajutorul vostru
Noi puteam ca să pierim.
Căprioară:
Vă dorim şi dumneavoastră
Când o să daţi de năpastă
S-aveţi prieteni ca şi noi
Să vă scape de nevoi.
Copac 1: l
Aţi aflat acum povestea
Cu Scufiţa Roşie
Prin pădure a mers vestea:
Lupul lacom nu mai e!
Copac 2:
Fiţi atenţi copii frumoşi
Că în viaţă întâlniţi
Oameni răi, periculoşi.
Să-nvăţaţi să vă feriţi!
Copac 3:
S-ascultaţi voi, copilaşi,
De părinţi că nu e greu.
Şi la sat şi la oraş,
Oameni răi vor fi mereu!
Toţi:
Timp acuma nu mai este
Pentru încă o poveste
Sper că va făcut plăcere - Asta-i tot. La revedere!
9