Cine şi-a pierdut fabula ?

MIMI-AU – Pisica
KIŢ – Şoricelul

VULPEA
}Fabula I
CORBUL

LUPUL
IEDUL I
IEDUL II } Fabula II
IEDUL III
CAPRA

ŢAPUL
CĂPRIŢA } Fabula III
DULĂUL
MIMI-AU ( zgribulindu-se sub umbrela ) : ... E o ploaie
grozavă afară, copii, şi n-am ajuns încă la prima fabulă !
Noroc cu umbrela ! Cum ? N-aţi văzut o pisică în
ploaie ? Dacă stăm pe gard, putem sta şi în ploaie.
Bineînţeles, dacă avem umbrelă. Şi eu am umbrelă
drăguţă ! Vă place ? Să vă spun drept, de abia aşteptam o
ploaie !( Discretă:) Ca să pot ieşi cu umbrela ! Să mă
vadă vecina şi să moară de necaz ! Credea că numai ea
are poşetă verde. ( Strănuta puternic : ) Ei, dar unde-i Kiţ
( Uitându-se în jur:)... Ştiţi, noi prezentăm programul !
Ne-am împăcat ! Ne avem foarte bine.(Pălavrăgind:) Eu
mă hrănesc acum cu pesmeţi şi dulceaţă de nuci, iar el nu
1
mai ronţăie ! Citeşte clar şi e foarte savant !(Privind în
jur:) Ei, Kiţ! Kiţ, unde-ai rămas ?
KIŢ (de după cortina):...Nu-mi găsesc coada ! Nu pot
intra în scenă fără coadă ! Spectatorii au să creadă că
sunt urs. Eu sunt prezentator şi am nevoie de coada
mea...Nu e la tine ?
MIMI-AU(scotocindu-se in poşetă, cu un ton de
scuză ) :Ştiţi ... din când în când îl prind de coadă ! În
joacă, fiindcă eu mă hrănesc cu pesmeţi şi cu dulceaţă de
nuci ! ... E un obicei al meu ... cum văd că mişcă ceva,
haţ !
KIŢ (de după cortină) : Ai găsit-o ???
MIMI-AU (scoţând din poşetă coada şoricelului ) : ...
Ai dreptate, Kiţ, e la mine ! Te rog să mă ierţi...Adu, te
rog, un ac cu aţă !
KIŢ (apare de după cortină cu un ac cât toate zilele ) :
Poftim ! Repede, că întârziem cu programul !
MIMI-AU (îşi agaţă umbrela şi se apucă să coase la loc
coada şoricelului, in timp ce rupe aţa cu dinţii) : Când s-
a mai pomenit o pisică să coase coada unui şoricel???
(Lăudăroasă:) Asta zic şi eu prietenie şi dragoste
frăţească.
KIŢ(nu prea încântat) : Păi, tu mi-ai rupt-o !
MIMI-AU : Da ... Dar ţi-am pus-o la loc !
KIŢ : ... Şi iar ai să mi-o rupi !
MIMI-AU : ... Şi iar am să ţi-o cos !
KIŢ (nu prea vesel ): ... Şi dacă într-o zi ai să mă
înghiţi ?
MIMI-AU (pe gânduri) : Deh, s-ar putea !...Doar nu ai
vrea să mă înghiți tu pe mine?
KIŢ(orgolios) : Şi de ce nu ? Acum suntem egali în
drepturi, dacă mă înghiţi tu, te înghit şi eu !

2
MIMI-AU(mirată) : Hmmm ... (Îl apucă de ceafă, îl
miroase, strănută, iar apoi dojenitor) : Iar te-ai dat cu
parfum de la ghenă, Kiţ...
KIŢ(curajos) : Şi tu ai venit cu umbrela roşie !
MIMI-AU(nervoasă, zgâlţâindu-l) : Dar e o umbrelă, nu
e sticlă de parfum expirat !
KIŢ(pe legea lui) : Şi ce deosebire este, mă rog, între o
umbrelă roşie şi o sticlă de parfum ???
MIMI-AU : ... Sub umbrelă nu te plouă, pe când sticla ...
KIŢ(cu vervă) : Vezi că nu ştii ! (Intră sub umbrela
care, închisă ia forme unei „rachete”) Plec să aduc
fabula ! ( Un nor de fum, „racheta” se înalţă uşor.
Emoţie. Şi după âteva clipe, Kiţ planează uşor cu
umbrela deschisă ca o paraşută. Are in mână o pancartă
pe care scrie „Vulpea şi corbul”. O planteză la
marginea scenei. )
MIMI-AU(revenindu-şi din emoţie, îşi cercetează
bucuroasă umbrela) : Ah, ce emoţii am avut, Kiţ !
Credeam că mi-ai stricat umbrela ! Îţi mulţumesc ...
KIŢ : Pentru fabulă ?
MIMI-AU(cu ţâfnă) : Pentru umbrelă! (Arătând spre
pancartă:) Aia e o vechitură, nu o fabulă !
KIŢ(bătând din palme) : Ba e o fabulă nouă ! Sus
cortina ... (Cei doi se retrag )

Fabula I

VULPEA PĂCĂLITĂ DE CORB

3
 ( Vulpea stă pe balcon. Corbul, sub balcon, cu
o aripă bandajată, sprijinit în cârjă )
VULPEA(agaţă o roată de caşcaval într-un cui, apoi îşi
freacă labele, bucuroasă) : Ei, cumetre, ce mai faci ?
Sper că nu mai eşti supărat pe mine pentru întâmplarea
cu caşcavalul ...
CORBUL(prefăcut) : Caşcavalul ?! Am şi uitat ! Cum să
nu uit ? Au trecut de atunci vreo 300 de ani. (Cu invidie,
admirându-i proviziile :) Văd că-ţi merge bine !
VULPEA: Eh, cumetre, după atâta trudă se cuvine să
avem fiecare caşcavalul nostru !
CORBUL(privind spre balcon ) : Cum de te-ai urcat atât
de sus, că doar nu ai aripi ! (Mirat :) Şi-apoi când
deschizi gura dumneata nu pică nimic .
VULPEA : Nu pică ! Le-am făcut agăţătoare ! (Mândră,
arătându-şi proviziile :) Ia te uită cum stau ! Dar, matale,
cum îţi mai merge ?
CORBUL : Bine, cumătră !
VULPEA (admirându-i jobenul şi bastonul :) Te văd
tare elegant ! Nu-ţi merge rău deloc !
CORBUL(mândru, arătându-şi costumul :) Păi nu se
vede ?
VULPEA(curioasă :) Dar ce talent ai ?
CORBUL : Se vede treaba că nu citeşti ziarele ! Cânt !
Cânt la radio, ... plec în străinătate ...
VULPEA(pe gânduri):Zău ? În străinătate ?!
CORBUL(mândru, arătăndu-şi costumul) : Păi, nu se
vede ?
VULPEA(măsurându-l de la înălţimea balconului) : Ba
se vede, cumetre, se vede ! (Mieroasă : ) Îmi place
jobenul dumitale ... şi bastonul ...
CORBUL(facându-i cu ochiul) : Jobenul ca jobenul, dar
bastonul stiu că ţi-ar placea ...

4
VULPEA(curioasă) : Şi de ce , mă rog, să-mi placă
tocmai bastonul ?!
CORBUL : Aici e aici ! Că nu e baston !
VULPEA(atentă) : Nu e baston ?! Dar ce e ??
CORBUL : E salam ! Salam parizian !
VULPEA(cu ochii mari) : Saaaaaaaalam ?! ... Păi, văd
că e întors la un capăt, ca un baston !
CORBUL : Era prea lung. L-am îndoit la un capăt ! ( Cu
prefăcută naivitate :) Nu ţi-aş fi spus, dar acum eşti o
doamnă distinsă şi ... cinstită !
VULPEA(încântată de compliment) : Când ajungi sus îţi
dă mâna să fii cinstită şi distinsă !
CORBUL : Cinstită doamnă, te superi dacă te rog ceva ?
VULPEA(plină de bunăvoinţă) : Se poate ! Tocmai pe
dumneata ! Un mare artist !Să ştii că ţi-am admirat
talentul întotdeauna !
CORBUL(discret) : Aş vrea să fac o vizită verişoarei
mele ...
VULPEA(în vârful limbii) : Doamnei Cioară ?
CORBUL(fâstâcit) : Chiar ei ! Şi la neamuri e bine să te
duci cu mâna goala, astfel îţi scot vorbe că te-ai
pricopsit !
VULPEA : Aşa e !!! Am păţit-o cu vărul meu, Lupul !
Îşi scosese o măsea . M-am dus să-l văd şi i-am luat un
kil de mere ! Mi-a strigat fără ruşine că el îşi scoate toţi
dinţii, dar mere tot nu o să mănânce .
CORBUL : Nu aş vrea să mă vadă cu salamul ăsta
franţuzesc ... Mi-ar scoate vorbe că m-am ajuns !
(Şmecher:) Îi duc nişte mere şi dacă mă refuză cu atât
mai bine !
VULPEA(pofticioasă, ochind „salamul”) : Cu ce aş
putea să-ţi fiu de folos, oare ?!

5
CORBUL : Las pălăria şi bastonul sub balconul
dumitale, până mă întorc ! Mă duc să caut mere !
VULPEA(cu admiraţie) : Vai, ce inteligent eşti ! Am
înţeles ... (Discretă:) Ai spus „baston” ca să nu înţeleagă
nimeni ... ce bunătate ... ce bunătate ...
CORBUL(grăbit) : Mă întorc îndată ! Îi dau doar bună
ziua verisoarei. Se dă repede şi nu costă nimic ... (
Dispare după colţ.)
VULPEA(pofticioasă, lingându-se pe bot) : Ah, zgârie-
brânză ! Tot prost ai rămas ! De când îmi doream eu
puţin salam parizian, elegant şi bine uscat ! Ai picat la
timp, nătărăule ! ( Se grăbeşte să ajungă la „salam” şi în
timp ce-l adulmeca şi încearcă să-l muşte, din ce în ce
mai nedumerită, se aud hohotele de râs ale Corbului
care, ajuns sus, înfaşcă roata de caşcaval şi alte bunătaţi
şi „zboară” cu ele sub privirile neputincioase ale
Vulpii.)
CORBUL(făcându-i din aripă) : Dinte pentru dinte !
Caşcaval pentru caşcaval ! Mi-am luat brânză cu
dobândă ! Rămâi cu bine, cumătră ! ...

( Apar cei doi prezentatori. )

KIŢ : În viaţă nu odat’ s-a întâmplat

Ca vulpea, cumătra cea vestită,
Pe drept să fie păcălită !

MIMI-AU(intervenind cochet) : Aşa cum aţi aflat,

O păcăleală se plăteşte
Cu vârf şi îndesat !
(Către şoricel :) Nu-i aşa, Kiţ, că eu nu te-am păcălit ?!
Eu sunt o persoană cu educaţie aleasă. Dacă îmi trebuie
ceva mă duc la magazinul cu autoservire şi-mi cumpăr !

6
KIŢ : Eşti frumoasă, ai umbrelă şi educaţie alesă,
recunosc ! Dar cheltuieşti prea mult pentru îngheţată şi
nuci vieneze. Dulceţurile strică dinţii. Şi o pisică fără
dantură e ca o pasta de dinţi fără tub ! Uite, povestea asta
e pentru tine !

SUS CORTINA !

Fabula II

CINE VEDE TOT NU CREDE

(La marginea scenei o pancarta : „Cine vede tot nu
crede”.
Lupul, curtenitor, sub geamul la care se zăresc
mutrişoarele celor trei iezi-cucuieţi)
LUPUL(„cumsecade”) : ... Zău ! Pe cinstea mea de lup
bătrân dacă fac aşa ceva !
IEDUL I : Dacă ai venit şi nu vrei să ne faci nimic
înseamna că eşti un lup prost !
LUPUL : Deh ! Aşa e ! Când eşti cumsecade, lumea
spune că eşti prost. Treceam pe aici şi voiam să-mi cer
scuze pentru întâmplările vechi care ne-au învrăjbit.
IEDUL II(ironic) : ... Da’, de când eşti matale atât de
cumsecade ???
LUPUL : Oricine are dreptul să aibă conştiinţă.
IEDUL III(curios) : Ce-i aia conştiinţă, Lupule ?
LUPUL(cam încurcat) : Cum să vă explic ... Adică aşa
cum are mămica şi tăticul vostru, care muncesc cu
abnegaţie ... (Mieros:) ... ca să vă aducă”... mălăiaş în
călcâieş, drob de sare în spinare”...
IEDUL I : Tu unde munceşti ?
LUPUL : Toată lumea ştie ! În pădure ...

7
IEDUL II (vesel): Auziţi ! Munceşte în pădure ...
IEDUL III (cumsecade şi mai naiv decât fraţii lui mai
mari, fără să poata pronunţa sunetul „r”) :Şi ce faceţi
dumneavoastlă în pădule ?
IEDUL II(dându-i una după ureche) : De ce te vâri tu
unde nu-ţi fierbe oala ?
IEDUL III(nervos) : Vleau şi eu să ştiu ce face în pădule
...
LUPUL : Culeg fragi şi mure ... şi ciuperci !
IEDUL III : Aţi auzit ? Culege flagi ! Să-l chemăm să ne
lepale scaunul ... Mămuca n-ale să afle că l-am stlicat !
IEDUL I(către Iedul III) : Auzi, nătărăule ? Ai găsit
meşter !
IEDUL II(de sus) : Lupule, vezi-ţi de drum ! Te ştim
cine eşti ...
LUPUL(amărât) : A fost de ajuns un lup să înghită o
oaie şi câţiva iezi şi ne-a mâncat crezarea la toţi ...
(Luându-şi desaga :) Păcat ! Voiam să vă dăruiesc
câteva jucării ! Asta voiam !(Dă să plece, şchiopătând.)
IEDUL III(plângareţ) : E un lup bolnav şi şchiop ! N-
aveţi milă ... Avea jucălii multe în sacul lui ...
IEDUL I : De unde ştii că avea jucării ?
IEDUL III : Avea molişcă !
IEDUL II : Morişcă ?!
IEDUL III : Molişcă de vânt. Am văzut-o cu ochii mei.
Şi un cal de lemn ...
IEDUL I : Şi cal ? De lemn! ... Ce-mi trebuie mie !
IEDUL II(curios) : Minge de fotbal avea ??
IEDUL III(smiorcăindu-se) : Ela un lup bun şi şchiop si
avea de toate ! Şi molişcă, şi cal de lemn, şi minge ...
IEDUL I(după o clipă de chibzuinţă) : Să-l chem ... Să-l
chem ... (Începe să strige :) Lupuleeeeeee ! Domnule
Lup ... Nene Lupuleeeeee !

8
LUPUL : Ei, ce este ??
IEDUL I : Domnule Lup, te rugăm să ne ierţi ...
LUPUL : Bine, vă iert !
IEDUL II : N-am vrut să te jignim ... Am citit fel de fel
de poveşti urâte despre dumneata !
LUPUL(prinzând curaj) : Păi, dacă citiţi poveşti !
IEDUL III(plin de bunăvoinţă) : Aşa e că nu tu i-ai
mâncat pe cei tlei iezi cucuieţi ?!
LUPUL : Ba, să fiu cinstit ! De ce să nu recunosc ! I-am
mâncat cu oase cu tot ! ...
CEI TREI IEZI(îngroziţi) : Chiar i-ai mâncat ???
IEDUL III : Bietul lup, e sincel !
IEDUL II(nerăbdător) : Ai minge de fotbal ??
LUPUL : Am ...
IEDUL I : ... Şi cal de lemn ??
LUPUL : Şi cal de lemn ... cu arcuri .
IEDUL II(naiv) : Nu-i aşa că mata nu ai dinţi ?
LUPUL : Ba am ! (Îşi arată colţii :) E o proteză foarte
bună !
IEDUL I(cu chibzuinţă) : Dragă Lupule, eu şi fraţii mei
am hotărât să te primim în casă, să te încălzeşti şi să
mănânci cu noi o ciorbă de leuştean, dar te rugăm să nu
ne spui mamei că ţi-am deschis uşa .
LUPUL : Vă dau cuvântul meu de cinste !
IEDUL II : ... Proteza să o laşi afară !
LUPUL(nu prea încântat) : Bine, da cu ce mănânc
ciorba de leuştean ?
IEDUL III : Cu lingula ! Avem noi ... (Lupul îşi scoate
proteza, apoi intră în casă. În timp ce Lupul se aşează la
masă în faţa unei străchini, cei trei iezi cotrobăie în
sacul Lupului ... )
LUPUL(sorbind cu plăcere) : E grozavă ciorba asta ... şi
dacă ar fi fost şi o bucăţică de ...

9
IEDUL III : Molişca o iau eu !
IEDUL II : Mingea e a mea !
IEDUL I : Calul e al meu !
IEDUL III( către Lup) : Lupule, vlei să ne jucăm ?
LUPUL(hăpăind) : Asta vreau şi eu ! ... Vin îndată ...
IEDUL II : Să jucăm fotbal la o poartă. Nenea Lupul să
stea portar! (Către Lup :) Stai, nene ?
LUPUL(lucrând de zor cu lingura) : Stau ...
IEDUL I(catre Lup) : Şotron ştii ? Sau „de-a hoţii şi
păgubaşii ?”
LUPUL : Şi pe astea le ştiu ...
IEDUL III : Ba mai bine „Plicina”! Nenea Lupul e
împalatul !(Către Lup :) Vlei ?
LUPUL(mestecând) : Vreau !
IEDUL III :Şi eu păgubaşul ! Încep ! (Se aşază în
genunchi în faţa Lupului.)
Împălate, luminate
Dă-ţi căciula la o parte
Şi ascultă cu dleptate:
Am avut o iapă chioală
Şi melgeam cu ea la moală,
Aşa chioală cum ela
Îmi făceam tleaba cu ea
Hoţii dumitale
Mi-o fulală ...
LUPUL(în calitate de „împărat”, pe cap cu strachina
din care a mâncat ciorba de leuştean) :
Bine să te gândeşti,
Că dacă ai să greşești
Cu mine-o păţeşti
Pe cine bănuieşti ?
IEDUL III(în calitate de „păgubaş”) :
Păi, Malia ta,

10
 Chiar pe dumneata !
CEI TREI IEZI(se reped la Lup, îl lovesc, îl trag de
coadă, de urechi, ţipă şi strigă ) :
Pe el, pe el,
Nu-l slăbiţi defel,
Şi la palme, şi la spate,
Ţine-te bine, împărate ! ...
IEDUL III(se suie pe spatele Lupului şi cânta) :
E sfâlşită judecata,
Iată, hoţul şi-a luat lăsplata !! ...
CEI TREI IEZI(veseli şi neobosiţi) : Şi acu’ să cântăm
şi să jucăm „Periniţa” !
LUPUL(abia trăgându-şi răsuflarea) : Staţi, să răsuflu !
Am ostenit ...
IEDUL I şi II : Ne ducem să aducem acordeonul !(Către
Iedul III:) Tu ţine-i de urât lui nenea Lupul ... (Ies.)
IEDUL III(urcându-se pe spatele Lupului şi pupându-l
pe bot) : Nene, lasă-mă să te înghit !
LUPUL(cu ochii mari) : Cum ai spus ???
IEDUL III : Vleau să te înghit !
LUPUL(nedumerit) : Nu ... nu poţi ... Eşti prea mic ... şi
prea fraged ...
IEDUL III(cu supremă simpatie) : Atunci, înghite-mă tu
!
LUPUL : Asta da, s-ar putea ... dar vezi ... nu am la mine
dantura !
IEDUL III : Nu-i nimic ! Ţi-o aduc eu !
LUPUL(hotărât) : Lasă că pot şi fără dantură !(Îl
înghite.Apoi cuprins de remuşcări:) Vai mieeeee !
Săriţi ! Mi-am încălcat cuvântul !
IEDUL I şi II(intrând alarmaţi) : Unde-i frăţiorul nostru
??

11
LUPUL(văicărindu-se) : Vai mieeeeeee ! L-am înghiţit !
Ne-am jucat până l-am înghiţit ... Sunt un lup rău şi
hapsân ... Năravul din fire n-are lecuire ...
IEDUL II : E bine măcar că recunoşti !
LUPUL(apostrofându-i) : Laşilor, pune-ţi mâna pe
cuţit !
CEI DOI IEZI : Noi ?!?!
LUPUL(profund autocritic) : Salvaţi-vă frăţiorul !!!
IEDUL I şi II : Noi?! Nu ştim ... Nu putem ...
LUPUL : Daţi-mi mie cuţitul ! (Eroic:) Nu sunt un lup
japonez, dar îmi voi face harakiri ca să redau libertatea
frăţiorului vostru ! ( Îşi „spintecă” burta, îl scoate pe
Iedul cel mic.) Poftim ...
IEDUL I şi II(emoţionaţi) : Îţi mulţumim ! Îţi mulţumim
!
LUPUL(supărat) : Daţi-mi ac şi aţă !(Unul dintre iezi îi
aduce ac şi aţă. Lupul işi coase burta şi mormăie
supărat) Cine m-a pus să-mi dau cuvântul de onoare !!!

(Cortina )

MIMI-AU : Am văzut şi n-am crezut !Cine ar putea

spune că nu te înghit şi eu până la urmă?
KIŢ : Eu ! Ce te faci tu singură fără mine ? Doar ne-am
împăcat şi colaborăm la piesa asta !
MIMI-AU : Bine ! Dă-i drumul că mi-e foame !
KIŢ : Şi mie mi-e foame ! Eu sunt rău când mi-e foame !
Să te fereşti ...(Aduce o pancartă pe care scrie „Căţeluş
cu părul creţ, fură raţa din coteţ”.)
AMÂNDOI(cântând) : Am încălecat pe-o şa şi
povestea-i cam aşa !

12
( Cortina se ridică )

Fabula III

ŢAPUL ISTEŢ

ŢAPUL(nedumerit) : Am încălecat pe-o şa şi povestea-i

cam aşa.
CAPRA : Ce-i aia „şa”, bărbate ?
ŢAPUL : Tare grea eşti de cap, femeie ! Vezi dacă n-ai
facut armata ... (Încurcat în socoteli, către Capra :) 6 + 2
fac 8 sau 10 ?
CAPRA(în doi peri) : Ştiu şi eu ce să zic ? Tu hotărăşti,
eşti bărbat !
CĂPRIŢA(intrând veselă cu mingea în mâna) : Gata
lecţiile ? ( Către Ţap :) Cum stăm cu socotelile ?
ŢAPUL(necăjit) : M-am încurcat cu socotelile ! Nu mai
ştiu cât făcea pe vremea mea 6 + 2, 8 sau 10 ?!
CĂPRIŢA(jucându-se cu mingea) : De, tăticule ! Acum
nu are voie să facă mai puţin decât pe vremuri !
ŢAPUL(convins) : Atunci face 10 ! Bravo, fata tatii, m-
ai scos din încurcătură !Pot spune că lecţia asta ţi-ai
făcut-o singură !
CĂPRIŢA : Vă rog să mă ajutaţi la lecţia de gimnastica.
Mâine avem „jocul cu mingea” ! (Începe jocul. Capra şi
Ţapul aleargă după minge ... Căpriţa râde de
nepriceperea lor. Cortină de întuneric. )

A doua zi Căpriţa vine de la şcoala. Trânteşte

ghiozdanul, supărată.

13
CĂPRIŢA : Poftim ! Notele !
ŢAPUL(cu ochelarii pe nas) : ... 4 la abecedar ! (Cu
reproş, către Capră :) Dacă nu-i scrii lecţiile cu atenţie !
Nu ştii ce e aia „şa”, nu ştii să desparţi cuvântul în silabe,
nici când se pune punct, nici când se pune virgulă ...
CAPRA(băgându-şi nasul în carnet, ţâfnoasă) : Poftim !
Dar nota asta a cui e ?
ŢAPUL : ... 3 la matematică!
CAPRA(cu reproş) : Virgulele nu se pun oricând şi
oriunde, dar la matematică1 și cu 1 totdeauna fac 2 ... Şi
la istorie, 4 ! (Către Ţap :) Halal învăţătură, bărbate !
Rămâi repetent !
TAPUL(din colţ în colţ) : ... Păi, ce vină am eu dacă
istoria se schimbă ? Pe vremea mea atlfel se învăţa ...
CAPRA(bocindu-se) :O sa rămânem repetenţi !
ŢAPUL(behăind) : Rămânem repetenţi !
CĂPRIŢA(intrând veselă cu mingea în braţe) : De ce
plângeţi ??
AMÂNDOI(cu jale) : Rămânem repetenţi, fata tatei ...
fata mamei ...
CĂPRIŢA(înduioşată) : Nu plângeţi ... Trebuie să vă
ajute cineva ! Un profesor particular ! Ştiu eu unul !
(Caută în ghiozdan, le arată o hârtie : „Predau lecţii
particulare de scriere şi citire în toate limbile. Adresaţi-
vă cu încredere : Dulău. Intrarea Ciobănaşilor nr.13
bis”)
CAPRA(bucuroasă) :Mânca-o-ar mama ! Ce deşteaptă e
! La toate se gândeşte ! (Către Ţap :) Ce zici, bărbate ?
ŢAPUL(cu încântare) : E deşteaptă şi se gândeşte la noi,
fata tatei !
CĂPRIŢA(iese încântată) : Mă întorc îndată ... Îl aduc.
(Cei doi părinţi saltă, cântă şi se bucură
căpreşte. )

14
 Capra: A trebuit fetiţei noastră cea
cuminte
Să-i treacă un lucru chibzuit prin minte,
Numai prin muncă şi învăţătură.
Tapul: Toţi trei scăpa-vom din
încurcătură;
De azi înainte vom petrece
Înconjuraţi numai de 9 şi 10 !
CAPRA(cu gânduri mari) : Bărbate, eu cred că fata
noastră trebuie să înveţe şi niscai muzică ! Ştii că are glas
?
ŢAPUL(convins) : În armată am fost trompetist !
CAPRA( ca orice mama) : ... Şi balet !
ŢAPUL(sărind) : Şi balet ?? Vai de oasele noastre !
Acum, la bătrâneţe ?
CAPRA( autoritară) : Suntem şi noi cineva pe strada
asta !
ŢAPUL : Bine, bine, facem şi balet !
( Intră Căpriţa însoţită de profesorul Dulău. )
DULĂU(impozant, voce gravă, cu accent străin,
întinzându-le mâna): Avem onoarea!
ŢAPUL : Noroc şi să fie într-un ceas bun !
DULĂU : Într-un ceas bun ! Dar spuneţi la mine
„Domnule profesor” ! (Tuşeşte de câteva ori, grav)
Ham ... Ham ... Ham... ! Eu ham studiat toată viaţa !
(Ţapul şi Capra privesc unul spre altul, apoi spre Dulău,
plini de admiratie.)
CAPRA(cu mândrie) :Şi bărbatul meu are şapte clase !
ŢAPUL(bombându-şi pieptul) : ... În armată am fost
sergent ...
CAPRA : Şi trompetist ...
DULĂU(grav, cu gândul la ale lui) : Ham ...ham !
Onorariul înainte ... (După ce-şi încarcă sacoşa, in care

15
bagă vreo două jamboane, o pâine, câteve sticle, îi
salută) : La revedere !
CAPRA(către Ţap, care notează ceva cu atenţie într-un
carnet) : Ce faci acolo, bărbate?
ŢAPUL(mândru) : Am învăţat două cuvinte noi ...
(consultându-şi carnetul :) O-no-ra-riu ... şi cum a
zis ...Să începem lecţia de muzică, de celelalte are el grijă
! (Mândru, către Căpriţă :) Numai pe ea o avem !
(Lecţa se transformă într-un spectacol în care Ţapul
suflă până nu mai poate în trompetă, în timp ce Căpriţa
îşi vede de ale ei. )
CĂPRIŢA(râzgâiată) : Nu-mi place ! Altceva nu
ştii ? ...
CAPRA(intervenind) : Chinui copilul cu suflătoarea
aia !
ŢAPUL(jignit) : Nu e suflătoare, e trompetăăăăăă !
CAPRA : Tot una ...
CĂPRIŢA : Vreau baletttttttt !!!!
CAPRA(mulţimită) : Ai văzut ce vrea fata ? Vrea balet !
ŢAPUL(obosit) :Vai de capul meu !
CAPRA(autoritară) : Ei, hai, nu te văicări . Vino să-ţi
arătăm paşii !
(Capra şi Ţapul baletează caraghios pe muzică clasică.
Ţapul îşi scrânteşte un picior. Capra îl leagă şi îl sileşte
să danseze în continuare până cade ostenit. Intră Dulău.)
DULĂU(privind la dezordinea din jur, cu reproş) : Vă
rog, la lecţie !
(Toţi trei se instaleză pe scaune, ca la şcoala. Dulău, la
masă, cu aere de profesor. Cu accent :) Azi învăţăm
alfabet !!!
CEI TREI(ca la şcoală) : Ştimmm ... ştim alfabetul !
DULĂU(de sus) : Ştiţi alfabetul, dar nu după metoda
mea ! (Nervos:) Ham ! Am spus!

16
CEI TREI(încurcaţi) : Ce aţi spus ???
DULĂU : Ham !
CEI TREI(miraţi) : Ham ?
DULĂU : Prima literă din alfabetul meu !
CEI TREI( cu gura mare) : Aaaa ...
DULĂU(repetând) : Ham !
CEI TREI(cu plăcere) : Beeeeeeeeee !...
DULĂU(perseverent, cu gura larg deschisă) : HAM !
HAM!
CEI TREI(străduindu-se caraghios şi behăit) :
Haaaaaam ! Haaaaaam ! Haaaaaam !
DULĂU(ca un profesor de dicţie) : HAAAAM,
HAAAAAAAM, HAAAAAAAAAAAM !
CEI TREI(behăit) : Heeem ! Heeem ! Heeem !
DULĂU(supărat, cu bagheta în mână, ca un dirijor, cu
accent) : Ce capete grele avem! Am spus clar : Ham,
ham, ham ... Încă o dată ...
CEI TREI(străduindu-se sub bagheta „maestrului”) :
Ham, ham, ham !
DULĂU : Nu aveţi dicţie !
CEI TREI(plângând) : Nuu aveeeeem dicţieeeeeee ...
DULĂU(grav) : Facem exerciţii de dicţie ! Repetaţi după
mine : Ham, haram, rahman, hamram !
(Cei trei se străduiesc, fiecare pe limba lui. Dulăi îşi
şterge transpiraţia afectat)
Trebuie practic ! (Către Căpriţă :) Căpriţă, ia treci mata
aici ! (O suie pe masa:) Spune o poezie ...
CĂPRIŢA(intimidată) : Nu ştiu !...
DULĂU(nervos) : Ăla, cum se cheamă ? „Căţeluş cu
părul creţ”. Toţi copiii știu !
CĂPRIŢA(cu noduri) : Luşcăleţ cu creţul păr ...
DULĂU(scrâşnind din dinţi) : Ah, ce proşti suntem !
CĂPRIŢA(plângând) : Nu ştiuuuuuuuu ...

17
DULĂU(scandând) : Fură raţa din coteţ,
Şi se jură că nu fură,
Dar l-am prins cu raţa în gură.
CAPRA(implorând-o) : Hai, fetiţa mamei, spune după
domnul profesor !
CĂPRIŢA(cu efort) : Luşcăleţ cu părul creţ ...
El se fură că nu jură ... (Izbucnind în
plâns :) ... E prea greuuuu, e prea greu ... nu pot ...
DULĂU(necăjit, către părinţi) : Trebuie lecţie practic.
Coteţ este ?
CAPRA şi ŢAPUL : Avem ! (Ţapul aduce un coteţ)
DULĂU : Raţă este ?
CAPRA şi ŢAPUL : N-avem raţă ... Avem gâscă !
CAPRA : E friptă !
DULĂU : Cu atât mai bine !
( Începe exemplificarea practică. Recită şi accentuează
cu gesturi de actor.)
Fură raţa din coteţ ( Pune gâsca sub haină)
El se jură că nu fură,
Dar l-am prins cu raţa în gură ...
(Sub ochii celor trei, ia gâsca, dă să plece, apoi revine şi
ia şi coteţul )

(Cortina)

KIŢ(bucuros) : Mimi-Au, unde eşti ? A stat ploaia ?

MIMI-AU : Eu nu vreau să stea ploaia ! Am umbrelă !
KIŢ : Cum ajung acasă dacă n-a stat ploaia ?
MIMI-AU : Te iau eu sub umbrelă !
KIŢ : Ce fată bună eşti ! Şi cum facem ?
MIMI-AU : Simplu ! Te înghit ! Şi însemnează că eşti
chiar sub umbrelă !

18
KIŢ : Şi după ce trece ploaia te înghit şi eu ?
MIMI-AU : Desigur ! După ploaie ...
KIŢ(fericit) : Mulţumesc ! Înghite-mă !

19