+tefan Octavian

IOSIF
C~NTEC SF~NT
 REFERIN|E CRITICE

“Poetul nu caut[ singur[t[\ile, ci st[ ]n comunitate asist`nd la

evenimentele semnificative, nunt[, ]nmorm`ntare, festivit[\i. Sunt
cu totul comune gravurile ce reprezint[ ca ]ntr-o scar[ a vie\ii toat[
familia, de la bunici p`n[ la copilul ]n bra\e, ]n drum spre locurile de
petrecere. Deci la Iosif, care nu este un sumbru r[pus de triste\i
uciga=e, nici un s[lbatic ca eroii lui Br[tescu-Voine=ti, nostalgia e de
]ntoarcere la bunurile societ[\ii naive, patriarhale, gessnerianism...”
G. C{LINESCU, Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n
prezent. Edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1986, p. 602.

“Poet al satului, dar =i al provinciei natale, cu aspira\iile ei fire=ti

c[tre libertate, “pastelizat” ]n sensul plastic al cuv`ntului, cu penel
discret, muiat ]n albastru, ]n pulbere de aur =i ]n cenu=iu de colb, dar
cu desenul precis conturat, St. O. Iosif =i-a g[sit instrumentul ]ntr-
un vers limpede, echilibrat, ferit de sonorit[\i g[unoase, ca ale ma-
jorit[\ii contemporanilor. De=i este st[p`nit de melancolie, nu =i-o
speculeaz[ ca pletora posteminescienilor, =i unul din principalele-i
merite este de a nu li se fi ]ncadrat nici un moment, situ`ndu-se din
capul locului ]n filiera lui Co=buc, at`t ca atmosfer[ moral[, c`t =i
ca factur[ de vers =i strof[, cu o not[ personal[ net[g[duit[. El nu l-
a a=teptat pe maestrul s[-=i defineasc[ ]ntr-un t`rziu atitudinea fa\[
de popor, ca s[ g[seasc[, ]n sonetul Cronicarii (1901), lapidarul vers:
+i suf[r =i m[ bucur cu poporul.

239
 Patriotismul, nu de firm[, nici de program, ci de structur[ mora-
l[ autentic[, axat, de iubitorul de c`ntec ne=ovin, pe preferin\[ sim\it[
pentru doin[, =i-a g[sit expresia ]n interesantul poem De c`ntece
Parisu-i plin...”
+erban CIOCULECU, Variet[\i critice, Editura pentru Literatur[,
Bucure=ti, 1966, p. 300—301.

“Leag[nul copil[riei lui Iosif este Bra=ovul, unde tat[l s[u,

deaproape ]nrudit cu scriitorul =i academicianul Gavril Munteanu, a
fost timp ]ndelungat directorul liceului rom`n. O spun aici spre a
]mpr[=tia pentru totdeauna insinu[rile acelor nebulo=i detractori,
care, f[r[ a-=i putea dovedi originea rom`neasc[ m[car p`n[ ]n prima
genera\ie ce i-a precedat, prezint[ pe Iosif ca pe un venetic de cine =tie
ce semin\ie semit[. Dar o mai amintesc =i pentru c[ originea lui,
Bra=ovul, acest cuib vechi de cultur[ rom`neasc[, ora=ul cu discipli-
n[ social[, cu tradi\ii =i trecut =i cu credin\a nestr[mutat[ ]n puterea
neamului, explic[ multe din calit[\ile poetului nostru. (...)
}nt`ile lui poezii apar ]n Viea\a dlui Vlahu\[, ]ntr-un timp c`nd
printr-o extraordinar[ reclam[ de ziare ie=eau r`nd pe r`nd volumele
lui Radu Rosetti, poet acum naufragiat, =i c`nd dl Hasdeu introdu-
cea cu mult aparat poezia cea rece =i afectat[ a lui H.G. Lecca. Ace=ti
doi se men\in ]n opinia public[ p`n[ ce Iosif urc[ tribuna Convorbir-
ilor de sub direc\ia dlui Bogdan. Prin volumul s[u Patriarhale
st`rne=te o bucurie general[, ]n pres[ =i la to\i c`\i, cu at`ta dreptate,
se pl`ngeau de lipsa unei note originale ]n poezia contemporan[.
+i cauza bucuriei recenzen\ilor n-a fost numai manifestarea ]ns[=i
a talentului, ci faptul c[ s-a g[sit un public ca s[-l ]mbr[\i=eze, s[ se
declare pentru o direc\ie at`t de simpl[ =i fireasc[, s[ se inspire din
toate acele figuri bl`nde =i patriarhale, din toate acele pastele =i
icoane frumoase de pe p[m`ntul \[rii rom`ne=ti, zugr[vite de poet
]ntr-o limb[ curat[ =i melodioas[.(...)
Forma u=oar[ a poeziei populare, ]ntrebuin\at[ de Iosif, a contri-
buit mult la cucerirea opiniei. +i poezii ca Doina sau ... C`ntec vechi
s-au r[sp`ndit foarte repede. (...)

240
 +i e u=or de constatat c`t de mult se apropie Iosif de Eminescu ]n
]mbinarea poeziei culte cu cea popular[, c`t de mult se nizuiesc
am`ndoi la readucerea poeziei la dreapta ei ob`r=ie...”
Ilarie CHENDI, Pagini de critic[, Editura pentru Literatur[,
Bucure=ti, 1969, p. 124, 125, 126.

“Dup[ propria-i m[rturisire, +tefan Octavian Iosif s-a vrut con-

tinuator al lui Co=buc; ceea ce, ]n poeme precum Furtuna =i Cucoa-
rele, a =i fost. Critica literar[ l-a plasat, prin consens, ca verig[
notabil[ ]ntre Co=buc =i Goga, f[r[ ca vreun interpret s[ se hazardeze
a-l ridica la nivelul celor doi. Ingrata postur[ de poet de tranzi\ie a
f[cut s[ i se uite meritele, versurile sale fiind eclipsate de talentul
antecesorului =i de al urma=ului ]ntru literatur[. S[ nu uit[m ]ns[
c[ Goga va relua primele versuri din poemul lui Iosif Adio (“Da, mult
mai bine ar fi fost/ S[ fi r[mas ]n sat la noi...”), a=a cum prin\ul
Cantemir reluase stihurile lui Miron Costin.
Tonul lui Goga este anticipat ]n Roman\a publicat[ ]n 1899 (“Era
un c`ntec ce-l =tiam/ De-acas[, dintr-o sear[.../ Cum l-ascultam pier-
dut la geam,/ Mi se p[rea c[ m[ vedeam/ La noi, acas[, iar[...”) =i ]n
poemul Veselie ce premerge C`ntecele bardului din R[=inari: “La
or`nd[-i o be\ie/ Stra=nic[ ]n ast[-sear[!/ Nimeni nu mai vrea s[
=tie/ Ce viforni\[ e-afar[...// Glasuri vesele r[sun[, / Zic vioare,
url[ v`ntul.../ Joac[ to\i cu voie bun[,/ D`rd`ie sub ei p[m`ntul!”
St.O. Iosif accentueaz[ patriarhalitatea satului ardelean (volumu-i
de debut se intitula Patriarhale) zugr[vit ]n nota doctrinei panteiste
a s[m[n[tori=tilor.
De=i a cultivat mai insistent dec`t Co=buc =i Goga confesiunea,
nu s-a dovedit un poet liric de voca\ie; se mai pot re\ine din opera sa
exclusiv poeme epice, domeniu ]n care a excelat =i ca traduc[tor (la
numai 17 ani d[dea o foarte frumoas[ t[lm[cire din Graiul ielelor de
Goethe).
A cultivat cu talent baladescul, d`nd una din cele mai bune balade
din literatura noastr[ cult[: Clopotele din Nürnberg... Eufonia metro-
nomic[ a versurilor este, aici, de o mare expresivitate, contribuind

241
din plin la crearea atmosferei lirice. Poetul s-a dovedit ]ns[ la fel de
inspirat =i ]n curajoasa violentare a structurii versului tradi\ional...”
Mircea SCARLAT, Istoria poeziei rom`ne=ti, vol. II, Editura Mi-
nerva, Bucure=ti, 1984, p. 170, 171, 172.

“Venind direct de la Co=buc, St. O. Iosif trimite tot at`t de direct

la Octavian Goga, de care va fi dep[=it prin vigoarea profetismului
melancolic al acestuia.”
I. NEGOI|ESCU, Istoria literaturii rom`ne, vol. I, Editura Mi-
nerva, Bucure=ti, 1991, p. 141.

“St. O. Iosif (1875—1913) =i-a ]nceput acitivtatea cu traduceri din

Petöfi... A mai tradus. Cidul de Corneille =i Wilhelm Tell de Schill-
er, Lenore de Bürger, Loreley =i Grenadirii de Heine, Blestemul bar-
dului de Uhland, Ucenicul vr[jitor de Goethe sunt traduceri perfecte,
inegalabile. Poeziile originale (Versuri, 1897; Patriarhale, 1901;
Poezii, 1902; A fost odat[, poem, 1903; Din zile mari, poem istoric,
Credin\e, 1905; Poezii, 1908; C`ntece, 1912) au meritul de a fi ]ntr-
adev[r originale, adic[ de a nu imita nici pe Eminescu, nici pe Co=buc,
asimil`nd c`te ceva din am`ndoi, poate =i din Alecsandri, ]ntr-o
compozi\ie proprie. Bucuria de a tr[i, melancolia u=oar[, reveria,
nostalgia copil[riei, amintirea peisajului natal sunt temele sale de
predilec\ie. Era ]ndr[gostit de muza popular[, de legende =i basme, de
figurile vitejilor, voievozi sau haiduci (Nov[ce=tii, Pintea, Gruia,
Corbea), despre care a scris balade lirice, neav`nd ]nzestrare epic[,
dar posed`nd farmecul evoc[rii. Remarcabile sunt cele =apte pasteluri
publicate ]n “Convorbiri literare” =i cele dou[sprezece Icoane din
Carpa\i, printre care =i Doina...”
Al. PIRU, Istoria literaturii rom`ne, Editura “Grai =i suflet —
Cultura na\ional[“, Bucure=ti, 1994, p. 132.

242