Sceneta – Blestemul elevului repetent

Bună ziua dragilor. Să mă prezint.

Eu, sunt o minte eminenche
Și cu toate astea, imaginaţi-vă, sunt repeteche.
Dar nu care cumva,
să credeti că-i din vina mea.
O nu! Am o minte brici,
Dată toată cu sclipici.
De vină, pentru situaţia mea,
Sunt dascălii şi scoala grea.
Şi ca să vă conving că nu vorbesc prosti,
De mă veţi asculta, eu vă voi povesti,
Ce în şcoală mi s-a întâmplat
De acum sunt un elev disperat.
Ei, nu pentru că-mi pasă de repetenţie,
Ehei, alt rău nu fie decât repetenţia.
Sunt cu adevărat disperat
Că ipod-ul mi s-a defectat.
Asta e problemă adevarată.
Păi cum să trăiesc măi tată fără ca să butonez,
Cu prietenii să mă distrez.
Ehei… Viaţa adevarată fraţilor, e viaţa virtuală
Și în această viaţă virtuală
Nici măcar nu-mi trebuie şcoală.
Credeţi că pe facebuce mă întreabă cineva,
Ce-i cratima?
Şi-atunci mă-ntreb, de ce profa de română
Îmi sparge capul să mă facă să înţeleg,
Că prin cratimă, separ pronumele de verb.
Păi, eu când vrb cu prietenii mei
Ne dăm doar like-uri şi ok.
Şi parcă asta nu mi-ar fi suficient
Îmi mai vorbeşte fraţilor şi despre accent
Sau habar n-am cum le spune ea la prostiile alea literare că nu mă interesează. Că-s nasoale…
nasoale…nasoale.
Ce, când vreau pe vreo una să vrăjesc pe net
Credeţi că îmi trebuie cratimă sau accent?
Sau ca să îi arăt cât sunt de emineche şi deştept,
Credeţi că îi vorbesc în ecuaţii sau despre unghiul drept? Sau o stresez pe biata fată
Cu vreo teorie habar nu am de cine demonstrată?
Fereşte-mă Doamne şi minţile nu-mi lua.
Că de aş proceda aşa
Orice gagică voi rata.
Mă luase una odată la întors, cu faze de-alea nasoale învăţate pe la şcoale.
Aia, cică, să mi se dea mare, scria că ascultă simfonii, lieduri şi alte hangarale.
Mi-a trimis chiar si link-ul.
Tâmpita credea că îmi voi pierde timpul cu scârţâieturi de viori si alte cele?
Păi bă deşteapt-o! Eu ascult manele!
Aşa că urgent,
I-am dat jet.
Ca să ştie că sunt băiat deştept.
Mi-e teamă sincer uneori,
Că inteligenţa mea,
În cutia craniană îmi va exploda.
Ehei, aşa-i că v-am lăsat cu gurile cascade
Și v-am dat pe spate
Când de cutia craniană aţi auzit?
Asculta-ţi la băiatu, că nu sunt tâmpit.
Păi biologa, atât m-a stresat,
Că şi de nu am vrut, tot am învăţat.
Cu degetul pe creştet mă bătea
Si îmi spunea:
– Măi băiete, ia să vedem de astă cutie craniană e plină sau goală.
– Îi plină doamnă, dar mă doare de atâta şcoală.
Mai multe nu mai spun.
Cred că v-aţi lămurit,
Că nu sunt un tâmpit,
Ci dimpotrivă, sunt o fiinţă emancipată,
Adaptată vremurilor.
Dascălii au rămas în urmă cu un pas
Faţă de societatea în care trăim
Și ne tot chinuie cu prostia aia
“învăţaţi ca să progresaţi”.
Sărmanii de ei!
Vă spune baiatu,
Adaptatu.
Progresul stă în funcţie şi lovele
Și pentru asta ai nevoie de şmechereală,
Nu de şcoală.
Aşa ca ascultaţi ce vă spun
Eu acum.
Ştiţi care este răzbunarea elevului repetent?
Peste ani, o sa va râdă în nas tocmai din Occident
Sau poate chiar din Parlament.
Dragi dascăli, din glumă mă opresc acum şi în numele meu şi al colegilor vă spun un sincer
“mulţumim şi vă iubim”.
 Sceneta – Scoala pentru elevi

PERSONAJE
 ELEVI
ELEV
Ooo, fraţilor am ajuns la şcoală.
ELEV
Casa groazei vrei să spui.
ELEV
Ştiţi că trebuie să ne prezentăm la cancelarie?
ELEV
Ştim dragă, doar suntem chemaţi la… Academia de Poliţie.
ELEV
Eu mă bucur că scăpăm de ora de mate.
ELEV
Adică de misiune imposibilă. Eu ies cu creierii creţi după fiecare oră.
ELEV
Oho, pentru mine ora de mate este o oră rezonabilă. Orele de chimie îmi dau frisoane. Când
mă pune profa să numesc substanţele din laborator am impresia că sunt în Dosarele X.
ELEV
Străduieşte-te puţin şi tu. Nu îţi doreşti un 10 în catalog?
ELEV
Vai ce prostii spui dragă. Păi cum crezi că aş putea să iau zece. Auzi la ea ce spune. Tu nu şti
că zecele este un fenomen paranormal inaccesibil muritorilor de rând aşa ca mine.
ELEV
Atunci te mulţumeşti cu notele de 3 care le ai?
ELEV
Draga mea ce să-ţi spun. Nota 3 e la mine aşa ca emisiunea aia, Chestiunea zilei. Noroc că
uneori la teste mai arunc un ochi pe prietena mea fiţuiaca. Şti cu ce emisiune seamănă
fiţuiaca? Te uiţi şi câştigi. Iar când mă ajută vreun coleg suflându-mi mă simt ca la Doar o
vorbă să-ţi mai spun.
ELEV
Ei, vezi dacă eşti chiulangiu.
ELEV
Greşeşti dragă, eu sunt doar Tânăr şi neliniştit. Atât.
ELEV
De asta te tot ceartă doamna dirigintă la ora de dirigenţie.
ELEV
O, la dirigenţie mă simt ca şi când aş viziona ştirile Pro Tv. Numai ştiri de groază.
ELEV
Şti că săptămâna viitoare este şedinţă cu părinţii? Ce faci? Vor veni părinţii tăi şi vor afla
despre situaţia ta şcolară.
ELEV
Asta să o crezi tu. Întâlnirea doamnei diriginte cu părinţii mei va fi pentru ea întalnire de
gradul trei.
ELEV
Adică?
ELEV
Adică se va întâlni cu ei atunci când se va demonstra existenţa extratereştrilor. Aşa cum ştim
cu toţii, există extratereştri dar nu o putem dovedi. Aşa şi doamna dirigintă. Ştie că am părinţi
că doar nu m-am născut dintr-un ou în imcubator, dar nu-i va vedea niciodată la faţă să poată
demonstra existenţa lor.
ELEV
Părinţii tăi sunt atât de dezinseresaţi de situaţia ta şcolară?
ELEV
O nu, atât doar că voi avea grijă să nu afle de şedinţă.
ELEV
Trebuie să intrăm în clasă.
ELEV
În Zona Crepusculară vrei să spui. Intrăm fără să ştim ce ne aşteaptă pe ziua de azi sau cum
vom ieşi din această Zonă Crepusculară. Uite dragă că vine şi prietena mea , Loredana.
ELEV
Uite că vine şi Daniel.
ELEV
Tocilarul ăla. Parcă ar fi un extraterestru picat din greşeală între noi. Doamne, ce mă
enervează că mereu răspunde corect. Parcă are microcip în loc de creier. Nu se gândeşte
nătărăul că dacă învaţă la toate materiile îşi uzează cerebelul şi atunci să-l văd ce-o să facă.
ELEV
Nu prea cred. Şti ce-am auzit? Oamenii de ştiinţă afirmă că, cu cât îţi foloseşti mai mult
creierul cu atât randamentul lui creşte.
ELEV
Prostii dragă, prostii. Tu nu şti vorba aia? Nu-ţi pune mintea cu prostu’ că are mintea
odihnită? Vezi de ce se tem deştepţii de proşti. Apropo, şti ce i-aş ura extraterestului ăla de
Daniel?
ELEV
Nu, ce?
ELEV
Dacă mai răspunde-n clasă,
Dumnezeu să-i dea pedeapsă
Să-i dea mate,
până nu mai poate,
în fizică să înoate.
Pedeapsă că niciodată n-a copiat,
să aibă cât o fi prin şcoală
orarul foarte încărcat.
Fără disco, fără bar,
Fără chiuluri în orar.
Nimeni să nu-l mai fileze,
Nimeni să nu-l viziteze,
Nimeni la chef să nu-l cheme.
Să vedem… mai face scheme?
ELEV
Frumoasă urare n-am ce zice.
ELEV
Haide că vine profa şi vrând nevrând trebuie să intărm în Zona Crepusculară.(ies)
TOTI ELEVII
Haide. Ajută-ne Doamne şi ai milă de oropsiţii tăi robi.
 Sceneta – Povestea unui elev lenes

PERSONAJE
 POVESTITOR
 PROFESOARA
 LENEŞUL
 ELEVI
POVESTITORUL
Cică era odată, undeva, nu ştiu să vă spun unde şi nici nu cred că asta să aibă mare
importanţă. Cică era un băiat căruia nu-i era deloc dragă şcoala. Era atât de leneş, încât
nici ghiozdanul nu şi- l ducea singur. Văzând că nu se dă pe brazdă, colegii hotărâră să-l
osândească la şcoală pe viaţă ca nu cumva să molipsească şi pe vreunul dintre ei… şi aşa se
aleg vreo câţiva elevi din clasă, se duc la banca trândavului, îl umflă pe sus ca pe un bolovan
fără minte şi hai cu el la direcţiune! Aşa procedează ei, elevii silitori şi cuminţi!
Pe coridor se întâlnesc cu o doamnă profesoară cu suflet. Doamna, văzând mogâldeaţa
târâtă de colegi, întreabă mirată:
PROFESOARA
– Ce faceţi, dragi copii? Încotro? Se vede că elevul pe care îl duceţi este bolnav, sărăcuţul! Îl
duceţi la cabinetul medical, nu-i aşa? (elevii se opresc)
ELEV 1
– Da de unde, doamna profesoară! Să ierte preabuna dumneavoastră faţă, dar acesta-i cel mai
leneş elev pe care l-a avut vreodată şcoala noastră şi nu-i de crezut că mai poate avea pereche
pe lume. Ne-am sfătuit toţi colegii clasei şi mergem cu el la director să ne scape dânsul de un
asemenea exemplu.
PROFESOARA
– Aoleu, dragi copii! Păcat de el sărmanul să fie pedepsit aşa de tare, ca un câine fără de lege!
Mai bine mi-l aduceţi mie în clasă că eu am mai avut câţiva ca el şi i-am lecuit pe toţi prin
muncă, perseverenţă dar, mai ales cu ajutorul colegilor care i-au susţinut şi încurajat!
ELEV 2:
– Iată peste ce noroc ai dat, mă, leneşule, mâncate-ar repetenţia să te mănânce! Urâciunea
elevilor! Ridică-te repede şi mulţumeşte doamnei profesoare că te primeşte în clasa dumneaei
şi nu te lasă pe mâna noastră să îţi arătăm noi ce înseamnă şcoala!
ELEV 3
– I-auzi, mă! Poate aşa, cu ajutorul doamnei, se leagă ceva şi de tine că pe noi tare ne-ai mai
chinuit şi mult am mai fost pedepsiţi din cauza ta! Bine-a mai zis, cine-a zis: “Cine-i harnic şi
munceşte are tot ce vrea. Cine stă şi trândăveşte, are tot aşa!”
ELEV 4
– Hai, hai! Dă răspuns doamnei că doar n-o să stea toată ziua după tine, te prinzi?
ELEVUL LENES
– Da… la dumeavoastră în clasă îmi face cineva temele? Învaţă cineva în locul meu?
PROFA
– Ce-a zis?
ELEV 5
– Întreabă dacă o să înveţe cineva în locul lui şi dacă o să-i facă altcineva temele!?
PROFESOARA
– Doamne fereşete-mă. Aşa ceva n-am mai auzit! Dar el nu poate să şi le facă singur?
ELEV 1
– Auzi, leneşule! Te prinzi să-ţi faci temele singur, ori ba?
Te prinzi să te strădui a învăţa?
LENESUL
– Ba io dragii mei la aşa corvoadă nu m-oi înhăma! Vai lene mi! Chiar nimeni nu poate
înţelege că sufăr de boala grea a lenei şi degeaba îmi căutaţi leacul că nu-l veţi afla.
ELEV 5
– Doamna profesoară, degeaba încercaţi să stricaţi orzul pe gâşte. Credeţi că noi n-am încercat
să-l aducem pe calea cea dreaptă şi vrem să scăpăm de el aşa, fără luptă?! Ce credeţi?! Toţi
elevii clasei au încercat din răsputeri: unul să-l ajute la română, unul la matematică, altul la
franceză şi engleză, ca să reuşească să ţină şi el ritmul cu noi. Ce să vedeţi! Ne-am luptat cu
morile de vânt mai ceva ca Don Quijote cu morile de vânt! Doar lenea-i cucoană mare,
seamăn pe lume nu are!
PROFA
– Dragii mei dacă-i aşa ce să mai zic? Faceţi voi cum credeţi că este mai bine atât pentru voi,
cât şi pentru el!
ELEVII (IN COR)
– Haideţi, la direcţiune cu el ! Exmatricularea te aşteaptă!
POVESTITORUL
Şi l-au dus elevii cei silitori pe leneş la director punându-şi speranţa în acesta că îl va lecui
de trândăvie. Şi iaca aşa au scăpat elevii clasei a… de “oaia cea neagră”, dar şi elevul cel
leneş de elevii cei silitori şi cuminţi. Mai poftească şi alţi elevi ca acesta în clasa noastră
dacă le doreşte inima şi nu cunosc povestea…
Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea unora ce de lene suferă. Şi-am încălecat pe-o
căpşună şi credeţi că ce v-am spus nu-i minciună!
 Sceneta – Interviu

PERSONAJE
 ELEVI
 REPORTER
REPORTER
Îi caut pe elevii clasei a VIII a.
ELEV
Noi suntem.
REPORTER
Mă bucur. Sunt redactor al staţei radio şi cum ştiu că vă aşteaptă în curând un examen greu
am considerat că sunteţi cei mai potriviţi pentru un interviu despre ce înseamnă pentru voi
şcoala şi învăţătura. Sunteţi de acord să-mi raspundeţi la câteva întrebări?
ELEV
Dacă nu este pe notă, cu plăcere.
REPORTER
Deci să începem. Ce înseamnă pentru voi şcoala?
ELEV
Auzi întrebare! Ce poate fi altceva decât… CASA GROAZEI! sau…un film horror pe care
eşti obligat să-l vizionezi în fiecare zi.
REPORTER
Vai! Mă surprinde răspunsul tău.
ELEV
De ce dragă? Ce te-ai fi aşteptat să-ţi răspund? Amărâţii de noi suntem obligaţi în fiecare
dimineaţă să ne luam ghiozdanele în spate şi hai spre Casa Groazei. Tu îţi imaginezi ce tristeţe
e pe noi când intrăm în ZONA CREPUSCULARĂ?… adică în sala de clasă? Şti de ce?
REPORTER
Nu. Te rog spune-mi.
ELEV
Păi, gândeşte-te puţin la ce chinuri suntem supuşi.
ELEV
Zilnic profa de română ne spune că dacă vrem să ne exprimăm într-un anume fel trebuie să
citim şi să folosim dicţionarul. Hai nu zău! Păi cum să citim dragă? Ea nu ştie că riscăm sa ne
stricam vederea? Nu a auzit că pentru a-ţi proteja ochii trebuie sa te fereşti de factorii nocivi,
iar cartea este un factor nociv. Şi ia priveşte ce ochi frumoşi am! Cum să risc să ajung să port
ochelari, că nu mi se mai vede fardul! Cât despre dicţionar, ce să-ţi spun. Inamicul nostru
numărul unu. Caută frate sensul cuvintelor!
REPORTER
Dar dragă, scuză-mă că te întrerup, fără să consulţi dicţionarul nu vei înţelege anumite cuvinte
din ceea ce citeşti.
ELEV
Aha. Asta în cazul în care mi-ar lua cumva Dumnezeu minţile şi mă apuc de citit. Lectura,
dăunează grav sănătaţii. Crezi că nu mă ştiu exprima? Păi, ia priveşte-mă dragă şi să te văd
dacă îndrăzneşti să spui ca nu aş fi cool. Nu vezi ce bengoasă sunt?! Am ştrampeli de la Italia
dragă. Şi bluzică din aia cu sclipici. De doi ani o am dragă şi uite ce bine arată că am grijă să
n-o pătez cu îngheţăţi sau ciocolăţi. Nici nu prea mănânc ciocolăţi dragă că nu face bine. Cică
îţi strică la greier şi te face să te ajiţi.
REPORTER
La ce ai zis că strică?
ELEV
Cum la ce dragă? La greier. Ăla care îi acolo în cutia tarsiană… Sau carniană. (Râde) Scuze,
am un lipsus acum. Şti tu. Greierul îi ăla cu voluţiuni şi moromi.
REPORTER
Creier vrei să zici şi circumvoluţiuni şi neuroni.
ELEV
Auzi dragă, dacă mă faci proastă sau inscultă nu-ţi mai răspund la nici o întrebare. Tu şti cine
sunt eu? Sti ce căşi mi-o făcut tata şi o pus şi termoplane. Şi am şi pliscină în jardină.
REPORTER
Adică în grădină?
ELEV
În jardină dragă că aşa îi spune pe limba lui Voltaire. Apropos ai auzit de Voltaire?
REPORTER
Nu cred. De Volter poate.
ELEV
Păi vezi că insculă eşti tu.
REPORTER
Voltaire îi ăla cu volţii dragă.
REPORTER
Aha. Îţi mulţumesc că mi-ai răspuns la întrebări. Acum mă duc să vorbesc şi cu alţi colegi ai
tăi.
ELEV
Ok tu. Cred că o să iasă un terviu beton. Foto nu vrei să-ţi dau? Şti ce fotojenică sunt.
REPORTER
Fotogenică.
ELEV
Ei şi tu de-colo ce contează un sonăt acolo. J sau g tot una e.
REPORTER
Sunet dragă nu sonăt. Am plecat. Cred că mi-e de ajuns. Săraca limbă română cred că plânge
acum lângă Eminescu şi nu are cine să-i audă. Că mare împărăteasă fost-ai tu limbă română şi
ai ajuns acum să te scălămbăie şi să te mutileze tocmai cei care ar trebui să îţi mulţumească
pentru mareţia ta.