HORA CORIGENȚILOR

Hai să ne unim toți roată

Să strigăm toți laolaltă

Hai să dam mână cu mână

S-o –nvârtim o săptămână

Hai să copiem , hai să copiem

Hora corigenților suntem.

Azi e zi de sărbătoare

Punem lenea în valoare

Vrem ca toți saă pomenească

Hora noastră cea frațească.

Noi vom copia mereu

Căci deloc nu este greu

Eminenți dorim să fim,

Dar ni-i lene să muncim

Noi primim doar note rele

căci materiile-s grele,

Însă noi vom copia

Și ,,deștepți,,vom rămânea

Hai să copiem vecine,

-Vino-ncoace lângă mine,

Dă fuțuica la un loc

Amândoi s-avem noroc.

Unde-i unu nu-i putere

La suflat și copiere

Unde-s doi puterea crește

Ș-apoi nota se mărește

Noi strigăm în gura mare

Cei cu unu la purtare

Și vorbim în monolog

Cei cu doi în catalog

Să formăm trei hore late

Cei cu șasele la mate

Să ieșim cu toți afară

Cei ce nu mai vor la școală

În clasă e gălăgie

Suntem buni de ghidușie

Profesoara :,,VA-LE-LEU,,

Ce mai chin trăiesc mereu.

Cum să copiem,cum să copiem

Câte-un doi să nu-nfățăm

Cum să copiem, cum să copiem

În continuu ne-alertăm

Profesoara ne pândește

Cine-ntruna se sucește

Depistând c-ai copiat

Îți pune doiul imediat.

Tremurăm de frică noi

Ca să nu-nhățăm vreun doi

Și cu toții stăm la strajă

Când ea va ieși din clasă

Astăzi toți m-au lăudat

Că-s capabil la-nvățat

Dar va spun adevărat

Sunt și ,,AS,, la copiat

Cine are doi la test

Este astăzi mai modest

Sufletul i-i amărât

Caci de soartă-i necăjit

Noi vacanța 0-așteptăm

Ca nimic să nu-nvățăm

La distracții ne gândim

La școală cu chin venim

Cine lucrul azi îl lasă

Mâine va fi făt- de casă

Cine nu este atent

Va rămâne corigent

n-o să copiem, n-o să copiem

hai mai bine să –nvățăm

n-o să copiem, n-o să copiem

ca un trai decent s-avem

ia nu apăsați pe frână

cei cu patru la română

s-apăsăm pe-accelerare

sa-nsușească fiecare

din născare-s înzestrat

cu talent la copiat
dar m,ai bine aș dezvolta

competența ,,De-a învăța,,

ajungând chiar și la BAC

copiatul ni-i în cap

vrem o lege să sfârșească

cu prostia omenească.

Vreau să am în viață –un rost

Nu vreau să devin un prost

Mă las azi de copiat

Ma apuc de învățat

Vrem s-avem cu toți un nume

Și o soartă bună-n lume

Hai mai bine să-nvățăm

Și nicicând să copiem.
 TOAMNA VIȚII UNUI DASCĂL

Profesoara:

E TOAMNĂ..E toamnă afară... Tot toamnă e și în sufletul meu. Și-i liniște în jur...Atâta liniște. Ce mult mi-
am dorit acestă liniște toată viața! Dar... acum...nu-mi face bine. Mă doare liniștea aceasta.Mi-e așa de
dor..de gălăgie..De glasuri , de vorbe.. de râs , de jocuri de copii... De sunetul clopoțelului...De un ,,Bună
ziua,,...Mi-e dor de zâmbetele elevilor mei... De ochișorii lor...De întrebările lor...De toate năzbâtiile...
mi-e dor de școală!!!!!

Elev:

Să știți că și școlii îi e dor... Vă ține minte cărărușa ce duce spre școală.. Și portiița.... și ușa școlii. Pereții
claselor , în care ați avut lecții...Îți aduc aminte de Dumneavoastră elevii , cărora le-ați fost atâțea ani
mamă , prietenă, sfătuitoare...Bună ziua ! Mă recunoaște-ți?

Învățătoarea luându-și ochelarii , uitându-se atent.....

Te-asi schimbat mult , și vocea e alta.. Dar ochii – sunt aceeași. Ce mult mă bucur să te văd!

Elevul:

Am vrut să vă spun cât de mult îmi lipsesc sfaturile , care nu vroiam să le ascult... Mie dor de susținerea
Dumneavoastră... V-m adus în semn de recunoștință aceste flori... Și odată cu ele cuvintele , care n-am
știut să vi le zic atunci , cândva: ,,Vă mulțumesc mult pentru tot și-mi cer iertare pentru tot.,,

Învățătoarea:

Dar văd că nu ești singur?

Elevul:??????????????????

Copilăria:

Eu sunt copilăria ta. Mai ții minte examenele de intrare ? Te pregăteai să începi călătoria pe cărărușa
visului tău – să devii dascăl. Ți-ai luat doar rămas bun de la mine. Nu mi-ai zis adio . De aceea veneam la
tine ori de câte ori te simțeai în suflet copil , de câte ori mă chemai. Ultima vreme parcă m-ai uitat. Nu
mă mai chemi de-un timp încoace.De ce? Vrei să plec?

Învățătoarea:

Nuuuuu , Nuțu te-a adus așa e? Ce frumos din partea lui .!

Copilăria:

Da el mi-a vorbit în vis despre tine . Cu toate că nu vrea să recunoască....El nu mă vede... COPILUL DIN EL
E UNDEVA ÎN ADÂNCUL SUFLETULUI... Osă mă vadă și al la timpul la timpul potrivit...Lăsați copilul din voi
să-și spună cuvântul. Ascultați-l.. Că cuvinte înțelepte spune...Voi dascălii sunteți acei oameni care nu
uită niciodată Copilăria... Și nu trebuie s-o uite niciodată... Cheamă-mă la tine și voi veni... Și-ți voi face
zilele mai frumoase...

Amintirea:

Dar pe mine nu vrei să mă vezi? Cred că de mine te-ai plictisit deja?

Învățătoarea:

Nu Amintire....Amintire...Ultima vreme doar cu tine traiesc....Ce m-aș face fără tine?

Amintirea:

Așa e... Oamenii îmbătrânesc.. Doar cu amintiri trăiesc...

Toamna vieții a sosit,

Cu ce oare i-a găsit?

Cu dureri...și grele toate,

Cu-amară singurătate....

Învățătoarea:

Iar începi?... Mai lasă-mă , te rog...De ce ești atât de dureroasă?......

Amintirea :

Fiindcă așa mă vreai tu... Poți să mă schimbi , dacă dorești , așa cum schimbai cîndva copiii de la
școală :din răi în buni , din triști în veseli , din neștiutori în copii deștepți.

Uitați tot ce-a fost rău în viață ,

Fiincă aveți și amintiri frumoase.

Care pot să v-aducă zâmbetul pe față

Și să vă facă zilele mai frumoase.

Chiar și cel mai rău elev din școală

V-a făcut cel puțin odată să zâmbiți

Zâmbiți , zâmbiți mai des,vă rog a câta oară,

Și o să fiți cu mult mai fericiți.

Învățătoarea:

Ce mult mi-am dorit toată viața.... Ce mi-am dorit oare?????....Am uitat......

Dorința :

Ooooooooooo , ce multe ți-ai dorit!!!!!!!!!!! Eu îți cunosc foarte bine toate dorințele!!!!

Învățătoarea:

Și tu ești aici ? Dorința...........De foarte –foarte mult timp nu ți-am văzut chipul ......

Dorința:

Nu vreau să te-ntreb acum ce-ți mai dorești , fiindcă nu-ți mai dorești nimic.. De ce? Ți s-au împlinit
atâtea dorințe , ți s-au realizat atâtea vise! De ce nu mai crezi în ele?

Să nu –ncetați s-aveți dorințe!

Să nu-ncetați s-aveți un mare vis!

Căci omul este acea ființă,

Care mereu visează un paradis.

De foarte multe ori raiul e-n suflet,

Dorește -l doar , și-l vei avea.

Curat să-ți fie al tău cuget,

Dorințe bune –ți luminează inima.

Dorința n-are vârstă , n-are bătrânețe

Iubiți învățători, traiți mereu in tinerețe!

Speranța :

Și nu vă pierdeți nici speranța

Că într-o zi va fi mai bine

Învățătoarea:

Ce bine că și tu ești aici , Speranța mea. Tu nu m-ai lăsat niciodată.

Speranța:

E meritu tău,

Nu m-ai pierdut nici pentru o clipă.

n-ai încetat să speri o viață-ntreagă,

eu ți-am fost aripă de zbor

de ți-a fost viața amară, sau de ți-a fost dragă,

cu tine m-ai purtat- un curcubeu între trecut și viitor.

,,Speranța moare ultima,,-așa se spune.

Dar ea nu moare niciodată.

Ea ori te-naripează și te ține-n astă lume,

Ori tu, uitând de ea , o pierzi îndată.

s-aveți speranță-n bine, orice-ar fi , s-aveți speranță!

Căci fără ea n-aveți nimic.

Sperând veți reuși mai mylte-n viață.

Și om veți crește dintr-un suflet mic.

Credința:

Lîngă speranță mai aveți nevoie de credință.

doar ea, Credința , te menține-n viață.

Credința că-n această lume e nevoie de știință

Ce doar la școală se primește, se învață.

Credința că din copil rău poți face bun

Din neștiut – deștept poți face

Tot cu credință poți să schimbi un drum

Iar din război poți face pace.

Credință-n suflet să aveți orice ar fi

Și orice viața v-ar adduce

Căci cu Credința toate le veți împlini

Tot gruel vieții vi-l veți duce.

Învățătoarea:

Credința mea , aici îmi ești din totdeauna-în suflet, inimă ,gândire.Să nu mă lași ,fii lîngă mine , căci nu
știu ce m-aș facefără tine.

Dragoste:

Dar eu? Și eu mi-am găsit tot la tine suflet locuință. Sufletul tău e mare, toți au loc acolo în adâncul
lui.Căci eu acolo-s unde e Credința.

Învățătoarea:

Dragostea mea , mă duci tot timpul-acolo, pe tărâmul Dorului.

Dragostea:

m-ai ocrotit tot timpul și , totodată

m-ai împărțit la toți copiii tăi,

cu multă gragodte i-ai învățat că niciodată

nu le e bine-n viață celor răi.

m-ai împărțit la cei, ce poate,

n-o să-ți întoarcă dragostea-napoi.

Căci tu Credință ai avut , că toate

Le corectează dragosteav în noi.

Tu ai iubit și mai iubești

Pe toți care ți-au stat în bancă.

Nu ți-ai permis să te-ndoiești

În viitorul lor vreodată.

Fericirea:

Și mai ești supărată? Tristă ești?

Mai ai o lacrimă acolo în privire?

Învățătoarea:

mi-ești cunoscută parcă.. cine ești?

Fericirea:

Sunt cea , de care nu-ți dai seama că o ai- sunt Fericirea.

De ce-i atât de greu să mă vedeți?

De ce-i atrât de greu să mă simțiți?

Când tot ce-i necesar să mă aveți

E-aici , e chiar alături...doar atenți să făți.

Priveștn jurul tău:Copilărie...

Atâta cât în altă parte nu-i,

Ascunsă acolo adânc în Amintire ,

Care epusă doar în rama binelui

Dorința de-ați aduce-aminte

Îți dă speranța c-o să-l vezi

Pe-acele fete sau băieți...

Credința-ți dă și-acum putere

Pe toți din juru-ți să-i iubești.

Deci , chiar de ești în toamna vieții.

Poți Fericirea s-o trăiești.

Să-mi spui acum ce ți-a lipsit?

Ce azi te face fericută?

Învățătoatrea:

E el..... Elevul mi-a venit.....

Mă simt di nou și respectată și iubită.....

Voi elevilor ține-ți minte: de foarte puțin are nevoie ănvățătorul de la voi. Așteaptă să-i dați doar
ascultare și respect. Dându-le aceste două lucruri , voi în schimb primiți mult mai mult: educație ,
cunoștințe , prieteni , copilărie frumoasă , încredere în propriile puteri , vise realizate și multa-multe
altele.

Stimați profesori , Vă dorim din tot sufletul să vă sințiți bine în această mare lume a Copilăriei . Să vă
stăruiți nsă uitați tot ce-a fost rău și greu în viața Dumneavoastră , să aveți doar Amintiri frumoase. Să
nu uitați să visați , să nu uitați să vă puneți în față scopuri și Dorințe. Nu vă pierdețiu niciodată Speranța.
Căci fără ea nu ajunge omul nicăieri. Să vă păstrați acea Credință în suflet , care-l face pe om OM
adevărat . Să fiți înconjurați de dragostea celor gragi și dragostea elevilor. Să aibă Bunul Dumnezeu grijă
de Dumneavoastră și să vă ajute să trăiți în Fericire.