Omul nu acordă niciodată importanța cuvenită timpului pierdut…..

uităm să conferim sens

fiecărei clipe, care se scurge parcă în clepsidra înghețată a vieții…..Cum altfel să ne explicăm
faptul că anii de școală au trecut atât de repede….când de fapt dacă stăm să îi măsurăm în bătăi
alerte de inimi tinere, în respirații oprite de emoții puternice, în fiorii tezelor și extemporalelor,
….par o veșnicie, care nu va trece niciodată…….și care ne va consuma mereu în același foc
mistuitor……. ca cel al primei iubiri?
Școala este scena pe care toți am fost protagoniști la momentul nostru de glorie……scena
pe care am jucat o piesă a teatrului modern, în care comedia și tragicul s-au împletit armonios,
alternând momentele de tristețe cu cele de bucurie, exaltare maximă.
În paradoxul neputinței discursive, șoptind: mi/e dor….mi/e dor….de ce a fost, de ce este,
de ce va fi…….dar mai ales de ce nu va mai fi niciodată……trăim încă emoția primului eșec,
bucuria reușitei, satisfacția rezolvării unei integrale. Cuprinși de melancolie privim spre clădirea
care este un simbol al tinereții noastre, al primei iubiri și al speranței. Liceul Teoretic Negrești
Oaș, mi-a conturat personalitatea, aici am învățat multe formule, am adunat sâmburi de lumină
pentru a-i semăna în îndepărtata galaxie a destinului, am descoperit drumuri care ne cheamă spre
împlinire….
Piesa noastră…..se sfârșește aici…..în aplauzele dascălilor, părinților și colegilor
noștri….cu amintirea zâmbetelor inocente ale unui început de septembrie…..cu ochii inundați în
lacrimi…..
Parcă ieri
Întreaga călătorie în imensitatea necunoscutului….se încheie azi într-un gest simbolic de
mulțumire și recunoștință adus profesorilor noștri, pentru sacrificiile și dăruirea cu care am fost
pregătiți. E uimitor cum niște oameni împliniți, dar simpli și înțelepți, au puterea și răbdarea de a
începe de la zero, cu fiecare generație…. un șir nesfârșit de limite…… pentru a desluși împreună
limite nemărgite ale cunoașterii și prețuirii. Am învățat despre matrice, acizi dexoziribonucleici
și Testament, dar și despre ce este bine și rău. Ne-ați inspirat valori și vise, dragi dascăli, ne-ați
motivat să credem în noi înșine, ați devenit puncte de referință în formarea noastră. Pe lângă
cunoștințele vaste din diferite domenii am descoperit de la dascăli adevărați ce înseamnă să fii
om.
Vă mulțumim, stimați profesori pentru dragostea ce ne-ați arătat-o, pentru răbdarea,
bucuria, de a descoperi împreună ingredientele reușitei, pentru încrederea pe care ați avut-o în
capacitatea noastră de a ne depăși limitele…..de a aspira spre infinit…..
Imnul dască lilor
„A venit îngerul și mi-a zis:
de atâta amar de vreme te veghez
ca să ajungi om de știință
și tu până acum nu ai inventat nimic!
Cum să nu; am inventat;
numai că știința pe care eu am creat-o
este atât de subtilă, încât uneori
se confundă cu firescul.
Ea se numește hemografia,
adică scrierea cu tine însuți.
Nichita Stănescu, Hemografia

Dragi profesori, dumneavoastră ne-ați învățat să căutăm în noi sensul experiențelor trăite,
să descoperim dincolo de formele abstracte schimbarea aproape imperceptibilă din noi, ne-ați
învățat să ne scriem pe noi înșine, iar pentru asta vă vom fi veșnic recunoscători. Primiți din
partea noastră un mic dar, acum, în ceasul din urmă, alături de preșuirea și respectful pe care
poate nu vi l-am arătat. Vă mulțumim!

Flori profesori (piesa)

Pe scena liceului nostru va începe o altă piesă, a colegilor cărora le predăm ștafeta. Cheia
este simbolul maturizării, al desprinderii inevitabile de adolescență, dar și al datoriei de a onora
liceul cu rezultate remarcabile, de a scrie o nouă pagină în istoria generațiilor acestui liceu.

Dragi colegi, în prag de despărțire, permiteți-ne câteva sfaturi, rupte din experiența
noastră îndelungată, de la al doilea etaj: rămâneți tineri, păstrați entuziasmul acestei vârste,
luptați pentru visele voastre, credeți în voi, fiți convinși că eforturile voastre vor fi răsplătite!
Apreciați fiecare moment, râdeți, și vă bucurați căci dacă este vorba nu bogăția, ci liniștea colibei
tale te face fericit, potrivit lui.....

Așadar, vă înmânăm această cheie, mesaj al nostru-n gând, cuvânt, idee…Ne îndreptăm
solemn spre infinit, cu visuri și speranțe de împlinit, cuprinse-n clipa ce-o trăim acum, când
CHEIA-nchide și deschide-un drum

Dragi colegi, luați cu voi cunostințele achiziționate, abilitățile dobândite, valorile pe care
dascălii noștri vi le-au transmis, bucuria experiențelor trăite…și lăsați în urmă banca,
dezamagirile, nostalgia clipelor care au trecut…..
 Am citit în ochii lor scânteia satisfacției de a avea azi în fața lor un grup de tineri
optimiști, entuziaști, ambițioși, dornici să demonstreze lumii întregi că sunt pregătiți să lase în
urmă adolescența pentru a zbura spre alte zări mai incitante

Dragii noștri părinți…am făcut deja primii pași împreună în acest tumul al adolescenței,
care deseori, ni se pare că duce spre necunoscut….
Ca orice adolescent am multe vise, dorințe, frământări…..întrebări….Spiritul meu critic
în relația cu voi, vă dezarmează uneori, însă e modul în care eu încerc să mă affirm și să caut
soluții pentru a face față dificultăților vieții, pe care nu le-am cunoscut până acum datorită
protecției oferite….Chiar dacă, uneori discutăm în contradisctoriu sau suntem supărați….știu că
în brațele voastre găsesc mereu mângâiere….
Cred că pentru fiecare dintre noi, acesta e unul dinte momentele în care privim în jur…..și
nu știm încotro să ne îndreptăm….am vrea să fiți lângă noi mereu….dar cred că trebuie să
descoperim singuri cine suntem…..și încotro ne îndreptăm….Nu este ușor…dorințele nostre sunt
desori contradictorii, fapt care ne îngrozește….însă știm că dragostea voastră necondiționată
ne luminează permanent calea în viață.
Mă simt extrem de norocos că sunt copilul vostru! Aș dori să fiu lângă voi toată viața, dar
s-ar putea să rămân doar în inima voastră la un moment dat….și asta mă face puțin nostalgic…..
Aveți încredere în noi!
Anii petrecuți în această școală ne-au ajutat să înțelegem că fiecare om este doar o
particică din univers sau că fiecare om are propriul sau univers. Asadar, desprindem din
universul școlar cheia gloriei acestei absolviri și invităm colegii clasei a VII-a pentru a le
înmâna cheia.
De astăzi să păstrați această cheie,
Mesaj al nostru-n gând, cuvant, idee…
Ne îndreptăm solemn spre infinit
Cu visuri și speranțe de împlinit
Cuprinse-n clipa ce-o trăim acum
Când CHEIA-nchide și deschide-un drum
Ștafeta

Iubită doamna dirigintă, făuritoare a îngerilor, creatoare a destinelor... Dumneavoastră

ne-ați dat curajul să ne întrecem cu timpul, să ne luam rămas bun de la copilărie, să dezarmăm
adolescenta. Ne-ați construit primul pod peste prăpastia inimaginabilă a copilăriei şi ne-ați
învățat cum să creăm altele pentru a traversa prăpastia vieții ce se va căsca neanunțată în fața
noastră. Ne-ați călăuzit pașii către necunoscutul infinit, dându-ne un ultim indiciu pentru a nu
ne pierde: "Trăiți, îngerașii mei!"
Dumneavoastră ne-ați aratăt ce înseamnă să fi om, să-i pui pe ceilalți înaintea ta, să-ți
sacrifici viata pentru a forma altele, prin propriul exemplu. Niciun efort pe care îl vom
depune, nicio mulțumire pe care vă vom adresa, niciun regret pentru toate greșelile nostre nu
vor putea egala ceea ce ați făcut pentru noi... Altruismul şi iubirea dumneavoastră ne-
au modelat așa cum suntem astăzi. Atunci când am căzut în abis, lucru pe care nicio forță din
univers nu-l poate împiedica, dumneavoastră ne-ați întins o scară pe care să urcăm din nou, de
această dată mai sus.
Doamnă dirigintă, vă suntem datori cu o viată, datoria pe care ne-o vom plăti în
singurul mod posibil: îndeplinind tot ceea ce am visat! Poate că cerem prea mult, dar mai
avem nevoie de un singur serviciu de la dumneavoastră, care le va eclipsa pe toate.
Iertați-ne , doamnă dirigintă! Pentru ultima dată, faceți-ne să uităm propria condiție efemeră,
faceți-ne nemuritori. Vă iubim, doamnă dirigintă, mult mai mult decât o pot spune cuvintele.
Mulțumim!

Iubită dirigintă