Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Argument:
„Violenta psihologică – bullying este acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale,
relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție,
în mod constant și repetat, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință
atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante,
umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane și
vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o
anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată
ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile persoane, etc. ”
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
Pentru a fi considerat bullying, comportamentul agresiv trebuie să aibă urmă toarele trei
caracteristici:
Comportamentele agresive spontane, care nu sunt neapă rat intenționate și care se ivesc
rar (o dată sau de câ teva ori), nu sunt considerate de tip bullying.
SCRISOAREA 1.
„Mă numesc Diana, am 15 ani. Vă scriu pentru că am niște colegi care mă fac să mă simt
groaznic... Cel mai greu îmi este la orele de sport, pentru că eu nu pot să alerg... Toți îmi
spun că sunt un grasă, că arăt ca o piftie și că sunt un aragaz cu patru ochi. Aș vrea ca ei
sa simtă măcar pentru 5 minute ceea ce simt eu în fiecare zi... Nu știu dacă voi avea un
prieten adevărat. Mama îmi spune ca există și oameni buni, dar că trebuie să am răbdare
și să mă port frumos cu cei din jurul meu. Fac asta, dar parcă am obosit. Ce să fac?“
SCRISOAREA 2.
„Bună ziua! Nu știu dacă mă puteți ajuta deoarece nu mai sunt copil, am 15 ani, dar am o
problemă și nu am cu cine să o discut. Sunt elev în clasa a IX-a și de când am început anul
școlar am probleme cu doi dintre colegii mei de clasă și doi din altă clasă. Sunt un băiat
mai retras și mai fricos, iar de când sunt la liceu, se tot iau copiii de mine. Mă jignesc și
caută mereu să se bată cu mine. Eu sunt mai solid și, ca să mă provoace, îmi dau pumni în
burtă și mă ciupesc de brațe până se înroșesc. Evit activitățile în care sunt implicați și ei.
Uneori, când se iau de mine, încep să tremur și parcă mai am puțin și îmi pierd conștiența.
Mâinile îmi devin două sloiuri de gheață. Ce să fac?”
SCRISOAREA 3.
“Mă numesc Simona, sunt în clasa a VII-a. Când am început gimnaziul (în altă școală decât
clasele primare) eram o fată veselă, cu încredere în mine, vorbăreață, poate cam naivă. Nu
îmi făceam griji că nu o să mă înțeleg cu colegii, și o vreme așa a și fost. Apoi un coleg a
început să-și bată joc de mine, nici nu mai știu de unde a început totul. I-am răspuns și eu
cam la fel înapoi, și a tăcut, dar a început apoi să-mi pună pe Facebook tot felul de
comentarii foarte urâte. Chiar a scris că știe el sigur că umblu cu niște golani, și ce am
făcut cu ei. Nu este adevărat, dar acum și alții au început să-l creadă și să scrie și alte
prostii despre mine și chiar despre părinții mei, că avem păduchi și pureci și că trăim într-o
pivniță.
Colegii la școală au inventat un “joc”, care poate să stea cel mai departe de mine și în
pauze și la ore, dacă mă apropiu de cineva pierde jocul… Este foarte dureros și nu înțeleg
ce s-a întâmplat – cum se poate ca toți colegii să creadă prostiile și minciunile pe care
câțiva le scriu? De ce nu zice nimeni nimic? O să se termine vreodată chinul ăsta?”
SCRISOAREA 4.
„Salut, sunt Georgiana și acum am 17 ani. Am fost batjocorită la școală cam de când mă
știu, și abia acum mi-am adunat curajul să vorbesc despre asta (acum îi spune bullying –
mai demult nu avea o denumire, lucrurile erau însă la fel...)
Nu am fost niciodată foarte drăguță sau feminină, ci oarecum băiețoasă și solidă. Poate și
din cauză că nu mi s-a părut niciodată că arăt prea bine, am purtat totdeauna haine mai
sport, largi, părul scurt. Poate și din cauza asta nu m-am încadrat niciodată în grupul
„cool” din clasă, și am fost mereu „calul de bătaie” al tuturor...
Am crezut că dacă îi ignor pe cei care mă batjocoreau se vor opri – nu a fost așa. Am
încercat și alte lucruri - la un moment dat să mă îmbrac mai feminin, mai târziu să mă
fardez... a fost și mai rău: colegii m-au făcut „ciudată”, au zis că mă duc la carnaval, dar că
nu mai era nevoie de „mască” etc.
Am ajuns încă din clasele primare să cred, să simt, că nu am nicio valoare, că nimeni nu mă
place și nu o să mă placă niciodată. Prin gimnaziu deja mă vedeam cum o să fiu singură
toată viața, nu să am niciodată prieteni și cu atât mai puțin un prieten.
Nu spun că toți colegii își băteau joc de mine, doar câțiva, iar pentru restul părea că sunt
total invizibilă. Credeți-mă, nici asta nu e mai ușor de suportat...
În liceu am venit la o școală nouă și am crezut că va fi mai bine. M-am apropiat de două
fete, care păreau că îmi sunt prietene, dar râdeau de mine pe la spate. Am găsit un bilețel
pe care făcuseră niște versuri despre mine... nu pot să le reproduc. Un coleg mi-a smuls
biletul și a recitat „poezia” în fața clasei. Toată clasa a râs, iar o colegă m-a întrebat apoi,
„prietenește”, cum de nu mă sinucid...
Au mai trecut de atunci doi ani și lucrurile nu sunt deloc mai bune – aproape în fiecare zi
aud comentarii ca „proastă”, „huidumă”, „o să mori virgină”, mâncarea îmi e aruncată la
gunoi „că și așa n-ar trebui să mănânci” și multe altele.
Sincer, simt că nu mai pot, efectiv nu mai pot suporta. Ce mai pot face...?”
Sugestii de întrebări
✓ Ce v-a impresionat / ce v-a atras atenția în acest caz?
✓ Cine sunt agresorii?
✓ Care sunt gândurile, sentimentele victimei?
✓ Cunoașteți situații asemănătoare? Cât de frecvente credeți că sunt aceste
comportamente?
✓ Ce soluții credeți că funcționează în cazul respectiv?
Ulterior, atâ t cazurile câ t și soluțiile se discută în plen, reprezentantul fiecă rei grupe va
prezenta concluziile elevilor, identificâ nd urmă toarele strategii de prevenire/diminuare
a bullying-ului:
E important să fim atenți la nevoile altora, arătându-le empatie, înțelegere
și sprijin.
Să acționăm imediat dacă observăm că cineva este agresat.
Să cerem sprijinul învățătoarei, dirigintelui, profesorului, consilierului
școlar, părintelui în cazul în care identificăm asemenea comportamente în
școală.
Să evităm poreclirea/etichetarea/înjosirea unor persoane, chiar dacă nu
ne sunt simpatici.
Să respectăm ideile, opiniile, convingerile, interesele celorlalți, chiar dacă
sunt diferite de ale noastre.
Să organizăm diferite activități în care să-i implicăm și pe cei mai
timizi/retrași.
Să dăm dovadă de toleranță și de acceptare necondiționată.
Să învățăm să rezolvăm situațiile noastre dificile într-un mod corect.
Să apelăm cu încredere la sprijinul diferitelor instituții, organizații,
asociații (Protecția Copilului, Asociația Telefonul Copilului, ONG-uri)
Să desfășurăm activități plăcute în timpul nostru liber (plimbare, sport,
citire, lucru manual, desen, muzică etc).
Să cunoaștem și să respectăm regulile conviețuirii.
Activitatea 7. „Mit sau realitate?“ – 10 minute
Pentru a consolida informațiile discutate în timpul orei, profesorul împarte fișa de lucru
„Fenomenul bullying – mit sau realitate“ elevilor, rugâ ndu-i să citească afirmațiile și să
indice cu A sau F dacă acestea sunt adevă rate sau false. La final se discută ră spunsurile.
Fișa de lucru „Mit sau realitate“
Marcați cu Adevărat sau Fals urmă toarele afirmații despre fenomenul de bullying: