Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bat clopote... Auzi cum bat ? Sunt clopotele strigătului de dor al celui mai sfînt
lucru din lume –dorul de părinţi .
Un vînt tomnatic mi-a mîngîiat sufletul şi mi-a adus aminte de mama, m-a purtat
printre brazi şi printre stînci şi mi-a adus aminte de tata.
M-am prefăcut în înger, aveam ca aripi mîinile părinteşti,ale mamei şi ale tatălui .
Zbor! Zbor! Zbor! Doamne dă-mi lumina şi căldura ta să acopăr durerea şi bucuria
nemărginită a părinţilor ce au copii.
Poezia ,, Părinţii”
Părinţii
222222
Continuăm să creştem pînă la adînci bătrîneţi în leagănul de dor al mamei şi nu
este carte mai înţeleaptă din care să poţi învăţa la nesfîrşit ca din înţelepciunea
mamei. Mama este copilăria noastră îmbătrînită.
Cînd cerul se năruie, venim la mama , cînd stropul de ploie se transformă în lacrimi , venim la
mama, cînd tăişul vieţii ne arde necruţător strigăm cuvîntul ,,mama”.
Tată, eu nu știu de ce
Nu te-au pus în cântece
Ca pe măiculița mea
Care viață datu-mi-a.
Tu ca dânsa ne iubești
Și ca ea îmbătrânești,
Tată.
Rele-n viață sunt de-ajuns,
Dacă plângi, tu plângi pe-ascuns.
Mai iei câte-un păhăruț,
Dar nu uiți să ne săruți,
Tată.
La necaz și bucurii
Tu ai, tată, mulți copii,
Că și mama-i pruncul tău,
O ferești de tot ce-i rău.
Asta-i bogăția ta
Și nu-ți trebuie alta,
Tată.
Nu ne spui vorbe de dor,
Dar ades în locul lor
Mâna tu pe cap ne-o pui
Și mai dragă vorbă nu-i.
Mai mult taci decât vorbești,
Dar noi știm că ne iubești,
Tată.
CINTECUL TATA andreea
Una din cele mai mari dureri universale este durere despărţirii. Despărţirea lasă
suflete rănite , sîngerînde ,lasă vise neîmplinite , aşteptări fără sfîrşit ... În astfel de
răscruci ale soartei, copiii, aceste flori ale vieţii pierd lumina soarelui ,se usucă ca
firile de iarbă într-un pustiu nesfîrşit.
O durere a unui pămînt ... o tragedie a unui popor ... o dramă a copilăriei –plecarea
părinţilor în căutarea unei bucăţi de pîine,copiii rămaşi –ochi străpunşi de stele ,de
lacrimi.
Scrisori cu lacrimi, scrisori cu dor , scrisori, suferinţe şi aşteptări... Ascultaţi vibraţiile sufletului
de copil în aşteptarea mamei...
Poezia ,,Orfanul”
Mămico, tu te-ai dus în lume
Să aduni bani c-aici nu ai,
Şi lacrimi grele-ţi udau faţa
În braţe tu când mă strângeai.
Durerea unor copii doborîţi de aşteptare îi duce cu bătaia vîntului în căutarea căldurii părinteşti
şi atunci bunicii vin cu o desagă de poveşti şi blînd alină durerea unui univers .
Bunicii... poartă-n suflet două lacrimi ca două păsări rănite de dor pentru copii şi pentru nepoţi.
Ce frumos e la bunici-poezie
POEZIA NEPOTII
Pentru toţi bunicii care ştiu să ducă povara grea a copiilor ,nepoţilor şi strănepoţilor vă propunem
dans dans
În armonia casei părinteşti ne naştem şi devenim oameni , iar cînd ne ducem în lume şi uităm de
muşcatele din fereastră, de busuiocul de la icoană , mama şi tata rămîn orfani şi casa părintească
plînge.
POEZIA CASA PARINTEASCA
Refren x 2
Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde pragul parintesc
Dintre-atatea locuri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
Refren x 2
Niciodată nu e tîrziu să revenim la origini ,la credinţa sfîntă pentru părinţi. Zboară anii ca clipele şi
pentru toate găsim timp , dar la cei care mai mult ca oricine merită alinarea şi recunoştinţa
noastră,uităm să venim.
Să le mulţumim părinţilor că sînt mereu în prejma noastră pentru a ne susţine în toate clipele vieţii.
Parintii mei
Sa am coloana vertebrala,
Pe nimeni sa nu pacalesc.
Si fara a face morala
Cu dragoste sa-i rasplatesc.
Parinţii D. Matcovschi