Scenariu serbare sfârșit de clasa a IV-a

Decor: sala de clasă – puntea unui vapor, baloane albastre, fundal bleu,
soare, pescăruși, elevii costumați îm ținute marinărești

Început: dans tematic melodia „Un vapor” – Mihai Constantinescu

Se aude fluierul căpitanului – alinierea în poziție de drepți

C: Drepți! Ce e zarva asta? Ce se întâmplă aici?

Un elev: D-le comandant, permiteți-mi să raportez: marinarii clasei a IV-a,
de la Liceul Eremia Grigorescu Tg. Bujor, cer permisiunea să debarce de
pe vaporul claselor primare.
C: (se plimbă prin fața plutonului cu mâinile la spate)
Deci a sosit momentul în care debarcați,
Dar va trebui celor prezenți să arătați
Că lunga voastră călătorie n-a fost în zadar
Și azi, aici, pe punte, sunteți bravi marinari.
Un elev: Speranțele ne cuceresc inimile și îndemnați de timpul care fuge,
ancorăm astăzi și ne amintim cu drag de clipele petrecute împreună.
Un elev: Uite-așa! Pe-un val, pe-o rază, au trecut anii de școală
Dar ne-au rămas vii amintiri, ce azi ne răscolesc simțiri.
Mai ieri eram de-o şchioapă când am pășit aici,
Acum plecăm în zbor, căci ne-au crescut aripi.

Patru ani, la începutul vieții noastre de școlari,

Au trecut ușor ca vântul, ne-am trezit că suntem mari.
Patru ani frumoși în care am călătorit în larg
Pe vaporul plin de vise, cu flori roșii la catarg.

Copilărie, plai de aur, cu jocuri şi năzdrăvănii,

Te preţuim ca pe-un tezaur și-am vrea mereu să fim copii.
Dar anii trec în zbor ca gândul și mâine vom fi oameni mari,
Dar uneori cu nostalgie ne-om aminti c-am fost şcolari.

Privim în urmă cu mândrie dar şi c-o urmă de regret

Şi ne-ntrebăm ce-ar fi să fie să treacă anii mai încet?
Ce-ar fi să poţi să-i ţii în loc sau să-i opreşti din drum puţin
Ca să n-ajungă la soroc, căci pleacă şi nu mai revin.

Cântec: Anii de școală

Anii de școală, cei mai frumoși ani
N-ai să-i uiți niciodată, n-ai să-i cumperi cu bani
Iar când viața-i nedreaptă și îți este greu
Privește-napoi, amintește-ți de ei
Fii copil dacă vrei!
Zile bune sau rele, cu lucrări și testări
Îndrumați de profesori sau certați uneori
Toate trec nu ești singur tu ești bun dacă vrei
Iar colegii de școală sunt prietenii tăi.
 Anii de școală, cei mai frumoși ani
N-ai să-i uiți niciodată, n-ai să-i cumperi cu bani
Iar când viața-i nedreaptă și îți este greu
Privește-napoi, amintește-ți de ei
Fii copil dacă vrei!
Anii trec, viața trece mai ușor sau mai greu
Însă anii de școală îi porți în suflet mereu
Anii trec, viața trece mai greu sau mai ușor
Dar de anii de școală totdeauna ți-e dor.

C : Vă mai amintiți de începutul călătoriei noastre ?

Desigur !
Parcă ieri pășeam cu mama strâns ținându-mă de mână
Şi m-aduse cu paşi repezi către şcoală, spre lumină.
Îmi simţeam inima plină de un dor ce mă-ndemna
Cu glas mare de chemare pentru-a scrie şi-a-nvăţa.

Primul sunet de chemare, clinchetul de clopoţel

Mă vesti să intru-n clasă că eram şcolar şi eu.
Ne aşteapta o nouă casă cu ferestre largi şi mari
Iar pe băncile curate cărţile primite-n dar.

Noi le-am răsfoit uşor fără a şti ce taine-ascund.

Când vom şti cuprinsul lor? ne-ntrebam cu toţii-n gând.
Am deschis abecedarul, primul prieten, prima carte
Avea poze lungi, şiraguri și desene minunate.

Vă amintiţi ziua de toamnă când taţi, mame şi bunici

Ne-aţi condus pe poarta şcolii și-apoi ne-aţi lăsat aici?
Am tăcut plini de emoţii, deschideam atunci o carte
Azi povestea-am terminat-o și ne ducem mai departe.

Cu patru ani în urmă, la început de toamnă,

Când poarta se deschide la fiecare şcoală,
Cu paşi sfioşi, molateci, cu gândul înapoi,
Intram în clasa-ntâi şi nouă pentru noi.

Cu patru ani în urmă,când am venit la şcoală,

Unii eram mai vrednici, iar alţii mai poznaşi
Dar toţi tăceam când auzeam în clasă
Mult aşteptaţii, cunoscuţii paşi.

Pe barca asta, cu-ale ei plutiri,

Rămâne-un suflet plin de amintiri.
Mă-ntorc cu gândul către vechiu-i rost
Să întâlnesc copilul care-am fost.
El stă-ntr-o bancă mic, ascultător
Şi soarele îl mângâie pe păr.
În ochi e-un zâmbet care-ar da în plâns
Şi mâna ţine tocul tot mai strâns.
Aş vrea să mă apropii, să-l ajut,
Dar n-o mai pot lua de la-nceput.
Aş vrea să stăm alături amândoi,
Dar timpul stă acuma între noi.
Pe barca asta, cu năzbâtii şi copii
Am strâns în suflet multe bucurii.

Cântec: La școală
Adio vară cu povești
Atât de dragă tu îmi ești!
Dar frunzele îngălbenesc
Și eu la școală mă grăbesc.
Mi-e dor, mi-e tare dor de ea
Mi-e dor de-nvățătoarea mea
Să-mi văd din nou colegii mei
Atât de dor mi-a fost de ei!
Să-mi văd din nou colegii mei
Atât de dor mi-a fost de ei!

Refren:
Aici venim cu toți, aici venim mereu
În lumea ce ne-nvață despre toate,
Bine te-am regăsit, iubitul meu liceu,
Azi ne-am întors să mergem mai departe.
Aici venim cu toți, aici venim mereu
În lumea ce ne-nvață despre toate,
Bine te-am regăsit, iubitul meu liceu,
Azi ne-am întors să mergem mai departe.

Coboară toamna-n calendar

Și sună clopoțelul iar
Ca florile fetițele
Își pun în păr fundițele.
Aici cu toții creștem mari
Când mai cuminți, când mai ștrengari
Și dragi învățătoarele
Au ochi frumoși ca soarele.
Și dragi învățătoarele
Au ochi frumoși ca soarele.

Patru ani în şcoala – aceasta multe am acumulat

Cunoştinţe şi deprinderi, să mă port civilizat.
Învăţarăm cum să scriem, învăţarăm să citim
Învăţarăm tot ce-i bine și de rău să ne ferim.

A învăţa înseamnă o veşnică-ntrebare,

Căreia răspunsuri nu-i găseşti oricînd,
A învăţa înseamnă trudă şi răbdare,
O frumoasă trudă, pentr-un frumos gînd.

Citirea ne-a-nvăţat ce este bine

Şi din nişte copii neştiutori
Prin taina literelor am primit lumina
Să dezlegăm o lume-a viselor.
 Ea patru ani s-a tot plecat
Cu noi pe pagină ades
Ca dintr-a cărţilor comoară
Să prindem stropul de-nţeles.

Gramatica ne-a învăţat o limbă

Curată şi frumoasă să vorbim
Să nu facem greşeli de exprimare
Corect să scriem şi să o citim.

Să arătăm a lumii frumuseţe

În fraze măiestrite şi în poezii
Compunerea ne-a învăţat desigur
Să exprimăm a noastre gânduri de copii.

C: Literatura ne-a purtat într-o călătorie minunată pe tărâmul înțelepciunii. Ați învățăt
ceva din această experiență?

Bineînțeles!

Copile-ntotdeauna… de vrei să-ţi meargă bine

Ce poţi face azi…nu lăsa pe mâine!
Atunci când te grăbeşti…nu alerga degeaba
De nu eşti chibzuit…chiar graba strică treaba!
Gândeşte dimineaţa …planuri când faci cu sârg
Socoteala de-acasă… nu-i… ca socoteala-n târg!
Porneşte dar cu dreptul…că-i bine de ştiut
Lucrul bine-nceput …e pe jumătate făcut!
De vrei s-ai rezultate…să pui sămânţă bună
Cine seamănă vânt …culege furtună!
Respectului şi muncii…tu să îi dai bineţe
Invaţă-n tinereţe să ştii la bătrâneţe!
Când îţi alegi prieteni …tu stai şi chibzuieşte
Că-ntotdeauna semeni… cu cel ce te-nsoţeşte!
Dacă-ţi doreşti de toate…nu fii ca nesătulul
De fugi după doi iepuri… nu vei prinde nici unul!

Mini-sceneta – Nu citești o carte!

Prezentare:
Cu vaporul nostru iată că în clasă am sosit
Și vă prezentăm îndată pe cei care i-am găsit:
Marinari cuminţi şi harnici, ce au numai note mari
Ce învață cu temei, păi ca ăştia…da şcolari!
Mai sunt însă printre noi care nu citesc o carte.
La joacă sunt fruntaşi, iar la şcoală sunt codaşi.
E o vorbă: că-n păduri, sunt şi multe uscături.
Da-n pădure să ai spor, mai pui mâna pe topor.
Când e vorba despre om, n-o să-l cureţi ca pe pom.
Încercăm puţin umor, că şi criticile dor.
 A : Din câte am înţeles, nu-ţi prea place să citeşti...
 B : De ce spui asta? Ba chiar astăzi am citit în ochii mamei o oarecare nemulţumire.
Cred că s-a uitat în carnetul meu de note…
 A : La cărţi mă refer. Nu citeşti nimic ?
 B : O, ba da, aproape în fiecare zi câte una.
 A : Chiar aşa?
 B : Uite, chiar astăzi am citit o carte poştală ilustrată pe care mi-a trimis-o vărul meu,
Costel, de la București.
 A : Tot nu mă înţelegi! Eu vorbesc de citit o poveste, o istorioară. Acum eşti
lămurită?
 B : Normal! Citesc şi poveşti, cum să nu? Chiar azi am primit un mail de la prietena
mea, Georgiana. Mi-a povestit istoria cu farsa pe care au făcut-o ele băieţilor în
pauză. Poveşti, ce mai…
 A : Ascultă, nu te preface că nu mă înţelegi! Eu vorbesc de cărţi de literatură, de
ştiinţe, de călătorii.
 B : Aşa spune! Săptămâna asta am cumpărat o carte super şi am început s-o citesc.
 A : Cum se numeşte?
 B : Mersul trenurilor. Vara asta vreau să plec cu părinţii la bunici şi nu ştiu sigur ce
legături avem.
 A : Dar o carte de literatură nu citeşti?
 B : Ba da, dar să vezi fenomen interesant! M-am apucat într-o zi să citesc o carte aşa
de groasă ( arată cu mâna), iar la pagina 8 m-a prins somnul. A doua zi am luat-o de la
capăt şi când am ajuns la pagina 9 iar m-a prins somnul. Nu ştiu ce am de nu pot să
trec peste această pagină.
 A : Ia şi tu o carte mai interesantă!
 B : Am luat , dar au dat de ea Titel şi Gigel, gemenii vecinilor noştri…şi au rupt-o. Ce
te poţi aştepta de la doi analfabeţi?! Abia au împlinit un an.
 A : Cred că ţi-a părut rău de carte …
 B : Aaa, nu, că nu era a mea, o împrumutasem de la bibliotecă.
 A : Şi de atunci nu ai mai împrumutat nimic?
 B : Ba da. Am luat vreo trei la care le-am uitat titlul, dar le ştiu conţinutul. De la cei ce
le-au citit, că le-am spus să mi le povestească.
 A : Spune-mi subiectul uneia dintre ele, poate am citit-o şi eu!
 B : Da. Uite că ţi-o spun pe aia…nu ştiu cum îi zice…lasă că-ţi dai seama de titlu după
subiect. Aşa deci! Unul…adică nu unul, ci altul, avea o soacră , sau nu, o noră ….sau
o cuscră…pe care o chema Zoiţica…sau mătuşa Mărioara…sau , nu, Julieta, nu ştiu
exact, dar ce contează numele?
 A : ( o întrerupe) Stai! Le-ai încurcat aşa de tare! Văd că nu ţi-a rămas nimic din toate
cărţile pe care le-ai citit.
 B : Cum să nu? Mi-au rămas coperţile, că mi-am făcut din ele un jurnal personal
grozav.
 A : Vrei să spui că ai luat coperţile cărţilor?!
 B : Păi, nouă ne-a spus doamna învăţătoare că din fiecare carte trebuie să ne rămână
ceva. Mie mi-au rămas coperţile!

Pentru-a forma a noastră judecată

De matematică ne-am ocupat cu drag
Am rezolvat probleme zeci şi sute
Şi exerciţii am făcut şirag.

Istoria ne-a spus cine-s strămoşii

Cum pentru-această ţară au luptat
Azi ne cunoaștem ai neamului eroi
Şi lor le datorăm respect curat.
La geografie-am învăţat cum ne e ţara
Şi câte bogăţii ascunde-n ea.
Ştim câte frumuseţi au strâns într-o cunună
Carpaţii, Oltul, Someş, Prut şi Dunărea.

Despre lumea vie şi neînsufleţită

Despre Pământ şi învelişurile sale
Despre om care-i stăpân pe tot ce ne-nconjoară
Am învăţat la Știinţe Naturale.

Desenul ne-a-nvăţat să observăm

Tot ce-i frumos în jur şi-armonios.
Să ilustrăm tot ce gândim,
Să combinăm culorile frumos.

Să stăm corect atunci când facem tema

Un scris frumos, citeţ şi ordonat
Legat să scriem şi în ritm rapid
În orele de scriere am învăţat.

Copil de-ai fi, ori tânăr, ori bătrân

Să cânţi orice nu-i nici o greutate
Căci muzica ne-a învăţat pe rând
Ca notele să le cunoaştem toate.

Cântec: Școala mea

Bine-ati venit, la școala mea
E doar o școală, însă are acel ceva!
Mă face să întreb mereu de ce
E-atât de scurtă ora dintre pauze.
E minunat să am de partea mea
Și notele din catalog și muzica
Iar când revin din recreație
Prin geamul clasei îmi zâmbește soarele.

Refren:
Îmi place școala, poate e ciudat
Îmi place școala, e adevărat.
Colegi de bancă și examene
Îmi place școala, nu mă întrebați de ce!
Îmi place școala, poate e ciudat
Îmi place școala, e adevărat.
Ore de clasă dar și pauze
Îmi place școala, acum știu de ce.

La mate-i greu, dar e frumos

Iar la română ce-nvățăm e valoros
La geografie zburăm prin toată lumea
O magică poveste e istoria.
Să scriu acum compuneri e ușor
Imaginația îmi dă aripi ca să zbor
Iar de aici, direct din școala mea
V-am salutat, că-i gata recreația.
 Când am pășit sfioși pe barca asta mică,
Și am văzut ce mare este marea,
Am fost cuprinși cu toți de frică
Dar a venit învățătoarea.
Ne-a spus, cu bunătate, de la mal
De-acum încolo împreună
Vom înfrunta val după val,
De-i timp frumos sau de-i furtună.

Dar au trecut an după an,

Și-am învățat mereu de toate,
Că să ajungem la liman
Fără de carte nu se poate.
Am învățat să folosim cuvinte,
Să scriem, să vorbim și să citim
Să ne-ndreptăm senini tot înainte
Spre țelul nostru, vis sublim.

Și pe-a timpului aripă

Trecut-au anii făr' să știm
Că va veni cândva și clipa
În care să ne despărțim.
Oriunde ne va fi norocul,
Și valul sorții ne va arunca,
Nu vom uita c-aici e locul
Unde-am citit întâiul A.

Cu aripi noi, cutezătoare,

O să avem curaj acum
Visând la viața viitoare
Ca să pornim pe un nou drum.
Cu vise cât cuprinde zarea,
Și pânze-ntinse la catarg
Îmbrățișăm învățătoarea
Îi mulțumim, plecăm în larg.

S-au scurs încet cei patru ani de școală

Privim cu nostalgie-n calendar
Și depănăm din amintiri frumoase
Ale învățământului primar.

Și ne-amintim de prima zi de școală

Și ne-amintim de cele ce-au urmat
Și iată, la sfârșit de clasa a patra
Nimic din ce-i frumos nu s-a uitat.

Când toamna va apare iar pe dealuri,

iar noi în clasa a cincea vom păși
Învățătoarea nostră-n pragul școlii
Îi va întâmpina pe alți copii.
Deopotrivă stâncă şi marea cea adâncă
Cu inima în cuget şi cuget în simţire,
E dascălul, acela ce ne duce spre-mplinire.
Dar anii trec şi trec fără de ştire,
Iar braţele noastre deschise
Spre zbor şi depărtare
Cuprind la ceas de amintire
Pe doamna noastră-nvăţatoare.

Iar azi, când amintirile se-adună,

Spre lume nouă zborul ne luăm
Făgăduim să-i împlinim povaţa
Şi sfaturile bune să-i urmăm.
Acum când patru ani s-au dus
Ca soarele către apus
Ne înălţăm curând spre altă treaptă
Şi mulţumind vă sărutăm mâna cea dreaptă.

Trecut-au şi aceşti ani pe nesimţite.

La fel trecut-au clipele în zbor.
Şi zile triste sau mai fericite
S-au dus, lăsând doar amintirea lor.

Cu dragoste fierbinte, părintească,

Ne-aţi ocrotit pe noi atât de mult!
Făcut-aţi ca din inimă să crească:
O viaţă, o speranţă, un cuvânt.

Acum, la despărţire, de-astă dată,

O singură dorinţă mai avem:
Să ne iertaţi, de v-am greşit vreodată!
Din inimă, din suflet, vă rugăm!

Ceas cu ceas, luni după luni, am crescut deştepţi şi buni

Şi vom creşte tot mai mari dacă vom fi buni şcolari.
Îmi sunteţi dragi, colegii mei, vă voi păstra în gândul meu
Şi fiecare clipă a acestor ani îmi va fi dragă tot mereu.

Frumoase jocuri ne-am jucat, frumoase clipe-am adunat

Şi-aş mai dori ca şi de-acum la fel cu voi să mai adun.
Am crecut cum după iarnă primăvara plante cresc
Şi fără să bag de seamă prin viaţa acum pornesc.

Semestrele-au trecut pe-aripa vremii și anul, dragi colegi, a luat sfârşit

În clasa noastră băncile sunt goale și zgomotele toate-au amuţit.
Patru ani de drum spre şcoală, patru dalbe primăveri
Au trecut ca o părere, au trecut parcă-a fost ieri.

La anu-n clasa cincea vom intra și grijile vor deveni mai mari
Şi sigur uneori ne vom dori în clasa a patra să mai fim şcolari.
Mai mulţi profesori paşii-o să-ne-îndrume, încet ne vom obişnui cu ei
Şi ne luăm acum angajamentul să fim şcolari cuminţi în ciclul doi.
Pornim acum spre ciclul doi, ne-aşteaptă cunoştinţe noi.
Dar primii ani nu-i vom uita, mereu ei ne vor ajuta.
Căci aţi sădit în noi mândria de a ne face datoria,
S-ajungem şi când vom fi mari destoinici, curajoşi şcolari.

C : Bravo, dragii mei ! Acum, gata ! Nu vreau să ne-ntristăm!

Ce-ar fi să ne înveselească marinărițele noastre cu un dans?

Dans : melodia „Fete marinari”

Sfârșit (fond muzical Copilăria)

În spate mi-e copilaria

Și patru clase prinse-ntr-un buchet
Și patru ani de zbor de albatros
Și multe calificative bune în carnet
Mai suntem mici școlari de-acuma oare?
Noi știm că facem azi un mare pas
Iar de la doamna învățătoare
Ne luăm un cald și bun-rămas. (bun rămas – în cor)

Si aşa a trecut timpul zi de zi, şi ceas de ceas,

Şi-am ajuns în ziua-n care să vă spunem bun rămas!
Bun rămas! Adio, dragă şcoală, noi ne vom revedea
După-o vacanţă lungă, când frunza va cădea.

Adio, dragi băncuţe și dragă-nvăţătoare

Ce-ncet ne-ai condus paşii pe drumul plin cu soare.
Adio, dragă carte, până la toamnă doar
Când cu mai multă râvnă te vom deschide iar.

Undeva, spre alte zări senine,

Vom porni urmându-ne un vis
Vom urca pe alte ambarcații
Să sondăm abis după abis.
Vom pleca cu gânduri grele
Și în inimi vom păstra un dor
Ne-om împrăștia în zare
Setea de cunoaștere și zbor.

Amintirile de-o şchioapă iată că au luat sfârşit!

Şi aşa, povestea noastră poate nu v-a plictisit!
Pentru câteva minute aţi redevenit copii
Căci aşa rămâi tot tânăr, cu plăcere de-a trăi.
Ne făcurăm datoria și ne despărţim aici,
Căci ne-om întâlni prin vreme
Noi…părinţi, și voi…bunici…

Căpitanul: Hei, dar cine vine aici?

Haideți, haideți! Ce mai stați?

Trebuie să debarcați!
Voi porniți pe un alt drum,
Noi, cei mici, urmăm acum.
Vă spun drept, nu-mi este teamă
Voi veni cu drag la toamnă
Să pășesc cu nerăbdare
În clasa pregătitoare.

Cântec: Despărțire de anii de școală

Parcă ieri toți ne-am strâns și la școală-am pornit

Cu pași repezi, ușori și grăbiți
Uniforme aveam, fericiți noi eram
Parcă ieri, parcă ieri, parcă ieri!
Anii au trecut ușor ca un fulg de cocor
Ca un fulger ce trece prin nori,
Am avut bucurii, am legat prietenii
Prietenii, prietenii, prietenii.
Am avut bucurii, am legat prietenii
Prietenii, prietenii, prietenii.

Bun-rămas, clasa mea, alți copii vor veni

Ce pe scări vor zburda, vor sări
Că și noi am sărit, că și noi te-am iubit
Dar acum te-am părăsit, te-am părăsit.
Bun-rămas, banca mea, te-am iubit îndeajuns
Scârțâiai când ieșeam la răspuns
Cu formule te-am scris și cu versuri de vis
Tu nimic nu mi-ai zis, nu mi-ai zis!
Cu formule te-am scris și cu versuri de vis
Tu nimic nu mi-ai zis, nu mi-ai zis!

Bun-rămas, catalog, învechit, prăfuit

Despărțirea acum a sosit
Câte note ne-ai dat, câte lacrimi ai luat
Dar acum am plecat, am plecat.
Bun-rămas, doamna-nvățătoare, spunem cu fiori
Chiar de v-am supărat uneori,
Toate ni le-ați iertat, dar acum am plecat
Drumul vieții de azi s-a schimbat.
Toate ni le-ați iertat, dar acum am plecat
Drumul vieții de azi s-a schimbat.

Final – intrarea celor mici