Sceneta Blestemul elevului

repetent

Bună ziua dragilor. Să mă prezint.

Eu, sunt o minte eminenche
Și cu toate astea, imaginaţi-vă, sunt repeteche.
Dar nu care cumva,
să credeti că-i din vina mea.
O nu! Am o minte brici,
Dată toată cu sclipici.
De vină, pentru situaţia mea,
Sunt dascălii şi scoala grea.
Şi ca să vă conving că nu vorbesc prosti,
De mă veţi asculta, eu vă voi povesti,
Ce în şcoală mi s-a întâmplat
De acum sunt un elev disperat.
Ei, nu pentru că-mi pasă de repetenţie,
Ehei, alt rău nu fie decât repetenţia.
Sunt cu adevărat disperat
Că ipod-ul mi s-a defectat.
Asta e problemă adevarată.
Păi cum să trăiesc măi tată fără ca să butonez,
Cu prietenii să mă distrez.
Ehei… Viaţa adevarată fraţilor, e viaţa virtuală
Și în această viaţă virtuală
Nici măcar nu-mi trebuie şcoală.
Credeţi că pe facebuce mă întreabă cineva,
Ce-i cratima?

Şi-atunci mă-ntreb, de ce profa de română

Îmi sparge capul să mă facă să înţeleg,
Că prin cratimă, separ pronumele de verb.
Păi, eu când vrb cu prietenii mei
Ne dăm doar like-uri şi ok.
Şi parcă asta nu mi-ar fi suficient
Îmi mai vorbeşte fraţilor şi despre accent
Sau habar n-am cum le spune ea la prostiile alea literare că nu mă interesează. Că-s
nasoale…nasoale…nasoale.
 Ce, când vreau pe vreo una să vrăjesc pe net
Credeţi că îmi trebuie cratimă sau accent?
Sau ca să îi arăt cât sunt de emineche şi deştept,
Credeţi că îi vorbesc în ecuaţii sau despre unghiul drept? Sau o stresez pe biata fată
Cu vreo teorie habar nu am de cine demonstrată?
Fereşte-mă Doamne şi minţile nu-mi lua.
Că de aş proceda aşa
Orice gagică voi rata.
Mă luase una odată la întors, cu faze de-alea nasoale învăţate pe la şcoale.
Aia, cică, să mi se dea mare, scria că ascultă simfonii, lieduri şi alte hangarale.
Mi-a trimis chiar si link-ul.
Tâmpita credea că îmi voi pierde timpul cu scârţâieturi de viori si alte cele?
Păi bă deşteapt-o! Eu ascult manele!
Aşa că urgent,
I-am dat jet.
Ca să ştie că sunt băiat deştept.
Mi-e teamă sincer uneori,
Că inteligenţa mea,
În cutia craniană îmi va exploda.
Ehei, aşa-i că v-am lăsat cu gurile cascade
Și v-am dat pe spate
Când de cutia craniană aţi auzit?
Asculta-ţi la băiatu, că nu sunt tâmpit.
Păi biologa, atât m-a stresat,
Că şi de nu am vrut, tot am învăţat.
Cu degetul pe creştet mă bătea
Si îmi spunea:
– Măi băiete, ia să vedem de astă cutie craniană e plină sau goală.
– Îi plină doamnă, dar mă doare de atâta şcoală.
Mai multe nu mai spun.
Cred că v-aţi lămurit,
Că nu sunt un tâmpit,
Ci dimpotrivă, sunt o fiinţă emancipată,
Adaptată vremurilor.
Dascălii au rămas în urmă cu un pas
Faţă de societatea în care trăim
Și ne tot chinuie cu prostia aia
“învăţaţi ca să progresaţi”.
Sărmanii de ei!
Vă spune baiatu,
Adaptatu.

Progresul stă în funcţie şi lovele

Și pentru asta ai nevoie de şmechereală,
Nu de şcoală.
Aşa ca ascultaţi ce vă spun
 Eu acum.
Ştiţi care este răzbunarea elevului repetent?
Peste ani, o sa va râdă în nas tocmai din Occident
Sau poate chiar din Parlament.
Dragi dascăli, din glumă mă opresc acum şi în numele meu şi al colegilor vă spun un
sincer “mulţumim şi vă iubim”.