Teatrul popular ca mijloc de educație în Școlile de Arte

Bună ziua, onorată asistență! Pentru a-mi începe discursul, vreau să-l citez
pe actorul Eduard Șișu, care spunea: „Teatrul rămâne un instrument de bază,
capabil să desăvârșească educația celor mici prin rolul și specificul său
inegalabil.” Un citat, care în linii mari are tangență directă cu subiectele pe care le
abordez în lucrarea mea de masterat, care este intitulată „Teatrul popular ca mijloc
de educație în Școlile de Arte”.

Inițial, țin să amintesc că teatrul are o istorie multiseculară. Arta nu este

supusă timpului, de altfel și teatrul în toată varietatea sa niciodată nu este uitat. Mai
mult decât atât, actualitatea acestui gen de artă este într-o strânsă legătură cu
necesitățile contemporanităţii, pentru că teatrul este o oglindă a vieţii noastre.
Consider că teatrul are puterea educativă și poate dezvolta copiii din foarte multe
puncte de vedere, are un rol important în formarea personalității.

Teatrul și îndeosebi teatrul popular adună oamenii într-o comunitate de idei,

îi face să acționeze pentru un scop comun, să împărtășească povești de viață care
devin adevărate lecții. Aşadar, teatrul poate construi o colectivitate de tineri care
învaţă să fie uniți, care învață că doar în comun oamenii cu aceleași interese pot
produce schimbări. Copiii pot învăța cum să abordeze anumite probleme din viața
lor, dar și soluționarea acestora cu ajutorul teatrului. Prin jocul unui rol și transferul
de identitate, copiii, ca urmare a asumării unei alte identități, pot ajunge la întrebări
cheie precum "cine sunt eu?" sau "cine vreau să fiu?".

Teatrul are o mare importanţă socială pe lângă cea pedagogică, pentru că

poate educa, dar şi informa. În cazul când vorbim de artă la general, de implicarea
copiilor în procesul creativ, avem în vedere activitatea artistică care oferă copilului
posibilitatea de explorare a lumii din jur și a universului lăuntric. În cazul teatrului
avem în vedere o influenţă a acestui gen de artă asupra personalității individului
uman. Teatrul ne poate face să zâmbim şi să plângem, dar ne pune şi săgândim, să
analizăm.

Într-un colectiv dramatic copiii, tinerii învață că teatrul nu reprezintă doar o

artă sau clădire în care se desfășoară spectacole de viață, ci un mod de a gândi.
Prin teatru, ei își pot forma și dezvolta abilitatea de a lucra în echipă, de a gândi
mai deschis, de a fi sinceri și liberi. Educația prin arta teatrală este deschizătoare de
noi orizonturi, pentru că ea dezvoltă spiritul interogativ, reflexiv, cooperativ,
teatrul devenind o educație a sinelui în perspectiva integrării în umanitate.

În această ordine de idei, cercetarea mea se efectuează cu utilizarea mai

multor metode aplicabile în domeniul culturii şi celui socio-umanistic, precum şi
observația structurată şi nestructurată, analiza şi sinteza, cunoaşterea istorică,
analiza cantitativ-calitativă, comparativă și corelațională.

În teză vor fi utilizate metoda sistemică, metoda normativă, metoda de

sinteză, comparare, de analiză, precum şi alte procedee şi instrumente de
cunoaștere teatrală a proceselor culturale.

Privită integral, cercetarea temei este raportată la concepțiile specialiştilor

din domeniul teatrului şi a instituțiilor din domeniul culturii: psihologi, critici de
teatru, scriitori, actori, profesori, folcloriști, regizori din domeniul teatral atât din
Republica Moldova, România, cât și cei internaționali, care oferă imagine şi păreri
asupra rolului deosebit ce îl are teatrul și folclorul în viața culturală a omului.

În Republica Moldova cercetările în domeniul sistemului teatral şi cultural

se află la o etapă medie. În tratarea inițială a subiectului lucrării se apelează la
lucrările specialiştilor autohtoni, după cum: Elifrida Koroliova, Leonid Cemortan,
Larisa Ungureanu, Pavel Pelin etc.

Impresionante și stimulative sunt lucrările autorilor români și internaționali,

precum: Carol Isac, OanaPopescu, Aurelia Marinescu, Constantin Măciucă, Victor
Ernest Maşek, Nicolae Băieșu, Petre Ștefănucă, Valeriu Capcelea etc.
 Trebuie să precizez că teatrul popular are un important rol în dezvoltarea,
educarea, formarea personalității elevilor din Școlile de Arte, pe plan afectiv,
cognitiv, estetic, fiind totodata un mijloc de promovare a folclorului.
Moldova este o țară cu o bogată istorie, studierea tradiției este un mijloc de a
dovedi autenticitatea spiritualității noastre prin raportarea la formele primare, și,
acest lucru este valabil în procesul educațional din instituțiile de învățământ
extrașcolar.
Elocvent în această ordine de idei este scopul acestei lucrări, care reprezintă
cercetarea și prezentarea aspectelor ce vizează procesul educațional și estetico-
teatral din Școlile de Arte, ce este în prezent în Republica Moldova și anume în
raionul Dubăsari.

În realizarea efectivă a scopului dat, pentru a fi mai explicită, mi-am propus

să evidențiez niște obiective, care ar fi: Definirea, clasificarea și geneza teatrului
popular; Evaluarea domeniului culturii, teatrului și educației estetice în raionul
Dubăsari, ca un moment distinct în activitatea umană și corelația dintre ele;
Evidenţierea importanței teatrului popular întru păstrarea și promovarea tradițiilor
și obiceiurilor; Formarea sentimentelor şi convingerilor estetice, care reprezintă o
sarcină prioritară a educației estetice, stimularea trăirilor afective superioare
caracterizate prin respectul şi dragostea față de artă, pasiunea pentru frumos în
toate manifestările sale, și elaborarea unei anchete sociologice care va expune
gradul de informare la subiect a populației din raionul Dubăsari.

Nu voi exagera, dacă voi spune că teatrul popular este o parte componentă a
culturii țării noastre și respectiv, este un factor important în educația elevilor
Școlilor de Arte.

Structura tezei este una obişnuită, având la bază lista introductivă, două
capitole, concluziile urmate de lista bibliografică a materialelor utilizate în
elucidarea temei.
În INTRODUCERE va fi analizată actualitatea temei investigate, scopul şi
sarcinile, suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific, gradul de elaborare a temei de
investigare, noutatea culturală a temei, semnificaţia şi valoarea ei aplicativă.

Capitolul unu al tezei de masterat, întitulat Teatrul popular. Definiții

terminologice și geneză, cuprinde următoarele compartimentele: Definiții
terminologice a teatrului popular. Clasificări și exemple, și Geneza teatrului
popular moldovenesc.

Capitolul doi, întitulat Teatrul popular în viața culturală a raionului

Dubăsari, cuprinde exemple de teatru popular din viața culturală a raionului
Dubăsari, evidențiază teatrul popular ca mijloc de educație a elevilor din Școlile de
Arte și impactul acestuia în formarea și devoltarea gustului estetic al tinerei
generații.

Încheierea tezei reprezintă o generalizare, în baza constatărilor, observaţiilor și

concluziilor făcute pe parcursul realizării tezei, a principalelor rezultate ale
cercetării.

Luând în vedere toate particularitățile, se va efectua o cercetare sociologică

pentru locuitorii raionului Dubăsari, unde ei vor îndeplini ancheta și vor răspunde
la întrebările ce țin nemijlocit de subiectul lucrării de masterat.

Concluziile ce se desprind la capătul acestui discurs relevă faptul că

educația prin teatru urmăreşte scopul de a transforma elevul nu neapărat într-un
mic actor, ci într-un bun spectator, insuflându-i dragostea pentru scenă, pentru
ceea ce se întamplă în spatele scenei, respectul pentru munca oamenilor celorlalte
profesii legate de teatru, la general, dragostea pentru teatru. Datorită varietății
existente de tipuri şi genuri teatrale tinerii pot într-adevăr descoperi în ei o
posibilitate de autodezvoltare, orientare pentru formare personală. Anume teatrul
oferă tinerilor generații posibilitatea de a învăța ce e adevăr, demnitate, respect,
 generozitate, prietenie, susținere, posibilitatea de a cunoaște, păstra și promova
tradițiile și obiceiurile neamului nostru.

Problematica educației dobândește în societatea contemporană noi niveluri,

date mai ales de schimbările din toate domeniile vieții sociale. Accentul trece de pe
informativ pe formativ, educația depășește limitele exigențelor și valorilor
naționale și tinde spre universalitate. Spectacolele de teatru popular, ca și toate
activitățile extrașcolare, formează elevilor o capacitate de percepere, înțelegere,
observare și explorare a simțului abstractizării.

Vă mulțumesc pentru atenție!