EDUCAȚIA PRIN TEATRU

Prof. înv. primar Atitienei Tatiana

Școala Gimnazială Nr. 8 Suceava
Atunci când auzim cuvântul educaţie, gândul se duce imediat la şcoală sau la
familie deoarece ele au, în concepția noastră, cea mai mare contribuţie în
formarea intelectuală inițială a copiilor. Cunoaștem că, în mod obişnuit, după cei
,,7 ani de acasă” de care răspunde familia și grădinița, mai departe şcoala devine
centrul educaţiei noastre, însoțită de influenţe mari din partea prietenilor. Însă,
fie că discernem sau nu, întreaga realitate ce ne înconjoară are un rol esențial în
formarea personalităţii noastre, începând cu apartenența religioasă şi terminând
chiar cu spațiul în care trăim.
În ultimele decenii au apărut forme diverse de realizare a educației pentru a
răspunde schimbărilor societății și cerințelor noii generații. Educația nonformală
a câștigat treptat rolul binemeritat și este recunoscută de specialiștii în educație
ca având o contribuție pozitivă asupra formării intelectuale,
psihocomportamentală și profesională a individului. Printre cele mai moderne
forme de educare se numără chiar operele dramatice, mai precis piesele de
teatru.
Teatrul este menționat încă din antichitate ca o formă de divertisment. La
început temele pieselor de teatru relatau fapte istorice sau evenimente
contemporane spectatorilor. Indiferent însă de temă, piesa de teatru crea
momente de neuitat atât prin acțiunile și replicile personajelor cât și prin
personjele propriu-zise, cu gesturile și mimica lor. Ținând cont de această
percepție asupra artei dramatice, adică de a-i determina pe oameni să-și schimbe
comportamentul observându-i pe alții, s-a concluzionat că teatrul poate fi folosit
atât ca formă de divertisment dar și cu scop educativ.
Utilizarea teatrului în educație are ca scop diversificarea cunoștințelor și
dezvoltarea culturii generale, schimbarea comportamentului, atitudinilor și a
modului de gândire al spectatorilor. Teatrul, ca metodă de educație, se
deosebește de alte metode clasice(ex. ,,jocul de rol”) atât prin cadrul teoretic cât
și prin forța afectivă, psihologică și chiar spirituală cu care acționează asupra
grupului țintă. De asemenea prin intermediul lui se pot delibera teme delicate
din existența umană, experiențe negative și pozitive care marchează
personalitatea și destinul unui individ. Această competență a teatrului de a se
apropia foarte mult de suflet a făcut să fie recunoscut ca o metodă de educare
unică.
Teatrul îi influențează în aceeași măsură pe copii cât și pe adulți. Spunem
aceasta deoarece piesa de teatru cu scop educativ este adresată unui grup țintă,
iar personajele, de cele mai multe ori sunt oglinda spectatorilor.
Spectacolele, serbările, şezătorile sunt activităţi care răspund unei duble
necesităţi psiho-pedagogice și anume: de a asigura elevilor odihnă activă şi de a
exersa capacităţile psiho-fizice ale acestora. Rolul lor este de a continua,
aprofunda şi valorifica activităţile de învăţare dirijată sau la alegere. Valoarea
scenetelor de teatru constă în îmbinarea dintre formativ şi informativ, utilul şi
plăcutul în conţinutul educativ al acestora. Scenetele de teatru influenţează
dezvoltarea copilului atât din punctul de vedere al educaţiei intelectuale cât și al
educației morale, estetice și fizice.
Spectacolele de teatru, ca activități extrașcolare, formează elevilor capacități
de percepere, observare, înțelegere și explorare a unei lumi abstracte de cele mai
multe ori. Atunci când se rezumă doar la vizionare, sceneta de teatru susține
achiziția unor noțiuni de socializare, iar când îi are ca protagoniști îi ajută să
conștientizeze capacitatea proprie de a acționa asupra realului.
Vizionarea unui spectacol de teatru nu este privită de către copil doar ca un
prilej de divertisment. De cele mai multe ori este un prilej de readucere aminte a
conținutului unui basm sau a unei povesti citite sau ascultate. Actorii însă
completează cu o tehnică numai de ei cunoscută farmecul basmului/poveștii și îi
fac părtași pe copii la firul narațiunii atât cât durează spectacolul. Un cadru
didactic dedicat nu se mărginește doar la simpla vizionare a piesei. La
reîntoarcerea în spațiul școlar el valorifică beneficiile spectacolului prin
modalități diverse.
Participarea ca spectator la teatru are un efect deosebit în dezvoltarea
copilului, dar înscrierea lui la cursuri de actorie are o atracție aparte și o
influență mult mai mare, iar copiii învață o mulțime de lucruri. Copilul învață să
socializeze, să-și depășească tracul când vorbește în fața unui public, să-și
stăpânească emoțiile și impulsurile. De asemenea el își dezvoltă încrederea și
stima de sine, vocabularul, cultura generală, creativitatea, pasiunea pentru
lectură și dragostea pentru arte . Deci scenetele de teatru au un rol important în
dezvoltarea şi educarea copilului pe plan cognitiv, afectiv, moral, estetic, volitiv,
fiind în același timp și un mijloc eficient de socializare a şcolarilor.
Atunci când interpretează un rol într-o piesă de teatru copilul își surprinde
învățătorul, familia și chiar pe sine însuși. Jocul nou- De-a teatrul - seamănă cu
cel al adulților, dar este adaptat capacităților copilului de înțelegere și memorare.
Teatrul contribuie la stimularea fanteziei copiilor ,care, alături de
competențele dobândite în mediul școlar, îi va ajuta, ca adulţi, să-şi împlinească
idealurile, visele şi proiectele, indiferent dacă domeniul de activitate va fi ştiinţa,
tehnica sau arta.
Chiar dacă trăim într-o lume în care domină experiențele video, atunci când
au contact cu piese de teatru, copiii privesc viața în alt mod. Atenția lor este
treptat captată și devin automat implicați în experiență atât psihologic cât și
intelectual. Deci, influența teatrului este una complexă care are ca țintă
schimbarea atitudinii, comportamentului, intelectului etc.
Pentru a avea un impact puternic, pe lângă influenţa afectivă, teatrul ca
metodă de educare trebuie să transmită mesaje puternice prin intermediul
conținuturilor, actorilor și a scenei în general.