Teatrul - instrument de educaţie nonformală

ORBAN IULIU

LICEUL TEORETIC ,,NICOLAE JIGA” TINCA, județul Bihor

Educaţia de dincolo de procesul de învăţământ apare sub două aspecte: educaţie

informală, reprezentând influenţele incidentate ale mediului social transmise prin situaţiile vieţii
de zi cu zi şi educaţia nonformală, care se realizează fie în sistemul de învăţământ, fie în cadrul
unor organizaţii cu caracter educativ.
Spectacolele de teatru, ca şi activităţi extracurriculare, le formează copiilor o
extraordinară capacitate de percepere, înţelegere, observare, perseverare şi explorare a simţului
abstractizării. Fie că se rezumă doar la vizionarea de spectacole la teatru, fie că îi au ca şi
protagonişti pe preşcolari, scenetele de teatru susţin achiziţionarea unor noţiuni de socializare, dar
mai ales, ajută preşcolarii să conştientizeze propria capacitate de a acţiona asupra realului.
Prin participarea la un spectacol de teatru, prin interpretarea unui rol, copilul îşi surprinde
părinţii, educatoarea, dar, mai ales, pe sine însuşi. Astfel, el se poate juca, dar nu aşa cum fac
adulţii, ci într-un univers adaptat la capacităţile sale de înţelegere şi memorare.
Înclinaţia copiilor de a da viaţă obiectelor împrumutându-le intenţii sau de a-şi atribui
roluri, oferă un vast teren de acţiune pentru dezvoltarea imaginaţiei şi a intelectului, fiind totodată
şi o plăcere care facilitează deschiderea către societate şi o motivaţie care permite maturizarea
afectivă.
Prin urmare, copilul va căpăta astfel stăpânirea de sine, necesară în procesul de
construcţie a personalităţii, iar spectacolele de teatru devin pentru copii o formă veritabilă de
educaţie.
Jocul de-a teatrul îi ajută să se deprindă cu spaţiul şi spaţiile, cunoaşterea propriului corp,
exerciţiul imaginaţiei, capacitatea de se asculta pe sine şi pe ceilalţi, rigoarea, sensibilitatea,
modestia, asumarea riscului. Punând mai mare accent pe cunoştinţe decât pe nevoile emoţionale,
se creează o prăpastie între corp şi spirit. Sensibilitatea este abandonată, procesul instructiv-
educativ derulându-se în detrimentul acesteia. Rolul nostru este, prin urmare, acela de a regăsi
această sensibilitate naturală, apoi de a o ghida şi, în final, de a o cizela.
 Participând la scenete de teatru, copiii socializează, îşi stimulează inteligenţa şi
creativitatea. Teatrul educă prin oferirea unui câmp de acţiune şi de afirmare a personalităţii, iar
copilul are satisfacţia exprimării conduitelor achiziţionate şi a vieţii social-afective. Scenetele de
teatru au un rol important în dezvoltarea şi educarea copilului pe plan cognitiv, afectiv, moral,
estetic, volitiv, fiind totodată un mijloc de socializare a preşcolarilor.
Programele distractive, serbările, şezătorile sunt activităţi care răspund unei duble
necesităţi psiho-pedagogice: de a asigura odihnă activă copiilor şi de a exersa capacităţile psiho-
fizice ale acestora. Ele continuă, aprofundează şi valorifică activităţile de învăţare dirijată sau la
alegere. valoarea scenetelor rezidă între îmbinarea dintre formativ şi informativ, util şi plăcut în
conţinutul educativ al acestora. Scenetele de teatru influenţează dezvoltarea copilului din punctul
de vedere al educaţiei intelectuale, morale, estetice, fizice.
Jocul dramatic este o şcoală a sincerităţii, a rigorii şi a onestităţii necesare,deoarece oferă
fiecărui individ posibilitatea de a fi el însuşi, şi totodată, actorul propriei sale existenţe. Acest joc
îi asigură deci copilului o bază solidă pentru a deveni adultul sigur pe sine pe care societatea şi-l
doreşte.
Acestea au fost atuurile pentru care în decembrie 2013 am înființat trupa de teatru de la
liceul nostru, formată din elevi de liceu și profesoare, în urma unui concurs de proiecte. De
atunci Trupa TincArt a prezentat publicului tincan, numeroase piese de teatru și scenete din
dramaturgia românească sau străină.

Bibliografie:
1. Valeria Cincă, 2008, Haideţi la serbare, Editura Caba Educaţional
2. Mihaela Preda, 2009, Spectacole de teatru pentru grădiniţă, Editura CD Press
3. Brigitte Saussard, 2009, Scenete şi jocuri de mimă, Editura CD Press