Lucrare de cercetare individuală

Tema: „ Petre Ştefănucă – martir al renaşterii

naţionale”

Elaborat de: Verdeş Mihaela, Cl. XII-a “A”

Din Liceul Teoretic “Petre Ştefănucă” or. Ialoveni
 Cuprins

Tabel cronologic…………………………………………………………………………………………….2

Activitatea etnografică-folcloristică……………………………………………………………3

Activitatea stiinţifică…………………………………………………………………………………...4

“Iată cum am pierdut un savant de mare cultură”…………………………………..5

Petre Stefanucă in aprecierea contemporanilor………………………………………….8

“Petre Stefanucă astăzi”………………………………………………………………………….9

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………11

Anexe………………………………………………………………………………………………………12

1
 Tabel cronologic

„Păstrati obiceiurile vechi,bătînesti si crestine,căci

ele sunt podoaba sufletului omenesc si ne
aduc pace in norod”
Petre Ştefănucă

1906 Noiembrie, 14. în satul Ialoveni (astă zi centru raional Ialoveni) din vecină tatea Chişină ului se naşte Petre Ş tefanucă ,
într-o familie de ţă rani mijlocaşi ce se tră geau din mazili. Invă ţă mâ ntul primar şi-1 face în şcoala din satul natal.
1928 Termină studiile secundare la liceul „Alexandru Donici" din Chişină u.
1931 Lucrează la cercetă ri sociologice în satul Cornova jud. Orhei în echipa monografică a lui Dimitrie Guşti.
1932 Iunie, 23. Termină studiile la Universitatea din Bucureşti. Facultatea de Filozofie şi Litere.
1932-1933 Face armata la şcoala de ofiţeri de geinu din Bucureşti.
1933 Se întoarce în Basarabia şi e numit profesor de limbă româ nă la Liceul de bă ieţi din Tighina.
1933 Petre Ş tefanucă publică în „Anuarul Arhivei de Folclor" studiul să u „Folclor din judeţul Lă puşna".
«
1934 Este ales secretar al Institutului Social Româ n din Basarabia.
1934 Octombrie, 14. Se căsă toreşte cu Nina Cuşnir, născută în comuna Căuşeni, jud. Tighina în anul 1909, fiica lui Ioan
Cuşnir, originar din Că uşeni, şi Elena Cuşnir, nă scută , Coardă în comuna Puhoi, jud. Lă puşna. în că să torie au 2 copii: Alecu şi
Victor.
1934-1940 Profesor la şcolile secundare din Chişină u: gimnaziile Nr1 Nr2, Nr3 de bă ieţi, Liceul „A. Donici", Liceul „M. Eminescu".
1935 Apare lucrarea „Contribuţie la bibliografia studiilor şi culegerilor de folclor privitoare la românii din Basarabia şi
popoarele conlocuitoare".
1937 Publică în „Anuarul Arhivei de Folclor" al Academiei Româ ne, una din cele mai interesante lucră ri cu privire la viaţa poporului
româ n din Basarabia,intitulata”Cercetari folclorice pe Valea Nistrului de Jos”.
1937 Apare bibliotecile ţărăneşti din Nişcani", lucrare publicată în „Buletinul Institutului Social Româ n din Basarabia".
1937 Septembrie, 16. Participă la Congresul refugiaţilor.
1937 „Două variante basarabene la basmul „Harap Alb" de Ion Creangă " apare în „Buletinul Institutului Social Româ n din Basarabia".
1937 „ Literatura populară a satului Iurceni" (Conferinţa ţinută în cadrul Institutului Social Româ n din Basarabia, în ziua de 17
ianuarie 1936), apare în revista „Viaţa Basarabiei".
1938 „Amintiri din ră zboiul mondial" (Adunate de la soldaţii moldoveni din comuna Cornova - Orhei).
1938 Diverse recenzii în „Buletinul Institutului de Cercetă ri Sociale al Româ niei", Regionala Chişină u, povestitul la
Iurceni", jud. Lă puşna (Rezultatul unei anchete asupra basmului. Raport)
1939 „Datinile de Crăciun şi Anul Nou pe Valea Nistrului de Jos". Publicat în „Buletinul Institutului de Cercetă ri Sociale al
Româ niei, Regionala Chişinău".
1939-1940 (timp de 21 zile dec. ian.) profesor la Liceul din Cetatea Albă .
1939 Concentrat în armata româ nă .
1939 Director al Institutului Social Româ n din Basarabia.
1940 Iunie. Se eliberează din armată .
1940 Octombrie, 10. A fost arestat, fiind supus unor interogă ri îndelungate şi grele.
1941 Aprilie, 11. în baza art.54.III57-13 ale Codului Penal al Uniunii Republicii Sovetice Socialiste a fost supus pedepsei
capitale.
1941 Aprilie,29.S-a inlocuit pedeapsa capitala cu 10 ani de inchisoare.
1942 iulie,12.Moare intr-o colonie pentru detinuti politici din Republica Autonoma Tatarstan.
1958 Se fac incercari de reabilitare a lui Petre Stefanuca.
1990 Martie,23.O noua incercare a Institutului de Limba si Literatura pentru reabilitarea savantului,care este satisfacuta
1991 Apar doua volume:Petre V.Stefanuca „Folclor si traditii populare”,Alcatuire,studiu introductiv,bibliografie,comentariisi note de
Grigore Botezatu si Andrei Hincu.Seria „Mostenire”,Chisinau,editura „Stiinta”
1991 Decembrie, 10. Comitetul Executiv Raional Ialoveni a luat hotă râ rea „De a conferi bibliotecii publice orăşeneşti şi liceului din
Ialoveni numele pă mâ nteanului Petre Ş tefanucă ."
1993 Septembrie, 17-23. Al III-lea simpozion Naţional de Etnologie şi Folclor, organizat în localită ţile Ialoveni, Soroca.
1993 Septembrie, 17-23. Dezvelierea plă cii comemorative „Petre Ş tefanucă " pe frontispiciul clă dirii în care se afla biblioteca. Mihai
Ecobici - sculptor româ n, originar după mamă din Basarabia.
1993 Septembrie, 17-23. Se organizează pe lâ ngă Biblioteca Publică orăşenească „Petre Ş tefă nucă " muzeul „Petre Ş tefanucă "
2002 Noiembrie 15. în liceul „Petre Ş tefă nucă " se deschide Muzeul „Istoria – demnitate.

2
 Activitatea etnografica-folcloristica

„Dispariţia datinilor e un semn de sărăcie,

de secătuire a bogăţiilor spirituale ale unui
popor”
Petre Ştefănucă

Lucră rile lui P.V.Ş tefă nucă sunt complexe, etnografico-folclorice şi prezintă zonele cercetate sub aproape toate
aspectele: se aduce o informaţie inegală istorică („Ţ ara şi oamenii"), se descriu condiţiile naturale, preocupaţiile
locuitorilor, structura etnică, relaţiile interetnice, ritologia calendaristică , de familie, date despre limbă, starea morală ,
port, hrană etc., realizâ ndu-se un tablou general despre circulaţia formelor creativită ţii folclorice (ce este viu, viguros, ce
dispare, care-s pricinile acestui proces de declin etc.). O atenţie deosebită este acordată obiceiurilor de trecere ale
ritualită ţii de familie (de la naştere, că să torie-nuntă, moarte-înmormâ ntare). Desigur, peste tot partea dominantă este
ocupată de materialul folcloric, prezentat dialectic - în toate aspectele anchetate şi de redare adecvată (se folosesc şi
unele semne diacritice). Materiile folclorice sunt grupate în felul urmă tor. („Folclor din judeţul Lă puşna"): balade, doine,
satire şi glume, strigă turi, cântece de pahar, câ ntece de stea, colinde, pluguşoare, erezii, conă că rii, iertă ciuni, oraţii de
pahar, bocete, ghicitori, jocuri de copii, poveşti şi legende, despre viaţa din trecut, superstiţii şi credinţe, descâ ntece,
magie; sau („Cercetă ri folclorice pe Valea Nistrului-de-Jos"): balade şi câ ntece ciobăneşti, cântece (doine), satire, glume,
câ ntece de pahar, câ ntece de stea, colinde, pluguşoare, literatura nunţii, bocete, ghicitori, proverbe, zicale jocuri de copii,
poveşti, legende, snoave, tradiţii, viaţa din trecut, povestiri, superstiţii, descâ ntece, medicină populară , magie ş.a.
Vedem în lucră rile lui P.V.Ş tefă nucă un diapazon larg al creativită ţii de tip folcloric. Deşi prezentat inegal şi ca
valoare, şi ca nomenclatură ; uneori gruparea (sistematica) este arbitrară, depinzâ nd de normele teoretice ale timpului.
Astfel baladele - o specie - se pun într-o grupă cu câ ntecele epice eroice - altă specie şi se numesc toate balade.
Alteori insusi P.V.Stefanuca scapa din vedere unele momente importante: spre exemplu,dind descrierea ritologiei
de nunta din satele Ialoveni,Nisporeni ,Cigirleni, nu spune nimic despre momentul inchinarii colacilor si paharelor la
masa cea mare,-moment legat de ritualul daruirii,ce se incadreaza in secventa apogeica a nuntii s.a
Uneori textele de balade sunt plasate printre cintecele lirice,doine.Sa zicem,baladele „Mindra parasita”,”Doi
iubiti”,”Fica maritata rau”,”Saraca si bogata” trebuiau trecute la specia de care tin.Pe aceasta cale compartimentul
baladelor putea fi complectat si nu se prezenta atit de sarac,cum o spune savantul.
Ori („Cercetari folcloricepe Valea Nistrului –de-Jos”)cintecul liric numit „Siobaneasca”)e trecut la balade,pe cind el
nu apartine speciei date.O parte de forme recitative cu continut mitologic crestin constituie unitati ale unui domeniu-
poezia ecleziastica-se numesc legendele,povesti,fiind folosita terminologia populara nici pe departe adecvata
(dediferentiata).Dar tendinta de a utiliza terminologia populara locala(„ereziile”s.a)este,in fond,pozitiva.
Care n-ar fi insa, unele lacune,lucrarile de colectare,pregatire si editare,intreprinse de P.V.Stefanuca, sunt
admirabile ca nivel,tinuta stiintifica.Ele ramin,repetam,in multe privinte un model astazi neatins
Daca in trecut si-au pus cuvintul elogios despre munca de folclorist si etnograf a lui P.Stefanuca multi savanti
(D.Sandru,G.Jiuglea,EM.Gane,ST.Ciobanu s.a) astazi o tacere adresata acestui martir este o rusine si o proba de
lasitate.Noi,urmasii acestui mare savant suntem datori sa-i promovă m numele si sa transmitem tezaurul care l-a lasat
urmasilor nostri asa cum buneii nostri ni la-u transmis noua.

3
 Activitatea stiinţifică

„Orice om de stiinţa,
inainte de a porni la o cercetare
si rezolvarea unei probleme,
trebuie sa cunoască bibliografia problemei
respective”
Petre Ştefănucă

Incă înainte de a deveni profesor titular, a activat în echipele Fundaţiei Regale şi apoi în cadrul Institutului Social din
Basarabia; în timpul din. urmă a ocupat postul de secretar general al Institutului de cercetă ri sociale, Regionala Chişină u.
S-a dovedit a fi un foarte zelos şi fecund cercetă tor al vieţii săteşti din Basarabia şi în special în folclorul
basarabean. Dacă n-ar fi venit nenorocirea de la 28 Iunie 1940, profesorul Ş tefă nucă ar fi ajuns un autentic reprezentant
al acestui gen de cercetă ri, cu atâ t mai valoros, cu câ t provincia noastră a avut foarte puţini cercetători ai folclorului
basarabean.
Ca dovadă a posibilită ţilor sale de viitor, dă m o listă a lucră rilor pe care le-a publicat pâ nă la 28 Iunie 1940 şi a
revistelor la care a colaborat:
1. Folclor din jud. Lăpuşna.
(Extras din „Anuarul arhivei de Folclor", II, Bucureşti, 1933).
2. Contribuţia la bibliografia studiilor şi culegerilor de folclor privitoare la Românii din Basarabia şi popoarele
conlocuitoare, publicată în ruseşte.
(Extras din „Anuarul arhivei de folclor", III Bucureşti, 1935).
3. Bibliotecile ţărăneşti din Nişcani.
(Extras din „Buletinul Institutului Social Român din Basarabia". Volumul I, 1937. Tipografia „Tiparul Moldovenesc",
Chişină u, 1937).
4. Două variante Basarabene la basmul „Harap Alb" al lui Ion Creangă. (Extras din „Buletinul Institutului Social
Român din Basarabia". Volumul I,
1937. Tipografia „Tiparul Moldovenesc", Chişină u, 1937).
5. Literatura populară a satului Iurceni.
(Conferinţă ţinută în cadrul Institutului Social Româ n din Basarabia, în ziua de 17 Ianuarie 1937. Extras din revista
„ Viaţa Basarabiei". An. V. Nr. 1, 12, „Tiparul Moldovenesc", Chişină u, 1937).
6. Cercetări folclorice în Valea Nistrului de jos.
(Extras din „Anuarul arhivei de folclor", a Academiei Româ ne. IV. M.C. „Imprimeria Naţională ", Bucureşti, 1937).
7. Amintiri din războiul mondial.
(Adunate de la soldaţii moldoveni din comuna Cornova-Orhei. Tipografia „Tiparul Moldovenesc", Chişină u, 1938).
8. Limba română în Republica Moldovenească.
(Articolul publicat în revista „Transnistria". Nr. 1. Anul II, Cluj).
9. Diverse recenzii în „Buletinul Institutului de cercetări sociale al României, Regionala Chişină u".
(Tomul II, 1938, Chişină u, 1939).
10. Povestitul la Iurceni, jud. Lăpuşna. (Rezultatul unei anchete asupra basmului. Raport).
11. Datinile de Crăciun şi Anul Nou pe Valea Nistrului de Jos.
(Extras din „Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României, Regionala Chişină u". Voi. II. 1938. Tipografia
„Tiparul Moldovenesc", Chişină u, 1939). A colaborat la:
Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială. Sociologia Româ nească, Viaţa Basarabiei, Universul Literar şi altele.

4
 „lată cum am pierdut un savant de o mare cultură"

„Petre Ştefănucă a fost un cercetător de elita,

onestitatea lui stiinţifică fiind un model
demn,
in multe privinte ,de urmat”
Grigore Botezatu

Concentrat în Dobrogea în 1939, el se eliberează în iunie 1940, sosind la Chişină u cu două zile înainte de anexarea
Basarabiei
Evenimentele se înlă nţuiesc ră u. Dintre cei trei copii, mijlociul în vâ rstă de patru ani are hernie. Pă rinţii, bă trâ ni şi
bolnavi, nu pot fi contactaţi la Ialoveni în zilele haotice care urmează Petre şi soţia sa, Nina Ştefanucă , decid să ră mâ nă
pe loc pecetluindu-şi soarta.
In iulie 1940, Ştefanucă se angajează ca cercetător ştiinţific în cadrul sectorului de limbă şi literatură
moldovenească condus de I.D. Ciobanu la Institutul de istorie, economie, limbă şi literatură de pe lâ ngă Sovietul
Comisarilor norodnici al R.S.S. Moldovenească. Intră , cum s-ar spune, în gura lupului. I se cere să colaboreze la tra-
ducerea gramaticii lui Ciobanu. Colaborare nu are cum fi. Ştefă nucă insistă profesional pentru pă strarea alfabetului
latin, vorbeşte de limba româ nă şi nu de limba moldovenească, susţine că cele două sunt una şi că nu pot fi recomandate
într-o gramatică forme dialectale ca forme standard. Gâ ndul lui şi gâ ndul lui I.D. Ciobanu nu au însă cum se întâ lni. Incă
din 1938, salutâ nd trecerea la alfabetul rus în nou creata R. A.S.S.M., Ciobanu scria: „Duşmanii norodului, agenţii faşişti,
naţionaliştii burghej trimă ş special de că tre faşizmu să stă ruie să rupă Moldova înfloritoare de la marele norod sovietic
şi s-o dă i în chingili boierilor româ ni. Ei pe sub masca de şrift latin îngunioşă sc limba moldovenească cu cuvinte şi
întorsă turi neînţelese şi stră ine norodului nostru. De-o vorbă : în loc de - şias, gazetă, ajuns, întâ mplare, plată pune: oră ,
ziar, succes, caz, salariu ş.a. Dar lor spurcaţilor nu le-a sporit, n-au putut să -şi împlinească gâ ndurile lor mâ rşave.
Organele slă vite ale NCVD [sicl], cu ajutorul truditorimii patriei noastre, i-au descoperit şi i-au zdrobit pe aceşti
duşmani. N-ar mai că lca ei pă mâ ntu sfâ nt sovietic"; şi, în continuare: „Noi, trecâ nd la şriftul rus, eşim de sub înrâ urirea
culturii burgheze faşiste stră ină nouă , pe care duşmanii norodului vre să ne-o lege, şi ne apropiem încă mai tare, mai
strâ ns de cultura norodului rus, ucrainean..."; încheind: „Trecerea la alfabetul rus este o mare lovitură asupra
duşmanilor norodului - troţchiştii, buhareniştii, naţionaliştii burgheji, aghenţâ i faşizmului, care au vrut să rupă Moldova
Sovietică înfloritoare de la Uniunea R.S.S.
Trei luni mai tâ rziu la 10 octombrie 1940, Petre Ş tefanucă este arestat de NKVD, acuzat că ar fi un „agent al
imperialismului româ nesc", „româ nofil", „antisovietic" şi „antisocialist", „fascist", „antisemit", „obiectivist" în cercetă rile
lui folclorice. Din nou neînţelegâ nd pe deplin prefacerile urâ te ale clipei, Ş tefanucă cere candid anchetatorilor să -i
asculte în calitate de martori pe colegii să i de cercetare care-i cunosc nemijlocit activitatea. Cererea îi e aprobată.
Directorul Institutului, V.M. Senchevici, şeful de sector I.D. Ciobanu, colegii A.E. Tendler, S.G. Dunaeschi, G.S. Dobâ ndă ,
R.M. Portnoi recită în cor obdient capetele de acuzare. Reproduse şi infirmate pe larg în introducerea lor la volumele
Petre V. Ş tefanucă Folclor şi tradiţii populare, I—II (Chişină u, Ş tiinţa, 1991), de către editori Grigore Botezatu şi Andrei
Hâ ncu, declaraţiile celor menţionaţi adaugă o lehamite în plus la multele care ni se tot adună în suflet. Din lunga
depoziţie a lui V.M. Senchevici reproduc, pentru atmosferă şi sugestie, doar începutul: „Peste o oarecare vreme au
început să îmbie zvonurile compromiţă toare despre trecutul să u. Eu am început să mă interesez şi am aflat că el a scris
felurite articole în gazete, jurnale, că au fost câ teva articole contra Uniunii Sovietice". Mă rturia lui Arcadie Evseevici
Tendler nu prezintă decâ t avantajul scurtimii: „îl ştiu pe Ş tefanucă după lucră rile sale, Articolele i s-au publicat în
editura Fundaţiei regale. Toate articolele au fost de caracter antisovietic, despre faptul că în Uniunea Sovietică
moldovenilor le este ră u de tră it, este foame, pe ţă rani îi trimit în Siberia. Aceste articole se referă la perioada anilor
1937-1938. Ş tefanucă a colaborat la editura Fundaţiile regale, a fost aproape prin lucru cu profesorul Boga. Acesta a fost
un organ contrarevoluţionar, reacţionar, agresiv. Pe baza publicaţiilor în presă se vedea că Ş tefanucă este un naţionalist
- româ nofil înverşunat" (Protocolul şedinţei judiciare, pp. 237-238 şi p. 13 în volumul Ş tefanucă , Folclor..., 1).
Condamnarea nu va întâ rzia: „Ş tefanucă Petru al lui Vasile... pe baza art. 54-11157-013 a1 CP al R. S. S .U... de supus
pedepsei capitale - împuşcarea cu confiscarea întregii averi personale. Sentinţa este definitivă ..."
In 1989, într-un Cuvâ nt despre Petre Ş tefanucă , publicat în „Limba şi literatura moldovenească ". I.D. Ciobanu îşi
aminteşte incalificabil: „La procesul lui Ştefanucă m-au pus martor. Extrem de greu mi-a fost. Puteam să îndrug conform
conjuncturii, să înfloresc exemplele negative din articolele acuzatului, puteam să spun vreo minciună -două din
comportarea lui la lucru... şi adevă rul ar fi fost că lcat în picioare. Am hotă râ t, ce-o fi, să spun cum gâ ndesc: da, în
articolele lui Ş tefă nucă se întâ lnesc idei antisovietice, iar mai departe să pledez în favoarea savantului, să susţin munca
lui nobilă în folosul poporului, să mă rturisesc că el a fă cut mult şi are să facă şi mai mult pentru ştiinţa şi cultura tâ nă ră
naţională . Dar aici am fost brusc întrerupt de judecă tor, care a exprimat: destul, aceste amă nunte nu ne interesează . Iată

5
cum am pierdut un savant de o mare cultură " (Ş tefă nucă . Folclor..., I). Cercul s-a închis. Martorii tulburi scriu acum
sfă tos amintiri.
Ca şi cum un dezgust nu ar fi de ajuns „Documentele publicate în volumul II includ o „notă informativă " datâ nd de
această dată din 5 februarie 1943 - trecuseră deci peste şase luni de la moartea neştiută a -fui Petre Ş tefă nucă - şi scrisă
în limba româ nă : „în Chişină u, strada Mihai Viteazu colţ cu M. Kogă lniceanu, locuieşte D-na Ş tefă nucă care pretinde că
are soţul deportat, totuşi numita D-nă duce o viaţă luxoasă , se pare că are îndeletniciri dubioase. Urmează să se facă
grabnic o cercetare asupra originei etnice întrucâ t se spune că este jidaucă şi se trage din familia Cuşnir de la Tighina"
Chiar câ nd încearcă să spună în sfâ rşit lucrurile cum au fost, textele publicate atâ t în Româ nia anului 1943, câ t şi în
Moldova anilor '90 sunt departe de a-i face totuşi dreptate pe deplin lui Petre Ş tefănucă . Iată ce scrie Ş tefan Ciobanu,
într-o notă intitulată Petre Ş tefă nucă , publicată în numă rul mai sus menţionat al „Sociologiei româ neşti"; „La doliul care
învă luie sufletele dv. la amintirea personalită ţii distinsului profesor Virgil Madgearu, amintire invocată cu atâ ta că ldură
şi duioşie de că tre eminentul meu coleg Dimitrie Guşti, să -mi daţi voie să adaog încă o notă de tristeţă . Este vorba de un
modest, dar harnic profesor basarabean, Petre Ş tefanucă , care a că zut victimă a regimului bolşevic în provincia
româ nească dintre Prut şi Nistru, şi a că rui dispariţie dramatică simbolizează marea tragedie a Româ nilor basarabeni
din anul 1940-1941, întruchipează spiritul de rezistenţă şi de dâ rzenie a poporului româ nesc din această provincie, atâ t
de ră u încercată de că tre destinul istoric". (Ş tefă nucă , Folclor... II, pp. 482-483).
In jurul lui Petre Ştefanucă s-au concentrat astfel toate clişeele, şi-au dat întâ lnire toate „limbile de lemn". Cuvinte
manipulate primitiv l-au vizat cu succes, pe el şi pe ai lui, şi sub comuniştii sovietici din 1940 şi sub necomuniştii româ ni
din 1943. Iar câ nd a fost să se vorbească despre el cu că ldură , locuri comune astfel dureroase au fost, ca printr-un fă cut,
din nou convocate. Petre Ş tefă nucă „victimă " şi „martir" - scriu îndureraţi, dar amorţitor, cercetătorii moldoveni;
„modest, dar harnic profesor basarabean... dispă rut ca un erou" - etichetează , condescendent, de la un Bucureşti miez al
lumii şi socotindu-se încă imun, un autor despre care sunt departe să afirm că nu ar fi sincer afectat.
In scurta lui viaţă activă care s-a încheiat la 34 ani, Petre Ş tefă nucă a fost însă, cu pasiune, un folclorist, sociolog, şi
mai presus de toate, un intelectual puţin obişnuit. El s-a demarcat deopotrivă în raport cu îngustimile locale şi cu cele
din Româ nia. A încercat să lă murească realitatea complexă a convieţuirii culturale şi economice a româ nilor ală turi de
cei împreună cu ruşii, ucrainenii, nemţii, evreii, francezii şi elveţienii din Basarabia. A scrutat multiplele faţete ale
asimilă rii, fie ea în direcţia rusifică rii româ nilor sau a româ niză rii ruşilor şi a ucrainenilor.
A luptat în permanenţă împotriva clişeelor, ră sucind viu pe toate pă rţile certitudini râ ncede. Nu e Ş tefă nucă cel
care a scris despre solidele biblioteci personale ale ţă ranilor din Nişcani pentru ca apoi, într-un alt articol, să se întrebe
cum se face că un sat 80% analfabet - Iurceni - are o viaţă culturală infinit mai dinamică decâ t altele în care numai 20%
din populaţie nu ştie carte? Mereu atent la a spune exact pe nume lucrurilor, Ş tefă nucă a scris despre o Româ nie care se
mută la Bucureşti, despre culoarea basarabeană a să ră ciei şi modalită ţile reale de a o elimina neinsultâ nd- o. Paginile lui
îşi aşteaptă încă cititorii pe mă sură . Cinstite, solitare, curmate, ele vor rodi de bună seamă într-o zi pe care ni se impune
s-o apropiem.
La Editura "Ş tiinţa", în colecţia "Moştenire", au apă rut, în 1991, două volume ale folcloristului basarabean Petre
Ş tefă nucă (nă scut la 1/14 noiembrie 1906 la Ialoveni), intitulate "Folclor şi tradiţii populare" (vezi anexa 2),(alcă tuire,
studiu introductiv, note şi comentarii de Grigore Botezatu şi Andrei Hâ ncu). Lucrarea include operele fundamentale ale
savantului-martir, precum şi o parte din scrierile sale publicistice. Marele merit al apariţiei editoriale rezidă nu numai în
faptul că ea a pus începutul valorifică rii operei acestui folclorist ţinute pâ nă acum, timp de o jumă tate de secol, în secţiile
secrete ale bibliotecilor centrale şi arhivelor de stat, dar şi în aceea că , în amplul lor studiu introductiv, cercetătorii
Grigore Botezatu şi Andrei Hâ ncu, fă câ nd o investigaţie asupra vieţii şi activită ţii lui Petre Ş tefă nucă , au prezentat pe
larg odiseea savantului, demascâ nd netemeinicia şi falsitatea învinuirilor ce i-au fost aduse.
In anul 1990, câ nd Grigore Botezatu şi Andrei Hâ ncu îşi definitivau studiul, accesul la dosarele celor represaţi era
încă anevoios. Scrisoarea adresată că tre tov. Lavranciuc, preşedintele K.G.B.-ului din Moldova, de a fi ajutaţi în această
privinţă, a ră mas nesatisfă cută .
Abia, după destră marea imperiului sovietic, cu îngă duinţa actualului Minister al Securităţii Naţionale, cercetatorii
au avut ocazia să ră sfoiasca dosarul lui Petre Ş tefănucă . Savantul a fost arestat, incriminâ ndu-i-se că a publicat
sistematic în ziare şi reviste articole antisovietice, că a demonstrat justeţea ruperii Basarabiei de la U.R.S.S. şi unirii ei cu
Româ nia că a calomniat Uniunea Sovietică , a cerut unirea R.A.S.S.M. cu Româ nia etc. Nu vom comenta aici lipsa de temei
a acuzaţiilor ce i s-au adus (lucru pe care l-au fă cut de altfel în studiul citat mai sus cercetă torii Grigore
Botezatu şi Andrei Hâ ncu). Putem doar adă uga că la o eventuală continuare sau revenire asupra edită rii operei
savantului, cercetă torii, consultâ nd acest dosar, vor avea posibilitatea să -şi revadă ori să -şi completeze unele concluzii,
să precizeze unele detalii legate de viaţa, activitatea şi drama socială a lui Petre Ştefă nucă .
Dosarul de la securitate ce vizează vina savantului Petre Ştefă nucă are cinci volume în care sunt examinate cauzele
a nouă "duşmani ai poporului": ca să vedeţi, pentru a putea fi pedepsit în modul cel mai crunt, Petre Ş tefă nucă a fost
judecat împreună cu încă opt persoane, astfel fiind declarat că petenia ideologică a unui grup. Acest lucru s-a fă cut cu
scopul de a i se putea aplica, probabil, o pedeapsă cât mai aspră. Cei opt erau nişte refugiaţi în anii '30 din satele
moldoveneşti de peste Nistru pentru a se salva de teroarea stalinistă . La judecată ei au declarat că nu-1 cunosc personal
pe Ş tefă nucă , trei dintre ei adă ugâ nd că -1 ştiu doar din auzite, din presă, ca profesor şi savant. Ba şi avocatul a spus în
încheiere că ceea ce i se impută lui P. Ş tefă nucă n-are nici o legă tură cu vina celor opt inculpaţi, propunâ nd totodată ca
dosarul lui să fie separat şi examinat aparte. Toate acestea însă n-au fost luate în considerare. La 13 aprilie 1941 Petre
Ş tefă nucă a fost condamnat la moarte. în urma unui recurs pe care-l adresează Prezidiului Judecă toriei Supreme din
republică , pedeapsa capitală îi este înlocuită cu zece ani de închisoare. Dar peste un an şi ceva se stinge din viaţă în
GULAG-urile siberiene.

6
 Dosarul, în forma în care a ajuns să ne fie accesibil, nu este complet. în primele patru volume se află diferite copii
ale documentelor privind arestarea şi formularea învinuirilor ce i s-au adus, percheziţia, inventarierea averii savantului.
Ceea ce este deosebit de important e că aici se pă strează cele două declaraţii pe care Ie-a fă cut anchetatorilor şi pe care
le reproducem mai jos. Tot aici se află interogatoriile ce i s-au luat lui, câ t şi unor martori, articolele care decupate din
presa timpului şi alte documente legate de procedura judiciară.
Volumul patru include încă un document important - cererea lui P. Ş tefă nucă adresată la 4 aprilie 1941
Judecă toriei Supreme a republicii prin care roagă să fie invitaţi la judecată în calitate de martori Vasile M.Senchevici,
directorul Institutului Ştiinţific Moldovenesc, unde lucra savantul înainte de a fi arestat, Ion D.Ceban, lucră tor ştiinţific la
acelaşi institut, Teodosie A.Ş tirbu, Nicolae N.Moroşanu, Ş tefan P. Armaş, Rahmil Portnoi, Tatiana Ciobanu, care lucrau la
diferite instituţii şi organizaţii din oraş. Aceştia, după presupunerea lui P.Ş tefă nucă , expusă în aceeaşi cerere, ar fi putut
dovedi că acuzaţiile ce i se aduc nu sunt întemeiate. Unii dintre martorii invitaţi însă , după cum arată procesul verbal al
judecă ţii, în loc să -1 salveze pe folclorist, l-au îngropat şi mai mult prin depoziţiile lor exagerate, tendenţioase, greşite.
Ultimul document din cel de-al patrulea volum îl constituie un aviz din 21.06.1991 al K.G.B.-uIui din U.R.S.S., în
care se spune că în baza decretului Preşedintelui U.R.S.S. din 13.08.1990 cu privire la restabilirea în drept a victimelor
represaliilor politice din anii '30-'50, Petre V.Ştefă nucă este complet reabilitat.
Volumul V al dosarului, după cum stă scris pe foaia de titlu, ar trebui să includă nouă pachete (în formă de plicuri
mari) cu documentele personale ale celor nouă inculpaţi. Aici însă există doar patru plicuri, cel al lui Petre Ştefă nucă
fiind lipsă . în unul din cele patru s-au gă sit îmtâ mplă tor (spre uimirea cercetatorilor şi a lucră torului arhivei M.S.N. care
era prezent) trei diplome ale savantului. De fapt, copia actului de percheziţie care se pă strează în primul volum al
dosarului arată că lui P.Ş tefă nucă i s-au confiscat: paşaportul româ nesc, livretul militar româ nesc, o mapă cu acte
personale, un aparat de fotografiat, o mască de gaze, diferite materiale ce se referă la folclor, câ teva reviste "Viaţa
Basarabiei", colecţia revistei "Vremea", un mare numă r de fotografii, două jurnale ale autorului Ş tefă nucă . Dintre toate
acestea s-au pă strat, ca prin minune, doar cele trei diplome(reproduse mai jos)
Ş i acum să revenim la cele două declaraţii
Prima declaraţie este datată cu 9 octombrie 1940, fiindu-i cerută de anchetatori după ce i-au fost aduse la
cunoştinţă motivele arestă rii. (De altfel, decizia privind arestarea sa a fost luată la 26 septembrie 1940).
Cea de-a doua declaraţie n-are dată , constituind (după cum se poate deduce chiar din primul ei râ nd) ră spunsuri Ia
câ teva întrebă ri ce i-au fost puse de anchetatori.
Luâ nd în considerare condiţiile şi împrejură rile în care au fost scrise, aceste documente învederează nu numai
dâ rzenia şi curajul savantului Petre Ştefă nucă de a ră mâ ne până la urmă patriot, dar şi tragismul situaţiei în care a fost
pus prin încercarea de a se salva din tentaculele regimului totalitar.

7
 Petre Ştefănucă în aprecierea contemporanilor
„Petre Ştefănucă a fost un apărător inversunat
al independentei ,culturii naţionale
si un patriot inflacărat”
Andrei Hincu
Hă lă duind prin negura vremurilor demult apuse înspre anii treizeci ai veacului nostru zbuciumat, poposesc cu
gâ ndul în faţa unei clă diri cu ferestrele spre soare- ră sare de pe strada Iskra (pe vremuri strada Podoliei) a urbei
Chişină ului. La o privire mai atentă în dreapta uşii de intrare se mai vă d şi azi cuiele cu care era ficsată odinioară placa
cu inscripţia: Gimnaziul de bă ieţi .N°2 din Chişină u. învă ţau aici cu predilecţie copii de meseriaşi, muncitori, funcţionari
mă runţi oameni cu modeste posibilită ţi pecuniare, întrucâ t gimnaziul era destinat celor care doreau să -şi instruiască
odraslele, plă tind o taxă suportabilă .
Gimnaziul era vestit prin fanfare, care mă rşă luiau fiecare sâ mbă tă pe strada Kievului, prin echipa de oină (joc
sportiv moldovenesc azi dat uită rii), dar mai ales prin învă ţă torii să i, toţi unul ca unul daşcă li cu vocaţie, care ne
luminau cu osâ rdie la istorie, geografie, ştiinţele naturii, franceză , latină , matematică.
Trecusem în clasa a treia. La 1 septembrie se înfă ţişează în faţa noastră secretarul directorului, însoţit de un tâ nă r
oacheş cu o frunte peste samă de înaltă , îmbră cat într-un costum gri, că maşă albă şi cravată cadrilată .
- Elevi, Vă prezint pe noul profesor de limbă şi liţeratură , domnul Petre Ş tefă nucă . Dumnealui va deţine şi funcţia
de diriginte al clasei.
După plecarea secretarului noul profesor, privind catalogul pe masă , ne spune:
- Acum, băieţi, câ nd aţi aflat cine sunt şi cum mă chemă, vă mai spun că sunt din Ialoveni, la o zvâ rlitură de bă ţ de
aici, mă preocupă literatura populară , poveştile, legendele, baladele, doinele. Am aflat de la secretar, că voi toţi sunteţi
oră şeni, nu aveţi nici un „ruralist". Asta înseamnă că n aţi jucat la horă ... Pă cat, dar lasă că le putem drege. Organiză m
excursii la Durleşti, Buicani, Ialoveni, Costeşti, ca să -i ascultaţi pe moşnegi şi bă buţe cum ştiu ei să însă ileze poveştile...
N-o să vă pară ră u.
Aşa am început noi. Şi nu ştiu cum, dar noul învă ţă tor era meşter în „captatio benevolentia”. Ne-a cucerit pe toţi
prin vorbele alese cu tâ lc, limbajul pe câ t de elegant, pe atâ t de împestriţat cu zicale şi „childuri", curate nestemate.
Dar mai presus de toate ne fermeca prin darul lui de povestitor. Nu i-am ascultat, ci doar i-am citit pe Creangă şi
Ispirescu. Dar am avut norocul să -1 ascult pe talentatul povestitor Petre Ş tefă nucă . Ce pă cat că magnetofoanele n-au
existat prin anii treizeci. Nu ştiu cu cine l-am compara. Avea ceva din harul lui Dumitru Fusu şi ceva din alura lui Iraclie
Andronicov.
... în doi ani de zile Ştefă nucă ne-a oferit ocazia să asistă m la lecţii - spectacole.
Clasa se transforma într-un teatru al unui singur actor, ba greşesc, a nenumă raţi actori. Petre Ştefă nucă se incarpa în
toate personajele basmului povestit. Metamorfoza era fulgeră toare, gestică , intonaţia, expresivitatea, mimica lui formau
un tot, o cascadă, o avalanşă , care ne învă luia pe noi cei două zeci şi cinci de băieţi - cucueţi, cum îi plă cea lui Ş tefă nucă să
ne numească.
A fost odată , ca niciodată , că de n-ar fi nu s-ar povesti... Au venit vremuri de grea cumpă nă şi l-au dus de lâ ngă noi
pe minunatul dască l şi povestitor. Pă cat de el!
Pare-mi-se, că a venit timpul ca să se adune într-o cunună omagială toate publicaţiile de prin „Viaţa Basarabiei" şi
alte reviste ale vremii. Harnicul culegă tor de folclor basarabenesc a ră mas în inima şi amintirea celor care l-au cunoscut.
A dispă rut omul. Dar nu trebuie să dispară opera acestui om năpă stuit, îndră gostit de creaţia poporului. Opera lui
apartine generaţiilor care vin.

(Vasile Soloviov,candidat in stiinte filologice,articolul Petre Stefanuca,preluat din revista „Limba si literatura
moldoveneasca”,1989.)

Ş tefă nucă n-a fă cut niciodată politică . Fiind învinuit de româ nofilie, incrimi- nâ ndu-i-se că -i un produs incorigibil al
culturii fasciste, refuză doar să ră spundă ruseşte la întrebă rile judecă torilor, deşi cunoştea şi această limbă. Şi exemplul
Ş tefă nucă nu demonstrează că româ nismul nu e un cadru îngust, insular, ci e singura modalitate prin care poporul
nostru se înscrie în valorile umanită ţii.
(Vasile Vetişanu)
Modestul profesor, ieşit din sâ nul româ nimii basarabene, a dispă rut ca un erou.

8
 (Ştefan Ciobanu // Ştefănucă, Petre. V. Folclor şi tradiţii populare).

Petre Stefanucă este un exemplu demn de urmat prin verticalitatea spirituală pe care a avut-o pe parcursul intregii
vieti,desi foarte scurtă .Un om de o vastă cultură ,dar din pă cate,putin apreciat.

„Petre Ştefănucă astăzi”

Liceul Teoretic „Petre Ştefănucă”Ialoveni

La 11 ianuarie 1986 in localitatea Ialoveni a fost dat in exploatare un nou edificiu-tip,scoala medie nr.2.In anul 1998
scoala este transformata in liceu.Liceul a fost numit „Petre Stefanuca”,in memoria folcloristului si etnografului
bastinas.Primul director al institutiei a fost Simion Bulgar,apoi Nazarie Petrascu.In 2000 a fost aleasa prin concurs in
calitae de director Zinaida Terente.In acelasi an au sustinut pentru prima data examenul de bacalaureat 44 de
liceeni.Liceul dispune de un muzeu,laboratoare de chimie,fizica,biologie,2 cabinete de informatica,cabinete de instruire
tehnologica,biblioteca cu sala de lectura,sala de sport si doua terenuri de sport,cantina(300 locuri)
Corpul didactic al Liceului „Petre Stefanuca”este constituit din 53 cadre didactice.

Muzeul de Istorie al Liceului Teoretic “ Petre Ştefănucă „din Ialoveni

Amplasare: partea centrală a localităţii Ialoveni.

Local: Muzeul ocupă o sală din incinta Liceului teoretic „Petre Ştefănucă” (poza 1).

Poza 1,  Faţada Muzeului de Istorie al Liceului Petre Ştefănucă din

Ialoveni

Expoziţie: Muzeul reprezintă în sine o expoziţie permanentă de documente referitoare la istoria localităţii Ialoveni, dar şi de
obiecte care au aparţinut localnicilor sau care reproduc fragmente din viaţa şi activitatea acestora în trecut şi prezent
Muzeul dispune şi de un şir de obiecte referitoare la perioada celui de-al doilea război mondial. Într-un prim plan sunt
prezentate doua căşti de provenienţă sovietică descoperite pe teritoriul localităţii . Pe perete este afisată schema unui sistem de
apărare antiaerian . Celor interesaţi le sunt puse la dispoziţie listele băştinaşilor care au luptat (în armata sovietică sau română)
în război sau care s-au pierdut fara urme. În muzeu există şi o fotografie comună a unui grup de participanţi la război - în armata
sovietică Muzeul este fondat de Ungureanu Tatiana profesoara de istorie care este si autorul “monografiei
“or.Ialoveni impreuna cu Ion Leaşco.

9
 

10
 Biblioteca Publică Orăşenească ''Petre Ştefănucă'' Ialoveni

Biblioteca publică orăşenească "P. Ştefănucă" din laloveni a fost fondată în 1948, ca o
instituţie cu menire culturală şi informaţională, în prezent avînd peste 85000 exemplare
de carte.
Biblioteca are 2 filiale:
- Filiala pentru copii "Spiridon Vangheli", fondată în 1972, fondul de carte constituie in
prezent 19700 exemplare;
- Filiala română, "N. Titulescu", fondată la 30 august 1995, fondul de carte in prezent -
de circa 26500 exemplare.
Anual colecţiile bibliotecii "P. Ştefănucă" sunt consultate de circa 8990 cititori, ceea ce
reprezintă 59% din locuitorii oraşului, frecvenţa ajungînd la 69600, iar numărul
publicaţiilor consultate 152200 unităţi de evidenţă.

Muzeul “Petre Ştefănucă” - mândria Bibliotecii publice orăşeneşti “P.Ştefănucă”,

Ialoveni

Muzeele asigură o şansă de supravieţuire mă rturiilor despre cei şi cele dinaintea noastră . Cu cît sunt mai diverse ca
tematică , cu atâ t reuşesc să reflecteze o imagine mai apropiată de realitate. Ele sunt dovada unui anume grad de

10
civilizaţie a societă ţii, reflectâ nd în acelaşi timp, o poziţie oficiala şi una ce priveşte opinia publică faţă de moştenirea
culturală , faţă de avuţia culturală şi artistică a unei ţă ri.
Reiese deci, că muzeele sunt apreciate de fruntaşi ai culturii şi ştiinţei ca instituţii cu scop de a pă stra obiecte reale,
tipice, reprezentative, cu calită ţi artistice, documentare, memoriale, interesante, provenite din trecut, sau oricum cu o
oarecare vechime, pentru a informa un omasupra sensului profund al obiectelor; pentru a proteja aceste obiecte de
distrugere şi a le asigura o viaţă cît mai lungă .
Montarea unui muzeu trebuie să fie rezultatul unei concepţii artistice, împă când cerintele ştiinţifice ale savanţilor cu
cele estetice ale marii mase a vizitatorilor. În acest context, se înscrie şi Muzeul “Petre Ştefănucă” - mâ ndria Bibliotecii
publice oră şeneşti “P. Ştefă nucă ”, Ialoveni.Luâ nd în consideraţie meritele marelui savant folclorist, P. Ştefă nucă în
studierea, culegerea şi popularizarea folclorului autentic, lă sat drept moştenire neamului moldovenesc, la 10 decembrie
1991, prin Hotă râ rea nr.11/5 Comitetul Executiv raional Ialoveni decide:
1. De a conferi Bibliotecii Publice Oră şeneşti, Ialoveni, numele pă mâ nteanului Petre Ştefă nucă ,
remarcabil savant şi folclorist.
2. A instala o placă comemorativă pe clă direa bibliotecii.
Puţin mai tâ rziu, Institutul de Etnografie şi Folclor al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi
respectiv Academia de ştiinţe din Româ nia au organizat în perioada 23 - 26 septembrie 1993 cel deal
III-lea Simpozion Naţional de Etnografie cu participarea internaţională a savanţilor în domeniul etnografiei, la Ialoveni –
Soroca, pentru a da recunoştinţa cuvenită uneia dintre cele mai distincte personalită ţi morale şi spirituale ale vremii
sale, care cu credinţă s-a dă ruit muncii ştiinţifice şi culturale – profesorul, etnograful, martirul renaşterii naţionale, Petre
Ştefă nucă (1906 - 1942), originar din Ialoveni, judeţul Lă puşna. Aşa dar, pe lâ ngă activită ţile Ştiinţifice şi culturale ale
programului celui de-al III-lea Simpozion Naţional de Etnografie, un punct primordial l-a constituit “Cinstirea memoriei
etnografului P.Ştefă nucă ”, care cuprindea urmă toarele activită ţi:
1. Inaugurarea unei camere – comemorative “P. Ştefă nucă ”, la Ialoveni;
2. Dezvelirea unui monument în memoria lui P. Ştefă nucă ;
3. Dezvelirea unei plă ci comemorative a lui P. Ştefă nucă la biblioteca din Ialoveni;
4. Dezvelirea unei plă ci comemorative a lui P. Ştefă nucă la casa în care a locuit savantul în
Chişină u pe strada A. Mateevici, nr.27;
5. Organizarea unei expoziţii de publicaţii privind viaţa, activitatea şi opera lui P.Ştefă nucă ;
6. Vernisarea expoziţiei “Un tablou în memoria lui Ştefă nucă ” de că tre pictorul Sabin Bă laşa.
Instalarea plă cii comemorative şi deschiderea camerei – muzeu au înveşnicit memoria bă ştinaşului nostru – P.Ştefanucă ,
care la o vâ rstă de numai 36 de ani a că zut jertfă a terorii staliniste. Autorul plă cii este sculptorul Mihai Iacobici, originar
din Basarabia. Tot el a sculptat şi statuia lui A. Mateevici din Zaim. Lui M. Iacobici i-a fost scump tot ce ţine de Basarabia
şi a creat aceasta placă în amintirea oamenilor martiri ai acestui neam. Sponsorul acestei plă ci a fost Preşedintele
Fundaţiei Culturale ”Basarabia”, în persoana d-lui Andrei Vartic, bă ştinaş din satul Dă nceni, r-nul Ialoveni. Un aport l-a
adus Gr. Botezatu, profesor la Academia de Ştiinţe a Moldovei. El a promovat ideea de a crea în incinta bibliotecii o
cameră – muzeu şi a pus la dispoziţie un şir de materiale prelucrate de el. Tot el este şi autorul celor 2 volume: Ştefă nucă
P.V. ”Folclor şi populare”.
La redarea concepţiei artistice a camerei – muzeu şi-a adus contribuţia d-na Elena Postolache, şefa secţiei etnografie la
Academia de Ştiinţe a Moldovei. La colectarea materialelor pentru muzeu un aport deosebit l-au avut şi bă ştinaşii N.
Cojocaru, V. Hodorogea, M. Condrea şi mulţi alţi ialoveneni care au adus în dar muzeului un şir de exponate autentice
acestei localită ţi. Datorită entuziasmului şi patriotismului de care au dat dovadă colaboratorii bibliotecii, în muzeu s-au
adunat un şir de exponate ce prezintă un vă dit interes istoric şi lingvistic în ceea ce priveşte studierea folclorului
autentic.
În muzeu sunt expuse în prim plan exponatele ce ţin nemijlocit de figura marelui folclorist, al că rui nume îl
poartă. Am reuşit pâ nă -n prezent să adună m în muzeu în jurul a 114 exponate ce corespund perioadei autentice a
vieţii folcloristului.

Bibliografie
1. Dabija Nicolae .Generatia de sacrificiu (text): (Destinul fratilor Petre si Ieremia Stefanuca)// Literatura si arta.
2.Datcu Iordan.Un etnograf clasic (text):(Petre Stefanuca)
3 Donos Alexandru.Petre Stefanuca (text)//Alexandru Donos.Scriitori martiri
4.Grosu Vasile.Cu privire la cercetarile folcloristice pe Valea Nistrului de Jos (text):(despre cercetatorul ,folcloristul si
etnograful P.Stefanuca)
5.Hincu Andrei,Botezatu Grigore .Un martir al neamului (text)

11
6.Musat Sofia .Un fiu devotat neamului (text):(despre paminteanul nostru folcloristul si etnograful Petre Stefanucă)

12
Anexa 1

12
Anexa 2

13