FLOREA Scrieri-etnomuzicoIogice 1997

https://biblioteca-digitala.
ro
IOAN T. FLOREA
Scrieri etnomuzicologice
https://biblioteca-digitala.ro
Coperta: VIOREL SIMULOV
Coperta 1: BARTOK BRĂILOIU cu soţiile
Coperta 4: Fotografie de epocă ( 1950). Pe rândul de jos de le stânga la dreapta:
dirijorul MIHAI BREDICEANU, TIBERIU BREDICEANU cu soţia
si SABIN DRĂGOI cu sotia.
, '
Această carte a apărut cu sprijinul formatiei de muzică populară

'
"Rapsozii Zărandului"
©Editura MIRADOR
Tehnoredactare PC: CĂLIN CHENDEA
Consilier editorial: VASILE DAN

Editor: IOAN MATIUT ,
SC ARMEDIA PRESS SRL

Editura MIRADOR
Tipărită la
ISBN 973-9284-37-X
MULTIMEDIA
IOAN T. FLOREA
Scrieri
etnomuzicoI o gice
/\rad,
1997
care, după mai bine de un .�Ieri de veac de Însutiri
„pe teren': În Transilvania, cu ocazia Înregi�triirilor
etnomuzicologice, mi-a /os! de un nepreţuit ajutor,
În consultăn: pregătirea dactilografică şi apari/ia
acestei că1Ji.
-s -
Cuvânt Înainte
Această carte se vrea un închinat sfintei n oastre Jimbi materne

irm os
cântate, sintaxei şi fun cţionafităţii ei străbune În viaţa de milenii a
poporului român, precum şi - aci, În acest spaţiu restrâns de pagini - a,
doar, numai unor apologeţi, condeieri ai ei.
Toate popoarele lumii Îşi au sfintele lor limbi materne, vorbite şi
cântate - foarte adesea În simbioză - răscoapte şi desăvârşite,
morfologic şi sintactic, în lumea tradiţiilor şi specificităţii stilurilor lor
de viaţă. Ele se cer să fie minuţios cercetate şi bine cunoscute.
Popoarele care şi-au pierdut această simbioză lingvistică - haideţi
să-i spunem naţională prin dizolvarea În masa altor popoare, au ieşit
-
din istoria lor, maternă, rămânându-le, într-o lume streină, în larme

mai mult sau mai puţin ascunse, doar unele relicve ale vechilor lor
tradiţii: prin care, abia de se mai pot recunoaşte documentar.
Dintre comunicările cu tematică etnomuzicologică pe care le-am
prezentat În şedinţele ştiinţifice organizate de instituţii din diferite oraşe
din ţară, am ales iniţia/mente 25 de titluri.
Fiindu-mi foarte greu să le pot prezenta pe toate la termen, într-un
scurt răstimp, am rămas, de astă dată, doar la nouă titluri.
Celor rămase, dar şi altor teme, sper să le poa tă veni rândul.
Câte va dintre melodiile unor lucrări din această carte sunt notate
Încă din anii de ele v de la Şcoala Normală, confesională, de fa Arad,
- 7-
între războaie, unde am avui profesori timp de opt ani, la disciplinele
muzicale, pe Ioan Lipo van, la teorie şi vioară, pe fraiele acestuia,
Octa vian, la studiul glasurilor bisericeşti: directorul şcolii fiind Caius
Lepa, doctor in etnologie la Universita tea din Viena cu o teză
etnomuzicologică la Musikwiesnschaft-.. ul de aci, cu profesorii 'Wilhelm
Koppers şi Pater Wilhelm Schmidt, acesta din urmă fiind considerat
cel mai mare etnolog al acestui secol, decedat în 1954. Cei treiprofesori
ai mei au fost bune cunoştinţe ale lui Constantin Brăiloiu. La iniţiativa
directorului Lepa, profesoru/ Ioan Lipovan a pus în şcoală bazele unei
orchestre simfonice - a noastră a ele vilor - unde eu cântam la
compartimentu/ violoncel.
De la profesorul Ioan Lipovan am deprins, prima dată, din viaţa de
elev, să transcriu melodiile populare pe fişe tip „Bră1Joiu '�
Pe profesoru/ dr. Caius Lepa îl vom cunoaşte mai bine din studiul
dedicat fui Constantin Brăiloiu.
Cu foarte buna indrumare muzicală primită in şcoală, unii dintre
colegii clasei mele au ajuns in viaţă prestigioşi slujitori ai Euterpei.
Mircea Emandi a notat şi publicat ani la rând - incă de pe când era
ele v - m elodii pop ulare în re vista Iz voraşu l a Părin telui
Dumitrescu-Bistriţa (Bistriţa, localita te in nordul oraşului Turnu
Se verin), de venind mai apoi un strălucit tenor fa Opera timişoreană.
Traian Mârza a ajuns şeful catedrei de !o/clor a Conservatorului de
muzică din Cluj, pe care a cinstit-o cu studii şi cercetări de prestigiu,
iar Dumitru Emandi a condus, până la pensionare, Conservatoru/
timişorean, in calitate de decan. Păcat că primilor doi le-a fost dat să
treacă prea tineri dintre noi.
Amintirile vin cu nostalgii.
În 1939, concertu/ dat pe scena Palatului Cultural, de noi, normaliştii,
având colaborarea vocală a Liceului comercial arădean de fete, sub
bagheta profesorului Ioan Lipovan, cu opereta La seceriş, a fostpatronat
de insuşi Tiberiu Brediceanu, autorul ei, prezent a tunci în tre noi.
Filarmonica arădeană a vea să ia fiinţă abia În 1948.
Peste 10 ani de fa concertu/ nostru, incepând din februarie 1949 -
când am fost încadra t ca cercetător etnomuzicolog la atunci infiinţatuf
Institut de Fa/clor din Bucureşti - a veam să-l văd des pe venerabilul
Tiberiu Brediceanu, în vizite la locuinţa sa din casa cu iederă de pe
strada Puţul cu plopi, nr. 4, până fa finele zilelor sale, când, în acel
- 8 -
decembrie, foarte geros, 1968, l-am condus pe ultimul său drum În
Pantheonu/ lugojean.
A tunci� În amurgul acelui decembrie, Înspre zorii lui 1969, avea să
plece dintre noi Sabin V Drăgoi, directorul Institutului de Folclor;
peste o lună şi jumăta te, fn februarie, Nicolae Ursu; trei părinţi,
prestigioşi - bănăţeni - ai culturii muzicale naţionale româneşti.
Cu numele acestor muzicieni ne vom Întâlni pe parcursu/ rândurilor
din cartea noastră.
Să amintim incă, de magnificul centenar „ S. V Drăgoi'� organizat fn
1994 pe plan naţional, sub egidă arădeană, două zile, la Selişte-Petriş
şi Arad, cu finis-corona t-opus-u/ unui concert dat de Filarmonica
noastră pe scena Palatului Cultural.
Acum, În incheierea acestui cuvânt, mă simt dator să aduc mulţumiri
Consiliului judeţean Arad pentru autoimplicarea fn organizarea
apariţiei acestei cărţi. Dar şipentru benevofenţia sprijinirii instituţiilor
culturale arădene, fn primul rând cefe de profil muzical - cum e
Orchestra populară „ Rapsozii Zărandufui'� care cântă incă de la
Înfiinţarea sa, un repertoriu folcloric muzical reprezentativ arădean,
din colecţia subsemnatului.
Subliniez că iniţiativa insistentă, cu promisiuni de sprijin a editării
cărţii i se datorază - fn primul rând conducătorului formaţiei, Petru
Paşca, admirabilul interpret taragotist, fostul meu „ ele v" al cursurilor
etnomuzicologice de la Orchestra Populară a Filarm onicii din Arad,
de până În 1982, când aceasta s-a desfiinţat, indată după pensionarea
mea; cu nostalgia de a fi lucrat împreună 28 de ani. Dar şi revistei
arădene „Arca " - o mândrie a Aradului - in care, am publicat pe
parcursul anilor câteva studii etnomuzicologice.
Întors la Covăsinţ, de fa Arad, unde făceam corectura acestei cărţi,
pe ecranul tele vizorului curgea u surprinzător rândurile anunţului:
Ast ăzi, 22 aprilie 1997 a decedat elevu l şi cola b ora t or u l
etnomuzicologului Constantin Brăilăiu, TIBERIU ALEXANDRU. ..
Profesorul şi binefăcătorul meu, intru cele etnomuzicologice, a fost
acela, care, din empirismul preocupărilor ,mele dedicate studiului
sintactic al melodiei noastre populare, odată cu Încadrarea mea fa
proaspăt infiinţatul Institut de Folclor instituţie „catedrală" a
-
cercetării etnosului românesc - dar şi internaţional - mi-a deschis,

primul„ poarta mirifică de intrare fn disciplina epistemologică generală
-9 -
a folclorului muzical, În institut, dar şi la catedra Sa de la Conservator,
p e a tunci Într-un alllfitea tru din delllisolul aripei drepte a Ateneului,
1Ilai apoi În palatul de pe Ştirbei Vodă.
Aculll, la urcarea Sa În „lumea fără dor", ine vitabila, nestăpânita,
nostalgic de dureroasa lacrilllă.
Autorul
- 10 -
Miori/ele arădene În contextul
transilvănean al temei
ri n profunzi mea u nei intuiţii de i nspiraţie cerească, marele

gânditor transilvănean Lucian Blaga, referin du-se la balada
Mioriţa, străvede această capodoperă carpatină a etnosului
românesc în lumea ei, peste meridiane şi paralele, într-o
extinsă geografie a sa, dar şi într-o fundame ntală lume i dealist-mistică
a filozoficului ei motiv cultural, sintagmând-o cu noţiunea - devenită
clasică - a Spaţiului Mioritic1.
Spune Blaga, că fără misticism, nu există poezie. Poetica mioriţei
poartă acest nimb.
Numele M ioriţa a rămas în literatura noastră folclorică din prima
perioadă a romantismului românesc, din secolul trecut, după apariţia
poeziilor populare din 1 852, publicate de Vasile Alecsavdri, unde se
află şi această baladă folclorică de excepţională realizare poetică 21•
Păcat că atunci nu s-a putut nota şi cu partea ei melodică, pentru că ,
obişnuit, această baladă nu se declamă ci se cântă.
Sora ei transilvăneană, Colinda păcurarului , Colinda ciobanului, Horea
ciobanului, care i-a luat numele, este în realitate, de cele mai multe ori,
mioriţă fără mioriţă şi anume, un comprimat tematic având genul şi funcţia
rituală a coli ndei.
Preocupă ri le pentru culegerea şi studierea mioriţelor în Transilvania
au sporit îndată ce co lecţia Poeziilor p op ulare <lin 1852 a lui Alecsandri
- 11 -
a trecut munţi i, acest epos păcură resc dovedindu-se de at unci drept o
capodoperă a literaturii populare româ neşti. A şi fost de îndată tradusă
în franţuzeşte şi publicată (1854) de istoricul, prieten al ro mâ nilor, Jules
Michelet3.
În privi nţa pri melor culegeri mioritice din Transilvania, să cităm
din Dumitru Caracostea, Problemele tipologiei folclorice„
„Î ntr-un studiu i ntitulat Mioriţa În Ardeal, scris în 1 914 şi păstrat
în manuscris, am redactat următoarele pagini, pe care le reproduc
întocmai după galbenele fi le, pe care le pătrez4•
Drept cea mai veche însemnare a Mioriţei în părţile acestea (Ardeal
n . n . ) trece varianta publicată de Aron Densuşianu5 • Editorul baladei
precizează că a avut la înde mână două manuscrise: unul din Tran
silvania, scris înainte de 1 848, fără a se spune însă de cine este scris; al
doilea manuscript, care cuprinde peste 200 de poezii, cea mai mare
parte populare, a început la 1 848 şi s-a terminat la 28 mai 1865 , tocmai
cu balada în cestiune; scriitorul acestui manuscript este răposatul preot
Ambrosie Jurma din comuna Bata din Banat6• Mai departe editorul ne
înştiinţează că deosebirea dintre a mbele mărturii stă în aceea că în
manuscrisul din Banat lipseşte partea întâia. Lupta, prin urmare există
în ambele manuscrise7.Alte deosebiri nu aminteşte decât unele variante
ale versurilor pe care le pune în notă. Textul publicat i ntegral este deci
cel ardelean, având în dosul pagi nii, în note, mici deosebiri de textul
bănăţean . Curioasă asemănarea aceasta între două manuscrise culese
din două provincii deosebite, de către doi culegători deosebiţi".
Am zăbovit aici câteva momente, citându-l pe Dumitru Caracostea,
care ne vorbeşte despre primatul cronologic, documentar, al notării
Mioriţei în Transilvania.
'
Ambrosie Jurma este produsul intelectual al Preparandiei din Arad,
înfiinţată în 1 8 1 2 i lustra şcoală, care, timp de un secol şi trei sferturi,
-
a format elite de dascăli - dar şi popi vrednici, u n veac şi aproape

jumătate, până la reforma comunistă a învăţământului din 1948, când
teologia a fost desfiinţată.
Originar din Balta Mare (Ti miş) a absolvi t aici secţia Învăţăton: în
anul şcolar 1842-1843, urmând apoi ceala ltă, de preoţi, pe care a trecut-.
o în 1845-1846 , fi ind numit preot în Bata , jude ţul Arad, în sudul
Mureşului săvârşi nean, comună, unde , între cele două specializări,
- 12 -
fu ncţionase un an ca învă ţător. Îşi începuse colecţia fo lclorică după
cum s-a văzu t mai sus, în citatul lui Dumitru Caracostea, în 1848, doi
ani de la numirea sa ca preot în Ba ta şi o terminase în 1 865, tocmai cu
Mioriţa, 1 3 a n i d e la apari ţi a Poeziilor populare, pub l i c a t e d e
Alecsandri.
La P r e p a r a n d i e se cu l t ivau a s t fe l de p reocupări fo lclo ri c e .
I nt electualitatea transi lvăn e a n ă si mţea din pli n cure ntul şcolilor
culturale naţionale europene, care adia şi la noi în cea de a doua
jumătate a secolului trecut. Avea deplină cunoşti nţă de iluminismul
herderian, care în florea adăpându-se din izvoarele etnosurilor.
În urmă cu ani, i nvestigând arhiva Astrei din Sibiu, pentru a da de
urmele colecţiei de folclor a pro fesoru lui dr. Ioan Petra nu ( + 1904 ), de
la Preparandie, depusă pentru tipărire şi pierdută, am avut surpriza să
găsesc acolo u n număr substanţial de poezii populare cu les e de elevi i
amintitei şcoli din Arad.
În legătură cu primatul arădeanului Ambrosie Jurma, este cazu l să
amintim faptul că, după şapte ani de la apariţia Poeziilor populare ale
lui Vasil e Alecsandri şi cu şase înainte de manuscrisul din Ba ta, apărea
colecţia Poezia populară - Colinde - culese şi corese de A tanasie
Marian Marienescu, Pesta, 1859 (tot a unui arădean, <li p Lipova), carte
care cuprinde şi varianta mioritică Judecata păcurarilor („Trei păcurari
sunt pe munte, Lerui Domnulul')
Deci acesta trebuie considerat princepsul mioritic transilvănean
notat şi publicat şi, poate, tot pentru prima oară, cunoscut în literatura
noastră folclorică, nou gen al eposului : colinda (termenul „ folk lore"
cunoscuse, deja, proaspăta sa apariţie, în 1 846, la Londra, în revista
Athe neum).
Ca şi în cazul lui Alecsandri, Atanasi e Marian Marie nescu nu omite
în titlul colecţiei expresia „corese", ceea ce e uşor vizibi l lecturân d
„ Mioriţa" sa8:
Trei păcurari sunt pe munte,
Leru-i Domnului!
Şi vorbesc de zile sân te.
Din părinţi sunt păcurari
Şi toţi trei sunt veri primari
Păcurarul cel mai tânăr
- 13 -
Toa tă ziua suflă-n fluier.
Şi de turmă se zăuită,
Şi pier oi in seamă multă.
Ceilalţi inţelegea,
Şi vorbea, legea-o făcea,
Pentru ce nu le-a păzit,
Şi la Jupi le-a părăsit.
Şi-i dezleag-o judecată,
Ca de spadă sau săgeată
Şi de mâna lor să piară,
Soarele săţând de seară,
Să-l astupe cu mohoare
Încă-n răsărit de soare!
- Păcurari, mă judecaţi!
Dacă . capul nu-mi tăiaţi.
Că, de vreţ1: mă săgetaţi
Şi vă rog mă-nmormântaţi
În strunguţa oilor,
În cel strat al florilor;
Şi vă rog a mă-astupa,
Cu cea gugă neagră-a mea,
Fluerul de la curea,
Că cu vântul eu sum fra te,
Şi de-a-ncepe trist a bate,
Gughişoara s-a mişca,
Flueruţul va cânta.
- Oi frumoase şi cornute!
Mândru v-am cântat pe munte.
Berbecei şi mnieluşei,
Blăstămaţi pe soţii mei,
Că m-au săgetat în stână
Şi nu ştiu să fiu de vină!
Cel mai tânăr că murea,
VfintunJe ii bătea,
Gughişoara se m1Şca,
Fluieruţul ii cânta,
0-nchinăm spre sănătate/
- 14 -
Dar să con tinuă m cu notări le miori tice textuale, de început, în zona
·
arădeană.
Î n a nul şcolar 1 886 - 1887, absolvea Preparandia din Arad Teodor
Dau] - cu 44 de ani în urma lui Ambrosie Jurma - şi rămânea învăţător
în satul n atal, Şomoşcheş (I neu).
Animat de îndemnul lui Alecsandri - dar şi de educaţia primită în
Preparan die - face cul egeri folclorice şi_ publică b roşura Colindi şi
canteci populan: 80 p., Arad 1 890, cu observaţia, precum le-am auzit,
fără să modific ce va într-însele (Ovidiu Bârlea, Jstoiia folcloristicii
româneşti, Buc. 1 974, p. 298 - 299), iar în anul următor, Colinde culese
din Somoşcheş, în Luminătorul , Timişoara, 12 ( 1 89 1 , nr. 96: Foişoara,
text 4 mioriţa Mieluţia -mieluţia , text t recu t de Adrian Fochi în
monumentalul său volum, la pag. 1 029:
Mieluţia -mieluţia
Pasere pestriţa
În midloc de uliţa
Ce te tânguesci
Ce te jeluiesci
Diu'a prin livedi
Sera prin ogredi
Er noapte pre vaduri
Pe vale de laturii
Cum n'oi tangui
Şi m'oi jelui
Că io am d'a vut
Rochiuţi'a'n gard
De margini de vad
Şi vadul urla
Rochi'a-mi mena:
Doi pacurarei
Cu cuşme de mei
Rochi'a'ntrebara:
Care june-ţi place ?
Cel mai mititel
Că-i mai schiticel!
-Frate frate'al meu ?
- 15 -
Io te'oi omorÎ
Şi le-oi Îngropa
Lungu drumului
Latul câmpului
Şi (apoi soro ' mea:
Pune fluera
Parte d'a stinga
Ventu d'abura
Şi-o scutura
Fluera dice;
Oile strânge!
Maic'a nădăi
La mine veni
Ea me Întreba:
Unde-i celalalt?
„Sus p 'o vale saca
Dup'o oe schiopa ((!
Î n acest şir a l arădenilor culegători de fo lclor literar, mioritic -
cunoscu ţi până acum - trebuie să- l amintim aci pe învăţătorul din
G urahonţ (origi n a r din P ecica) , P e t re Ugliş- D e l apecica, h ar n i c
publicist, dinainte ş i după a l doi l e a război mondi a l . Abso lven t a l
Preparandiei arădene seria 1903-1904, este, înaintea primului război
mond i a l , învăţător în satul Bara (nord de Lugoj) , iar l a sfârşi tu l
războiu lui, după eliberarea din Itali a, cu detaşamentele d e voluntari
români, rămâne toată viaţa învăţător în Gurahonţ (pe Crişul Alb
montan) , unde, în 1975 şi 1976, ne-am întâlni t şi a m stat de vorbă de
câteva ori, cu magnetofonul între noi. După volumele folclorice Poezii
poporane (Lugoj, 1909) şi Glume din popor (Lugoj, 1910) , Poveşti din
popor, (Lugoj, 1909) , publică în anii noştri Poezii şi basme populare
din Crişana şi Banat, (Bucureşti , 1968), cu o prefaţă de Ovidiu Bârlea.
Acest din urmă vo lum are ca piesă de început colinda Trei păcurăre1:
notată în 1930 de la ţăranul Rus I ndrei , de 75 de ani, din Gurahonţ:
·
Trei păcurărei
La trei stâni de oi;
Unu-i strinărel,
Doi Îs frăţiori.
- 16 -
Cei doi frăţiori,
Mult se gomonesc
Şi se sfătuiesc,
Pe cel strinărel,
Cum l-or omorî,
Cum l-or potopi.
- Frăţiorii mei,
De mi-ţi omorÎ
De mi-ţi potopi,
Eu vă rog aşa:
Fluieri/a mea,
În sânge-o moieţi
Cruce mi-o puneţi
Cu vrana pe vân t
Când o bate vânt,
Fluiera să sune
Fete să se-adune
Neveste să strângă,
Ele să mă plângă,
Că le-am zis de joc:
Pană busoioc,
Că le-am zis de jele:
Pană cărugele;
Eu când le-am jucat,
Le-am şi sărutat.
Şi auziţi voi fraţiI
De s-o nimeri,
Pe taica-ţi tâlm:
Patru boi mânând,
Din ochi lăcrămând,
Ve mine-ntrebând,
Spuneţi voi aşa:
Că neaua o nins,
Drumu mi-1-o-nchis
Şi nu pot veni,
Până s-o topi.
- 17 -
Şi-auziţi voi fraţi,
Frăţiorii mei,
De s-o nimeri
Pe maica-ţi tâlni,
Patru vaci mulgând,
Din ochi lăcrămând,
Spuneţi iar aşa,
Ca şi la taica:
Că neaua o nins,
Drumu mi 1-o-nchis
Şi nu pot veni,
Până s-o topi.
Originar din orăselul
,
Sebis,
'
de pe Grisul
'
Alb, Vasile Oarcea a
.....
absolvit Scoala Normală din Arad în seria 1936-1937. ln virtutea unei
educaţii de preţuire a creaţiei folclorice, a cules pe parcursul anilor
' .
mult material popular literar, versificat, din zona acestui râu, pe care,
în 1972, l-a tipărit într-un volum la Editura Minerva, Bucure�ti,
continând
'
2131 texte, dintre care, cele mai multe, catrene, sextene
- strigături. Colectia,
'
începând cu genul colindelor, are la numărul
3, specia vânării cerbului în versuri "mioritice" - adică hexasilabice,
cum obisnuiam
'
să le numesc de fiecare dată când a fost vorba de
ele, stiind
'
că multe miorite
'
- chiar si
'
în acest studiu - sunt si
'
în
versuri octosilabice:
Mirel bun bărbat I Că s-a lăudat
Că nu s-o-nsura I Până o săgeta
Un cerbu/ de munte, I De trei mii şi sute.
Cerbul, d-auzea, I Iarba nu-şi păştea,
Apa nu şi-o bea, I Maică-sa-i grăia:
„D-ale1: fiul meu, ID-apleacă-te, apleacă,
Iarbă-ţi paşte oleacă I Nu Întârzia apa de ţi-o bea�
Cerbul s-apleca, I Iarba de păştea,
Apa de şi-o bea. I Mirel bărbăta,
Pe cerb Îi puşca.
De acum int r ă m în faz a cul egeri lor m i o ritice cu no t ă r i l e l o r
me lodice, după norme etnomuzicologice.
În cupri nzătoarea sa colecţie transilvă neană, de 454 piese, Melodien
der rumiinischen Colinde, ediţie postumă, bud apesta nă, 1 968, Bela
- 18 -
Bart6k notează şi câteva mioriţe coli ndă, fără a reprez enta, însă şi zorn
arădeană.
În bogata sa colecţie bănăţeană de folclor muzical, cu 8 1 0 piese,
din diferite genuri, notate între anii 192 1 - 1 925 , apărute, la fel, postum,
la Bucureşti, în 1 972, sub îngrijirea lui Constantin Za mfi r, Tiberiu
Brediceanu nu trece cu cercetări l e în nordul Mureşului.
D i n cele 1 1 0 colinde culese din părţil e arădene şi aranjate pentru
voce şi pian, Emil Monţia a tipărit doar două caiete. Cele lalte coli nde,
manuscrise, au fost depuse după moartea sa, în 1 965 de un descendent,
în fondul muzical al Bibliotecii Academiei.
Muzicianul care dedică cele mai multe preocupări cercetării colindei
din geografi a părţilor arădene, continuându- le pe Mureş în sus, este
Sabin V. Drăgoi, care, în 1 925 , editează l a Scrisul Românesc din
Craiova, col ecţia 303 CoHnde. Ne vom întâlni mai la vale cu câteva
colinde mioritice ale acestui volum.
Î ntre a nii 1 934- 1 942, Ioa n Lipovan mi-a fost profesor de muzică la
Şcoala Normală din Arad. În toţi aceşti ani, dar şi în următorii, până la
pensionarea sa, a notat u n foarte m are număr de colinde de la elevii
săi (pri ntre acestea şi miori ţe), care l a cunoşteau din satele lor de
o rigin e . De l a dânsul am luat cunoştinţă prim a dată despre fişele
fo lclori c e tip B ră i l o i u , p ă ri n t e l e t i ne r e i - p e a t u n ci - şco l i d e
etnomuzicologie de l a noi, apoi din toată Europa, fişe, p e care, eu unul,
lucrez d e atunci până astăzi. În şcoala profesorului Ioa n Lipovan, unii
dintre e levii săi, a m deprins scrierea melodiei populare logic şi cursiv.
I-a fost dat, însă, profesorului să nu se poată bucura de întregul noroc
al harnicii sale preocupări.
Î n 1 944, când Aradul a fost u n timp ocupat de i na mic, profesorul s
a refugiat cu familia într-un sat, pe Mureş, luând şi o ladă, în care
păstra co lecţi a fo lclorică. La întoarcerea acasă, din lada lăsată în
păstrare în Săvârşin, a fost luată pri n efracţie o mare parte a culegerilor
sale folclorice. Câteva fişe au fost găsite, întâmplător la o studentă şi
recunoscute de regretatul meu coleg de la Arad, Traia n Mârza, pe atunci
asistent l a catedra de folclor a Conservatorului din Cluj, mai apoi, şeful
catedrei . A fost anunţat în scris profesorul şi returnate fişele. Dar numai
atât. Restul dispărutelor culegeri sunt înstrăinate prin colecţii pirat. O
colindă cântată profesorului Ioan Lipovan de e levul Ioan Florea, în
- 19 -
1939, -adică autoru l acestui studiu - figurează în Mioriţa lui Adria n
Fochi, provenind din colecţia unui profesor clujean.
Trecând mai departe de aceste prim e culegeri mioritice transilvane,
vom vedea că preocupări le în G.a_l!Z� au fost fructuos continuate, aci, în
interiorul cununii carpatice, dar şi" în restul ţării, m ai ales în secolul a l
douăzecilea, d e la început, până spre anii noştri, când notările literare
s-au realizat în bună măsură şi cu partea lor melodică, l ă murind precis
problema genurilor cu care simbiozează eposul mioritic, lucru dictat
·
de forma lui muz icală şi fun cţia lui.

Î n prestigiosul său corpus Mioriţa (Ed. Academiei Române, Buc.
1 964) - cel mai m are, până acum, din literatura acestui epos - Adrian
Fochi indică· sursel e din care provin piesele în lucrarea sa: 1. Volume
şi broşuri, 2. Periodice, 3. Arhive, 4. Colecţiiparticulare, 5. Manuscrise,
6. Chestionare şi 7. Anchete pe teren. Î n evi denţa cu legeri lor de
provincii (pag. 192), din totalul de 800 d e texte mioritice (nu publică şi
m e lodiile) mai mult de jumătate, 413 sunt culese din Transilvan i a,
dovadă că aici s-au făcut cercetări consistente.
Acum, u n cuvânt despre geografia mioritică arădeană . . . Aceasta·
cuprinde întrega câmpie a Mureşului şi Crişului Alb, până în satele
româneşţi de dincolo de graniţa cu Ungaria; valea montană a Mureşului şi
a aceluiaşi Criş Alb, pe stânga şi drepta, din Banatul geografic, nordic,
peste Munţii Zărandului, până în cei ai Codrului şi, în spre est, toate aceste
părţi până în osmozele cu cele hunedorene de sub culmile Găi nii şi ale
olimpicului Bulz al Bulzeştilor - toată culmea Dealului Crişului despăr�tor,
în patru unghiuri, a l judeţelor Arad, Hunedoara, Alba şi Bihor.
Până unde au întins mioriţele noastre geografia lor, i ată, m se
destăinuie u na dintre ele, din susul montan al Crişului Alb.
Iară voi să-i spuneţi,

C-am rămas, rămas.
C-am rămas'napoi,
La Gyula cu oi;
C-am rămas, rămas.
C-am rămas la Beci (=Viena)
Vânzând la berbeci.
Culeg.: Ioan Şerb şi Domiţian Cesereanu, i nf. : Dărău Gheorghe
(Horescu), 68 ani, Tisa (Hălmagiu), 1959. ·
- 20 -
Î n i anuarie 1950 - fără să cunosc peripe ţiile cu legeri lor sale, - l-am
ruga t pe profesorul meu, Ioan Lipovan, să le depună în arhiva nou
în fi inţatului Institut de Folclor din Bucureşti , unde eram aproape de
un a n încadrat ca cercetător, dânsul acceptând şi tri miţându-le, câte
i-au mai rămas, prin D-n a profesoară Emilia Comişel.
Nicolae Boboc - origi nar din Ilia şi devenit arădean din pri m i i săi
ani de profe sorat,după război , prin ctitorirea în 1 948, împreun ă cu
regretatul Nicolae Brânzeu, a Filarmonicii de Stat, pe care au condus
o în calitate de dirijori, i a r dânsul şi în cea de director, până acum
patru decenii, este astăzi cel de al treilea nord mureşean, care îşi înscrie
numele, după Vidu şi Drăgoi, în prestigioasa cetăţenie muzicală,
instituţională, a Banatulu i .
Nicolae Boboc scrie, înainte cu doisprezece ani, o carte de referi nţă
în materie de studiu asupra Miori ţei - colindă, M otivul premioritic în
lumea colindelor, după ultimele vederi ale şcolii noastre de etnomu
zicologie, avân d aci tangenţe şi cu unele aspecte ale celei zărăndene.
Trebui e să subliniem aci aportul studiilor lui Constanti n Brăiloiu,
în materie de formule ritmice străvechi, specifice, prezentate sistematic
în Tratatul de folclor al Doa m n ei Emilia Comişel ş i ogl i n d i t e în
publicaţia de mai sus.
Şcoala e t nomuzicologică românească, în fru n t e cu cercetări le
Institutului de Folclor - azi „Constantin Brăi loiu" - din Bucureşti, a
ajuns, l a certitudinea că ideatica Mioriţei este reprezentată în folclorul
nostru prin trei genuri : baladă, cântec şi colindă.
Nu pot frece cu vederea, însă, faptul că iubitul meu coleg prieten
de odinioară, de la Insti tutul de Folclor din Bucureşti, Ovidiu Bârlea -
prietenie frăţească între doi singuratici , până la trecerea sa, subită, în
văzduhurile sfinte ale ceriurilor, în ianuarie 1 990, la Cluj, în studiul
său, publicat în Revista de Etnografie şi Folclor nr. 5 din 1967, intitulat
Mioriţa-colindă, având precedenţele cerce tărilor lui Constantin Brăiloiu
în zona Făgăraşului , vorbeşte despre m ioriţa-bocet, deci de o a patra
aşezare a eposului străbun în ordine funcţională, cu aspect de cântec
funebru, mai cu seamă în zona sud-vestică a ţări i , unde se ridică rugi
(cruci), cu înt regul ritual al înmormântării , pentru cei îngropaţi departe
de satul lor.
Î n boce tele din regiunile păstoritului oi eresc a l e Carpaţi lor, se
întâlnesc multissime si ntagme poetice d i n ·m ioriţe cânt a Ic];;; :·:;1:iti,:ul
- 21 -
ciobanilor decedaţi: „�Câte oi, mândre bălai, I Toate m -or plânge p e
văi,_ Câte o i m ândre cornute, I Toate m-or p lânge p e munte " . (G eana
de Sus- Turda)9.
- „ Dragă fluieri/a mea,
je ea unde-or îngropa ?
Da s-o-ngropa în pământ
Şi cu dopul cătră vânt
Şi când vântul o sufla,
Ea frumos mi-a trăgăna,
Oile că s-or scula
Şi tare s-or obida.
Oile nu m-or găsi,
Dară eu le-oi auzi
Şi de Paşti eu m-oi scula,
Oile le-oi mângăia " (Măgura ferii,' Turda)1°.
„ Cele ocheşele
Cân tându-mi de jele,

Pe urmele mele "
(Rău Bărbat - Haţe g) 11•
Nu trebuie să n e mire prea mult aceste aspeţte funcţionale. Adria n
Fochi subliniază î n capodopera sa Mioriţa, pentru Tran(silvania) 184
din mioriţe (aci, mioriţă-colindă), cu accepţia cântecului de leagăn.12
Funcţiile se leagă osmotic între e le. După clara amintire d i n
copilărie, Mama - î n virtutea obişnuin ţelor ţărăneşti tradiţionale, d i n
Covăsinţ - legănând pe sora mea m a i mică, îi îngâna, drept cântece d e
leagăn, bocete duioase („se cânta") după cealaltă fiică m ai mare,
decedată în chiar a nu l n aşterii mele; dar şi după părinţii dânsei ,
strămutaţi de câţiva ani.
Î n folclorul nostru, străvechile funcţii ale cântecului îşi înaripează
toate libertăţile lumii liricului. Cei încă în viaţă trăiesc aevea alături
de cei dragi , trecuţi di ncolo de vămile cele mari.
Aceste bocete la leagăn, provenite prin schi mbare funcţională,
rămân în genul noii fu ncţii: cel al cântecului de leagăn. Tot aşa, cum
si ntagme versificate ale Mioriţei trec, fu ncţional, în genul bocetulw13.
Să ne întoarce m acum l a amintitele trei genuri pri ncipale purtătoare
- 22 -
pe aripa lor muzicală a Mioriţei în întinsa geografi e mioritică, din
i nteriorul şi din jurîmprejurul ţării, în Ungaria, în nordul Carpaţiior
până în Moravia, peste Nistru, în satele .româneşti din Ucraina şi în
sudul Dunării, pe valea Timocului până jos, în regi uni le români lor
macedoneni, împărţite între bulgari, greci, jugoslavi şi albanezi - şi cei
din Banatul sârbesc. Vom rămâne apoi în lumea mioriţelor arădene,
din genul colindă din care fac parte, unde - în ciuda osmozelor de jur·
împrejur - înfăţişează şi specii aparte, oarecum singularizate aci .
Ca desfăşurare muzicală, balada folclorică e un gen epic de structu.ră
liberă, i mprovizatorică, fără a cunoaşte cu severitate o schemă fixă a
perioadei sale. S-ar putea asemăna, întrucâtva, în lumea liricului, cu
doina - şi ea, gen de structură muzicală liberă, improvizatorică, având
„
perioada fără formă fixă .. Ele fac parte, însă, din genuri diferite: prima,
epică, a doua lirică. Pe câtă vrem e perioada acesteia din urmă - a doinei
- respiră din plin p<:ţrfumul poetic, liric, al i nsului, interpretul cântându
şi sieşi, balada, prin caracterul ei povestitor, băsmitor, rămâne în lumea
sa, a epicului, fiind destinată unui auditoriu.
Perioadele muzicale ale baladei, cu reluările ei variate, prin îmbinarea
melodiei cu băsmiri cvasicântate, cu pasagii vorbite (în mişcarea artistică
de amatori, unii le declamă şcolăreşte!), cu recitative recto-tono, cu expresii
interjective, uzând uneori de o melismatică bogată, de ornamente melodice,
cu multă tentă lirică, aduc noi modalităţi structurale, captivând o d. ată mai
mult i nteresul auditoriului faţă de conţinutul extaziant al eposului. Cu
toată apartenenţa ei la genul epic, balada, într-un prim rând cea mioritică,
dar şi altele, duioase, nu poate evita balsamul lirismului. Cercurile celor
două genuri sunt pe undeva secante, prin coincidenţa muzicală, parţială, a
epicului cu liricul.
De pe amontele Someşului Mare, dintr-o zonă înaltă a drumurilor
de tre�ere din subcarpaţii i nterni, nordici, peste munte; în Moldova şi
Bucovina, am înregistrat pe b a ndă, în 1 0 octombri e 1 979, o prea
fru moasă, i nteresantă şi, mai ales, duioasă mioriţă-baladă, de 1a bătrânul
ţăran Alexandru Cârcu din Sângeorz-Băi.
Î i trec notarea muzical-literară în a.c est studiu, spre ·a ne forµia o
mai fidelă i magi ne comparativă cu surata ei, colindă, din geog' r afia
miori tică arădeană, d a r, mai ales, p e n t ru a si mli şi pe alte linii
compoziţionale eufocia străbunei capodopere a. românilor.
- 23 -
- 24 -
- 25 -
La poala celuilalt ve rsa nt al Muntelui, în Livez ile Bârgăului din
Valea Bistriţei, vârstnica ţăra ncă rămasă si ngu ră <lupă ce îi murise
bărbatul, Floarea Tomuţa , îmi cânta cu dramatism trist în 11 septe mbrie
1 97 1 , o a l t ă m i o ri ţă-baladă, t e r m i n â n d rese m n a n t cu un b ă s m i t
legendar: Iară uăile s-or ridicat la ceri, cu oaia năzdravană nainte şi
s-or prefăcut în gâşte sălbatice. Di-a tunci îs pă lume gâşte sălbatice.
Ambele mioriţe m i-au fost cântate cu vădită trăire, în mentalitatea
tradiţională a i nterpretului ţăran, vârstnic, de odinioară, cu simţământul
cert, că povesteşte, cântând, întâmp lări adevărate, aşa cum le-au pri ns
de la părinţi. Tomuţa Floare mi-a spus, chiar: aşa îmi spunea mama14•
Cântecul propriu zis ţine de o schemă structurală fixă, cu un număr
o arecare de li nii melodice, care , odată cu repetarea perioadei muzicale,
se repetă şi ele, întocmai sau uşor variate. Cele care se structurează
după modelul melodiei de joc sunt, obişnui t, catrene, având la bază
două linii m elodice, devenite patru prin repetare, de obicei radical -
flexionată. Acestea sunt cele mai mult auzite astăzi, ele ţinând de
reperto riul folclorului de consum15 al soliştilor vocali ama tori sau
profesionişti, făr ă a avea o fu ncţie anume în viaţa t radi ţională a
colectivităţii noastre ţărăneşti . Cele rubato sau multo-rubato, trăgănate,
„ doinite ", alegorizate cu multe în florituri şi melisme, rămân tot în
schema lor de cântec, în ciuda faptului că unii le spun doine (chiar şi la
unele posturi de radio).
Cântecul e cel de-al doilea gen muzical care poartă pe aripa sa eposul
mioritic. Rarissim, însă. Î n geografia arădeană, nu am întâlnit nici o melodie
de cântec purtătoare a versurilor mioritice. Cântecul, mai nou, de ţinută
mioritică, răspândit în multe variante în Transilvania, având sintagme
mioritice, dedicate unui ostaş căzut pe front, cântec pe care l-am înregistrat
în Bistriţa (Năsăud) în 1979: Măi sergent de vânători I Un' ţi-a fost soarta
ta? I În bătaia gloanţelor, I Î n focu grenadelor, etc. etc., este genustic,
muzical, cântec propriu-zis. Aci, în părţile Aradului, mioriţele se găsesc
numai în simbioză muzicală cu genul colindei.
În M elodii populare româneşti din Banat16, Tiberiu Brediceanu are
patru mioriţe, pe care le trece la grupa a IV-a a repertoriului notat la
BALADE, toate Pe-un picior de plai , în variante textuale alecsandrine.
Ultima, bipartită, melodic giusto-silabic alternând cu giocoso , cu la- la
ia , adică modelul păcu ră resc întâl nit în în treaga noastră geografie
mioritică.
Dăm aci, din aceată colecţie, tot cu titlu de co mparaţie cu mioriţa
coli ndă, arădeană, pri m a dintre cele patru, un model mioritic, e dificat
- 27 -
în cazul de fa ţă prin repetarea n esch imbată a liniei me lod ice expozitive,
iar a celei de a doua linie prin repet are radical - flexionată17.
Iată, acest exem plu de mioriţă-cân tec:
Mioriţa I
Cântă I on-Pet ru, magazine r, 29 ani,
Sasca Montană, 17.XI . 1 922
Fg. 55 b (14.658b 447) �.

�� - '
=
Pe-un pi - cior de plai, Pe-o gu - ră de rai,
r 34
Vin,
e bj: µ J I� D
co - bor în va - le, Pe-o
u ) ) � r·I
mi - că că - ra - re,
Trei tur - me de miei,- Cu trei cio - bă - nei.-
Î n lucrarea sa, M onografia muzicală a comunei B elinţ , Sabin Drăgoi

prezintă, la pag. 1 1 8, mioriţa Pe-un picior de plai, pe care o trece şi
dânsul la capitolul BALADE, speci ficând sub melodie că e baladă
străveche, cu şase linii melodice, cu şase versuri. I ar după câteva rânduri :
Este cea mai frumoasă şi preţioasă melodie românească din ce cunosc.
Era în 1 934, a n u l a p a r i ţ i e i a c e s t e i c ă r ţ i - p r i m a m o n o g ra fi e
etnomuzicologică a unui s a t d e l a noi . Nu-i t rece decât versu rile d e la
- 28 -
î n c e put, pentru că, spu ne muzicianul d i n Seliştea ară dea n ă , ck pe
Mu re ş, textul l i t e ra r e cu noscut d i n clasica mioriţă d i n colecţia lui V.
Al ec s a n d ri . Dar face obse rvaţ i a că, î n locui rea textului l i n i i lor trei şi
cinci cu r e fr en ul
Iai Domnului, Doamne, factur a t r ă d ează coli n da. E st e
vorba chiar de refre nul coli ndelor m iori tice d i n părţile arăde n e.
Reproducem aci m ioriţa beli n ţeană:
)l = 126
Pe-un pi - cier de pia - iu, - Pe-o gu - ră de ra - iu,
la - tă vin în ca le
- -----------------
Şi-mi co - bor la va - le
Trei fe ciori din mun-ţi, ------------- Din mun-ţi că - runţi --------
Dacă studiem structura ri tmică a miori ţei beli nţene, aju ngem la
constatarea că aceasta e constitui tă di n suita formulelor: p eon 3 +
troheu( µ µ r µ + r µ) peon 4 + troheu( � � µ r + r µ ) , peon 3 +
iambic ( µ µ r µ+ µ r) adică unele di n tre moda lit ăţi le ri tmice a

compoz i ţi o nări i col i n delor miori tice, nu numai d i n zon a arădeană, c i
ş i di n c e a a vecină tăţi lor geografice.
Această m io r iţă şi-a pi erd ut refrenu/,· df!r şi lune/ia d e co/indii.
Baladă muzicală nu e. Dar n i c i câ ntec - mioriţă, ca î n cazul d e mai sus,
d i n co l e cţia Bred iceanu. Aici e vorba de o melodie cu structura evi d e ntă
a celei de co l i n dft, dar cu funcţia p i e rdut{1.
- 29 -
Pri n co nţi nutul lor bal adesc, aminti tele genuri muzica le, miori tice,
presupun o asistenţă de audi tori , că rora li se povesteşte în versu ri
cântate - de ins, în cazu l baladei şi câ ntecu lui şi de grup, în ce l al co li ndei
- mira bi lele întâmplări ale fa ntasticului epos moştenit di n străbunit atea
adânci mii mi lenare în geografia noastră miori tică .
P ri mele două di n t re e l e s e bucură de libertatea desfăşurării lor
oricând şi oriunde, după ocazie, fără a avea un anumit program-dogmă,
prescris prin legi le tradiţi ei; fără oprelişti, fără i nterdicţii deposedatoare
de libertăţi în desfăşu rarea lor.
Cel de-al treilea ge n, CO LI NDA - genul mioritic i mpera tor, d i n
cea m a i mare parte a Transi lva niei , este m i ruit c u aghi asma ritualului
străbun şi vine cu interdicţii tradiţionale. Ea se cântă de cete de co li n
dători , de cele mai mul t e ori însoţite ,de i nstrumentişti folclorici , di ntre
care, de obicei, nu lipsesc dubele împodobi te cu iederă şi numai în
perioada sărbători lor de iarnă (Ajun , Crăciun, Anul Nou , Bobotează).
Această aghiasmare o are, deci şi Mioriţa - colinda transilvăneană; cu
i n terdicţii tradiţionale de a se câ nta în a fara tipicului dogmatic al
funcţionalităţii ei.
În iulie 1954, bătrâna ţărancă Aslău Sofia de 7 1 de ani din Bulzeştii de Jos
(de sub Muntele Găina)18, de la care am notat cântece şi balade, a refuzat să
mi interpreteze colinde - în miezul verii - pentru că pălesc holdele.
Colinda are o strucutură ritmico-melodică bine precizată, pentru
că trebuie ştiută, tradiţional, ca o rugăciune fixată în cărţi l e sfi nte,
concisă, statornică, ea cântându-se în grup - cel mai adesea pe două
grupur i , de-o parte şi de a l t a a mesei , a n t i fonic - o a n t i fo n i e cu
a n adiploz ă , grupu l al doi l e a p r e l u â n d versul ter m i n al al strofej
p r e c e d e n t e ; o b i şn u i t a n t i ci p â n d r e p e t a r e a p r i n s u p r a p u n e r e
contrapunctuală, folclorică, înainte ca acesta s ă ajungă la sfârşi t; şi
aşa în conti nuare. Un stil străvechi de antifonie, anadi plozică pe care
l-am întâl nit la strigătu rti le feciorilor în joc la nedeile din G rădiştea
Muncelului (Sarmizegetusa Regi a).
G iusto - si labicul antrenant, ri t mi ca di namică, de o mare vi talitate,
a coli nd e i , sugerând s ă l t ă r e ţ e n i a gio coso - u l u i , ne înd e a m n ă să
conchidem că, în străst răvechi mea lor, coli ndele la ice au fost da ns'a t e
ritual 19. Jucăuşenia lor rit mică, î n iam bii suiton� troheii, săftăre/efe
dactife, ne în tăresc să crede m în această cert i tudine20.
- 30 -
În copi lăria m ea, între ce le două răz boaie mo ndia le , prin decen iul
3-4, progra mul „turci i" de la co lindatul din Covă sinţ (acum uitată, ne
mai u m blând ni m e n i cu „ tu rca" la co l i n d ă ) cupri n d e a şi co li nda
mioritică , în mo noritmia ia mbului ( � r ), „ Colo, sus, la mun te ((, cu
versul repetat, având, ca a treia linie melodică, refrenul Jaj DomnuluÎ
Doamne, aproape generalizat pentru aceste piese, aici, în părţile
arădene, ale Crişu lui Alb şi Mureşului de jos. Tot ul decurgea în ritmica
jucăuşă a colindelor şi a aco mpaniamentului vioi , susţinut de viori, prime
şi secunde, de „broancă" (violoncel folcloric), de tocatul turcii şi bătutul
în podea cu prăjina, de către turcaş, care juca, astfel, de-adevăratelea.
În junglele rămase, încă , în preistoria tradiţiilor primitive, nu este
un mi raco l că se în tâl nesc până astăzi, practici religioase însoţite de
dansuri rituale.
P â n ă astăzi pe înăl ţ i m i l e stâ ncoase şi înzăpez i t e a l e � uz ilor
americani , se mai pot vedea populaţii autohtone - azi evoluate - rămase,
însă, în vechile lor tradi ţii religioase strămoşeşti, însoţite de dansuri
rituale, în ciu da convertirii lor la catolicism.
Î n 1 955, La I nstitutul de Folclor din Bucureşti , regretatul Adrian
Foch i , cercetător al acestei prestigioase i nstituţii , lucra i nt e ns la
corpu s u l studiu Mioriţa. Am aci o scrisoare a sa, p rimi tă după
despărţirea noastră de la Bucu reşti, din pri măvara anului , când l�am
lăsat pe valorosul cercetător cu fermitatea angajame ntului prietenesc
de colaborare arădeană. O public aci , pent ru că Adrian Fochi, lucrând
în planul mare al cercetării Mioriţei pe înti nderile geografice ale locuiri i
româneşti, şi-a format o i magi ne clară asupra densităţii răspândirii ei
dar şi cu u nele semne de întrebare mai puţin lămurite asupra spaţiilor
goale sau aparent goale; mai b i ne spus, asupra locurilor cercetate mai
puţi n sau deloc, în consecinţă, nesem nalarea aici a Miori ţei .
I ată scrisoarea foarte vorbăreaţă, în privi nţa răspândirii Mioriţei în
Tra n si lva n i a - în mod speci al în pă rţi l e ară d e n e - p r ecum ş i a
strădanii lor depuse în rea lizarea operei înt reprinse de cerce tător.
Dragă Domnule Florea

Am a vut nu pricin� de supărare, ci de Îngr(jorare şi nu numai eu, ci
to/Î cei de la Institut care aştepta u să le scâeţi. Trecuse doar atâta
- 31 -
vrelJ1 e de cfÎnd p/eca .... crii /i şi 11 11 mai prilJ1ea111 nici o veste! În fine, acu
douii zile a m primii frumoasa Dvs. scrisoare cu ma leria/u/ mioritic
,
f'iigiiduil �i n u găsesc destule cuvin te să vă mu/.fumesc. Cfind .�pun

aceasta, mii gândesc la osteneala ce v-a/i lua t cu/egr.În d texte noi (peste
cefe pe care le a vea/i deja În colecţie), şi angajând şi aft e persoane Îl1
ajutorarea docull1en larr'i a lucrării ll1efe (cull1 ar li cazul fericii al d-lui.
prof Ioan Lipovan). /\ semenea lucruri, nici nu se uită, nici nu se
escamotează şi sper sii văpot dovedi aceasta, nu numaipe teren ştiinţific
ci şiprieteneşte, de la om fa om. All1 aprecia! de asemenea transcrierea
textelor muzicale, prezentarea celor literare, abundenţa de informaţii
coll1plementare, - aspecte esenţiale ale unei ll1unci ştiinţifice, - cate
fac cinste omului şi bucurie prietenului.
Dar să re venim la lJ1a terialu/ Însuşi. Gruparea lui geografică este
foarte instructivă: las la o parte linia Mureşului pe care o a veam trasată
prin câteva variante (Sânicola u/ Mare, !griş, Lipova, Ilteu, Săvârşin
etc şi raionul Gurahon/ atât de influenţat de vecinătatea Bradului şi
mă opresc la variantele din raionul Criş (Pi/, Nădab, Socodor), absolut
n ecesare prin localizarea lor Într-o regiune complet descoperită.
Începând din Carei� tot şesul Crişanei până la Mureş reprezintă un gol
inexplicabil pe harta de circulaţie a bala dei, iar cele 3 variante trimise
de Dvs. pionierii mioriţei cei mai a vansaţi În această zonă, ceea ce
ridică probleme noi şi va găsi probabil şi soluţii noi. De aceea am şi
ţinut să subliniez importanţa deosebită a acestor texte şi aş dori ca
Dvs. să o Înţelegeţi ca o preţuire specială adusă muncii D vs.
Dar rămânând la zona Ara dului, doresc să vă Împărtăşesc o
experienfă personală Întreprinsă recent, pentru sta bilirea unui sistem
continuu Îl1 interiorul procesului de circulaţie a baladei. Zona aceasta
Îmi pune problema unei transmisiuni de la est la vest, n u a unei
răspândiri dinspre sud, şi pare a fi o e tapă din drumul baladei dinspre
Transilvania către Banat. Cum Îmi lipsesc câte va verigi În Jan/ul de
argumente am Încerca t o anch etă directă pe valea Criş u/ui A lb,
trimiţând un număr de 32 scrisori În 32 comune de pe acest traseu, la
preoţii respectivi, rugân du - i să- mi depisteze colin dul, d up ă un
chestionar special ÎJJ /ocmit. rezulta tele acestei anchete n u le cunosc
Încă, dar flŞ dori nespus de m ult sii confirme ipoteza de mai sus.
Am trimis În a cc laJi limp, un n umăr dublu de scrisori În nordul
A rdea lu lui, p e n t ru a lega zonfl Cl1�j - D e j - Nli.0iud, de Oaş şi
- 32 -
Maramureş. Sunt hotărâi să continui ancheta, În acelaşi le!, dacii rezultatu/
primei Încercări vor compensa cheltuielile §j osteneala şi vor Îlldreplăfii
aşteptările. În planul de viitor pe care mi l-am Întocmii, cele trei variante
din raionul Criş au produs o perturbare sensibilă, pentru că mă Încurajează
să Întreprind ancheta mea Întâi şi Întâi În zona descoperită despre care
vorbeam la Început (În spatele Munţilor Apusem).
Sunt jaloane precise care făgăduiesc un bun entuziasm, dacă nu şi
un bun rezulta t. Aşi vrea de asemenea şi aci ca viitorul să nu-mijoace
vreo festă. Aceasta e ultima mea ispra vă În legătură cu Mioriţa şi m-ar
bucura să Împingă lucrarea inainte. Încolo, am mai descoperit câteva
texte prin diverse publicaţii� am mai primit câte va de la Dl. Nicola de
la Cluj; şi aştept un transport mai masiv de ma terial din fosta Arhivă
de Folclor a Dlui Muşlea şi din Arhiva Muzeului Etnografic din Cluj
Am in total astăzi 452 de variante, care după părerea mea reprezintă şi
m ult şi puţin, În acelaşi timp.
Vă rog să mulţumiţi În numele meu D-lui prof Ioan Lipovan, pentru
materialul trimis, asigurându-l de toa tă consideraţia şi gratitudinea mea.
Dvs. vă fac, ca şi a tunci când ne-am văzut În Bucureşti, in vitaţia
stăruitoare de a mă socoti un foarte bun prieten şi vreau a nu mă ocoli
a tunci când s-ar ivi vre-un necaz de ordin bibliografic. Sunt gata să vă
sa tisfac in orice ch estiune de informaţie bibliografică. Socotesc că
intinzându-ne eforturile, am putea face mai mult pentru disciplina
căreia ii slujim. Aştept aşa dar din partea Dvs. să continuaţi a -mi scrie,
stabilind astfel o legătură trainică de inimă şi de preocupări. Îmi vorbiţi
in scrisoare şi despre un material mioritic solicitat de dvs. unor arădeni.
Dacă ii puteţi obţine fără eforturi mari, m-ar bucura mult patriotismul
local arădean.
Vă mulţumesc Încă odată pentru osteneala dvs. a tât de preţioasă
asigurându- vă de toată gratitudinea şiprietenia mea. Până la re vedere,
o caldă şi cordială strângere de mână - pe această cale - de la
Adrian Fochi
Colindele mai noi (dar şi „coli ndele" care ţin de categoria (;ântece/or
de Crăciun), scrise de protipendada satelor - sau, chiar de compozi tori
consacraţi - au ri tmica mai moale, mai blândă, mai „religioasă" şi conţi nutul
mai biblic.
- 33 -
lor, tot ,.re ligioase" ( Câ ml pă mântul s-a
Cos m o g o n i c e l e s u n t , în fe l u l
fftcut u I �i c e r i u l s- o ri dica t u I Doa mne, mândru 1-o-m brăcat u I Tot cu
stele m ă n f 111 ţ c l e I Şi cu luna pri ntre ele . . . etc, curgf rnd în Covăsinţ, în t r-un
a ntispa st co nti nuu ( � i r � ) , tra nsmi se prin viu l grai al cetelor de
„tru b aduri ţăra n i " , fixâ ndu-se în s fâ n ta t ra d iţie colind ească, ritual,
funcţional, până în vre mea noastră. Dar şi după noi , în ciuda modern it ăţii
generaţii lor viitoare, care le vor considera, la rândul lor, va loroase şi dragi
moşte niri strf1bune. Cu ce alte semne mi rifice de cultură străveche ar
împodobi generaţiile de după noi Crăciunurile viitoare?
Colindele religioase scrise de aproape un seco l şi jumătate încoace -
adesea sub forma cântecului de Crăciun - respectă dogmele bisericeşti, cu
re fe riri precise la întâ mplările bibi lice. La rândul lor, cele de origi ne
străbună, de tematică mitologic-religioasă, vi n cu apocrifisme, cu naivi tăţi
du lci şi nevi n ova t e . Henoteismul daco-get -o religie avâ nd u n monotheos,
înconjurat de sfinţi , care propovăduia crezul în nemurirea sufletului - a
trecut pe nesimţite, dizolvându-se în creştinism, o religie nouă atu nci, care,
cu u nele diferenţe, avea asemănări cu prima, ceea ce exp li că rapida
creştinare a strămoşi lor noştri de pe ţărmurile Pontului Euxi n , de către
Sfântul Apostol Andrei, care a predicat în chiar co nte mporanei tatea
Mântuitoru lui.
U nele colinde laice, străvechi , devenite prin „coregere", religioase, dar
şi unele cân tece de Crăciun, lansate de inte lectualitatea roma ntică a
secolului t recut, au la origi ne melodii mioritice transilvă nene, cu ri tmica
lor speci fică.
O ferim doar două exemple. În caietul celor 110 colinde poporale
româneşti, scrise pentru voce şi pian, Emi l Monţia prezintă la nr. 30 co Linda
Pe răzor de vie, auzită de dânsul în copi lărie (Emil Monţia s-a născut în
Şicuia în 25 decembrie 1 88 1 I 6 ianuarie 1 882), de la bătrânul şiculan
Puşulaica, de 60 de ani. Este o colindă mioritică arădeană, cu sintagmă
i nvocatoa re „Pe răzor de vi e", di n zona podgoriei regionale, cu u nele
iradieri în jur. Ritmica speci fică a miori ţelor arădene vine să subli nieze
această afirmaţie. Textul mioritic e schi mbat vizibil, „cores", religiozat.
l ată colinda:
- 34 -
Allegretto
Pe ră zor de vi - e, D'al de vi - e,
Pe ră - zor de vi - e , Cin să vi - e?
@�%11: ��D
Vi - ne
*
•
uj
un - chiul nos - tru
�
�� 8 J
Sânt
m f vII - li - e,
Cu li - sus Chris - tos în or - tă - ci - e.
Partea întâi a melodiei curge, în continuare, tra nspozitoriu, la cvi nta

i nferioară, cu textul: „Vine unchiul nostru, Sfânt Ilie, I Cu Iisus Hristos în
ortăcie . . . " Rit mic, melodia colindei se compune dintr-un dipiric melismat,
asociat cu troheul, totul alternând cu di troheul şi acesta , î n parte, melismat.
Cântecul de Crăciun „Trei păstori se întâlniră" - care, tuturora ne-a
fermecat anii copilăriei - se structurează melodiceşte într-un hexacord
major, în timp ce ritmica lui se ţese din două formule bicrone, constatatoare
din unităţi intona te „silabic", nondivizibile, dar, uneori, melismate: piricul
( u ) şi troheul ( r � ) fo losi te în combinaţii : peonul 3 ( u r �) şi
dipiricu l p ro pri u - z i s ( UJ:.J ) sau cu fermată fi n ală ( j' "

i 1" F ) , iar în cazul
r e fr e n u l u i , p e o n u l 3 ş i p i r i cu l , s i m p lu sau me l i s ma ! , p e n t ru că ,
interpret f1 n duse în grup, lihcr, , , r e li gios" , t e mpoul ,,îndulcindu-se", t roheul,
din monoli t , devi ne cu t i m pul grup d i vi zionar ( "
;) .
- 35 -
I a tă dl ntecu l, pe care îl scriu din m e mori e, aşa cu m toată lumea noast ră
·
îl ştie, „folcloriceşte":
Trei păs - tori se în - tâl - n i - ră, Trei păs -tori se în - tâl - ni-ră
Ra - za soa - re - lui, Floa-rea soa-re - lui, Şi a - şa se sfă -tu - i - ră

(lu-iu) (lu - iu)
La origine, această ritmică, „îndulcită" divizionar - se vede clar - are la

origine bicronele prezentate mai sus, în combinaţiile aferente, piricul +
grupu l divizionar ( n + J )> ), provenind din peonul 3 ( n j )> ).
Coli ndele cu si ntagma i nvocatoare „Pe răzor de vie" - după cum s-a
putut constata în cercetarea acestora - îşi leagă originea de eşantionul
geografic podgorean arădean, de unde s-au răspândit în localităţile mai
puţin viticole - sau deloc - din valea montană sau deluroasă a Crişului
Alb (Bocsig, Buteni , Chisindia), pe râu în jos, în câmpie (Moroda, Şicuia,
Comlăuş, Socodor, Curtici), până în satele româneşti de di ncolo de graniţa
cu Ungaria (Chitighaz, Aletea) - de unde se vede zilnic soarele răsărind
peste podgoria arădeană - cu o săgetare în Apusenii Vaşcăului (Briheni ,
Câmpani) şi cu iradieri în Bihorul apropiat, salontez, beiuşean (Ta lpeş,
Batăr, Cărăsău, Gepiu, Gurisiul de Sus) :
Acestea sunt, până acum, cunoştin ţele noastre asupra răspândirii speciei,
în urma cercetări lor, consemnate şi publicate, din întreaga foarte întin sei
_
geografii mioritice din interiorul şi de jur împrejuru l coroanei carpatine.
Î n propriu-zisa Podgorie a Aradului - după câte ştim până acu m - s-au
e fectuat cercet ări asupra speciei si ntagma te invocator cu „Pe răzor de vie"
doar în Covăsinţul meu natal. Ceea ce nu înseamnă că în restul regiunii
podgorene n-ar fi existat sau nu exisră; dar . n u s-au făcut cerce t ftri .
S e ştie că, acolo unde mioriţele a u prins rădăci ni, au în flori t ş i a u rămas
până astăzi, acestea îşi destăinuie, specific locul geogra fic aproxi mativ şi
forma de relief:
- 36 -
Colo-n dealu după deal ( Bătarci O aş)-
Colo-n susu, mai din sus (Racşa - Oaş)

Mărgu-ş, mărg, oile-n munte (Botiza - Maramureş)
În cel vârfu/ de muncei (Cuhea - Maramureş)
Sus În vârful muntelui (Ieud - Maramureş)
Pe uliţă, printre văi (Săcel - Maramureş)
Pe celpicioraş de munte (Târgu Lăpuş - Maramureş)
Colo-n munte după munte (Sanţ - Năsăud)
Colo-n jos, la şesurele (Rodna - Năsăud)
Pe râtul cu florile (Ghinda - Bistriţa)
P-un picior de munte (Bodia - Zalău)
Colo-n dealu cel mai mare (Galata - Huedi n)
Colo-n vale, În zăvoi (Schiopi - Turda)
Sub dumbra va muntelui (Turda)
Pe-un picior de plai (Coroeşti - Haţeg, Vulcan, Mohu - Sibiu, Agnita -
Braşov, Breţcu, Sinicolaul Mare, Igriş - Banat)
Colo sus la ceri (Pesac - Banat)
La muntele mare (Pleşcuţa - Gurahonţ)
Pe munţii cei mari (Bodeşti , Lazuri , Leştioara, Leasa, Tisa, Ţărmure,
!oneşti, Poenari, Toheşti, Băneşti , Hălmăgel, Târnăviţa, Obârşia, Dobroţ,
Leauţ, Tomeşti, Stamba, Ciu ngani, Căzăneşti, Prăvăleni, Ociu, Ocişor,
Basarabasca, Vaţa, Prihodişte, etc, din valea montană a Crişului Alb)
În torcu-se-ntorc pe câmppe la noi (Săvârşin, I lteu, Roşia, Temeşeşti)
Pe razor de vie (zona arădeană şi unele veci nătăţi). Tabelul final al
mioriţelor din zonă oglindeşte fidel acest lucru.
O a doua coli ndă mioritică din colecţi a Emil Monţia, pe care o
redăm în acest studiu , este Sus la vârful muntelui (în anexă). Ea curge
în alternanţa ri tmică a saficului ( n j j ) cu dispondeul ( j j j j ), cu
excepţi a refrenului, constituit dintr-un dactil ( j JJ ) - aci melismat -
şi grupul divizionar ( J } ) , provenit prin alu ngi rea anticului troheu .
. Alterna nţa regulată a saficului cu dispo ndeul se întâlneşte în zona
geografică arădeană şi veci nătăţi, cel mai adesea în câteva variante ale
coli n dei Ciucur verde de mă/asă I Slobozi-ne gazdă-n casă cu, la fe l ,
excepţia re fre nului, ca re fi i n d î n caz u l exempli fi că ri i de mai jos,
h exasilabic are tot formula saficului dar, aci , la re fre n , augu menta tă,
în faţă cu un piric:
- 37 -
Ciu-cur ver-de de mă-ta - să , Slo-bo - zâ - ne gaz-dă-n ca-să, Co-rin - de-mi Doam-ne
Dar găsim această alternanţă, co nstantă, în întreaga Transilvanie

în co linde de di ferite tematici , cu toa te că, în u ne l e co lecţi i , formu lele
ri tmice în cauză trebuie să fie ci t i t e , înt regi , peste barele d e măsură,
care , greşit, le foarfecă pe din două. Tot aşa cum antispastu l ( } j j } ),
co nstant - sudură ri tmică i n di solubilă a iambu lui cu t roheul, răspândit
pe tot întinsu l geogra fiei noast re miori t ice trebuie ci t i t unitar, - şi e l -
peste nedreapta bară care îl taie în două.
Dar, iată că al ternanţa safic-dispondeică o întâlnim - norma l ! - şi
în miori ţa-colindă. Oferim aci u n exemplu mioritic someşan, nu mă
îndoiesc, frecvent în Transi lvania în această al ternanţă ritmică, măsura
a patra şi a şasea (finală) trebuind să fie ci tite aci cu explica ţi i l e de
rigoare.
Despre învăţătoarea I u li a na Precup- Bădâi din locali tatea Capora l
Alexa (Cherechiu ) - decedată de mai bine d e zece ani - se ştie prea
puţin. Absolventă a Şcolii Normale din Arad - conti nuatoarea vechii
Prepara ndii - nu am notat anul abso lvi rii- şi -a însuşi t o foarte bună
pregătire muzicală (avusese, doar, profesor p e distinsul Tri fon Lugojan,
absolvent al Con sevatoru lui Regal din Leipzig, compozi tor şi autor al
multor publicaţii d e muzică bi sericeas·că , dar şi laică (din care şi unii
d i ntre noi, pe atunci , mai tinerii şco lari ai i nstituţi ei, între cele două
războai e , aveam norocul să învăţ ă m ) .
I ul i ana Precup-Bădâi a notat u n număr apreci a b i l de m e l o d i i
popu lare, dintre care a publ icat, după câte ştim, î n Izvoraşul din Bistriţa
Mehedi nţi şi Şcoala Vremii d i n Arad. În 1 977 am cunoscut-o, cu ocaz i a
u n e i vizite acasă la dânsa, la Cherechiu, u n d e am găsi t-o printre vra furi
de cărţi şi reviste de muzică ( Revi sta de Fo lclor, Muzica, I zvora şu l ) .
Soţu l , tot învă ţă tor, i - a muri t , o fi ţer rezervi st, p e front, î n lupt e l e
împotriva Rusiei cQmuniste şi, de atunci, a s t a t singură, p â n ă la sfârşitul
vi e ţ i i . Regretatul �r. G h eorghe N. Dumitrescu - Bistri ţa, fo ndato ru l şi
directoru l Izvora� ului ( 1 9 1 9 ) , în a n i i s i mpoz i oa n e l o r fo lc lorice de la
Turnu Severin ( d upă 1 970), la care am participat împreu nă, împărţind
- 38 -
Trei păcurărasi.
-- colindă -
!\' o ! ată de
Doa ri că M <1 ria l n v- ,
t 1ostila-Som e�.
-
Trei pku răr;;şi p� ro u n l e (bis) ;n � : r : 1 h LII& oi 'or

Di m : n �a fa l u i Criloi un. ln j �c u,ul m 1 e 1 1 t.i r .
Ei t�l!! t · ei le ve-ri pri mari (bis) Pe miH pa:n�nt i r u ptrnt:ţ
Ollli i nl' Jţ<t l u i C r ăc i u n . N u ma u ::. : bă g;l!ga mea
D e CJân d î s tăl paourari F l uerul d upa ctma
Pe u nu l ci l-a m ânat C â n d v l ntu)u-a s uf l a ,
O i l e d e l e-o 'nturna t . r l uern m e u m ' a c:l n t a ;
Pân 'ce oi le ' n to rcea C A nd v â ntu1u-a b u b u i ,
Lui fe gea i o f ă c e a :
F l ueru m e u m'a jel i .
O i , oi , o i mlnd1 e cornute
Ori s.� - 1 t a i e , o r i sl-J pu ştc,
Ori pln sa bi i să-l a ni n c e .
" Pe m i n e n u m � puşC!at M:J.n d r u mi-ţ cânta p e m u nte ;
Nici pJn s a b i i n u m ă da� Oi , o i , oi măndre biWH
-
N u m a capul m i-l tă ia t ; M � n dru mH cinta � i VQ i

Şi p� m l ne mă ' ngrop:lţ Pe cde cotu ri de vă i .
A u zi tă dela D unea I o ri d e '..! 4 ;i n 1 , :;; L c: ·: artc- com . Bun e :i t : -Sc· m�,.
- 39 -
de fi ecare d a t ă aceeaşi ca meră la h o t e l , vorbea lau d a t i v d e spre
pasi o n a n t a fo lcloristă I u l i a n a Precup - Bădâ i . Reproducem în an exa
acestui studiu, mioriţa Pe răz or d e vie, din Şicu ia, publicată de dâ nsa în
Şcoala Vremii , 10 ( 1 939), nr. � . p. 96.
Dăm în Anexa acestui studiu mioriţa-co l indă Colo sus la ceri din
Pesac, peste Mureş de Arad.
Î n mioriţele b ă n ăţene se si mte mult adierea i n fluenţei celei d i n
co lţcţia d e poezi i popu lare a lui Vasile Alecsa ndri.
Co lecţia di n Pesac e caz tipic de mioriţă-colindă transi lvăneană,
dar mai presus, faptu l că aceasta este - printre rarissi m i l e exe mplare,
aici - cu „bălă" ( = oaie), cu „mioriţă", cu di alog între Băla şi Cioban :
„ Băla auzea, La Pătru-alerga, I La Pătru-i spun e a : I - Auzi Petre
auzi , I Cei doi s-or vorbit, I Pe t i n-să te-o moară, I Î n câmp d e mohoară/
- Du-te, Bălo, du-te, I Du-te şi le spune I , De m-or omorî I Pe min
să ·mă- ngroape/ . . . "
Mai găsi m coli nda cu mioriţă în notarea di n I lteu - pe Mureş, î n
amonte d e Săvârşin - t recu tă de Sab i n Drăgoi l a n r . 58 în volumul „ 303
colinde" (în Anexa prezentei lucrări ) :
.- O mea-i a uza-re I La străjn spunea-re! . .
Ritmi ca vie a co l i n dei româ neşti, m i to logic d e străveche, este
spri ntenă ca zborul cerbilor şi ciutelor din codrii Carpaţilor.
Mureşul este u n râu al cerbului dar, montan, în parte şi al Crişului
Alb. Î n l ungul cursului său, de la izvoare la ieşirea din ţară, de la „Cantata
profană" la „303 Coli nde" - patria „Divertismentului rustic" - cerbii şi
ciutele saltă nu numai din munte-n munte, ci, mai ales, d i n colindă în
coli ndă. Aici, în geografia monta n ă arădeană, sintagmele poetice ale
versurilor miori tice călătoresc pri ntr-un mare număr de coli nde l aice
nonmioritice: Njd jarbă nu-şj paşte, I Nkj apă nu-şj beare, etc, e tc.
Aici, Miori ţa a pătruns - tematic - în lumea col i ndelor cu vânarea
cerbului . O găsi m reprezentată în unele culegeri di n această zonă şi
cele veci ne, dar mai al es, o auzim în satele noastre din Valea Mureşului
şi Crişu lui Alb, acolo unde tradi ţia co li ndatului de către cetele de feciori
d i n Ajunul Crăciu nului este încă vi e. Este vie fu ncţion a l .
-? Am numit această colindă „ A cerbului mioritic".
Di n Sabin V. Orăgo i , „303 Co li nde" , dăm în Anexă, două col inde
;
„ cerb mioritic" din Lipova şi, respectiv din Săvârşin, d i n Bela Bart6k,
- 40 -
, . M e lodien d e r ru m�in ischen Co l i nd e , toate tre i re p ro d use cu text � i
m e lod i e , i a r din Vasi le O a rc e a , colinda reprodusă aci .
„Perso najele" Cerbului mi oritic su nt următoa re l e :
1 - Cutare (numele gazdei colin date - vânătoru l). Drăgoi: Lipova,
Săvârş i n .
- Cinerel junel (vânătorul ) , Bart6 k : Nucşo a ra ( I lunedoara )
- M i rel bun bărbat (vânătorul) . Oarcea : Avra m I a ncu (Aciua ) .
2. - Puiul de cerb - dacă nu lipseşte din colindă - care ţine locu l
miori ţe i , a nunţând cerbul de pericolul săgetări i .
Drăgo i : Lipova.
3. - Cerbul , ţinând locul ciobanului ameninţa t ; şi
4 . - M ama , cu care acesta se află în dialoguri mi oritice .
Facem aci cuvenita observaţie asupra versuri lor însuşite şi transmise
deform a t de informatori :
- la Drăgoi : De mÎa de sute ( = Din mia de şute, ciut e , siu t e
adică fără coarne = căprioare )
- La Bart6k: Din droană de sute ( = Din ciopor de şu te, ciute, ca
mai sus.
- fa Oarcea : De treÎ mÎi şÎ sute ( = Dintre mii de sute ) .
Î n „ Folclorul de iarnă, zioril e şi Poezia păstorească", a lui Octavi an
Buhociu , Editura Mi nerva, 1 979, ne-a fost dat să întâlnim la pag. 1 1 4-
1 1 6, o „ c i ută mioară" - care sare şi ea din col i ndă-n colindă, - dar mai
a l e s , d i n s i n t agmă în si n tagmă mioritică - din părţ i l e m u n toase
hune dorene-jiene, o ciută mioară, pe bot gălb ioară, în dia log cu „ cerbul
tretior" - în rolul mioriţei - în admirabile versu ri „ mioritice " :
Sus pe munte nÎnge Ijos În vale plouă:
La Grozăveşti pe muche Ipkă-mi pÎc de rouă.
Dintr-o picătură, I dintr-o stropitură,
faptu-mi-s-a fapt, I ca un ochÎu de Jac,
un Jac mititel, I frumos iezere/.
Jur prejur de Jac, I răchită-nflorită,
trestie măruntă, I safcie rotundă.
Şi pe lac În cap, I pase şi mi s-adap
o droaie de ciute, I mari şi mai mărunte:
ciute ciutaJine, I ciute lării c..,pJine:
/oa le elf-mi păştea u, I apă că mi-şi bea u
· A ciut/i mioară ( = Cea ciu tă. . . ) I pe bol gălhiortră,
- 41 -
la pfir ciiruncioH ră, I ia rhii nu păştea,
nici apfi nu bea, I ci se slriijuia
s lrajii de trei piirfi I şi de trei /aluri.
Nimeni sam;i-i lua I a{arii de- un cerb,
d-un cerb lre lior, I al ei lrăfior.
El samă-i băga I şi mi-o Întreba-
şi astfel Îi grăia: I O, ciută mioară,
pe bot gălbioară, I fa păr căruncioară,
a mea surioarii, I a u iarba nu-i bună,
au nu-i apa fină, I că nici n-ai păscut
şi nici n-ai băut, I ci te străjuieşti,
streajă de trei părţii şi de trei laturi.
Ce te Întristezi I şi m ereu oftezi?
Iar ciuta mioară, I fa bot gălbioară,
din gură-i grăia I şi astfel zicea:
O, cerb tretior, I al meu frăţior,
ba iarba e bună I şi apa e lină,
dar de n-am păscut / şi de n-am băut,
semn mi s-a făcu t. I Ştii tu, au n u ştii?
(Cutare) hrăneşte, I hrăneşte-ngrijeşte
d-un cal, d-un ogar I d-un vâna t şoimel
ager, sprintenel, I şi el o să-i scoată
mâine dimineafă I În Junca Jiului
şi-a O/te/ului, I drumul să le deie
'n goană să ne ieie. I Şi ei ne-or goni
prin ăi m unţi cărun/1: I prin ăi brazi Înalţi.
Câte-om rămânea, I ln goană ne-or lua
şi ne-or toi goni Ipân ' fa Jacul roşu,
ce nu-i defel roşu, I ce-o să se roşească
şi-o să se-negrească I de sânge de ciute,
mai mari, mai mă runte : I Câte-om rămânea
În goanii ne-or lua !şi ne-or tot goni
prin ' la po d de oase, I cc n u -i dei"e! de oa s e ,
cc -o sfi sc-11/iirească I din oase de ciu le

mai mari. mai mănw lc.; Şi mă /o l /rudesc,
d e 111 ;1 t o t gâ n d e sc I )Î m �t p l � rn u i e sc
- 42 -
Încotro să-11cap I şi unde să scap
că n-am şi n-am unde I să mă pot ascunde!
De-oi fi pitulată I sub slană de piatră
o să fiu îndată I de bun cal călcată,
de şoimi pişca tă, I de ogari mursicată!
Vorba nu sfârşea, Izori se răvărsa,
(Cutare) mi ieşea I călare pe cal,
c-un tânăr ogar I şi purtând cu el
un vânăt şoimel. I Şi când ajungea,
drumul că le da: I ogarul fugea
şi şoimul zbura I în lunca Jiului
şi a O/teţului. I Mult nu se ducea,
ciutele-ntâlnea, I în goană le lua
şi mi le gonea Iprin ăi munţi cărunţi,
prin ăi brazi înalţi Ipân-la roşul Jac
tot din sânge fapt, Ipân-la pod de oase,
oase noduroase, I din oase mărwpe
de ciute cărunte.
Mioriţa este, într-un fel, u n simbol istoric al poporului român, „aşezat
- geografi c - în calea răutăţilor". Moartea ciobanului din Mioriţa,
cântată în lumea mirifică a alegoriilor poetice, îmbietoare spre filozofări
sublime, a fost, doar, una prezum tivă.
Cele mai mute titluri de mioriţe din următorul tabel sunt trecute,
aci, din corpusul M ioriţa a lui Adrian Fochi, unde sunt scrise numai cu
textul lor li terar. Î n lucrarea de faţă, a semnatarului, se fac mai mult
referiri - după cum s-a văzut - la piesele notate melodic, din publ icaţiile
care ne-a fost dat să le întâl ni m : Sabin V. Drăgoi, Bela Bart6k, Ioan
Lipovan, Emil Monţia, I uliana Precup-Bădâi, Traian Mârza, Gabor
Liiko, Eva Cosma şi , bineînţeles, cele pe care le are notate muzical
autorul lucrării.
- 43 -
Nr. nt l u l Localitatea Informatori Culegători
crt.
TABELUL MIORITELOR CULESE DIN ZONA ARĂ DEANĂ SI UNELE VECINĂTĂîl

' ' '
(din Adrian Fochi: MIORIŢA şi alte colecţii)
Nr. litiu I Localitatea Informatori Culegători

crt.
1. Sus în vârful Şicuia, Petru Serban,

'
E. Monţia, 1 890
dealului
2. Întocu-mi Răpsig, Crişan Teodor, Iosif Comşa, 1 6 VII 1 955.
-să-ntorc
3. Pe un vârf Hodiş, Lupşa Petru, Ioan Lipovan , 22 XI 1 939
de deal elev
4. Să-ntorc Chişindia, Florica Crişan, Gh. Ciobanu, 9 XI 1 939
să-ntorc
5. La muntele Gura Văii, Căpraru Ioan, Ioan C„ Demetrescu
mare Ştirbu Gh„elevi 1 932
6. La muntele Gura Văii, Bâfa Pavel, Ioan Lipovan, 25 I 1 944
mare elev,
7. Pe mun�i cei Lazurile, Boc Ioan 29 a, Ioan Trifan 1 3 XI 1 955
mari
8. Pe mun�i cei Bod eşti, Butariu Traian , Ioan Trifan 1 2 1 1 1 1 956
mari 46 a
9. Pe munţii cei Leştioara, David Ioan 46 a Ioan Trifan 29 XI 1 955
mari
1 0. Pe muntii cei
'
Leştioara, Crisan Gh. 24 a
'
Ioan Trifan 1 4 IX 1 955
mari,
11. Pe mun�i cei Leasa, Suciu Antonie Ioan Trifan 1 933
mari 58 a
1 2. Pe muntii cei
'
Leasa, Mateş Paraschiva Ioan Trifan 23 X 1 955
mari 54 a,
1 3. Pe munţii cei Leasa, Popovici Gh. Ioan Trifan 23 X 1 955
mari 33 a
1 4. Pe munţii cei lisa, Ioan Trifari o ştie de la tatăl său, născut 1 885
mari,
1 5. Pe muntii cei
'
lisa Sandru Aurel, 1 8 a, Ioan Trifan 14 IX 1 955
mari
1 6. Pe munţii cei mari lisa, lova Alexandru,30 a Ioan Trifan 1 4 IX 1 955
- 44 -
Nr. ntlul Localitatea Informatori Culegători
crt.
1 7. Pe muntii cei '

Tisa Oărău Traian, 41 a, Ioan Trifan 1 2 IX 1 955
mari,
Tărmure
'
Stârcea Gh„ 74 a Ioan Trifan 1 4 X 1 955
mari,
I oneşti, Lupei Traian, 1 7 a Ioan Trifan, 6 XI I 1 955
mari,
20. Pe muntii cei '
Poenari, Florea Horga, Romulus Miclutia 1 956
'
mari,
21 . Pe muntii cei '
Toheşti, Dărăştean Maxim, Ioan Trifan, 1 955
mari, 47 a
22. Pe munţii cei, Toheşti, Aron Ioan, 35 a, Romulus Micluţia,
mari 1 9 XI 1 955
23. Pe munVi cei Toheşti, Dărăştean Marin, Rolulus Miduţia, 1 956
mari, elev,
24. Mărgu-mi-ş Hălmagiu, Octavian Turuc, Ştefan Bogdan,
mai mărg, 23 X 1 955
25. Mărgu-mi-ş Hălmagiu, Popescu Salvina, Ştefan Bogdan
mai mărg, 61 a, 27 X 1 955
26. Mărg trii Hălmagiu, Roxa Nicolae, Ştefan Bogdan,
păcurari, 72 a, 27 X 1 955
27. Pe muntii '
Băneşti, Bănici Ioan, 46 a, Ioan Trifan 15 XII 1 955
cei mari,
28. Pă muntii '
Hălmăgel, Gh. Neagu, 55 a, Şerb Gh„ 1 7 VII 1 955
cei mari,
29. La muntî '
Tâmăviţa, Aurel Betea, 42 a, Romulus Micluţia, 1 956
cei mari,
30. Colo sus Pecica, Emandi Lucian Ioan Lipovan 2 1 X 1 936
la munte, ci. IV,
3 1 . Colo sus Sâmbăteni, Mihulin Aug„ Bărdăcuţ 27 a, Gh.
la munte, Van cu 29 XI I 1 956
32. Colo sus Covăsinţ, Ioan Sâgiorzean E. Dragnea, M. Siminei,
la munte, 27 a, 30 XII 1 949
33. Colo sus Covăsinţ, Ion Dădulea ? a, 2 1 1 950
la munte,
34. Colo sus Covăsinţ, Adrian Rumânaru 26 a, 4 1 1 950
la munte,
35. Colo sus I Covăsinţ, Muscan Iacob, 28 a. 21 1 1 950
a munte,
- 45 -
Nr. ntlu l Localitatea Informatori Culegători
crt.
36. Întorcu-se- llteu, 303 colinde, Sabin Drăgoi

ntorcu, pg. 62-62,
37. Întorcu Săvârsin 303 colinde, Sabin Drăgoi
-se-ntorc, pg. 26-27,
38. Sus, sus, sus Fibiş, Un grup de oameni George Breazu
la munte, Patrium Carmen,
pg. 205-206,
39. Pornit-or, Sârbova, Ioan Ştefan, 70 a, Tiberiu Alexandru
pomitî, 1 1 IX 1 936
40. Trei păcurărei, Răpsig, Oieş Ioan, 23 XI 1 939 Ioan Lipovan
elev,
4 1 . Trei păcurărei, Răpsig, culeg. Ion Oieş, publicată de Ion
Cotumba în Contributiuni la istoria folclorului
' '
------
românesc. Variante ale Mioriţei în satele din
regiunea Arad, în Flacă ra Roşie, Arad, 1 3
(1 956), nr. 3554
42. Pe muntii '
Tisa, Dărău Gh. 68 a, Ioan Şerb,
cei mari, Domiţian Cesereanu
1 959
43. Mieluţia, Somoşcheş, Colinde culese de Teodor Daul din
mielu�a, Somoşcheş şi publicate în Luminatorul,
Timişoara, 12 (1 891 ), Foişoara, text 4
44. Pe mun�i ş'ei, Almaş-Selişte, Terente Dehelean , Tiberiu Alexandru
mari (colind cu fluier)1 956
45. Colo sus Covăsinţ, Ioan Florea, elev, Ioan Lipovan, colecţia
la munte,1 1 939 l . R. N icola 1 0
46. Colo sus Covăsinţ, Muntean Ovidiu Bârlea,
la stână, Ioan Manole, 30 XII 1 961
47. Ieste-un Pil, Ioan Copil, Ioan T Florea,
măr mărunt, 25 V 1 955
48. Colo sus Covăsinţ, Ioan Delamarian, Ioan T Florea XII 1 937
la munce,
49. Colo sus Covăsinţ, Mihai Dobrei, Ion T Florea, 1 9 XI 1 947
la munce,
50. 'Ntorcu-să, Temeşeni, Blaj Iosif, Ioan T Florea, 2 VI 1 955
d-întorcu, T
51 . Colo sus Pesac, Bogdan Oreste, Ioan T. Florea, 24 X 1 954
la ceri, 54 a,
- 46 -
Nr. Titlul Localitatea Informatori Culegători
crt.
52. Am un măr Nădab, Zina Borod, 12 a, Ioan T. Florea, 28 X 1 947

mărunt,
53. Trei păcurărei, Răpsig, Pavel Oieş, 60 a, Ioan T. Florea, VI I I 1 955
54. Patru Revetiş, Pavel Galea, Ioan T. Florea V 1 955
păstori tari,
55. 'Ntorcu-să- Cărand, Grup de femei, Ioan T. Florea, 3 VI 1 96 8
ntorcu,
56. Cei trei Cuied, Comei Radu, 46 a Ioan T. Florea, 9 VI 1 968
păcurari,
5 7 . 'Ntorcu-să Petriş, Ceată de Ioan T. Florea, 24-25 --
ntorcu, colind ători, XII 1 974
58. 'Ntorcu-să Roşia Nouă, Ceată de Ioan T. Florea, 24-25 XII
-ntorcu, colindători, 1 974
59. Trei păcurărei, Răpsig, Oieş Ioan, Ioan T. Florea, 5 XI 1 955
60. În muntii '
cei Bulzestii
'
de Aslău Alex., 41 a Ioan T. Florea, 1 6 VII 1 955
mari, Sus,
6 1 . Trei vulturiu suriu, Nevoieş, Petre Savu, 37 a, Ioan T. Florea, 25 V 1 955
62. În munţii cei Bulzeştii de Străuţ Terente, 31 a Ioan T. Florea, 1 8 VII
mari, Jos, 1 955
63. De m-i� omorî, Bulzestii
'
de Sus, Faur D-tru, Ioan T. Florea, VI I 1 955
Colinde cu invocatia
'
"Pe răzor de vie"
64. Pe răzor de Socodor, Petru Unc, Ioan T. Florea, 1 7 V 1 955

vie,
65. Pe răzor Briheni- Amet, 23 a 1 926
de vie, Vaşcău ,
66. Pe răzor Câmpuri Culeg. Mihai Bruchental
de vie, -Vaşcău,
67. Pe răzor Şicuia, Iuliana Precup Bădâi, 1 939
de vie,
68. Pe răzor Moroda, Ioan Trifan, 1 956
de vie,
69. Pe răzor Boxig, Belean Simion, elev, Ioan Lipovan, 1 939
de vie,
70. Pe răzor de vie, Bocsig, Flacăra Roşie, I. Cotumba, 1 956
- 47 -
Nr. Titlul Localitatea Informatori Culegători
crt.
71 . Pe răzor Buteni, Lingurar Pavel, 25 a , P. Bejan, 1 955

de vie,
72. Pe răzor Chişindia , Gh. Ciobanu, 1 939
de vie,
73. Pe răzor de vie, Covăsinţ, Ioan Sârgeozan, 26 a, I . T. Florea, 1 948
74. Pe răzor de vie, Covăsinţ, Ioan Sârgeozan, 26 a, 1 949
75. Pe răzor de vie, Odvoş, Bălan Ioan, elev, Ioan Lipovan, 1 944
76. Pe răzor Batăr-Salonta, Ioan Mărăscu: Folclor în Bihor, 1 938
de vie,
77. Pe răzor Talpeş-Beiuş, Mihai Bruchental
de vie,
78. Pe răzor Amet
de vie,
79. Pe răzor Cărăsău Ardelean Oct„ Ioan Nicola
de vie -Salonta
80. Pe răzor Comlăuş, Brădean Ana, colectia Gergariu
'
de vie,
8 1 . P e răzor Curtici, Bătăneanţu Gheorghe, colecVa Gergariu
de vie,
82. Pe răzor Covăsinţ, Muscan Iacob, 41 a, Ovidiu Bârlea, 1 961
de vie,
83. Pe răzor Gurisiul de Sus, Toboleanu "Colinde" pg. 679, 1 906
84. Pe răzor Chitighaz Ardelean Maria, Domokos Samuel,
de vie, - Ungaria, 1 960-1 961
85. Pe răzor Chitighaz Gyula Gabor U.iko, 1 950
de vie, - Ungaria, Din tradiţiile populare a românilor
din Ungaria,
86. Pe răzor Aletea Eva Cosma
de vie, - Ungaria,
87. Pe răzor Gepiu - Traian Mârza, 1 97 4, Folclor muzical din
de vie, Salonta, Bihor
88. Pe răzor Şicuia, Cornelia Căprariu Ioan T. Florea, X 1 996
de vie,
89. Pe răzor Socodor, Petru Unc, I . T. Florea, 1 5 IX 1 956
de vi e ,
90. Pe răzor Socodor, Petru Unc, Ioan T. Florea, 1 986

de vie,
- 48 -
Nr. ntlul Localitatea lnformatori · Culegători
crt.
91 . Pe răzor Pil, Ioan Copil, Ioan T. Florea, 1 968

de vie,
92. Pe răzor de vie, Covăsinţ, Petru Paşca, Ioan T. Florea, 1 975
Cerb mioritic
.
93 Cutare s-a Lipova 303 Colinde, Sabin Drăgoi, 1 925

lăudatu
94. El s-a lăudat!J., Săvârşin, 303 Colinde, Sabin Drăgoi, 1 925
95. Că el s-o Nucşoara, Melodien der Bela Bart6k
lăudatu, Rumănischen Colinde,
96. Mirel bun Vasile Oarcea
bărbat
97. Ciuta mioritică, Hunedoara, Octavian Buhociu, Folclorul de iarnă,
Ziorile şi Poezia păstorească, Ed. Minerva,
1 979 pg. 1 1 4-1 1 6
- 49 -
Mioriţe- colindă p rop riu-zise
S abin V. Drăgoi, 303 Colinde, nr. 23, pag. 26
23
Să.vr'.irş'..n , jud. Arad .
1'
(fr I v r __i!v
l
� 2
�
>
l
·
Tn - tor - cu - s e'n - to1·r., in . m1· . Cil . ee ·n ; torc,
iJ
:; I
"
11
J1 J ! �e J1 J1 I
>
I J'
L
în - tor . cu . se 'n . tu1·r, lai Dom - nu - b i , Doam - D.e. .
Întorcu-se ntorc (de 3 ori)

!ai Domnului Doamne.
Pe câmp pe la noi,
Trei cioporţi de oi,
Şi trei păcurari.
Doi sunt veriprimari,
Unu-i streinel
Cei doi veriprimari
Ei se voroviră
Pe cel streinel,
Ca să îl omoară,
Joi de către seară.
Iar se voroviră,
Unde să-l Îngroape ?
Strunga oilor
Glasul lieilor.
Toporelul lui,
Unde să-l pună?
În mâna cea dreaptă.
- 50 -
·
1:.'fuen/a lw�
Unde să o pună?
În mina cea stângă.
Când ploi-o o ploua,
Toporul-o tăia.
Când neaua o ninge,
Flueriţa-o zice,
011e s-or strânge,
La mormânt şi-or plânge,
Cu lacrimi de sânge.
- Şi te veseleşte,
Acest străinei,
Noi s-o închinăm,
D-alba-i sănătate.
Refrenul e la urmă şi e precedat de un vers, totdeauna de 3 ori repet at . Melodia

are 4 linii a câte 1 măsură artificială 7/8 (4/8 + 3/a) Toate liniile se reduc la acelaşi motiv
care numai melodic se schimbă.
Ilteu,jutl.
. .... . ..... - - .
s;§ ?
Arad.
> l
v I� J 3f
se'n . - tor en ,
> 3l
,....
J: I J J I
In - tor - cu - se'n . lor - cu, Dom - nu - lui, Doam - ue.
Întorcu-se ntorc, (bis)

Domnului Doamne,
Prin câmp pe la naiu,
Trei turme de oiu,
Trei sunt păcurarii,
Doi sunt veri primari,
Unu-i străinel
Ei mi-se duceau,
La-o fântână lină,
Pe cine-ntâlniră?
- 51 -
Pe o fată de maier.
Cu brâuţu galben,
Ei că o în !rebară,
Că de care-i place ?
Ea din grai grăia-re:
. - „DE cel străinelu,
„ Că-i mai mititelu,
„Şi mai grumuşelu ':
Aceşti veriprimari,
Ei se voroviră,
Pe cel străinelu,
ca să îl omoară.
-O mea-i auza-re.
La străin spuna-re
El din graiu grăia-re:
-„Dragi ortacii mei,
„DE m-eţi omorâ-re,
„Pe min-mă-ngropa/i,
„La strunga oilor,
„La glasul mieilor.
„Poporelul meu,
„Mie să mi-lpuneţi
„În mâna de dreapta.
„Fluieri/a mea-re,
„Mie să mi-o puneţi,
„În mâna de stânga.
„ Cândploaia-o ploua-re,
„ Toporu-a tăia-re.
,, Când neaua va ninge.
„Fluera va zice,
„ Oile vor plânge ':
- Şi vă veseliţi voi,
Ceşti doi veri primarei,
Că noi vă-nchinămu,
Colinda cu refrenul la urmă precedat de un vers repetat.
Melodia are 3 linii a 3 mîsuri. Linia 2-a repet ă şi variază melodia liniei l -a; a3-a
prezint ă motiv nou.
- 52 -
S us la vârful muntelui
Colecţia: Emil Monţia
Allegretto
Sus la vâr - ful mun - t� - lui, Dom - nu - lui, Doam-ne,
La cruci - ţa bra-du - lui, Se-n-tâl-nesc trei pă cu - rari,

-
fti JJY � :f r· � I P [? J J I r r Jrr

Dom - nu - . Doam-ne, cu - oi mân - dre, tur-me mari.
(ma-ri)
li
Doi din ei sunt fraţi- fărtaţi,
În păcate amestecaţi
Unul blond, mai străinei,
Tinerel şi frumuşel
Când la dmm ei o pornesc

C-o fetiţă se-tâlnesc,
La fântâna cu izvor,
Unde fete vin cu dor.
Cei doi fraţi întrebară aşa:

- Din trei gura cui ai da ?
- La cel mai tinerel,
Că-i mai mic şi frumuşel
- 53 -
.
Fra/Ii rămaşijurară,
Pe străin că-l omoară.
De mi-iţi omorâ fraţi (ma- n)
Buni să fiţi să-mă-nropaţ1:
La struguţa oilor,
S-aud glasul mieilor.
Toporaşu! meu cel drag,

Cu codiţa cea de fag,
Puneţi-l fn mâna dreaptă,
Nu ştiu moartea ce m-aşteaptă.
Fluieraşul cel din strungă
Puneţi-l fn mâna stângă,
Când zăpada grea va ninge,
F!ueraşu!-o-cepe-a zice.
Oile s-or întrista

Şi-or începe-a lăcrima,
Că le-am fost păstor iubit
Şi de rele le-am ferit.
Emil Monţia, 1 10 colinde populare româneşti caietul I I nr. colindei 40 (aranjate

pentru voce şi pian) Auzită de culegător în 1 890, în Ş icuia (Ineu) de la Petru Şerban,
agricultor. Şiria, februarie 1942.
- 54 -
Colo sus l a munte
Colecţia Ioan T. Florea
Giusto, )l = 1 44
Co - Io, sus, la mun-ce, Co - Io, sus, la mun-ce, lai Dom-nu-lui Doam-ne
Colo sus la munce.

Colo sus la munce,
Neaua-i de-un genunche.
Este-un păcurarii
Şi doi lotri marii
Voi, doi lotri marii,
Voi mi-ţi omorâre
Şi mi-ţi îngropare
La capătul stânii,
La furca fân lânii.
Când vântul o bate,
Fluera o zâce,
Oile s-o strânge,
După mine-or plânge:
Sărac gazda nosfJJ.,
Că el bun o fosfJJ..
Cine ne-o-ngrijire ?
Domnii îngerire.
Cine ne-o-adepa re ?
Maica Precestare.
I nformator: Ioan Delamărian; 14 ani; ţăran; a învăţat colinda de la ţăranii locali,

se cântă şi la ţurcă.
Locul şi data culege rii: Covăsinţ, decembrie 1 937
- 55 -
Colo sus l a munte
Giusto, )l =' 1 44
Co - Io, sus,la mun-ce, Co - Io, sus,la mun-ce, lai Dom-nu-lui Doam-ne
Colo sus la munce,

Neaua-i de -un f,enunce:
Dar în jos la vale,
Neaua-i şi mai mare.
Este-un păcurariu
Sî doi lotri mariu
Voi doi lotri mariu,
Voi mi-/ omorâre
Sâ mi-/ îngropare.
Fluera s-o pune/
La furca fân lânii,
La capătul stânii.
Când vântul o bace,
Fluera a zâce,
Oile s-or strânze,
După mine-o plânze:
Sărac gazda nostru,
Că el bun o fostQ.
Cine ne-o-adăpare ?
Focu şî turnare.
I nformator: Mihai Dobrei; 1 5 ani; ţăran; a învăţat colinda de la ţăranii localnici

Locul şi data culege rii: Covăsinţ, 19 octombrie 1947
- 56 -
Colo sus la munte
Colecţia I oan T. Florea
Giusto, } = 132
Am un măr mă - ru -ţu, La poa - lă ro - tun-dy.
Am un măr măru/!!.,
La poală rortundQ.
Da la umbra fui!!.
Cine se d-umbrea ?
Doi-trei păcurari
Da ii-s fraţi mai mari
Ii se voroviră,
Că pe cel mai mic!!_,
Ii /-or d-omorîre.
Fluier fluerare,
Lancea legănare,
Mamă-sa-a uzeare
Şi din grai grăiare:
Unde-i cel mai mic!!. ?
Dă /-aţi d-omorâre,
Voi l-aţi d-lngropare
În fundul fântânii,
Să-l aud' şi câinii..
I nformator: Zina Borod; 1 2 ani; elevă clasa a VI-a primară; ştie colinda de la tatăl
său, ţăran din loc.
Locul şi data culegerii: Nădab, 28 octombrie 1947.
- 57 -
Trei păcurărei
impo giusto
.\ = 1 44
Trei pă-cu - ră-re - i, Trei pă 7 cu -ră - rei, La trei stăni de mie - i, La trei stâni de miei.
Treipăcurărei ://i
La trei stâni de miei·, ://i
Doi îs frăţiorI. ://i
Şi-unu-i strinăşefu. :// I
Cei doi frăţiori://i
Tot se gomoneaJJ.
Şi se vorobeaJJ..
Ca să mi-l omoare ://
Pe cel strinăşelu. ://I
- De mi-ţi omorîre, ://î
Năfrămuţa mere ://me
Să o duceţi voiu :/li
La tăicuţu meJJ., :/lu
Că voi 1-iţi găsire
Boi-n jug prinzândJJ., :// d
Din ochi lăcrimândJJ.. :/Id
Să o duceţi voiu ://i
La măicuţa me, re :/le
Că voi iţi găsâre ://î
Vacile mufgândJJ., :// d
Din ochi locrimându, :/Id
de mine-ntrebândJJ.. :// d
Să o duceţi voiu ://i
La frăciuţî mei, ://i
Că voi iţi găsîre ://i
Viţăii cuţindJJ., :// d
- 58 -
DÎn ochÎ lăcrÎmând!l., :// d
De mine-ntrebândJl.. :// d
I nformator: Oieş Pavel; 60 de ani; agricultor.

Locul şi data culegerii: Răpsig, august 1 955
Întoarcă-să-ntorcy
giusto (I = 1 48)
J 7
· Ntor - cu - s ă , în - tor - cu · N tor-cu să, în - torc,
4#1l r µ � � I �I D ta � I
"--"'
1 li
Trei pă-cu - ră - re - i u , Tre i pă - c u - ră - rei .
La tri stânii di oi (!l.)

Doi îs frăţiori (!l.)
Unu-i ştrinăşel (!l.)
Cei doi frăţiori (!l.)
Ei să sfătuiau(Jl.)
Cela strinel (!l.)
Că din grai grăie (re):
Frăţiorii mei (!l.),
Ce vă gomonf(!l.)
Sâ vă sfătuti/(!l.)
Voi să m-omorâ/(!l.)
De m-aţi omorî(re)
- 59 -
Voi m-ifi ingropa ( re)
La furca fânt;Jnii,
În mijlocul stânii
Ca să m-a ud cânii
I nformatori: I rina Cincur 44 de ani; Pavel Sas 38 de ani; Florica Sas 36 de ani;
- - -
Pavel Rus 43 de ani; Pavel Bama - 39 de ani; Nelica Stanca 26 de ani; toti tărani.
- -
Locul şi data culegerii: Cărand, judetul Arad; 3 iunie 1968

Pavel Bama încearcft să completeze textul uitat de informa tori:
De mi-/ omod(re)
Voi acasă să merge/,
Pă tata găsândJ!.,
Boii Înjungând!!., „
De mine-ntrebândJ!.,
dar nu-şi aduce aminte în continuare versurile
Trei păcurărei
giusto (� = 1 44)
Trei pă-cu-ră - re - i, Trei pă-cu -ră - rei, La trei stâni de mie - i
La trei stâni d e miei ( ! )
Doi is frijiori
Şi-unu-i strinăşelJJ.
Cei doi frăfiori
Tojigomoneau
Şi mi se vorbeau
- 60 -
Ca să mi-/ omoare
Pe cel strinăşe/JJ.
- De m-afi omorâre,
Năfrămufa mere
Să o ducefi voi ·
·
La tăkuţu meu,
Că voi 1-afigăsire
Boii-n jug prinzândQ,
Din ochi Jăcrimând!l,
De mine-ntrebândQ .
Să o duce-i voi
La măicuţa mea,
Că voi Îţi găsire
Vacile mulgând!l
Din ochi /ăcrimând!l,.
De mine-ntrebând!l
Să o duceţi voi
La frăciuţii mei,
Că voi Îţi găsi
Viţăii cuntindQ,
Din ochi lăcrimând!l
De mine-ntrebândQ.
I nformator: Oieş Ioan ·
Locul şi data culegerii: Răpsig, 5 septembrie 1 955

Perioada melodică a colindei se cântă pe câte două versuri repetate. Colinda nu
are refren. Versu rile sunt hexasilabice.
- 61 -
G iusto()>= 1 52)
,,J J.�J 11#3) ID 4J·J j1�J IDlJ ·J ;111�J 11

Co - Io sus, la ceri, Co - Io sus la ceri, lai Dom-nu-lui Doam-ne
Colo sus la ceri

Sunt treipăcurari.
Doi erau mai mari,
Celălalt mai mic.
Cei doi s-or vorbit,
Pe cel mic s-omoară,
p
În câm de mohoară.
Băla auzea,
La Pătru-alerga,
La Pătru-i spunea:
Auzi, Petre-auzi,
Cei doi s-or vorbit,
Pe lin-să te-omoară,
În câmp de mohoară.
Du-te, Balo, du-te,
Du-te şi le spune,
De m-or omorî,
Pe min-să mă-ngroape,
La marginea stânii,
Să mai aud cânii,
Jar la cap să-mipună
Flueră de soc,
Să-mi zică cu foc,
Flueră de fag,
Să-mi zică cu drag.
Când vântu o bate,
Fluera o zice,
Oile s-or strânge,
- 62 -
Pe Pătru l-or plânge
I nformator: Oreste Bogdan; 54 de ani; plugar; cunoaşte colinda din copilărie, se

cântă şi acum la colindătorii locali.
Locul şi data culegerii: Pesac, 24 octombrie 1 954
'_Ntorcu-să d-întorc!!
Giusto ()l = 1 60)
4:0,r �,etir r,JJiP1Jr1spa�,tJ1n,§ohiJa11

' Ntor - cu- să d-in-tor-cu,'Ntor-cu-să
-
d-in-tor-cu,'Ntor-cu-să d-in-tor-cu, lei Dom-nu- l ui Doam-ne
-
-
JNtorcu�să d-întorcg_
Pă câmp pă la noig_
Trei ciopori gi uăi,
Cu treipăcurari.
Doi îs veriprimari.
Îi se voroveau)
Pe cine-mi d-omoară.
Mica miorţiţă
Ea �nţelegeaJ
Iarbă nu păştea,
Nici apă nu bea.
Doceş păcurari
El o întreba.
Mică mioriţă
Ce rând îi pă cine,
Gi iarbă nu paşei:
Nici apă nu bei?
Mica mioriţă
Ea îi răspundea:
- 63 -
- Cum io iarb-oipasce
SÎ apă oi bea ?
Cei doi veriprimari
Ei s-or vorovit,
Pă cine-mi d-omoară.
Doceş păcurari
Îi răspunge ei:
- Dacă mă omoară,
Lasă, mă omoară,
Dară să mă-ngroape
'N struna oilor,
'N ţarcul mieilor
ŞÎ mie să-m pună
La căpuţul meu,
Toporelul meu.
La gireapta mea,
Flueriţa mea.
Cândploa1a-o plioa,
Toporu-o tăia.
Când niaua o ninge,
Flueriţa-o zâce,
Oile s-or strânge,
După mine-or plânge.
I nformator: Blaj Iosif; 56 de ani; agricultor; ştie colinda „gin strămoş, gila tata şi
gila alţî mai bătrîni ca el"
Locul şi data culegerii: Săvârşin, 2 iunie 1 955
- 64 -
'Ntorcu-mi-săntorcu
Giusto (}= 1 44)
'j] J JJ1 D I JJ J q)I J J I JJ j q,PI IJ I

I I
'Ntor-cu-mi-să-n-tor-cu 'Ntor-cu-mi-să-n-tor-cu 'Ntor-cu-mi-să-n-tor-cu

- - -
lai Dom-nu-lui Doam-ne.
Pângu-n vărv gi munce

Treipâlcuri de oi,
Cu trei ciobănei.
Doi îs veri primari,
Unu-i străinelJ!.
Cei doi veriprimari
Ei să voroveaJJ.
Străinei s-omoare
Miala-I auzar§l.
Străinei spuneare:
Voi di m-omorâ/l!.
Voi să mă-ngropa/JJ.
'N stâna uăilorJJ.
'Nglasu mneHorJJ..
Voi mie să-m puneţi
Străcuţa la capJJ.,
Lancea la picioare,
Flueriţa meare
În mâna stângare
Toporelul mel!.
În mâna dreptare
- 65 -
Când neaua va ni11ge,
Oile s-or strâ11ge
La mormânt s-or plâ11ge
Cu lacrimi de sâ11ge
ŞÎ te 11veseleşte.
Locul şi data culegerii: Roşia Nouă, noaptea în ajunul Crăciunului, 24-25 decembrie 1974
Fiecare vers se cântă pe primele t rei linii melodice, iar refrenul pe a patra. Tobele
colindătorilor bat în ritmica melodiei.
Ntorcu-să d-întorcu
Giusto (} = 1 44)
6J JiJ .P1J:J1Rd )1J J1fJ. J ; JJ!

' Ntor-cu- să d-în - tor-c�. ' Ntor-cu-să d-în -tor -cu, ' Ntor-cu-să d-în - tor - c�.
lai Dom - nu- lui Doam - ne
Pâng-un vârv gi munce,

Trei păcurărei
Doi Îs veriprimari,
U11u-i străi11ely
Cei doi veri primari
Ei să voreoveay,
Pă cel slriiinely
Ca să mi-l omoare
C-are oi mai multe,
- 66 -
Multe şj comute.
StrăÎnefu-aflare
Şj djn graÎ grăÎare:
Vojgj m-omorâ/!!.,
Voj să mă-ngropat!!.
'N stâna uăj/oru
'N ţarcu mjejjor!!.
VoÎ mÎe să-mpuneţj
StraÎ/a mea la cap!!.,
Lancea la p1âoare,
Toporelu meu
În mâna dreaptare.
Fjjuen"ţa meare,
În mâna stângare
Vântu când bătare,
FluÎera zâceare,
Qjle s-or strânge
La mormânt s-orplânge
Cu lacn"mi gi sânge.
Fiecare vers se cântă pe primele linii melodice, iar refrenul pe al patrulea. Tobele
colindătorilor bat pe fiecare notă.
Locul şi data culegerii: Petriş, noaptea de 24-25 decembrie 1974, la colindat,
împreună cu „feciorii dubii" ( =colindătorii) din localitate
- 67 -
Ieste-on măr mărun t
Colecţia Ioan T . Florea
Giusto,(Ji 1 68)
'U' f' Q1r·� 1 g, r· �1 J. --11 n , r· µ 1 r =jil

=
Ies-te-an măr mă - runt, La fru - ză ro - tund Şi la um - bra lui,
Ci-ne se um - brea?
Ieste-an măr mărunt,

La frunză rotund
Şi la umbra lui
Cine se umbrea ?
Doi- trei păcurari
Dintre doi mai mari
Ei se voroveau,
Că pe cel mai mic,
Hai, să-l omorfm.
El din grai grăia:
-Dă mi-/ omorî
Şi mi-/ îngropa
'N strunga oilor,
'N ţarcul mieilor,
La cap ce mi-/ pune ?
Un sac cu cărbune.
Fluer Duie:a,
Oile juca.
Numa-o oaie preste oaie
Tot plângea şi suspina
Sî din grai grăia:
- Unde-i cel mai mic?
- 68 -
- O rămas napoi,
C-o turmă de oi.
Şl sunt toate şchioape,
Nu le poate-abate.
I nformator: Copil I oan; 26 de ani; lăutar; originar din Pi! (Câmpia Aradului). A
învăţat colinda în localitate. Se mai cântă şi azi, mai rar.
Locul şi data culegerii: Arad, 25 mai 1 955
Patru păstori tari

Giusto ()> = 1 60)
Pa-tru păs-tari tari, Pa-tru păs tari

- tari Pe mun-ţii cei mari , Pe mu n -ţi i cei mari
Patru păstori tari,

Pe munţii cei mari.
Ei se sfătuiră,
Pe cel mic s-omoare.
Cel mic le grăia:
- De mi-ţi omorâ,
Voi să mă-ngropaţi,
(informatorul nu lşi aminteşte textul)
Oile s-o strânge,
Pe mine m-or plânge.
I nformator: Pavel Galea ; profesor, Şcoala e le me nt ară Şiria; ştie colinda din
copilărie, din satul natal, Levetiş, comuna Dieci.
Locul şi data culegerii: Şiria, luna ma i 1 955
- 69 -
În muntii cei mari
'
Giusto (}. = 1 60)
ln mun-ţii cei mari, ln mun-ţii cei mari.Sunt trei pă-cu - rari, Sunt trei p�-cu - rari.
În munţii cei mari

Sunt treipăcurari.
Doi îs frăţiori,
Unu-i străine!
Fraţi se sfătuiră,
Pe· străin s-omoare.
- Voi, măi fraţii me1:
de mi-ţi omorî
Şi-ţi merge acasă,
Spuneţi la maica,
C-am rămas-napoi,
Numărând la oi;
Numărând la bani,
Pe aripa subii,
La lumina Junii.
I nformator: Aslău Alexandru; 41 de ani; oficiant sanitar.

Locul şi data culegerii: Bulzeştii de Sus, 16 iulie 1 955
- 70 -
În m untii cei mari
,
Tempo Giusto
ln mun-ţii cei mari, În mun-ţii cei mari, Sunt trei pă - cu - ra - rî,Sunt trei pă c cu - rari
În munţii cei mari,

Sunt trei păcurari.
Doi fs frăţiori,
Unu-i mai străin.
Fraţi se vorbiră
Şi se sfătuiră,
la apus de soare,
Pe străin s-omoare.
Strinul auzea
Şi din grai grăia:
- De mi-ţi omorî,
Să spuneţi la maica,
C-am rămas napoi,
Tot vânzând la oi,
Numărând la bani,
În munţii cei mari,
Pe aripa şurii,
La lumina lunii.
I nformator: Străuţ Terente; 3 1 de ani; agricultor.

Locul şi data culegerii: Bulzeştii de Jos, 18 iulie 1955
- 71 -
Trei vulturi u suri u
- -
Allegro (P = 1 60)
Trei vui - tu - riu ri!,!, Da nu-s vui tu - ri!,!,

su-
Că-s trei pă - cu - ra -ri�. Că-s pă - cu - ra - riu .

trei
Trei vulturiu suriu,

Da nu-s trei vulturiu,
Că-s trei păcurariu,
Unu-i mai micuţu,
Ce-l ciamă Pătruţu.
Du-ce, Petre, du-ce,
Ntoarse oilare,
Că ge nu ce-i duse,
Noi ce-om omorâre
Ce mi-ş d-omorâre,
Să mă şî-ngropatu,
N strunga oiloru,
N ţarcu mieiloru.
Fluericea meare
La cap să mi-o puneţ.
Vântu trîgănare,
Fluera zâceare,
Oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge,
Cu Jaciimi ge sânie.
Informator: Petre Savu; 37 de ani ; pantofar, satul Nevoieş (com Buruiene) Hunedoara
Locul şi data culegerii: Arad, 27 mai 1 955
- 72 -
Cei trei păcurari
Giusto (}) = 1 44 )
J] I fJ .EJ J.
Cei trei pă - cu ra-n, Cei trei pă-cu - rari
'i � lai Dom - nu -lui

� � J:J I fJ IJ
Doam-ne, Doi îs veri pri - mari.
J. 7
µ
li
Doi îs veriprimari,
Unu-i sângurel
Cei doi veriprimari
Ei s-or vorovit
P-acel singurel
Pa el să-l omoară.
- Voi, dragi veriprimari,
De m-iţ d-omorî,
Voi mie să-m pune/
Fluera la cap,
Toporu la brâu
Când fluier-o zâce,
Oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrămi de sânge
Să mă îngropa/
)N strunga uăilor
'Njocu mieilor
Ş-a mneuănJor
Cândploia-o ploie,
Toporu-o tăie
Când miaua-o ninge,
- 73 -
Fluierul o zâce,
Uiiile s-or slrânae
o '
Pă mine 111 -or plânge,

Cu Jacrămi de sânge.
Î n ritmica me lodiei intră piricul, di - şi tripiricul, asociate cu gmpul divizionar J. � ,

cu siguranţă de origine trohaică.
Refrenul e urmat de versul următor, care se reia apoi, devenind primul în "strofa"
următoare (anadiploză) şi aşa mai departe, până la sfârşit. Colinda se cântă pe două
grupe, antifonie şi anadiplozie, fiecare reluând ultimul vers al grupei precedente. Prin
anad iploză, fiecare gmpă ştie cu ce vers trebuie să înce apă.
I nformator: Cornel Radu, 46 de ani, ţăran; deoarece informatoml nu şi-a adus
aminte toa te versurile, acestea au fost, în parte dictate de Alexandru Bădău, 47 de ani
şi Todor Birău, de aceeaşi vârstă.
Locul şi data naşterii: Cuied, 9 iunie 1 968
- 74 -
Mioriţe- colindă cu sinta g m a „ Pe răzo r de vie"
Pe razor de VIe
)\ = 1 44
Pe ră-zor de vi - e, Mer-ge, ci-ne mer-ge, Doi-tri pă cu - ra - ri1,1_,

-
Doi-tri pă - cu - ra-ri':l_
Pe răzor de vie
Merge, cine merge,
Doi-trei păcurariu
Doi aleşi mai mariu
Îi se voroveau,
Că pe cel mai micu
Îi să mi-l d-omoare.
- Fraţi, ortecii meiu,
Voi mi-ţi omorâre
Şî mi-ţi îngropare
N struna oilor,
N şarca meilor.
Ţarca-nţărcuia,
Lanţu zdrăncănea.
Unu-i mai nainte,
Unu-i mai napoiu.
Cel ce-i mai nainte
Smulsă smârcise/e,
- 75 -
F/ueră-ş făsere,
Rupsă-a zâse-n iere.
- !uănaşu maichii,
Se flueri tu-aşa ?
- Cum n-aş fluera ?
N-am a vut sî eu
O drăguţă-n sa t
Sî s-o măritat?
Multe sieli pă ceriu,
Multe sâ mărunte.
Nici una nu-i mândră,
Mândră ca Juna.
Vez, aşa-i mândra
I nformator: Ioan Sângeaorgean; 26 de ani.

A învăţat-o în localitate, de la ortacii cu care umbla a colinda.
Locul şi data culegerii: Covăsinţ, 23 iulie 1948
Pe razor de VIe
Colecţia Ioan T . Florea
Giusto, )i
4Jiµrbt1r·µ1� c-10 LJiJ11gir-a1@1

= 1 44
ts - tJfl
Pe ră-zor de vi - e, lei Dom - nu - lui iei, Este-on măr mă - runt,
La frun - ză • ro - tund
Pe răzor de vie,
Iest-an măr mărunt,
La frunză rotund
- 76 -
Da la umbra lui
Cine se d-umbreşte ?
Doi-treipăcurari.
Doi îs veriprimari.
Ei se voroveau,
Că pe cel mai mic,
Ha1: să-l d-omorâm.
- De mi-ţi d-omorâ,
Voi să mă-ngropa/
N strunga 011or,
N ţarcul miei'lor,
Iar la cap să-m pune/
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc.
Flueraş de os,
Mult zice duios.
Iarna când o ninge,
Oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge.
I nformator: Unc Petru; 3 2 de ani.

Ştie colinda de la bunică-sa, moartă în 1937, în vârstă de 83 de ani. Se cântă şi azi
în Socodor, de grupuri de colindători.
Locul şi data culegerii: Arad, 17 mai 1 955.
- 77 -
Pe razor de vi e
Rubato, improvizatoric U = aprox. 60)
&#fJ,�r-a�q®l#J:,cgo J. w T:
Pe ră - zor de vi - e, l ai Dom - nu - lui iai,
J�fqijftr· CJ@ lfi Ji) m jF'F li

Ies t-un
- măr mă - runt, La frun - ză ro tund.
Da la umbra luiu
Cine se d-umbreşte?
Doi treipăcurari,
Doi îs veri primari.
Ei se vorovea u,
Că pe cel mai mic,
Hai să-l omoarâm.
El că anzăle
Şi din grai grăiele:
De m-ţi omorâ,
Voi m-iţi îngropa
N strunga oilor,
N ţarcu mieilor.
Oile s-or srtânge
După mine-or plânge.
I nformator: Petru Unc; 34 de ani.

Ştie colinda de "bunu"-su, decedat în 1 943, în vârstă de 84 de ani. Se cântă la
colindă în grup cu acompaniament de clarinete, viori prime, secunde şi un violoncel
folcloric ( "broancă"). Colind - în variantă melod ică - a fost notat de la acelaşi informator
şi în 17 mai 1955, în tempo giusto ( \ = 144)
Locul şi data culegerii: Arad, 15 noiembrie 1 956
- 78 -
Pe raz o r de vie
Giusto, )i = 1 44
P-on ră - zor de vi -e, Du - nari nos-tru, P-on ră - zor de vi - e
Jeştea-om pom rotundu,

La frunză-i măruntu
Şi la umbra luin
Cine să d-umbraru?
Doi treipăcurari,
Doi aleşi mai mari
La apus dă soare,
P-unul să-l omoare,
C-are oi mai multe,
Măndre şi cornute
Maica-i d-întrebau:
Unde-i fecerelu?
- N-am venit cu elu.
O rămas napoiu
C-o turmă dă oiu.
I nformator: Cornelia Căpraru, 25 de ani, solist ă voacală la formaţia arădeană

„Rapsozii Zărandului". Ştie colinda din localitatea natală Şicuia-I neu.
Locul şi data culegerii: Arad, octombrie 1996.
- .79 -
Pe ra zor de vi e
Colecţia Traian Mâna
Pă ră - zor dă vi - e, Pă ră - zor dă vii,
J 7
11
Es-te-on mir mă - run - tu, Es-te-on mir mă runt.
Cine să d-aproape ? .
Doi triipăcrari
„ „ „ „
care-1 maJ vomic

Ala îi mai mic
- Hai să-l omorâm
/nde-1 îngropăm?
În strunga oilor
La cap că i-om pune?
On dărab de langă
Labga tremurare
Mă-sa şi-l întreba:
I Unde-i cel mai mic?
- C-o rămas-napoi,
C-o turmă de oi,
Nu le pate- abate,
Că oile-s schioape.
Publicată în Traian Mârza: Folclor muzical din Bihor, Bucureşti, 1 974.

,
- 80 -
r- I
tJl ! J )' JI
.1J't a ttu nf-.
-
Pe răzor de vie
Este-un pom măruntu,
la frunze rozundă,
Ei se voroviră
Şi se sfătuiră
Or să-l omoară.
- Măi fraţi şi fărtaţi,
Voi mi-ţi d-omorâ-le
Voi mă d-fngropaţi-o
N-slrunga oiloru,
N-ţarcu mieiloru.
Dar la d-umbra lui
- 81 -
Cine se d-umbrează?
Doi trei păcurariu.
Voi cruce să-mi puneţi
Drăgălancea mea-le.
Şi fluiera mea-le.
Şi fluere-i zice,
fetele s-or strânje
Şi ele c-ar zice:
- D- aici e-gropa tu
Fiu nevinovatu.
Gabor Li.iko: Creaţia populară şi muzica, în Revista „ D i n tradiţiile populare ale

româ nilor din ungaria", nr. 1, Budapesta, 1 975, pag. 39
M io rita t
(Corlndă)
�� p]
-
Ghmo J •60
·---
-
):::::)'
l iJj I J
Pi ră zori de vi · e,
- Ir - -
•
E J
·� J�
J
Pi ri zori de vi - e,
i4CZJetf 3
Ir-
I 1 I
•· �,·
·...._. '---.
-
Est on run t.
5
mir m1
•I Jh j 1· ,
I •
I l li
on..-
�
... � -
�
Tunt .
Pă răzor de vie, (bis)
Est-om măr mărunt (bis)
Da la d-umbra fui (bis)
Cine să d-umbrare (bis)
Doi -tri păcuran: (bis)
D-mcă-s veri primari (bis)
- 82 -
Că pe cel mai mic, (bis)
Care-i mai voinic, (bis)
Că li. să-l d-omoară, (bis)
- Voi dregi fraţ, fărtaci, (bis)
Dă mi-ţi d-omorâ, (bis)
Voi mi-ţi d-fngropa: (bis)
Strunga uăilor, (bis)
Ţarcu mneHor (bis)
Când fluera fluerara, (bis)
Lancea trăgăna. (bis)
Maică-n grai grăia (bis)
Şi da d-fntreba (bis)
- D-inde-i fiul meu? (bis)
- Da-o rămas napoi (bis)
Cu şteoape dă uăi. (bis)
M aria Turla, 1914-1984
Eva Kozma Frătean: Pe răzor de vie, Aletea ( Ungaria).

Î n 198 1, când la centenarul naşterii lui Bela Bartok, subsemnatul confere nţiam la
liceul „Nicolae Bălcescu" din Gyula despre ultime le culegeri transilvănene ale marelui
muzician, Eva Cozma e ra elevă a acestei şcoli, dânsa face următoarele observaţii, cărora
noi le explicăm steluţele adăugate:
„Colinda din Aletea este o variantă locală a cunoscutei balade populare româneşti
„Mioriţa". Textul a fost mult prescurtat*. Tragedia micului păcurar este actualizată
dintre mama fiului mic şi ucigaşii lui * *. Tot în satul Aletea am găsit o altă variantă a
acestei colinde cu u n text mai scurt şi mai abstractizat, dialogul de mai sus nu se mai
recunoaşte. O a treia variantă am auzit-o la Chitighaz, cu un text care conţine referiri la
mica oiţă* * *.
Se presupune, colinda a ajuns pe meleagurile noastre din regiunea Aradului* * * *,
dar textul şi melodia răspândită fiind din gură-n gură, şi-a schimbat forma originală * * * * *.
I nteresant este faptul că fiecare variantă are o melodie specială, aparte " * * * * * * .
* Prescurtarea ţine de conciziunea rituală a textului mioriţă-colindă, în comparaţie
cu cel liber, al mioriţei-baladă.
** Ucigaşi, numai în sensul prezumtiv.
* * * Cazuri rarissime în colinda mioritică din Transilvania.
De aceea am dat în acest studiu mioriţa din Pesac, unde e vorba de „băla"
* * * * Foarte adevărat. Şi anume din podgoria Aradului, de unde au „zburat", într-o
geografie văzută în această lucrare, multe mioriţe „Pe răzor de vie"
* * * * * Aspectul ritmico-melodic dar şi textul- e foarte unitar în Transilvania.
* * ** * * Tematic-rit mic şi melodiile su nt unitare.
Cred că aceas t ă mioriţă din Altea va t rebui să fie confruntată cu documentul sonor.
- 83 -
„Cerb mioritic"
Sabin Drăgoi: „303" colinde

„Cerb mioritic", nr. 1 1 , pag. 9, ( Lipova)
i_ All•gro.(.h,1H). Tim�.
St rn..&t_
, jud .
_f2tU) �ro ±r
> l,!pova,
, § � P- r- - Ji J
. „ • . • . . . s'a. ]au �i\ - tu La.un pu - iu\ de
"J! �-k±=.=f�ill'._1_�231
2
�- > ==tr==::l:t=
�= J-- 1l:::t �
.�
±:_
cer - bu ,
__ _ _
Iei Dom - n11 • lui , Doam _ ne .
. . . . . s-a lăudatu,
La un puiuţ de cerbu,
Iei Domnului Doamne.
Că l-o săgetare (bis)
în cel vârfuţ de munte,
de mia de sute.
- Cerbul d-auza,
tare se-n trista.
El iarbă nu-şip1;1şte,
Nici muguri nu-şi rupe,
Nici apă nu bea (bis)
- maica lui venia
Şi mi-l d-întreba:
- „Datu cerbu maichii,
„ce eşti întristat,
„De iarbă nu-ţi paşti
„ Nici muguri nu-ţi rup1�
„ Nici apă nu-ţi bei?
- 84 •
Cerbul nici grăia:
- „ Cum eu maica mea,
„ Cum eu iarbă-aş paşte,
�
„ Şi muguri m-oi rupe,

.
„ Ş1 apa m-01" bea .?
„ . . . . Bun bărba tQ,
,,El sa lăudatQ,
„ Că m-o săgeta;
„În cel vârfuţ de munte.
#de mia de sute ':
Maicăsa grăia:
- „Dacă-i rându aşa,
,, Cobori tu maijos,
„Jos între livezi,
,)n tre livezi verzi,
„la muguri întregi,
„ La izvoare reci,
,,În mijloc d-izvor,
„ Tufă de bujor':
- Cerbul d-asculta,
Jos îmi cobora,
Jos între livezi,
Între livezi verzi."
El iarbă-şipăstea,
Şi muguri rupea,
Lui sete-i venea,
La izvor mergea,
Vrând apă să-şi bea,
Jos îngenunchia.
-. . . . . bun bărbat,
El l-a săgetat.
Cerbul-n sus săria,
Sus peste izvor,
Pică-tre bujor,
Şi din grai grăia:
-„ Ba eu maica mea,
- 85 -
„ Precufl1 m-ai pândit,
„P-aşa m-ai d-avut.
„ . . . bun bărbat,
„EL m-a săgetat,
„ E'/ m-o s,a pan1
I � A "((
· .
- Să fi sănătos,
. . . , cel mai frumos !-
Colinda se cântă în case cu feciori. Pe locul gol se pune numele feciorului, după
ocazie. Refrenul e la urmă şi-i precedat de 2 versuri (sau unul repetat). Melodia are 3
linii, cu o asemănare organică foarte vizibilă. Măsurile 2,4,6, se pot nota şi astfel: 3 /8 J)l
etc. Chiar o cântă unii î n felul acesta. Variante: No. 12,13. 1 87.
Sabin Drăgoi: „Mioriţă" nr. 23, pag. 26.

Săvârşin
20
� Săvarşin, jml. Arad.
��
�-�-t±a! �--"T � I �- 1
�-�
A\l�gro. r-h : 1� .( J.
> 1 1 2
- - -t- �-i�-1- - ..�� - -
Îu _ tor . c:u . sf''ll • to1 ·r,, iu . t.01- - r.u . RP'11 - tort,
in _ tor . l'U se '11 - tu t'<\ Ja.i · Dom - nu - lu i , DM1m . ne.
Întorcu-se -torc (de 3 ori)

!ai Domnului Doamne.
Pe câmp pe la noi.
Trei cioporţi de oi,
Şi trei păcurari.
Doi sunt veripriman:
Unu-i străinei,
- 86 -
Cei doi veriprimari
Ei se voroviră
Pe cel străine!,
ca să îl omoară.
Joi de către seară,
Iar se voroviră.
Unde să-l îngroape ?
Strunga oilor
Glasul le11or,
Toporelul lw;
Unde să îlpună?
În mîna cea dreaptă.
Flueriţa lui,
Unde să o pună?
În măna cea stângă.
Cândploai-o ploua,
Toporu-o tăia.
Când neaua o ninge,
Plieri/a-o zice,
Oile s-or strânge,
La mormânt şi-or plânge,
- Şi te veseleşte,
Acest străine!,
Noi s-o închinăm,
Refrenul e la urmă şi e precedat de un vers, totdeauna de 3 ori repetat.

Melodia are 4 linii a câte 1 măsură artificială 7/8 ( 4/8 + 3/8). Toate liniile se reduc
la acelaş motiv care numai melodic se schimbă.
- 87 -
„Cerb mioritic" Bart6k-Nucşoara
Melodien der rumănischen
Colinde Editio, Musica, Budapest, 1 968,
melodia nr. 32, pag. 24, textul nr. 6, pag. 1 3 5
6.
(Nucşoara, mel 32)
Refr. Doamii e!
111 llll
/:Că el s'o lăudat(u) :/ - (ui)
/:Ciii ereljuii el(u) :/
111 llll
/:Că el s'o lăudat(u) :/ - (ui)
/:Ciii ereijun el(u) :/
5.
/: Că el şi-o d-aduce : /
/: Cinste d'ela munte :/
/: Cinste d'e/a munte :/

/: Cinste d'e/a munte :/
10.
Din droană de sute
Cerbul să mi-/ puşte,
Cerbu-mi d-auzea
Tare să 'n trista
- 88 -
Şi să '11spăimânta.
Dragă maica lui.
15
Din gură-mi grăie:
- Ce /i-i ţie, cerbe.
Ce ţi-i ţie, dragă,
De iarba nu-mipaşti,
Nici apa nu-mi biei,
20.
Ci tot îmi stai
'Ntristat şi mărit,
De nu mânci nimic?
Nu te teme, cerbe,
Că io te -oi păzi,
25
Mai bin ' ca pe mine
Şi io-mi te-oi lua
'N corniţele mele;
Io mi te -oiscoa te
La Jiverzuri vierzi,
30.
La izvoare reci,
Şi io te-oi băga
'N mijloc de izvor,
'N tufă de bujor.
Tânăreljunel
35
Că el că pleca
Tot pe plai la deal
Cu puşca 'ncorda tă
Pe mâna direaptă.
Şi el să uita
- 89 -
40.
Cam pe riisiiril:
Nu-mi vede nimic.
Şi el că-mi ieşe
la liverzuri vierzi
La izvoare reci.
45. Şi el să uite
În mijloc de rai.
'N mijloc de izvor.
Cerbu-mi mi-l zări6,
Ca puşca-/ trăzne.
Dociş păcurari
Giusto (_))
'n lf1U lf1 aD 1B J 1 r r

= 144)
D-o - ciş pă - cu -ra - ri, D-o - ciş pă - cu- ra -ri, Hai, Ier,
EF
Doam-ne,
§r
Ier,
I
D-o - ciş pă - cu - ra - ri
Iel s-o lănda tu

Că va săgetare
Pe cerbu/ din munte
Din ciopor de tufe
Dintre mii de şuie
Cerbu-nţelegeare
Iarba nu păştea re
Nici apă nu beare
- 90 -
Maică-sa-i grăiare.
- Da/eor cerbu meY..
Ce rându-ipe tine,
De iarbă nu paşti:
Mâ apă nu bei?
Ceabu-i răspundeare.
Cum io iarba-i paşte
Şî io ap-oi beare
Căci s-o lăudatY..
D-ociş păcurari
Că m-o săgetare
Din a treia coastă,
Din ciopor de tufe,
Dintre mii de şute
Maică-sa-i grăiare:
Dacă-i rându-aşare,
Hai maijos, maijosY..,
La ierburi întreg_ţ
La izvoare rec1�
Când cerbu-apă beare,
fel l-o săgetare.
Şi te veseleşte
D-ociş păcurarY..
Noi s-o-ndătinămY..
I nformator: Tripon I osif, 29 de ani şi Aurel D ragoş, 25 de ani, ambii şoferi din
Temeşeşti. Ştiu colinqa „din tradiţie, aşa ne-am trezit de la moşii-strămoşii noştri".
Locul şi data culege rii: Temeşeşti, 6 februarie 1960.
- 91 -
Note
' Lucian Blaga , soţul surorii lui Tiberiu Bred iceanu - Corne lia - a însoţit pe
muzician în mai mu lte deplasări pentru culege ri folclorice muzica le, în care acesta
a înre gistrat şi mioriţe , cărora le ded ică un a mplu studiu în cartea sa Scrien; Ed itura
Muzicală, Bucureşti, 1976.
Desp re aceste însoţiri, a se vedea car t e a poetului, Ferestre colorate, Biblioteca
Semănătorul, nr. 153 - 1 54, Ed. Die cezana, Arad .
' Vasi le Alecsandri, Opere, voi. V I I I , E d . Mine rva, 1 98 1 , pg. 1 6 1 :
Î n scrisoa re a poe t u lu i către Alexandru Hurmuzaki, din 3 0 iunie I 1 2 iulie 1 850
acesta din urmă este anu nţat, că printre ce le 12 balade publicate în gazet a Bucovina,
în 1 850, se află şi M ioriţa; deci cu doi ani î nainte de apariţia ei în volumu l din
1852.
3 Adrian Fochi, M I O RIŢA, pag. 1 0 : . . . Une chose sainte et touchente a fendre
„
le coeur': o caracte rizează J. M ichelet, sub vădi t a înrâurire a înflăcărării pe care i

o comunicaseră prietenii săi români. La un an după t ipărire a versiunii lui Alecsand ri,
el publică prima t raducere a Mioriţei în volumul Legendes democratiques du Nord
( Paris, 1 854), care marchează î nceputul circulaţiei sale în lit eraratura mondială.
1 Publicate, mai apoi, în Poezia tradiţională română, Buc. 1969, I, p. 2 18-244.
5 „ Re vista critică literara'""', I I I , ( 1895) , pag. 253-266.
6 l de m 253 . Comuna Bata se află în judeţul Arad , sub M ureşul săvârşinean.

7 Autoru l rândurilor se referea aci la re lativ d ificil ident ificabile le intervenţii
condeie ristice ale editorului , prin care a r fi „ cores " aceste culege ri mioritice.
D a r noi facem cita re a - vom ve dea mai la vale - pentru o sublinie re care î i
priveşte p e arădeni; ş i nu numai pe e i .
8Ce păcat, că atunci, prin a doua jumătate a secolului t recut, folcloriştii nu notau şi
melodi ile culege rilor lor. Nici nu se putea, î n măsură ce, nici în zilele noastre nu se face
întotdeauna acest lucru. Dar din. cea ce s-a cules, în această zonă a Mureşului inferior,
până astăzi ( „303 Colinde " de S abin Drăgoi şi alte colecţii muzicale), din refren ( Le ru
i Domnului) şi urarea ter�inală, re iese indubitabil faptul că p iesa e o colindă.
Cop i a t ă î ntocmai dbtZA.tanasie M a r i a n M a rie nescu , „ Poezii populare din
Transilvania " , ed iţie îngrijită d e Euge n Blăjan, pre faţă de Ovid iu Bârle a, Buc. Ed.
M i ne rva, 197 1 , "p. 541 - 542.
9 Ad rian Foch i, M I O RIŢ A, Trans( i lvania ) , nr. 1 0 1 , pag. 6 1 6 .
10 [ d e m, Trans ( i lva nia), nr. 1 03 , pag. 6 1 7.
11
I d e m, T rans( ilva nia), nr . 223, pag. 687:
„ Vântu -mi d-abur a - re
- 92 -
Oile -mi porne a - �
Cele lăi
Pe văi,
Ce le mai cornu te
Pe vârfu ri de munte ,
Cele ocheşe le
Pe ce l' mărgi ne le
Cântându-mi de jele
Pe u rme le me le . "
Text, în care culegătorul e t no muzicolog, d i n 20. V I l . 1933, I larion Cocişiu, lăsa
şi Domnia Sa o lacrimă mioritică. I larion Cocişiu a t re cut vămile cele mari, t ânăr,
la 42 de ani, în noiembrie 1952. Î n februarie, 1949, când am fost î ncadrat la I nstitutul
de Folclor, care atunci lua fiinţă, în casa lu i Stelian Popescu, d irectoru l prest igiosului
ziar Universu/, casa din s trada Dionisie Lupu 10 (în fund u l Că ii Batişte i ) - am avut
norocul să fiu aşezat de conduce rea I ns t itutu lui să lucrez la ace e aşi masă cu t ânărul,
cons acrat magis tru e tnomuzicolog I larion Cocişiu. I ncă de a tu nci, se ştia că, după
Cons t antin B răiloiu , Părint e le Et nomuzicologie i, I la rion Cocişiu a fost ce l mai
prolific ce rce tător al I nstitut ului - continuator al Arhivei de Folclor de pe lângă
Socie t a t e a Compozitorilor Români.
1 2 Adrian Fochi, M ioriţa, Trans( ilvania), nr. 1 84, subsol 1, p. 377.
13Şi, pentru că am aju ns aici, la capitolul treceri fu n cţionale ale bocetu l u i prin
departe ca vorba să-mi fie glumeaţă, să ne oprim atenţia asupra
d i feritele sale speci i ,
unei mutaţii de-a râsu - plânsu a acestu ia, din contemporanei t a t e a noastră, a celor
mai vârstnici, când, de la înce putul s tăpâni rii comuniste din ţara noastră, până la
instituire a C. A P - u rilor, ţărănimea a fost forţat ă să pre d e a statului comunist,
anual, cote obligatorii de ce re a le . Până la magaziile de re cepţie de la gara cea mai
apropiată, acestea erau transportate cu căruţele, însoţite de lăutari, (ce mascaradă ! ) ,
care cântau bucuria predării cotelor, d a r - odat ă cu e i - ş i de fe me i care boce au -
boce au s tricta-sensu, funeb ru , - pierdere a pâinii de la gura fa mi lie i. Este vorba aci,
de-adevărat e le a, de specia genulu i : bocet pentru cote.
Î n iarna 1 949- 1 950, I nstitutul de Folclor din Bucureşti a organizat pentru două
săptămâni, în Covăsinţ, o campanie de ce rce tări folclorice cu specialiş t i din toată
ţara. O e chipă din care făce au parte şi colege din I nstitut, ce rcet ând re pe rtoriul
funebru local, au avut ocazia u ne i surprize stupefia nte : bătrâna Oa na lui Sorea !e
a cântat bocete dupii cotă.
11 Numai că, în zilele noastre, după un se misecol de st ăpânire comunist ă , în care
floare a inte lectu a l i t ă ţ i i noast re a fost sălba t ic persecu t a t ă , re prima tă şi ţărănime a
depose d a t ă d e p ă mântul e i , d e „ ta rină " ( te rra , ţară-ţarină - ţ ă ra n) ş i dezmoş t e ni t ă
de s fi n t e le ei t ra d i ţ i i - î n rea l i t a t e izvoa re k fo lcloru lu i - ast fel de interpre ţi,
d e tinăt ori de va loroase cre a ţ i i popu lare şi t rad i ţ ionale , sunt u l t ra ra rissimi.
- 93 -
"Nume le i-a fost d a t de d l . P ro f. Dr. Doce nt Mi h<t i Pop, director a l I ns t i t u t u l u i
de Folclor d i n Bucureşti , încă d e pe vre me a când e ra ş i preşed inte a l Socie t { q i i
I n t e rna ţ io n <t le d e Et nogra fi c şi Folclor ( S . l . E. F . ) cu s e d i u l la P a ris, cân d , i n
confe rinţa di n 27 august 1 9 7 1 , a d a t ş i d e finitia noţiunii Et nologici Eu ropene.
16Cart e a a a p ă ru t în 1972, sub îngrijirea e t nomuz icologu lui Const ant in Za mfir,
ce rce tăror la I nstitutul de Etnografie şi Folclor din Bucu reşti, cu 398 piese muzicale ,
având la bază colecţia „ 810 melodiipopulare româneşti din Banat '� cu lese de Tibe riu
Bredice a nu în 1 92 1 , 1922, 1 923 şi 1 925
1 7Trecută şi în Scrieri de Tiberiu Bred ice anu, ( e di ţie î ngrijit ă de Brânduşa
Niţe scu , Ed i tura Muzicală, Bucure şt i , 1 976), în studiul final, Mioriţa, p ag. 24 1 ,
unde are 25 variante mioritice din Banat, dar ş i d in alte părţi, vocale şi instrumentale ,
cânt e ce propriu -zise, doinite, cu t e nl<i muzicală povestitoare , balade me lodice, piese
bip artite ( rubato - giocoso) de tipul A ciobanului când a pierdut oile.
1 8Casa d e le mn acope rită cu paie , având viţă de vie Ia ce rdac, a Sofiei Aslau, se
a fl a azi în m u z e u l -sat din Dumbrava S i biu lu i, mut a t ă acolo după 1 955, când
venerabila moa ţă a decedat. In timp ce -mi cânta balada Ch iva - a miresei moartă
chia r în ziu a nunţii ( Chiva noastă-i moartă-n casă, I P-o scândurea la fereastă, I C
'
on păr galbăn despletit, I Zios pă braţă slobozît) - bătrâna cânta şi lăcrima. Cânta
nişte înt â mplări ade vărate.
1 9 Î n schimburile de p ăreri în ace astă privinţă, a fost şi convingerea re gret atului
coleg de a cum 55 de ani de la Şcoala Normală din Arad (continuatoare a vestitei
P r e p a r a n d i i ) T r a i a n Mâ rz a , p ro f e s o r l a c a t e d r a de Fo l c l o r (a se ci t i
Et nomuzicologie) a Conse rvatorului din Cluj. Dece d a t în iunie 1 985.
20Scrisoarea a doua. Ce intuiţii sublime ave a Eminescu!
21Cităm pe Ion H oraţiu Crişan: Spiritualitatea geto-dacilor, Ed. Alba t ros, Buc.
1 986, pg. 43 1 : De fapt, Vasile Pârvan era de părere că geto-dac1i· ar fi fost henoteişti.
Noţiunea este formulată la 1878 de către sanscritologu! englez F M. Muller.
22Sacrificii umane - sub nimbul nemuririi sufle tului - pent ru solii cu misive că t re
Zamolxe , aşa cu m le descrie He rodot în Istoriile sale (pa rcă în creşti nismul medieval
a puse a n n-<H fi fost atâtea a rd e ri pe rug, punitive, a ereticilor, ordonate de consilii
şi t ribunale ale înalţilor pre laţi ! )
''Arhiva Muzeului Etnografic a l Transilvanie i ( Cluj ) .
.
z4Eva Cosma a fost e levă la Liceul „ Nicolae Bă lcescu" din Gyu la, în 198 1 , când
am ţinut a colo o confe rinţă de spre Bela Bart6k, la ce nte naru l naşte rii m<t re lui
muzician. Revis t a Simpozion, publica ţie a Ce rce t {1torilor şi Cre a t orilor Romitni
d i n l J nga ri a , Gyu a l a , 1 994, pg. 63 -64.
- 94 -
Prof Ioan Lipovan în m ij locul orchestrei simfonice a Şcoalei Normale Confesionale
din Arad, în anul şcolar 1939-40. Violoncelistul din dreapta e autorul acestei cărţi.
Tiberiu Brediceanu şi Ilarion Cocişiu în 1950,

la I nstitutul de Folclor din Bucureşti
- 9.) -
U n cor s u p ra centena r d i n podgoria Ara d u l u i
sămânţă înaripată, dusă de u n providenţial zefir bănăţean, a

pornit fâlfâind din Belinţ, de lângă Lugoj, acum 140 de ani şi s-a
oprit prinzând rădăcini în străvechea şi fruntaşa localitate -
toponim cu acelaşi sufix, fratern - Covăsinţ, din podgoria
Aradului. Din această binecuvântată sămânţă - idee creatoare - a răsărit
şi s-a dezvoltat corul bisericesc de copii al răspunsurilor liturgice, la unison,
precum şi cel de-al doilea, al ţărarulor vârstnici, la două voci - tot bisericesc
- cunoscut în localitate, până astăzi, sub numele de „corul bătrân". Ambele,
nefiind scrise pe note muzicale, s-au transmis din generaţie în generaţie,
prin viu grai, tradiţional, cum s-ar spune cu altă sin tagmă, pe linie folclorică.
Primul, cel al copiilor, a dispărut acum 45 de ani, după reforma
comunistă a învăţământului din 1 948, prin i ntroducerea în şcoală a
ateismului şi interzicerea frecven tării bisericii de către şcolari . Cel de-al
doilea, cel „bătrân", se mai păstrează şi astăzi într-o formă mai puţin
strălucită, dar înregistrat pe bandă de magnetofon de subsemnatul, de la
generaţia vârstnică, acum 27 de ani.
Ctitorul acestor coruri? Tânărul învăţător bănăţean, absolven t al
Preparandiei din Arad, în anul şcolar 1 853- 1 854, M·cofae Prohab, originar
din Belinţ, localitate la 15 km vest de Lugoj, pe şoseaua care duce la
Timişoara. Descinde din familia Prohabilor, întâlnită şi astăzi acolo. A
decedat tânăr, la vârsta de 36 de ani, în 1 2 decembrie 1 868, în Covăsinţ.
S-a în mormântat în ci mitirul din „dealul turnului" 1), slujba religioasă
fii ndu-i servită de preotul Maxi milian Balint (decedat în 1 91 0), secondat
- 96 -
de corul ţăranilor care au învăţat la şcoala sa - a regretatului lor învăţător.
Î n inscripţia de pe crucea sa de gresie, ştirbă de braţul stâng, ni se spune
i nexact, că a decedat fn decembrie 1869, deci cu un an în urma datei reale
înscrise în registrul decedaţilor, astăzi la Fi liala Arhivei Naţionale Arad.
Exp l icaţia decalării acestor două date poate rezulta d i n fap t u l că
monumentul funerar s-a comandat, construit şi p lantat la mormânt mai
târziu, greşala fiind astfel explicabilă.
Ţin bine minte de când, în 1 945, l a terminarea războiului, eliberarea
mea din armată şi de pe front, apoi încadrarea mea de îndată în învăţământ
la şcoala din Covăsinţ, că, împreună cu elevii mei, îngrijeam u itatul
mormânt al Domnului Î nvăţător Nico lae Prohab, vecin cu cele ale bunicilor
şi străbunicilor mei, contemporani - cunoŞtinţe_ şi elevi - ai Domniei Sale
- şi acesta, cu crucea de gresie spartă. Ceva mai sus, se vede astăzi mor
mântul parohului Maximilian Balint.
În 1 950, ştiind că răspunsurile l iturgice ale copiilor, lăsate de Nicolae
Prohab, vor dispărea, le-am notat de la doi ţărani cântăreţi de strană, şi le
public acum în acest studiu.
Belinţenii sunt cunoscuţi ca foarte buni cântăreţi, ceea ce, la i nvitaţia
„Institutului Social Român Banat-Crişana", l-a determinat pe Sabin Drăgoi,
pe atunci tânăr „bănăţean", t i m i şorean, să facă aci cercetări etno
muzicologice, să scrie şi să publice în 1 934, Monografia muzicală a comunei
Belinţ, prima lucrare de acest fel din istoria etnomuzicologiei româneşti,
dedicate unei localităţi. Î n amintirile sale, Tiberiu Brediceanu 2l, vorbind
despre numeroasele coruri ţărăneşti bănăţene din a doua jumătate a
_ secolului trecut (Cebza, G ruiu , Budin ţ , Herendeşt i , Pani ova, S ilha,
Chizătău3l etc.), nu uită pe cel din Belinţ, condus de plugarul Costa Micu.
Nicoale Prohab a trecut Vămile cele Mari - am spus-o mai sus - în
apusul lui 1 868, la 9 ani de la cea de a doua Unire a Principatelor Române
- doar parţială atunci, a Munteniei şi Moldovei - în plină epocă post
„paşoptistă", a entuziasmelor culturale pentru înfăptuirea unităţii naţionale
a popoarelor europene. „Allons enfants de la Patrie", i mn antre·.iant,
războinic, din perioada revoluţii\or i mediat anterioare (române, 1 784,
franceze, 1 789) - stindard rămas i m n al Franţei până astăzi - premergea
dezidera telor· lui Deutschland, Deuschland, iiber alles- după un Volksiled
notat de Haydn - al unificării landurilor germane (şi, bineînţeles, nu ca
mai târziu, sub Hi tler, „iiber" toată lumea), din contemporaneitatea
aceloraşi aspiraţii, la români, slindardizate cu Hora Unirii lui Alecsandri,
- 97 -
care a trecut munţii în Transilvania, în ti mpul venirii lui Prohab la Covăsinţ.
Hai să dăm mână cu mână a simbiozat aici cu o melodie populară (total
deosebită ritmic §i melodic de cea compusă de Alexa ndru Flechtenmacher).
Aici, peste munţi , se mai cântă, încă, în versiunea folclorică transilvăneană,
până în z i l e le noastre 4 Î n decembrie 1 9 1 8, mergând la Alba I u l i a ,
transi lvănenii cântau această Horă, în varianta lor muzicală. Nicolae
Prohab - spuneau bătrânii - o cânta în §coală cu elevii săi, în pofida faptului
că era interzisă de stăpânirea străină. Reproduc textul Horei dintr-un carnet
de versuri, §irian, de atunci, din faza trecerii de la alfabetul cirilic la cel latin5:
/��;:;:·�:?ii
· .. .
. X!";;,,:„_;,,;�';
_:.;i;.� ·,,„_'� .d��.:,;:�

.
·:� �::.:.,. c..>,�.::.:

�:./'. -:,;':„ ..... .;,44
Hai să dăm mâ - nă cu mă - nă, Cei cu i - ni - ma ro - mă - nă
Să-n - vâr - tim ho - ra fră - ţi - ei, Pe pă - mân - tul Ro - mâ - ni - ei
Tra la la la la, tra la la la la, tra la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la,
- 98 -
Dar şi melodia Horei, aşa cu m am înregistrat-o în 1 970, de la ţăranul covă
sinţean Ioan Holocan Ioţa, 71 ani, un înţelept cântăreţ de strană, nepotul
unui fost elev al lui Prohab, de la care s-a transmis tradiţional Hora. Despre
interlocutorul meu va mai fi vorba în această lucrare. Melodia Horei Unirii
transilvănene a trecut în repertoriul muzicanţilor, cântându-se la hora satului,
ca mărunţe/6, aşa cum am notat-o în decembrie 1 96 1 de la Ioan Munteanu
Manole, 37 de ani, din Covăsinţ.
giocoso ( j =1 84)
�tn1-rq-r& iilt§r�1-f'-Er1r' -6d

)r - - )y- .f. } -.-._
r r: f-_· )r } ' )r
fr-C:nPµ1r r1tg Ul r·� 1tr U1Jtttr1DJ :

f1 :51Flqfi rJW1tL1jJltf�EfIrfÎrIJ =li
Instituţia tradiţională a horei satului din localitate a dispărut de câteva
decenii şi odată cu ea, numeroase melodii populare7.
De la învăţătorul Nicolae Prohab ne-au rămas răspunsm:ile liturgice
ale şcolarilor din Covăsinţ, pe care le-am notat în 12 decembrie 1 95 1 şi 1 7
februarie 1 952, într-un timp când, după reforma învăţământului - aşa cum
subliniam mai sus - acestea începuseră să i ntre în uitare, nemaiavând a
cine le cânta. Atunci au încetat să mai oficieze în biserică, după tradiţie,
copiii „dieci'', îmbrăcaţi în stihare, purtătorii ripizilor, aceia care, obişnuit,
începeau şi susţineau cântarea răspunsurilor liturgice. Tot atunci a încetat
să se mai cânte „Apostolul" de către şcolari, aşa încât psalmodierea lor,
care se deosebea de cea a maturilor, s-a uitat pe parcursul acestui semisecol.
Am notat răspunsurile liturgice de la doi cântăreţi de stra nă ai căror
bunici fuseseră elevi ai învăţătorului Nicolae Prohab: Ioan Holocan - loţa
( 1 899- 1978) şi Vasile Fărcaş ( 1 90 1 - 1 982), ambii fii şi nepoţi de stră naşi
covăsinţeni. De la înai ntaşii lor, pări nţi şi bunici, cei doi informatori-
- 99 -
cântăreţi ai mei, ştiu că aceste răspunsuri liturgice şcolăreşti sunt lăsate
zestre tradiţională în Covăsi nţ de învăţătorul, cel de respectuoasă aducere
aminte, Nicolae Prohab.
Făcând un excurs pesK aceste răspunsuri liturgice, rămânem cu impresia
că între ele apar unele deosebi:ri · 1 � sfl, melodico-ritmic . Spre deosebire
de cea mai mare parte a lor, de „di�urs" recitativ giusto-silabic, definitoriu
pentru lumea copiilor, unele, c..u m e spre exemplu „Sfinte Dumnezeule"
se desfăşoară melodic în „ mod de terţă", si ntagmă l ansată în etno
muzicologie de regretatul coleg mai mare de la I nstitutul de Folclor din
Bucureşti, de acum vreo 45 de ani, Marcu Boris, care a observat, că nu
numai în folclorul laic, ci uneori şi în muzica bisericească, diagrama
melodică nu se aşează pe adevărata ei b ază tonal-modală, ci pe terţa ei
superioară.
Celelalte, cele multe, sunt recitative giusto-silabice şi se încadrează
stilistic în repertoriul ritmic al copiilor. Ele au la bază unităţi de durată
i ndivizibile - u neori melismate - de tipul celor bicrone (piric, spondeu,
i amb, troheu), simple sau în multitudinea combinaţiilor lor, în funcţie de
desfăşurarea liberă a textelor neversificate.
Aceste recitative giusto-si labice ne a mi ntesc, într-un fel , de ritmica
străveche a col indelor transilvănene laice, pe care o cunoaştem aici din
studiul mioriţelor noastre.
Răspunsurile liturgice ale copiilor din Covăsinţ, rămase de la Nicolae
Prohab, ţin de „la rythmique enfantine" (ritmul copiilor) - cum se
exprimă Constantin Brăiloiu, în prim u l dintre cele şase volume ale
OPERELOR sale, publicate de Doamna Profesoară Emilia Comişel, în
juxtă franco-română (Buc. 1 967 şi următorii) . Ele sunt recitative
melodice şi recto-tono (pe ton drept, pe acelaşi ton).
Dar să lăsăm pe marele etnomuzicolog să ne lămu rească ce vrea să
zică sintagma de mai sus (pag. 1 2 1 - 1 23):
„Numim ritmul copiilor u nu l di ntre sistemele autonome (adică
supus a ltor l egi decât ace l e a a l e ritmicii clasice ) , care a putut fi
identificat şi descris. Totuşi , sistemul prezi ntă analogii aparente cu cele
cunoscute di n teoria clasică, frapante la pri ma vedere şi parcă dinadins
făcute pentru a înşela an aliza, chiar de la început: în primul rând,
principiul izocroniei, pe care se bazează ambele sistem e. Fă ră îndoi ală,
acesta a fost .motivul care a îndreptăţit pe �uiţi să creadă că e vorba
aci de un obiect de studiu fără însemnătate, dacă nu chiar i nexistent.
- 1 00 -
Calificativul „copilăresc" ni s-a părut că se potriveşte cu ritmul de
care e ste vorba, pri n faptul că în jurul nostru nu îl găsim fo losit frecvent
decât, fi e de către copii, fie de adulţi, care, adresându-li-se, îi imită,
spre a se face înţeleşi mai bine de ei .
R i t m u l cop i i l o r nu se manifestă d ecât numai pri n i n te r m e d i u l
cuvintelor. L a p r i m a vedere, este deci u n r i t m voca l " .
Compoziţionalitatea acestor răspunsuri l i tu rgice, ţi nând de „ la
rythmique enfantine", se încadrează în sistemul „giusto-silabic, de mişcare
regulată, uniformă, în opoziţie cu rubato", pe care Constantin Brăiloiu îl
numeşte „sistem ritmic popular românesc" (OPERE, I, pag. 1 75).
Recitativele melodice şi recto-tono ale răspunsurilor au la bază
u r m ă t o a re l e c e l u l e , m i c r o fo r m u l e r i t m i c e , bi - ş i t r i c r o n e de
compoziţionare a scandări i : piricul : n ia mbul : )l .J .J )l
troheu l :
s p o n d e u l : .J .J t r i b r a h u l : m d a c t i l u l : .J n a n a p e s t u l : n .J
amfibrahu l : � .J )l bahicul: )l .J J amfi m acrul : .J )l .J peonul vulgar: .J
.J )l , molosu l : .J .J .J , în combinaţii libere, multiple, vari ate, după
caracteristici le textelor, în curgere - l a fel - lib.eră.
În colinde - am văzut în studiul Mioriţei - t extele, fiind versificate,
au formulele ritmice precis organizate. Cele ale răspunsurilor l i turgice
din această lucrare, fii nd de cursivitate liberă, neversificate, au oarecu m
cvasiascunsă organizarea ritmică a scandării , dar cu posibil ităţi clare
de descifrare (dar şi d e interpretare).
Î n acest sens, p e ntru evi d e nţi erea comportamentului r i t m i c a l
răspunsurilor liturgice cântate în biserică de copiii din Covăsinţ, să luăm
pentru ana liză câteva piese - „discurs" mai lungi, melodiile scrise pe
note, găsi ndu-se în anexa acestui studiu. Citirea formulelor ritmice s-a
făcut în funcţie de pronunţia textelor literare, în cursivitate neversificată,
cântate în parlando-ul giusto-silabic „ enfantine" , "de care a fost vorba.
Observăm în aceste două exemple - de altfe l , ca în cazul mioriţelor
colindă - unităţi ri tmice întregi te cumulativ prin m e lisrnare.
În încheiere prezentăm aceste răspunsuri liturgice.
- 101 -
Şi acum şi pururea . . .
n 1n · n .J n 1n 1n, � n .J �
di piric anapest tripiric spondeu :
.. . .
A - mi n
: ..._ :
'. spondeu :
Şi a - cum şi pu - ru - rea ş1-n ve - cu ve-c1 - lor
piric :
.J n �n � n J n .J1 � n : .J � .J � n 1n : 01 : n J
dactil : piric : anapest : anapest : amfimacru : dipiric . tribrah
.
.._
. .
. .
. ..._ . .
U-nu - le năs - cut, Fi - u - le şi cu -vân - tul lui Dum-n e-zeu, Ce - la ce eşti fă - ră de moar - te
} .J j n 1n r�r .J .J j n 1n j .J ) j .J .J j n j .J n j
: s ondeu : : troheu : s ondeu : p i ric
p
.J
p
diiamb tripi.ric di piric dactil
} . .
şi
. . .
ai pli - nit pe - tru mân-tu -i - rea - noas-tră a te în - tru - pa din Sfân-ta Năs - că - toa - re de
n .J j 1 } .J } � n j .J } : .J } J .J n � n : n } �
anapest : amfibrah piric : troheu : amfimacru : dactil : p i ric ·
troheu :
. . . --- .
-
.
Te-ai
.
Dum-ne-zeu si pu - ru - rea Fe - cioa - ră Ma - ri - a Ca -rele nes-chim bat
peon 2
.J .P .J � .J .J .J : .J .P 1 .J .P j .J .J j n- j- n .J : ·_p .J 1n
amfimacru: tribrah ditroheu :spondeu : piric anapest
În -tru - pat şi răs - tig - nin - du - Te Cris � toa - se. Dum ne ze - u - le, cu moar-tea pe
peon 4 . � ntispait
n } j J } J j m J � }m J J0} � J J . : n-
troheu : amfimac ru : . : spondeu : piric
1
--- .
. .
I•
.
pe moar -te ai căi -cat. U - nul fi - ind din Sfân - ta tre - i - me im -pre
min iu .J l n � fJ .J�n � n � l .J .J J
tribrah : p i ric : spondeu : piric : anapest : p i ric : troheu : molos ..-
u - nă mă -rit cu Ta - tăi şi cu Q_u �ul S��Xeş - te - ne p r� no

_ i
____ _
_ _ _
C u vrednicie . . .
.J m : n _p : I .J n JT.l '.
tribrah : spondeu : tribrah troheu spondeu : piric tribrah
m � .J : ..._
- - :
Cu '. ci -
.
vred - ni - e şi cu drep ta - te es - te a ne în chi na
D m · .J m � .J -P1 -P .J : -P .J
peon 1 peon 1 coriiamb amfibrah . tribrah : spondeu :
_p · .rn : .J .J
Ta tă - l u i ş1 Fi . u - lui şi · Sfân -tu -lui Duti Tre - i - mei · cei de o ' fiin - tă
n :J1 j .J
d i p i ric spondeu
.J
si ne - des - păr - ţi - tă
- 1 02 -
' J J liJ5 )i J3 J3 J J5 J li )i Ji j j li J j li
A - min. Doam - ne mi - lu - ie - şte - ne. Ţi - e Doam-ne. A - min.
' J J llJlJîJlJl]J\J JiJiJîJlJî1J) J I J Jî Jî

A - min. Si a-cum si . pu - ru - rea si-n ve - cii ve - ci - lor a - min. U - nu - le
'Ji)Ji:hJ i.biJ;JiJ-iJ; JI Ji Ji Ji Ji; ;p Ji

"'' - wl Fi -" - Io şi w - "'" - '"' l"i D"m-o•-""· " - " fă - '' do
' lJ J1JiJ JiJ I JiJi Ji Ji Ji;, J J I JiJiJillJ ll

" •şli
moar - te si ai pri - mit pen - tru mân - tu - i - rea noas-tră, a te în - tru -pa din
' r J :h)î�r)î;pjJ\J'/JiJ oh;,JJ@ Ji J ll J I

�
'J Ji 1' Jî Jill )îJ JiJ I JiJiJ1 J li J li� r J

Sfân - ta Năs-că - toa - re de Dum-ne-zeu si pu - ru - rea Fe - cioa - ra Ma - ri - a
Ca - re - le ne -schim-bat Teai în - tru - pat şi răs- tig - nin-du - Te. C ris - toa - se,
' liJîJ111JIJîJJî;iJ;sJ Ji J IJîJîJî@!

. Dum-ne - ze - u - le, cu moar-tea pre moar - e ai căi - cal, U - nul fi - ind
din Sfân-la Tre - i - me, im-pre-u - nă mă - rit cu Ta - tăi şi cu Du-hui Sfânt
- 103 -
�J J n J JJ D ffl :fJJ:J 11 J J JJ ns>
mân - tu - e - şte - ne pre noi
...._... '--- � '--- ...._....
Ve - niţi să ne în - chi - năm şi să că-dem la Hris - tos
'JJ µ ;; ; ;µ v1J5J J I J J1JJJ J

Măn - tu -
_./
e - şte - ne pe noi
-...../
Fi
'-"
- ul
--
lui Dum-ne-zeu, cel ce ai

"-"'
în -
' ]î J J JIJ JJ ;b)l )l))} )l J J � D J.vll

vi - al din morţi, pe
._/
cei
. .
ce-ţi cân - târn Ţi - e, A - li
"--'
- lu -
�
ia.
,,J J li) .P Ji Ji .hJJ J J V p'l; JJqg

A - min.
'D J j Jî 1 1 1 1 t2J11'1/} i Ji 1'1'1' I

Sfin - te Dum - ne - ze - u - le, Sfin - te ta - �e . Sfin - te fă - ră de
moar - te, mi - lu - e - ste - ne pre noi. Ta - tă - lui si
'1212 J J J J Jî :@) I )l l J2 Ji JJJ J J Jî Ji I

Mă - ri - re
� - I:)
Fi - " - lw '
Şi Sfâo - !oi Doh Şi - wm şi po - ru - '" '.i-o "' - "i "' -
Jî Jî D J li i i J1 J1
ci - lor. A - min, Sfin - te
J 4J J J5 Ji Ji J Ji JI
fă - ră de moar - te , mi - lu - e - şte - ne pre
- 1 04 -
' @_) li OBs.: Se sînlă în ordinea: a, B, B, B, s, d, s
noi.
J. ;h J J J J J.'f I J J V J I J J m n J.'111
j A· li - I"- �
- ia, A - li - I" i•, A - li -
-
I" -
--
i•
F)J
�i
)2) Jyllf))}
-
)}fJ ;JJ ))}111
i-
D u - hu - lui Tău. Mă ri - re Ţi - e Doam - ne, mă - ri - re Ţ e
Doamne m i l " este-ne,de !cei ori .
r�h Ji.h))J
-
;J
Doarn-ne mi
11 11)11.bJ JiJI JJJJJ 8 .n.g
lu - e - şte - ne. Doam-ne mi - lu- e - şte-ne,Doam-ne mi - lu - eş - te - ne.
' )Jjî Jl- J ]\ Jll

"Doarn-ne mi - lu e -şte -ne.
Fune•„1ell'}: ) )-)5 ): '.-, J I ] }JJ'Jl)Jilj�I J J I

"°' - "' oii I" - "- Do•m -M mi - I" - ' " - "'· '
''J@jj ;Jî1'/ll ;;DJ2 IJ J l@;J- ;14JB

- "'· ' o•m - "
=
mi - I" - •-şw - "'· "' - "' D°'m - "' · D°'m - no mi - I" ' - şt• - "'·
f= 4J j tJ jll)l ))l)î}JîJl)Ji)Jî- }Jj1

A · - min. În - veci po - me - ni - rea l · �i în-veci po - me ni - rea �i
l
lor lor
e1
lor
- 1 05 -
=��ml11,J5J518J.J5dJ.JiJ.�nJ. nJ fJ n
Doam - ne mi - lu - e-
şte, mi - lu - e -şie - ne Ţi - e Doam-
'J J J JJ J &J' J Jl Ji J j li
Tie Doamne lung
Informatori: Holocan lon-loţa, 52 de ani

ne, îi
' - e Doam-ne.
şi Vasile Farcaş. 50 de ani

Covăsinţ, 12 decembrie 1 95 1
� )i J )i )i J.'111 )i J J ) .b(J J ) Jî J;J't

ŞI Do- h o - lol Tăo. Prn T• - tăi şi prn FI - ol şi prn Sfâe - toi Doh
Mi - la pă - cii, jer - fa Iau - dei. Şi cu Du- hui Tău A - vem
a ne în - chi - na Ta - tă - lui şi Fi - u - lui şi Sfân - tu - lui Duh
- 1 06 -
'J D � � 1 1 O J ; :n 1; J J.yll
·
me� ce ' de
Sfânt, sfânt, sfânt e Dom nul Sa-va - ol. Plin es - te ce - rul şi pă - mân -
'J :b J2 J; J. 'I@ ţJ Ji D J J5 11 1; J J •
tul de mă - ri - rea Lui. O - sa - na ce lui din - ru î - năl - ţi - me.
e-Ţi -mul -ţu - mim Doam -ne. Şi ne ru - găm Ţi e, Dum-ne -ze -u - lui nos -
- 10 7 -
' J. 'f I Ji Ji Ji Js [J J p ; [J p J? J l 'fI
tru. Şi ne ru - găm Ţi - u - lui nos - tru.
-! Si pe toţi şi pe toa - te. U - nul sfânt, u - nul Domn li - sus Cris-tos
�Jî Jî) J Jî Jî J5 Jî Jî tJ fi J J.'111

'io - l<o mă - ,; - "' loi
_
D o m - " ' - zoo, T• - tăi, A - mi o
Bi - ne e cu - vân -tal cel ce vi - ne în - Iru nu - me - le Dom - nu I u1. -
� om - oe - "o • Dom - ool şi ,_, a - ră - lat no - uă
Jî J ) Jd J ) Ji- j'i Ji j J 'ij) J J llJ j)j)

'J 't)l J }Ji �f J ] Ji � � JiJ J �)l �]J ]]
Vă - zu - t-am lu - mi - na cea a de - vă - ra - tă lu - a -t-am Du - hui cel ce-
resc, a - fla - t-am ere -din - ţa cea a - de - vă - ra - tă, ne - des -păr -ţi - tei Tre-
- 108 -
@DJS@)JY)Ji -ii ;J .b1�@ J1f'll
imi, să ne în - chi-năm, că a - ce - ea ne-a măn-tu - it pe - noi.
';sWIJiJS�r JbDJ1;sJ J ;Jl)JsJ JiJ; � µ

d ă m mă ri - rea Ta , că ne - ai vred - ni - cit pre noi, a ne im-
le ne
'JJB � ;Js�c w.i�;.b�D .v1,@J brD

ti - te - le si de vi - a - tă fă - că - toa - re - le - Ta - ta i -
tă - reş Ta .
$@
ln - - te - ne pre noi in - tru sfin - ţe - ni =- a 1oa- lă zi-
' fiJ1JJiffl
"'
J1ffl
''
Jipl;p;fP " \o .,, · ţ•m drnp " '" fa. A li '" i•
=�==)\Jl b r J I l J5 � lJ J J.'iiiJl Jl J J\bJ ;oh J.'III

· · · • •
a - li - lu -ia, a - li - lu - ia. În- tru nu -me-le Dom-nu - lui
- 10 9 -
,��j f'll J J J Jî�Jî,J1J )ji)lli JlîlJl�J
A - min. Fi - e nu -me - le Dom -nu - lui bi - ne - cu - vân -tal, de - a - cum şi
&�b J J J.·11 J J J Ji J2; l J �Ji Jî ] J I Ji)

pâ - nă-n veac. Fi- e nume - le Dom- nu - lui bi - ne - cu vân - tal, de - a -
cum şi pâ-nă-n veac. Fi - e nu - me - le Dom - nu - lui bi - necu- vân - tat,
de - a - cum şi pâ - nâ-n
Interpreţi:
Ioan-Ioţa Holocan, 53 ani şi Vasile Fărcaş, 51 ani
Covăsinţ, 1 7 februarie 1952
- 1 10 -
NOTE
1 Ruina bisericii din piatră contemporană şi în stil cu cele din Criştior şi R ibiţa
Bradului, din Gura Sada Mureşului hunedorean şi haţeganele din Strei-Sângeorz
- S fânta M a ria Orlea, şi D e nsuş.
'Tiberiu Brediceanu: „Scrieri" e d iţie îngrij ită de Brânduşa Nuţescu, Ed. Muzicală
Bucureşti, 1 976, p ag. 1 74.
3 La doi km vest de B elinţ, pe aceeaş i şosea, se află Chizătăul, cu ve stitul ' cor
bisericesc ş i laic, ctitorit oficial în 1857 (dar sunt d ovezi că acesta funcţiona de prin
1 840)- d e preotul Trifu Sepeţan, o riginar d i n S e cusigiu - ş i el absolve nt al
Preparandi ei arădene, secţia prea.ţi, seria 1 83 7-38. Î n 1957, corul a fost sărbătorit
pe plan naţional, la centenarul său, în fruntea i nvitaţilor fiind S abin Drăgoi, pe
atunci d i rectorul I nstitutului de Folclor Bucureşti.
1 Ne întrebăm dacă nu cumva „ Ha i să dăm mână cu mână" transilvăne �p.ă, se
cânta aici peste munţi înainte de Hora lui Alecsandri, a cărei pri mă strofă fiind
exact - tot prima - a Horei Ard ea l u l u i , care se cântă aici din timpul revoluţiei din
1 848 - deci pe o melodie anterioară celei a lui Flechtenmacher. Î n deceniul următor,
al Unirii Principatelor, transilvănenii au îmbrăţişa t textul alecsandrin, dar tot pe
melodia lor.
5Textul provine dintr-un carnet de versuri folclorice, dar şi creaţii patriotice ale
unor poeţi inte lectuali, scrise cu me lanj de litere cirilice şi latine. Carnetul, di n
secolul tre cut, uzat, poartă d o u ă semnături ulterioa re de şcolăriţe, din renumitele
familii ş iriene, Borlea ş i Tă maş.
6Dăm aici melodia notată de la I oan Holocan-I o ţ a şi în continuare ce a de la
I oan M unte anu-Manole .
7Subliniem aici, că localitate a Covăsinţ a avut şansa ca o p arte din tezaurul
folcloric muzical să-i fie salvat. Î n !J.icrarea subsemnatului Folclor muzical din judeţul
Arad , Arad, 1975, dintre cele 500 me lod i i de joc, aproape jumătate ( 225) sunt din
Covăsinţ. Î n 1 949-50-5 1 , am înregistrat mult materia l me lodic de aci, pe cilindri de
fonograf, iar în decembrie 1961- ianuarie 1 962, 248 me lodii pe benzi de magnetofon,
împreună cu regretatul Ovidiu B ârle a (coleg de la I nstitutul de Folclor din Bucureşti,
trecut la cele veşnice în i anuarie 1 990). Tot a cest material se află în Arhiva acestui
I nstitut.
Î n dţcembrie 1949 ianuarie 1 950, I nstitutul de Folclor din Bucureşti a organizat
-
timp de două săptămâni la Covăsinţ o tabără de studie re a folclorului local cu

cercetători din toată ţara. Cu ace a ocazie câteva grupuri de cercetători ai I nstitutului,
din care făce am şi eu p arte , au realizat foarte multe. înregistrări fonogramice, la
sediul Căminului Cultural şi pe tere n, cu aparate portative . Deci, după cum s-a
văzut aici, la nota 7, în Covăsinţ s-a salvat foarte mult din tezaurul folcloric local şi
s-a păstrat, dar numai în a rhive , nu şi în s tarea lui funcţională, vie.
- 111 -
Regretăm nespus de mult, că în 1 985 , crucea lui Nicolae Prohab a
fost mutată mai jos de la căpă tâiul mormântului său, spre a -şi întinde
altci neva locul fa milial de în mormântare. Î n anii anterevolu ţionari,
gardu l de fier forja t din cimitirul de jos, al preotu lui memorandist Ioan
Cure , decedat în 1 937, a fost furat. Cel al crucii (rugii ) din viile de
miazăzi ale dealului bi sericii , unde, la I spas ( Î nălţarea Domnulu i ) ,
credi ncioşii ieşeau la rugăciune c u preoţii în frunte, l a fel a dispăru t .
Î n deceniul nouă (înai nte d e Revoluţie) c u autorizaţia primăriei
(pri mar: o tovarăşă) , cimitiraşu l catolic din partea de sud a loca lităţii,
a fo s t dat cu i v a , care l-a n iv e la t , p e n tru a face gră d i n ă ri e , i a r
impunătoarele monumente d e marmoră ş i îngrăditurile d e fier forjat
făcute dispărute. Câteva morminte au fost relativ recente.
- 112 -
F o l c l o r şi i storie
n
. n iulie 1965, înregistram p e b_a ndă d e magnetofon d e l a ţăranul
Todor Orădan de 50 de ani, din Sintea M are (Câmpia Ara
dului), cântecul Din anu' optzăcişîdoi, pe care interpretul meu
spunea că îl ştie din tinereţe, de la localnicii mai vârstnici.
I ată cântecul pe care I-am înregistrat atu nci şi l-am transcris de
îndată:
Tempo de „rară" (j=1 20)
Frun-ză ver - gi dă tri - foi, Din a - nu opt -ză' şi doi, Ti - ra - ra - ra - ra-
ra, Frun-ză ver gi dă

- tri -foi, Din a - nu opt -ză' şi doi, îi - ra - ra
ra,- ra - ra - ra - ra.
- 1 13 -
Câţi leciori or lost lrumoşi
Toţi Îs duşi la Morângroşi
Ş-or rămas nişte puton:
Dă umblă la şezăton:·
Tragi cloapile pă nas
Şi lac la feti năcaz
Melodia este o ard eleană - giocoso - de categori a rarei, care,
tradiţional, e cântată la hora satulu i 1l de către lăutari , acolo în Sintea
Mare şi în regiune, pe care localnicii au simbiozat-o cu aceste versuri
populare, cum, în mare măsură, se obişnuieşte, mai ales astăzi, în lumea
u l t rage n e r a l i z a t ă - sărăci t ă fu n c ţ i o n a l - în c o m o d a c a t egorie a
cântecului de joc, ad-hoc, fără nici un mesaj , tradiţional, funcţional.
Bineînţeles, că din acest punct de vedere, nu mă refer şi la cântecul
document di n Sintea, care, pe vremea sa, era un veri tabil cântec nou
înnourat, nu ca cele ordonate de stăpânirea abia trecută, prin care se cânta
bucuria intrării în gospodăriile C:A.P.-iste, după cum noi erau şi bocetele
după cotele de cereale, impuse de „puterea populară" a statului comunist.
Dar ce vrea u să spună versurile acestui cântec? E vorba de anul )82,
când printr-un eveni ment istoric de u n grav dramatism, satul s-a golit
de feciorii frumoşi, de-au rămas doar cei nişte p utori, care, în şezători ,
făceau fetelor năcaz. Dar să continuăm firul cercetării.
În tradiţionalele i nvestigaţii folclorice pe care le făcea m an de a n în
târgul de pe Muntele Găina şi satele din jur, începân d din 1 949, vreo
30 de ani la rând, am avut surpriza să înregi strez de la flu ieraşii din
Bulzeştii de Sus, în 1 970 şi următorii ani, Marşul 82, avân d , după cum
s e v e d e , n u m ă ru l coi n ci d e n t cu cel din c â n te c u l i n t e r p r e t a t de
informatorul meu sintean, în iulie 1 965. Am căzut , deci , în convingerea
că poate fi vorba de un eveniment războinic i mportant care a r fi avut
loc În anu )82, unde cătanele române din regimentele imperiului austriac
s-ar fi deplasat cântând acest marş.
I ată o variantă a acestei melodii aşa cum a m înregistrat-o în iulie
1 970, în Bulzeştii de Sus, cătunul Ruseşti (sub Muntele G ă i n a ) , de la
Rusu Dănilă (Dăniluţă) de 70 de ani, care mi l-a cântat din flui er: .t
- 1 14 -
Marsul '82"
'
"
M a rciale
4&\iE 1-J 3J1ttrJ 1E IJ n1mr1wm1

4�\ tW � zltE E!r CUIeatrI(fbEfdrl
4&\ tui� zlftr E1J 1r re r g:lj[(fru1
4&\ a � "11
D e l a Emil Monţia a m câteva fi le ale unei cărţi conţinând cântece

şcolare, tipărită - cum se poate vedea, din text, după semnele di acri tice
literare - înainte sau îndată după începutul secolului curent. În pagina
24, aflăm imnul pa triotic Astăzi fraţil or român i , fără autor, având
tipărită însemnare a : melodie populară . După cum putem obse rva,
melodia acestui cântec este, în variantă, chiar Marşul „'82" de mai sus,
din Bulzeşti . D easupra, cântecul are specifi carea scrisă de mâna lui
Emil Monţ i a : Marşul lui Mihai Viteazul . Î l dăm, în continuare, aci
xeroxat :
- 1 15 -
N? 24. Astăz i fraţilor Români.
{ imn patriotic)
Melodie populara.
Comodo Oiniştit )
'
�V' �4 J J J I r @R.,.m�nl,J I J J J � Ir Q ?_I

·
. ·
·�
1 . As tOzl lra ţi ne V? dem ŞI •!• P�•·
- pa gan,
lor noi
man, ra
4� J J J J I r V J I r @ J_#�_ I��tJ Df�s-- �i.J_ li

2. Nu pu tea be tul Ro de t1 nul de
tre \'ec�i ce �ai

.
1. pe-a noo şi!, �
ca
�·� . .
lo nOs rtau
2. D lCl- ca sor a
- -
de ) ta
f.
să as1 �1 �o
4r1,r:- � r r 1n r r 1 :1. v r J 11 r r H1Jfi21 1

. - -
I L l i2 . I
la la la
2: tra P. S. Corelaţie-cu Ist. Ţărn.
1 · tra la. la la la la la la la la la la la J� la
·�
la la la la la la la la l a la la .
Consultând colecţi a bart6kiană Cântece populare româneşti din

Bihor (ţinutul Beiuşului şi Vaşcăului), culese de muzician în 1 909 şi
1 9 1 0 , editată de Academia Română în 1 9 13, la Bucureşti 3l, cu studiu
i nt roductiv în română şi franceză şi reeditată, postu m , în 1 967 l a
Budapesta, de către D . Dille, cu o prezentare amplă î n germană, cu
textele româneşti traduse, alăturat, în această limbă - tipărire realizată
după un exemplar pri nceps, cu însem nări suplimentare scrise cu mâna
de autor - m-am dumirit d e faptul că u nele cântece poartă pe aripa lor
amintiri de evenimente d eosebi te, sintagma anul optzeci şi doi trăi nd
atunci, în 1 90 9 , într-o m e mori e folclorică apropi ată, lumi noasă,
explicită, dar cât de dureroasă!
Când, în acel an, Bart6k efectua culegerile folclorice bihorene în
Criştiorul Vaşcăului ş-i un fedor îi cânta în august: Cui îi plac vorbele
c u jele, era lesne de înţeles, din text că în 1 882, în Bosnia a izbucnit un
război , l a care au participat şi cătane române din i mperiul ha bsburgic.

_
Atunci , în 1 909,marele muzicia n avea 28 de ani, deci cu un an mai
vrâstnic decât eveni mentele (s-a născut în 188 1 ).
- 116 -
I ată cântecu l ( nr. 1 3 1 din colecţie ) :
Cri[!,lo,,..r.
F . 6 94 a. + 1 ;!.>> ]. •
1 7 tJ ? , �
li; -
·
Molto rullll to J J3
rt C'7 1
=-
�-------
��I :..J-.:J__· � �J
Cui - - ·- îi plac vor - he cu je - le,
�
2
Cui îi plac vor he cu je l e,
gu - rii me - le. I
---- - -- - -- - -. _J
- 117 -
Câţi feciori suni mai frun10ş1: (bis)
Toţi la bătae suni scoşi,
La Bosnie 'n sus la munte, (bis)

Pe Jocuri necunoscu le.
Nu-ţi treabă mai mare jocu, (bis)

Făr să ştii cu Turcu focu,
Turcu-i şerpe neadormitu, (bis)

Şede 'n trupe-acoperitu.
Şi de nu iei sama bine, (bis)

Îţi pune capu sub tine.
Frunză verde trei găIna te, (bis)

Strigă-un general din carte:
Ieşiţi feciori din cetate (bis)

Să mergem În jos la sa te
Vă puneţi În rând frumosu, (bis)

S'o luăm pe Bosnie 'n josu,
Pe bătutul dobe/aru, (bis)

Pe scurta tul zile/aru,
Pe sunetul trimbiţi1: (bis)

Pe scurtarea vieţii.
Când îi sara pe la cină, (bis)

Merge trupa la hodină,
Când îi pe la miază-noapte, (bis)

Merge trupa, nu mai poate,
Când ziua se revarsă, re, (bis)

Feciorii din grai grăia, re:
- 118 -
Înăl/a te, Împărate, (bis)
Pune/ipace, nu te bate,
Cu răgute ne 'n vă/ate

Lasă-ne să rătălimu,
Vezi bine că tofi pierimu.
Pică unu, pică doi, (bis)

Pic'o mie dintre noi,
Pică doi Jâng-o cărare,

La ei vin o fată mare
Să le fie luminare,
Vine-un general călare, (bis)

Tot strigând În gura mare:
- Stinge fată lumina, (bis)

Ori fi-oi stânge via/a,
La cătană aşa-i dată, (bis)

Să moară moarte puşcată,
Fără lumină de său, (bis)

Fără oin din satul seu,
Fără lumină de ceară, (bis)

Fără om din a lui /ară.
Dacă bătaia se gată

Cătana vine 'ngropată
Pe Jocu unde-i picată,
Nu ca al/i 'n temeteu, (bis)

Plânşi de tot neamul seu.
- 119 -
Î n ediţia pri nci ps, din 1 9 1 3 , Bart6k are trecut deasupr � ân tecu lui,
\
la dreap ta, numai numele loca lităţii de culegere : Criştior. I n cea de a
doua edi ţi e , budapestană, din 1 967, apare şi copia scrisului său autograf
de pe un exemplar pri nceps: VI I I 1 909, egy legeny - adică, pe româneşte,
un fecior. Conţinutul cântecului e scris la persoana întâia. Prea tânăr
fii n d , acest „egy l egeny'' , nu putea cunoaşte cântecul decât de la un
vârstnic - poate în familie, chiar de l a tatăl său, care era de vârsta
cătăniei în 1882.
Î n afara acestui cântec, Bart6k are în acelaşi vol u m încă ci nci piese
folclorice referitoare la Bosnia: nr. 29, 30, 68, 172 şi 1 74 . Nr. 1 3 1 este
însă cel mai lung (57 de versuri) şi cu cele mai multe detalii i nformative
la specificul luptelor de acolo cu turcii ; un adevărat docu ment folcloric
de informaţii asupra eveni mentelor războinice, de atunci, din Bosnia.
Pe celelalte ci nci Ie anexăm, xeroxate, la sfârşit u l studiului.
În anii tinereţii lui Bela Bart6k - după cum a m văzut - memoria
evenimentelor din Bosnia , oglindită în creaţia folclorică b i horeană, era
foarte proaspătă.
Pe parcursul u nui secol, în care rânduri de generaţii conservatoare
de tradiţii orale - unde i ntrau şi aceste creaţii folclorice, acum mai
puţin explicite - s-au stins, lăsând în urma lor doar nebulozi tatea unor
semne de întrebare, s-a ivi t necesitatea cercetării surselor bibliografice
de docu mentare i storică în cauză.
D e s p r e a c e s t e eve n i m e n te i st o r i c e d i n B a lc a n i , d e r ă s u n e t
i nternaţional în acei ani a i sfârşit u lu i d e veac trecu t , s-a scris mult,
atunci, în p resa europeană (germană , maghiară, franceză, italiană,
sârbă, ş.a).
Prin tratatul de la Berlin din 1 878, Austro-Ungaria a p ri mi t din partea
puteri lor europene mandatul de pacificare a luptelor di ntre răscu l aţii
celor două provi ncii (Bosnia şi H erţegovina) şi turci .
Acestea fiind spuse, să urmări m acum, într-o formă succintă, istoricul
evenimentelor. În acest scop, am consu ltat următoarele materiale:
1 Pallas Nagy Lexikona, voi . I I I , Budapesta, 1 893
2 Dr. C. Diaconovich, Enciclopedia Română, voi . I - I I I , Sibiu, 1 898
3 Larousse, Paris, 1 975
4 Revi sta Muzica, an VI, nr. 6, iunie 1 925 , Ed. Moravetz-Timişoara
5 Mihai Guboglu, Cronici turceşti privind Ţările Române, voi. 2,
Ed. Ştiinţi fică şi enciclopedică, Bucureşti 1 976
- 1 20 -
6 M u s t a fa A l i M e h m e d , Is toria Turciei, E d . Ş t i i n ţ i fi c ă ş 1
enciclop edică, Bucureşti 1 976
7 Bela Bart6k, Cântece poporale româneşti din comitatul Bihor,
Bucureşti, 1 9 1 3
8 Teodor B o t i ş , Istoria Şcoalei Normale (Preparandia) şi a
Institutului Teologic Ortodox Român din Arad, Ed. Consistorul, 1 922.
Bosnia şi Herţegovi na, precum şi teritorii l e vecine, Muntenegrul şi
Novisabarul, din vestul Tu rciei europene, sunt situate geografic pe
teritoriul vechii provincii romane l l lyria, unde actualii locui tori s lavi s
au aşezat în secolul VI , peste populaţia tracă, pri n migraţie dinspre
soare-răsare.
Î n secolul XIV, după ce trăiseră sub diferite stăpâniri - sârbă, croată,
maghiară - Bosni a şi Herţegovina s-au unit formând un regat, care
după bătălia de la Câmpul M ierlei ( 1 389), îşi pierde i n dependenţa,
devenind suzeran semilunei. După căderea Constantinopolului ( 1 453),
cade întreaga peninsulă balcanică, Bosnia şi Herţegovina sunt distruse
în atacurile repetate şi grele ale oştilor lui Mohamed a l I I - lea, cnezii,
voi evozii şi regele, împreună cu mult popor, ucişi, sute de mii duşi în
robie, tineretul încadrat în armatele de i eniceri, dezastrul continuând
cu îndelungate lupte şi persecuţii de forţare a treceri i l a islami sm5:
Tricon fesionali tatea lor (ortodoxă, catolică şi musulmană) venea de
acum cu sporul duşmănos al desbinării naţionale. S-a creat cu anii în
Bosnia şi Herţegovina o pătură de favorizaţi ai soartei : cea a musu l ma
nizaţilor, îmbogăţiţi prin împroprietăriri, funcţii şi multe favoruri. De
a t u n c i , t i m p d e p e s t e p at r u s e c o l e , r ă s co a l e l e b o s n i ec i l o r ş i
herţegovienilor vor avea l o c una după alta, c u toate c ă , d e fiecare dată,
acestea erau înecate în sânge. S e mi luna îşi împinge cuceriril e spre nord.
În 1 52 1 , cade Belgradul , în 1526, prin dezastrul de l a Mohaci , U ngaria.
În 1552, cade cetatea Lipovei, Şiriei şi Aradului, apoi a I neului şi Desnei.
Peste aproape un secol şi jumătate de la aceşti ani, va începe epoca
decădere a i mperiului otoman. Prin pacea de la Carlovitz ( 1 699), oştile
lui Eugen i u de Savoya îi alungă în sudul Mureşului, ca, peste 19 ani,
prin pacea de la Passarovitz ( 1 7 1 8) , să-i scoată din Banat, expulzându
i peste D unăre.
Î ndată după războiul nostru glorios de I ndependenţă din 1 877-78,
bosniecii şi herţegovinenii, îmbărbătaţi de victoria noastră, şi, mai ales
de certi tudinea că puterea semi lunii este, văz ând cu ochi i , în criza
- 121 -
căderii, se răscoală din nou împotriva plu risecu larei stăpâni ri turce§ti .
De astă d a t ă , răsmeri ţel e i ntră în atenţia puteri lor europene. Pri n
tratatul d e l a Berlin di n vara a nului, s e deleagă i mperiul h absburgic să
pacifice răscoale le6 .
C i t e z d i n D r . C . Di aco novic hl : Generalul de artilerie baron
Philipovic trece cu un corp de arma tă (imperială austriacă n. n) peste
Sa va, Însă întâmpină la Magia}, Zepce, Caice, Tuzla, şi Dobo} o
rezistenţă atât de energică din pa trea trupelor turceşti şi a poporaţiunii
fanatizate8J, încât a trebuit să mobilizeze Încă trei corp uri de armată.
În 19 august 1878, Philipovic ocupă Sarajevo şi Înfrânge insurgenţii
prin lupta de la Bandin Odziak, la care au participat două regimente,
nr. 27 din Bihor (Oradea n.n.)9J şi din Bucovina (Cernăuţi n. n.)1 0l.
Î n 1 879, trupele austro-ungare ocupă §i o parte din Novib azar1 1l.
Răscoala din H erţegovi na - unde, la fel au luptat, a lă turi de turci ,
musulmanizaţii renega ţi, benefici a ri ai multor drepturi d i n partea ocu
panţi lor - a fost stinsă prin lupte grele, iar provinci a ocupată de trupele
locotenent�mare§alului b aron Joa nvi c. Focare de răscu laţi, în luptă de
gheri l ă , au mai fost stinse §i în anul 1 879. După care, s-a i nstaurat
lini§tea în amb e le provincii §i ordinea admnistraţiei austriece. Dar până
când?
După doar trei ani, în 1 882, răscoalele au reizbucnit, cu §i mai m are
fu r i e , d e a s t ă d a t ă împotriva s t ă p â n i ri i h a b s b u r g i c e , d i n c a u z a
i n t roduce rii serviciului m i l i t a r o b ligatoriu. A l ă t u ri d e bosnieci şi
herţegovi neni, au luptat, atunci, în ,82 §i turci i :
Nu-ţi treabă mai mare jocu, I Făr'să ţii cu turcu focu; I Turcu-i şerpe
neadormitu, I Şede'n trupe-acoperitu, I Şi de nu iei sama bine, I Î ţi pune
capu sub tine după cum se poate vedea din documentul folcloric
-
înregistrat de Bart6k în august 1 909, din Cri§tiorul Vaşcăului , de l a

acel egy legeny.
Răscoalele au fost d i n nou stinse, pacea §i ordin e a , reinstaurate.
Binecunoscuta administraţie austriacă , de ordi n e i ntransigentă , a trecut
l a l ucru . S-a co n t i nu a t constru i r e a c ă i lor de comu n i c a ţ i e §i , mai
importa nt, a celor ferate. S-au început lucrări le de i nstal are a li n i i lor
t e legrafice şi a celor tele fon ice. Î n tr-un cuv[ in t , s-au e fectuat lucrări
pen tru aducerea provi nciilor cuceri te, din starea l ft s a tă de tu rci , l a
a l titudi nea mode rn i t ă ţii ti mpu lui .
- 1 22 -
I mp l i ca re a o s tă ş e a s c ă , în seco l u l trecu t , a câ to rva regi m e n te
româneşti d i n I mperiul habsburgic, în foa rte grele lupte date în Bosni a
şi Herţegovi n a a lăsat să cu rgă „ cu j e l e " m u l t e lacrimi d i n o c h i i
ţărancelor române, m a m e , soţii şi fecioare, d upă fi i i , soţ i i ş i i ubiţii lor,
rămaşi acolo, în lumea fărăjele a câmpurilor de luptă de pe pământurile
dalmatine.
Acum , când aştern aceste rânduri , îmi zboară gândurile în lumea
înlăcrimatei noastre istorii, la numeroasel e implicări româneşt i , fie aici ,
pe pământurile dal matice, fi e în apusul Europei, acolo unde marele şi
m u l tiînsă i l a tu l i mperiu h a b sburgic d i n p e tice s t r ă i n e d e fi i n ţ a s a
naţiona lă, îşi avea i nteresele război nice cu alte imperi i . Presa timpului,
în afara celei tra nsi lvănene şi din România, scria u l trararissim despre
prezenţa viteji lor ostaşi români în aceste armate: Phalanx valahica era
singura oaste - scrie un i storic austri ac - pe ale cărei urme puteau
Habsburgii să alerge cu încredere veghiată pe câmpul de luptă. În mai
m ult de 60 de ciocniri a u sângerat greu soldaţii români din Ardeal,
Bana t, comita lul Arad, Bihor, Sătmar, Marmaţia, între 1 790-1814,
dovedind o vitejie extraordinara'1 2 •
E de-ajuns să amintim doar luptele Austriei contra lui Napoleon,
din care românii i mperiului habsburgic n u au lipsi t : Mil lesimo ( 1 796),
Campo Formio ( 1 797), M arengo ( 1 800), Austerlitz ( 1 805) , Aspern şi
Wagram ( 1 809), Dresda şi Hanau ( 1 8 1 3 ) , urmărirea lui Napoleon şi
ocuparea Parisului ( 1 8 1 4 ) , apoi războiu l cu Prusi a ( 1 866) unde au
participat şi ţărani-cătane din podgoria Aradului (Covăsinţ, bunăoară ) .
Î n p rivinţa participării ostaşilor român i , transilvăneni , î n războaiele
di n i mperiu l h absburgic împotriva lui Napoleon, oferim aci o i nteresantă
amintire a lui Edgar Quinet, Opere alese, Ed. Biblioteca pentru toţi,
Bucureşti 1 , 1 983, pag. 67-68 - în ciuda faptului că, la u nsprezece ani ,
acesta, neştiind că l a m a turi t atea sa va fi p e jumătate român pri n
căsătorie (în i ulie 1 852 se căsătoreşte cu Hermiona Asachi , la Bruxelles)
- scrie în amintirile sale referi toare la ocuparea Parisului şi Franţei de
către alianţa anti napoleoniană din 1 8 1 4 :
„ Patru călăreţi cu cai c u tot s e instalară l a noi ( n . n . în localitatea
Charol les) . Uniformele, armele lor - totul ni se părea h idos. Al tminteri
noii veniţi se arătară de treabă. Era vădit că făceau sforţări să pară; nu
se si mţeau în siguranţă şi păreau ei înşişi miraţi că se a flă printre noi.
- 1 23 -
Oamenii aceştia care erau unguri, îmi vorbiră în la tineşte. Am fost
foarte mirat că-i înţeleg. Nu-mi închipuiam că la tina se poate înţelege
şi, încă mai puţin, că se poate vorbi. . . Din clipa aceea, Jimba mi s-a
dezlegat. Ceea ce n-aş fi îndrăznit niciodată faţă de colegii mei, sau
faţă de profesor, făceam curajos şipermanent faţă de barbarii aceia . . . "
Acei unguri spunem noi - erau ostaşi români şi vorbeau româneşte.
-
În Magazinu/ istoric nr. 1 1 din noiembrie 1 985, cercetătorul Ioan

Popovici de la Filiala Arhivelor Naţionale Arad, scrie pe larg despre
participarea lui M i hai G roza din Moneasa la luptele de la Waterloo
din 14 i u nie 1 8 1 5 , armatele legiunilor ali ate fii n d conduse de ducele de
Wellington şi Bliicher - de unde oşteanul s-a întors acasă, rănit, vindecat
şi pensionat de englezi.
Autorul artico lului, deducând că acolo au luptat mai mulţi români
transilvăneni descoperă nu mele altor doi ostaşi arădeni , luptători la
Waterloo: Todor (Toader) Şodinca, din Buteni şi George Tabar din
Cladova, care - şi ei - au ajuns să se întoarcă acasă după lupte.
Am în faţă monografia Ţinutului H ălmagiului, voi. 3, Arad, 1 937, a
fostului profesor de la Arad, Traian Mager. La pg. 54-55, autorul ne
i n formeaz ă că î n 3 iulie 1 86 6 , î n luptele grel e de l a Kon i gr a e tz
( „ Cînecreţ" ) , dintre prusieci aliaţi cu i talienii, pe de o parte, şi austrieci
pe de alta, armata acestora din urmă, fii n d bătută, a lăsat pe câmpul de
băt�lie 21 mii de morţi şi răniţi, o mare majoritate români transivăneni.
D i n satul autorului, Bodeşt i , au plecat opt, doi căzând pe câmpul de
luptă. Din Hălmagiu, a muri t acol o la, Kon i graetz, I larie Moga, fiul
protopopului unit.
Dacă din timpul tristelor eveni mente din Bosni a şi Herţegovina, prin
care au trecut cătanele române ale i mperi u l u i habsburgic, au ajuns
luminoase şi vorbăreţe, atâtea documente folclorice, până în vremea
lui B e l a Bart6k şi în con t i n u a r e , puţine şi foarte pali d e, p â n ă în
contemporaneitatea · noastră, ca cele din Sintea şi Bulzeşti; memoria
· folclorică a anterioarelor răsmeriţe d i n străi n ă tăţile depărtate ale
Europ e i , în care i-a fost dat, ca un b l e s t e m , poporului n ostru să
pătimească, s-a mistuit fără urmă, odată cu uitatele generaţii de ţărani
de peste veacuri .
„ Fami lia", septembrie 1 878.
Apelu l revistei „Fami lia" pentru ajutorarea soldaţilor ro mâni, victi me
ale in terve nţiei expansioni ste austro-u ngare în Bosnia-Herţegovina.
- 1 24 -
,,Apel la doamnele române/((
În Bosnia sângele curge pârâu - Trupele a taca te cu mai multă
vehemenţă, sunt tocmai acele în care se află şi regimentele româneşti.
Numărul morţilor români e mare şi se sporeşte pe zi ce merge. Să grăbim
a ajutora familiile celor morţi şi să ţinem a uşura suferinţele răniţilor.
În anul trecut damele române au sacrificat multpentru răniţii români
de peste Carpaţi. Apelăm la simţirea lor umanitară şi naţională, să nu
pregete a-şi aduce tribu tul şipen Iru fraţii lor de pe câmpurile de război
ale Bosniei.
Formează-se comitete, adună-se scame, bandaje şi să se trimită la
autorităţile competente '�
Î n înch e i e r e a acestui excurs asupra eveni mentelor războ i n i ce d i n
B o s n i a şi H e rţegov i n a , de acum u n secol şi aproape d o u ă decen i i ,
cu p a r t i c i p a r e a o s t a ş i l o r ro m â n i din a r m a t a h a b s b u rg i c ă ,
r e p r o d u c e m a ci r e s t u l d e c i n ci cu l e g e r i -cronici folclorice
înregi strate de Bela Bart6k.
- 1 25 -
şap-te ţA - ri , la-rt�-şi dai -na, nana mea.
Nu mai de Bf_)s nie mă fe rP. .

Iarăşi cl ai na, n a n a m o a ,
·
Că. Bosn i e - i ţară silracă,

Iarăşi daina, nana Il\Aa ,
Desparte p ru ncu de tatrt,

Jar1\şi d a i na, nana mea.
l Ju-rnă Doam ne ' n ţam mea, ri·

farll ş i uaina, nana m ea ,
Crl-i mai b ună d 'apa'n ca, 1°()

Iarăşi d a i na, nana mea,
Dcct\t apa d i n fân tân� ,

I ară�i d a i n a , nana mea.
- 1 26 -
u n.
r. 686 „_ f -::: ff8 �'L ( · >-l t
leheceni.
Sostenuto. 1J I
tf-��F�C�f��'=�
Vă'n- şi-raţi ln rând fru-rno - su, Va'n-şi-raţi în
de.
�i'nlu ru a \i pe l los1w · n jo� 1 1 , (bis) E
i , hoi,
Pe sune tul <lobe loru , (bisj i> i>
Pe glasu l trj mbicc loru. (bisj » n
Cand îi sara pe ICI. cină. (bis)

" i>
Vine trupa pe hodin ă, (bis)

» i;
Cam l era la cântă tori (bis) '' ))
Trupa-i pl ină. de sn dori , (bis } ') »
Când ziua să revăr sa re (bis)

ii •i
Trup a din graiu -mi grăia re (bis) i1 n
1c l lai , 'Năl ţate I mpăratc , (bi.s ) n ii
Pune pace , nu te bate , (bis) » »
V ezi bine că toţi pcri mu , (bis)

)) »
Lasă - n e să. rătali mu, (b is)

>i n
Pică. unu , pică doi, (bis)

)) "
Pic'o 1 1 1 1 0 dintr e 1 1 o i . (bis) ;) n
- 1 27 -
1)8.
Leleşd.
R'4bato.
;-�----- --��
-
-
:=.! /
�- � --� _E==:=. �-·
-; -
: -c �=t
- - - --· - ---
.
--
. Cor ·
� �-
·--+----
- ţ:=�=t=�
�
12 I':">
-----
� 3 .J
„
��"'-- -1 - - - ----- --- -
--1----.---H-� �
I':">._· -)
...µ
-==- �·- --=;.�"':_�-�

-=�--:--
�� -�J= �=!� �-ţ!_
- -- --1 - -
·- -�- -- -"' - - -"'.--'+ -- - -
1
� I � I
�
• -
dău, mă, Să mă văd în d ea - l u t."tu , mă.
. • Cordăn,
Să mă vătl în dealu tău , mă,
Să mă 'ntorc odată roată,

Să văd neamţu cum se gată,
Fec iorii ie'şind pe p oarlă.

Merg feciorii toţi la rând(u)
?\laicele nap o i plângând,
Feciorii din grai grăia

A plecaţi ma.ico 'napoi ,
Că departe mergem noi,
Nici îs p aie , nici îi grâu,

Numai sânge pâ.nă 'n brâu ,
St\nge de-a Bosniacului

Până 'n şaua calului.
- 1 28 -
1 72.
. ?28 b. � 9/ Ji��
1-- �-ţ�t·a
,=::-- ,--ll!'--•-
_l.�---.--j
I
Budureasa .
&o rubato. • ,
\\ ::: ( g D
� ,.. ---�- "-
____1_ 1
=i--+- - -Ţ--
fi----
- ----6'- - · -r-
-
1- - , - - r--- r- --- --
·
· --�
� - ---- - --- -- - - --- -
• -- -- -- .:- --f- -
E--
-- - -·, ·- --·.„ ....
--
�-
�-- - _1 ___ .
--- .. .
Trai la la la na - - ---- na - le.
Felclc humbi şi inr·IH, (bis)

Că Bosnie-ie marc jele, trai etc.
C<\ntă cucu 'n vârf de şnră, (bis)

Mor feciorii la măşură, trai etc.
Haideţi fote sli. ju rămu, (bis)

l'e feciori să n u -i lils;\111111 trai etc.
- 1 29 -
{ /V
�fi- ( />- - 2 0)
1 i 4- .
I '/ - -
leheceni.
, -�:..:::-.::,i,L�-�_:_ : :-==t _ -�::-�-=-:1·

l" 'J liinof'(,
2
�
"t. - -X:
ilf:::-
--�----f--- . - · ·--·
-1 • ·--
--•�•
- i - - i-- ' - -- '9· - -
- .
-c- � - -
--r. _„ _ l . - . •- +rit --- ; - - - ·· - · . -- - . ..., - -- - -
-t··--
I
- "4 „. --
- - -- · �1 1:-- - - -- - ---„
Tri - mi - su - si1'11 ca r · t.��
La feciori i de pe sate, (bis) \'Î vat etc .

Să nu pMrtc s t ru t· în c lo p u , 1 bis) >! »
Că'n l3nsnie-i rnarc focu , (bis) '' n
Fetele burn hi ţi i nl'l<�. (bis) » 11
Că'n J3osnie-i marc j0lc. (l1i.c:j )) "
2.� ) �!
1 .1
.-
� J3 . : J.
- 130 -
Note
1 M ai bine zis a fost, pentru că această străveche instituţie ţărăne ască a dispăru t
în răstimpul u ltime i jumătăţi d e secol ş i înlocuită cu disco.
'Dar şi de la alţi fluie raşi bulzeşteni, care nu mi-au putut da nici o explicaţie
asupra se mnificaţiei pe care o a re melodia.
3 Editată cu concursul lui Ion Bianu, de la Academia Română, a lu i George Enescu
( convârstnic cu B a rt6k, 32 de ani) şi al lui Constantin Bră iloiu (20 de a ni, viitoru l
„pări nte a l e t nomuzicologiei " ) .
1 Î n acei ani - le putem spune de început ai culege ri lor folclorice muzicale -
interesa mai mult piesa în sine , fă ră co ntextul e i e t no logic. Nu existau pe vremea
ace e a fişa de informator, a frecve nţe i piesei, a răspâ nd i rii, a se mnificaţi i lor e i. Nu
exista atu nci ştiinţa e tnomuzicologie i, noţiune care ave a să apară şi să se a firme
mai t â rziu.
5 Mustafa Ali M ehmed, „ Istoria turcilor", Bucu re şti, 1 976, pg. 167: ,, Î mbrăţişare a
re ligiei musulmane de mase compacte din Bosnia, ca u rmare şi a dăinuirii vestigiilor
pece nege şi bogomile, cu principii apropiate de islam, a întărit şi mai mult puterea
otomană î n sud-estul Europei, Bosnia devenind t rept a t baza ce a mai sigură pe ntru
expansiune a turcilor spre centrul Europei".
6 Cătanele române, mobilizate atunci în Bosnia, a u simţit t ragic ce a î nsemnat „ a
p acifica" . Mulţi nu s-au mai înt ors de acolo. A s e cit i î n acest se ns cânte cu l n r . 1 3 1
d i n colecţia B art6k, anexată la începutul acestui studiu. Cronicile străine n u spun
o vorbă de spre participare a cătanelor române la aceste evenime nte. Vorbesc însă
„cronicile" noastre folclorice.
7 C. D iaconovich, Enciclopedia Română, S ibiu, 1 898, voi. I , pg. 540
3 Este vorba de „poporaţiunea" bosniacă, t recu tă în masă la mahomedanism,
pătură beneficiară a u nor favoruri din partea stăpânirii turceşti.
9Din aces t regime nt au făcut parte înaintaşii info rmatoru lui meu din Sintea
(câmpi a Crişurilor) , p recum şi ace i a din satele zonei Muntelui Găina.
10 Cu regime nt u l 41 din Cernăuţi a p art icipa t la a ceste evenime nte din Bosnia
tâ nărul, pe atunci, Eusebiu Ma ndicevschi, prestigios muzicia n român bu covinean,
profe so r la Mus ikviesenschaft din Vie na - binecunoscu t p ri e te n a l lui Brahms
( Revista Muzica, 1 925).
1 1 Î n vestul graniţei cu Turcia europe ană.
1' Dr. Teodor Botiş: I s toria Şcolii Normale ( Pre parandiei), Arad, 1 922, pg. 1 2.
- 131 -
E m i l Mo nţia
recuseră doar douăzeci şi u nu de ani de cân d b ătrânul
[I
înţelept şiria n , I o a n S lavici , îşi s fi n ţ i s e n u m e l e pri n
repansarea sa, departe d e Şiria natală, pe plaiurile lui
Ştefan Vodă , la Panciu.
Î n Şiria, cul tu l marelui condeier înflorea revendicativ
pentru aportul şirian la cultura naţională. Î n această virtute, tineretul
de aci - încă dintre cele două războaie mon diale - a pus bazele unei
societăţi de lectură, autobotezată laudativ Ioan Sla vici, care activa în
şedinţe literar-artistice săptămânale, încoronând fiecare vacanţă cu câte
o serbare dată la Sala naţională de pe dealul bisericii, peste drum de
fosta şcoală - aproape ruinata clădire de acum - unde, în copi lăria sa,
a învăţat cu dascălul Voştinariu autorul Popii Tanda.
Pentru organizarea serbării din seara lui 15 august 1 946, de Sfântă
Mărie, am fost invitaţi să colaborăm şi noi, tineretul societăţii de lectură
din comuna vecină, Covăsinţ, cu care ocazie umilissimia mea am fost
poftit să p regătesc şi să dirij ez coruri le reun i t e . Î n sală, printre
spectatori, se afla atunci şi Emil Monţia, sfătosul îndru mător al întregii
activităţi cultural-artistice din localitate.
Î nainte de începerea serbării, conducătorii autorizaţi ai societăţii
de lectură - cei cu grad de tineri absolvenţi universi tari - m-au coborât
de pe sce nă în sală şi mi-au făcut cunoşti nţă cu amabilul şi încurajatorul
întru cele muzicale, Emil Monţia, faţă de care, de atu nci , aveam să-i
si m t apropierea su fletească , până la fi nea zi lelor Domniei Sale.
- 132 -
Î n virtutea ami ntiri lor duioase, aştern rânduri le de faţă.
Din câmpia întinsă şi mănoasă a Aradului, apare pe cerul înzorit
caligrafia mirifică a cu lmilor zărăndene. Cu cât te aproprii, apar detalii.
Sub majuscula dealului cu cetatea Vilagoşului, de p e o pantă cu vii,
priveşte tăcută peste Şiria casa cu pridvor, unde a trăit, a visat şi a
scris, sfi nţindu-şi singurătatea prin tr-o vastă creaţie muzicală, avocatul,
folcloristul, compozitorul, militantul pentru unitatea naţională a tuturor
românilor şi omul de merite ctitoriale ale u nor i mportante i n stituţii de
cultură din ţară, Emil Monţia.
S-a născut acum 1 1 6 ani, în 25 decembrie 1 88 1 I 6 ianuarie 1 882 în
Şicuia, judeţul Arad. Satul e o aşezare străveche, la câţiva ki lometri
vest de I neu, pe drumul de istorică însemnătate, care coboară odată cu
Crişul Alb, prin poarta de piatră a Transilvaniei , străjuită de culmile
Zărandului şi Codrului.
Acest drum al Crişului Alb îşi dă mâna în orizonturile libere ale
câmpiei cu arterele vii ale multor încrângături de drumuri, bătătorite
veac după veac, de roţi le căruţelor moţeşti, cu cercuri şi cu ciubară,
care au i nspirat creaţia muzicală a multor compozitori.
Ca în Mînerăul lui Ion Vidu, localitate nu prea departe, spre răsărit
- pe acelaşi Criş Alb - sau de aci, peste munte, pe Mureş, în Seliştea
lui Sabin Drăgoi - în Şicuia lui Monţia - în ciuda faptului că ţărănimea
de azi trăieşte ascendenţa u nor moduri moderne de viaţă, cu „alter
ego " - u l unei creaţii fo lclori ce, având adesea funcţii sch i m b a t e , -
străluceşte încă aurora străvechilor stiluri ale artei populare , cele de
aici fii n d caracteristice întregii câmp i i a Crişului Alb şi Negru , cu
mesajul străbun al u nui valoros patrimoniu folcloric.
Satul mai avea, încă, până nu de mult o horă tradiţională, în care
ceteraşi locali cântau ca acum 1 00 de ani variante ale melodiilor lui
Didianu, la vioara căruia şi-a încântat anii sensibili ai copilăriei Emil
Monţia. Aşa ne spunea M aestrul , că primul său dascăl de vioară a fost
lăutarul şiculan Didianu.
Rădăci nile genealogice ale familiei Monţia se estompează în ceaţa
timpuri lor.
Urmări nd în trecu t fi ru l genealogic al muzici anului, întâ lnim în
secolul XVI I I în Şicuia, pe strămoşul său, Dimitrie Monţia, din fam i lia
căruia urcă generaţii după generaţii de preo ţ i .
- 133 -
De la acest înai ntaş, arborele genea logic începe să se lumi neze prin
apari ţia, l a cumpăna cu cel de-al XIX-lea seco l, a urmaşului George
Monţia, care e tatăl preotului şiculan, cu acelaşi nume - George Monţia
- rămas de mic orfan, crescut şi dat la şcoală de rude. Decedat în 1 850,
în vârstă de 74 ani, în Şicu l a. Cei doi fii ai săi, Isaia ( 1 808- 1 87 1 ) şi
Ambrosie ( născut „cam pe la 1818(( şi decedat în 1 8 8 1 ) , au fost tot
preoţ i : primul în satul natal, Şicuia, iar a l doilea în Măderat.
Isaia Monţia şi soţia Sofia, născută Biri ş (decedată în 1 888 în vârstă
de 78 a�i) au avut p atru cop i i : Ioan ( 1 834 - 1 887), preot în Micălaca,
Isaia ( 1 840 - ? ) , notar în Cuvin, Florian ( 1 845 - 1 903) , preot în Şicula şi
Zena ( 1 848 - ? ) .
Preot u l Florian Monţia - a l treilea di ntre cei patru fraţi - este tatăl
compozitorului nostru.
Ultima născută Zena, mătuşă lui E m i l Monţia, s-a mări tat în 1 869
cu Moise Neş din Gurba, preot în Sintea, apoi canonic în O radea.
Prim a soţie, Zena, a notarului I saia Monţia - u nchiul muzicianului
- decedată în 1 874, în vârstă de 3 0 de ani, a fost fiica protopopului
Nicolae Popovici din Miniş,despre care se spune pri n partea locului că
a fost vizitat de tânărul, pe atunci , Mihai Emi nescu, în timpul staţionării
sale la Arad, între 1 -28 august 1 868, cu trup.a, teatrală a lui Pascaly,
unde activa ca sufleur.
Î n cartea sa, M işcarea teatrală arădeană până la înfăptuirea M arii
Uniri, apărută în 1 989 l a Editura Eminescu, Lizica Mihuţ, consultând
presa locală a t impului, prezi ntă - între pagi nile 52-63 - u n foarte
interesant capitol asupra acestui turneu. Din aceste pagini, am extras
aci zilele libere ale trupei. I ată- l e :
Î ntre l (sâmbătă) - 4 (marţi) august = două zile libere
Î ntre 4(marţi) - 8(sâmbătă) august = trei zile libere
Î ntre 8(sâmbătă) - l l (marţi) august = două zile libere
Î ntre l l (marţi) - 18 (marţi) august = şase zile libere
Î ntre 1 9 ( miercuri) - 2 1 (vineri) august = o zi l iberă
Î ntre 2 1 (vineri) - 27 (joi) august = ci nci zile libere
În 29 august trupa p leacă spre O ravi ţa.
Din această evi denţă rezultă că, în ti mpul turneu lui arădean., trupa
teatrală a lui Pascaly, avea la dispoziţia 19 zile libere spre, a se putea
d e p l a s a în a fa ra oraşu l u i , P a s c a l y găz d u i n d în acest r ă s t i m p la
- 1 34 -
binecunoscutul om de frunte a l Aradului, Ioan Popovici Desseanu, (în
casa, care, din 1 927, avea să fie a „ nănaşei" mele I rm a Hofmann, u nde
am trăit câţiva ani) , care avea l a Covăsinţ o „ colnă" ca un palat, cu o
mare vie pe dealul din spatele ei. Nu-mi închipui că acest Mecena a l
cu l t u ri i rom ân e şt i s ă nu fi i n v i t a t t rup a în p odgor i e , l a v i e şi l a
i mpunătoarea s a pivniţă. Î n acel timp, în Covăsin ţ era învăţător tânărul
şi distinsu l Nicolae Prohab,căruia îi dedic u n studiu în această carte.
Î n 1 877, Isaia Monţi a se recăsătoreşte cu I u l i a (n. 1 857), fiica
a rh i diaco nu l u i George Câmpi an din Zăbrani . De l a I u l i a Monţia,
mătuşa din Cuvi n a compozi torulu i , n e - au rămas aceste îns e m nări
genealogice scrise l a bătrâneţe, în 21 XI I 1 930 şi p ăstrate în arhiva
Muzeului din Şiria.
Florian Monţia ( 1 845 - 1 903) , tatăl compozitorului, a fost căsătorit
de două ori. Prima soţie , Maria , născută Cure, a fost sora preotului
din Covăsinţ, memorandistul Ioan Cure, decedat în 1 937. După moartea,
în vârstă tânără a acesteia, Florian Monţia s-a recăsătorit cu Maria
Demetrovici din Arad. A avut şase copi i : din prima căsătorie, pe Cornel
Isaia, iar din a doua, pe Emil- muzicianul - Justin, C oriolan, A urora şi
A urel.
După anii de şcoală primară în satul natal, îl găsim p e Emil Monţia
e l ev l a liceul din Arad (anul I şi I I ) , apoi l a cel din Timişoara, unde îşi
ia bacalaureatul ( 1 899). Aci , tânărul Monţia studiază în paralel, cu
i nstructori muzicali militari, vioara, teoria muzicii şi armonia.
Î ntre 1 899-1 903 studiază dreptul ; trei ani, la Academia din Oradea, iar al
patrulea (ultimul), la cea din Cluj, unde îşi ia doctoratul , în anul 1 905.
Student în oraşul de reşedinţă al Bihorului , înjghebeaz ă a i ci o
orchestră de cameră, care susţine multe concerte publice. Repertoriu l
c o n s t a d i n p i e s e a l e u n o r co m p o z i t o r i ro m â n i a i v r e m i i ( I a c o b
M u r e ş a n u , P o r u m b e scu ş . a . ) , d i n a r aj a m e n t e l e i n s t ru m e n t a l e
perso n a l e , în cea m a i m are parte d e i nspi r a ţ i e folclorică ( D o i n a
codrului, Doi na ciobanu lui ) , toate scrise, orchestrate, copiate, instruite
şi dirijate de dânsul - aşa cum avea să scrie Monţia mai târziu.
Î n 1 903 - 1 904, în timp ce îşi face serviciu l militar I.a Viena, Monţia
studiază - aşa după cu m afi rmă într-o autobiografi e din 13 iunie 1 95 8 -
compoziţia, pianul şi folcloru l i cu profesorii Mandicevsch i , Scărlătescu

şi Grădner.
- 135 -
Î ndrumările cunoscutului profesor al Co nservatoru lui d i n patria
clasicismului muzical, Eusebiu Mandicevschi, co ntemporan şi prieten
cu Brahms, lasă înrâuriri hotărâtoare în formarea tânărului Monţia. Î n
marea sa admiraţie faţă d e folclorul muzical a l popoarelor, eruditul
M a n d i c evschi - membru al co m i si e i p e n t ru cântece popul are în
Ministerul I nstrucţiunii din Viena - a cultivat din pli n în lucrările sale
acest izvor artistic pururea reîntineritor - cum îl nu meşte M i h a i
Eminescu. Eusebiu Mandicevschi dă la iveală, după c â t s e ştie, 10
vol u m e d e p r e l u crări d e m e lo d i i p o p u l a r e româ n eşt i , g e r ma ne ,
m aghiare, ruseşti ş i scoţiene, pentru pian, cor, cor ş i pian sau pentru
diferite grupări de instrumente, melodiile - peste 400 prove nind d i n
-
colecţii folclorice a l e timpului. Printre studenţii săi d i n Viena s e numără

Marţia n Negrea şi Emil Rigler Dinu.
Celălalt muzician român cu care Emil Monţia studiază la Viena
este Ioan Scărlătescu. Tânărul titrat al Conservatorului din Bucureşti
în anul 1 882 şi al celui din Viena în anul 1 898 după ce funcţionează doi
ani ca dirijor al Capelei române din Paris ( instituţie în care a activat cu
trei decenii mai târziu, între 1 93 1 - 1 934, în t i mpul studenţiei la Schola
Cantoru m , compozitorul arădean, Nicolae Brânzeu), se întoarce în ţară
câteva luni, ca să revină apoi la Viena, unde îl întâlneşte Emil Monţia ,
care, î n timpul stagiului mili tar î i devine discipol. Scărlătescu î l va mai
avea p e Monţia elev peste 15 ani, în Bucureşt i , după t e rmi narea
războiulu i .
Cercetând m arele număr al compoz iţiilor l u i Scărlătescu (peste 150
lucrări din diferite genuri, i nstrumentale, vocale), observăm că foarte
multe dintre acestea sunt inspirate din folclor.
L i mbaju l creaţ i e i m o n ţ i e n e ş i - a început d eci desăvârşirea l a
izvoarele muzicii clasice, la ele acasă, î n p atria marilor clasici. I nfluenţa
acestor doi profesori , a d mi r atori a i creaţiei populare, care i nspi ră
numeroase din lucrările lor, potenţează zestrea folclorică din tinereţea
compozitorului Monţia.
Î ntre anii 1 905 - 1 906, îl găsim pe Emil Monţia făcându-şi practica
în avocatură la Tinca, Arad şi Lipova. În 1 906 se căsătoreşte cu tânăra
M arioara Doje din Lipova, o bine cunoscută pi anistă, îşi dă examenul
de avocat în anul 1 907, la Budapesta şi , conform A visului din 28 iunie,
acelaşi an, imprimat la Tipografi a P . Sântion din Ara d, îşi deschide
- 136 -
propria sa cancelarie advocaţială în c o m u n a Ş i r i a d i n Podgori a
Aradului, care va fi mai apoi loca li tatea sa adoptivă până l a sfârşitul
vieţi i .
Monţi a s-a imp l a ntat aici în solul fecund a l unor tradiţi i culturale,
care, în conglomeratul multi naţional a l I mperiului , îşi manifestase deja
prezenţa în istoria culturii transilvănene, făcându-se cunoscută, prin
legături directe, prin presa şi scrierile vremii . Şiria nu a reprezentat
pentru Monţia numai loca l i tatea fru mo asă , reşe d i n ţ ă de p lasă , cu
serviciile administrative în subordine, cu o judecătorie şi târg bianu a l ,
unde gravitau i nteresaţii d i n întreaga regiune, c u o harnică populaţie
ţ ă r ă n e a scă şi orga ni z a ţ i i de m eşt eşuga r i , înt r u n i te înt r - o u n i u n e
comunală d e b resle, c u însem nul u nui drapel, având efigi ile tuturor
ocupaţiilor specifice, şi, mai ales, localitatea unei efervescenţe culturale,
cu un cor de ţărani şi meşteşugari , cti torit şi condus de învăţătorul
Nicolae Ştefu , i a r după plecarea sa în Cuvi n , de î nvăţătoru l Alexiu
Doboş, cu o echipă de teatru care punea în scenă, - printre multele
piese - şi pe cele scrise de învăţătoarea local ă M aria Doboş, soţia
dirijorului, cu m i l itanţi pentru libertatea şi unitatea naţională (ca acei
m u l ţ i d i n t r e şirieni, care au înso ţ i t M e m o r an d u m u l la V i e n a ) ; şi
condeieri de talia lui Slavici, I o a n Russu Şiria n u , I u li u Tra i a n Mera,
care îşi înscriseseră cu glorie numele în i storia culturii româneşti.
Admirator al creaţiei populare, Monţia se stabilea în Şiria, comuna
podgoreană a celui care t ipărise la Viena - în chi a r a nu l n aşterii
compozitorului - tratatul etno logic - primul de l a n o i , Die Rumănen
in Ungarn Siebenbiirgen und der Bukovina - I . S l avici . Cu siguranţă
că M on ţ i a ci tise această mi n u n a t ă carte, cu v a l o r o a s e subl i n i e r i
e tnografice, bine cunoscu t ă pe a tu nci în capit a l a I mperiului.
Pentru o mare parte a românilor în afara accesibilităţii l iteraturii
în limba germană, cartea a rămas pe atunci mai puţin cunoscută (sau
chia r necunoscută), pentru că ea a fost tradusă abia în anii din urmă.
Greu ne putem închipui însă că, generaţii lor de ti neri care studiau la
Viena, nu le-a căzut în atenţie cartea compatriotului lor. Dar şi mai
incredibil ne-ar părea faptul că Mandicevschi , dascălul lui Monţi a di n
cap i t a l a imp e r i u l u i , a r fi o m i s să recom a n de e l evu l u i său c a r t e a
co nţinând noi ş i preţioase i nformaţii - inclusiv etnomuzicologice - a
prietenului său compatriot din Şiria. Pentru că în Die Rumănen in
- 137 -
Ungarn Siebenbiirgen und der Bukovina, Slavici - care, deşi li terat,
avea o bună pregătire muzica lă , prezintă unele genuri ale muzicii
noastre populare şi trăsăturil e lor speci fice, pe care abia peste decenii
le vor scoate în evidenţă etnomuzicologii profesionalizaţi (ex. atributele
defi nitorii a le doi nei propriuzi se, descrierea melodi i lor de joc, etc) .
Tot d i n Ş i r i a îşi t r ag o b â r ş i a dr. I o a n P e t r a n u , p ro fesor l a
Preparandia din Arad - acela care a trimis Academiei Române, spre
tipărire, colecţia sa , arădeană, de folclor li terar, lucrare pierdută înainte
de a vedea lumina tiparului ; a fiului acestuia, dr. Coriolan Petranu,
mai târziu profesor de i stori a artei l a Universitatea din Cluj, autorul
unor prestigioase lucrări în domeniu.
În anii premergători primului război mondia l , Monţia este deseori
convocat pentru concentrare la regimentul său din Ungvar, K. und K
Jnfanterieregiment Erzherzog Peter Ferdinand, nr. 66.
Cu gradul de Cadet îl găsim convocat în 1 i anuarie, 6 martie 1 906,
iunie 1 909 şi în continuare, ca locotenent, în 12 i a nuarie, 3 1 mai 1 9 1 1
şi 24 feb ruarie 1 9 1 3 .
Î n 1 9 14, Monţia este mobi lizat ş i trimis p e frontul galiţian. Î n 1 9 1 5,
o mare parte a ostaşilor din regimentele austro - ungare care luptau
aici, cad prizonieri l a ruşi. O d at ă cu aceştia este luat prizonier şi
locotenentul Emil Monţia .
Î n lagărele din Rusia, prizonierii români din Austro-U ngaria ( d i n
părţile Braşovului , Sibiului, Orăştiei, Banatu lui , Sătmarului , Bucovi nei,
p ă r ţ i l o r u n g u r e n e ) n u s e m a i s i m ţ e a u s u fl e t e ş t e s u b o rd o n a ţ i
regi mentelor lor şi nici guvernului d i n Viena, în frunte cu împăratul .
Î n virtutea acordului di ntre guvernu l român ş i cel rus, 2 0 d e ofiţeri
di n diferite lagăre - sub îndrumarea unei misiuni de delegaţi speciali
de la Bucureşti - se constituie în 7 comisii de mobilizare a prizonierilor,
pentru constituirea corpului voluntarilor români. Pe Monţia îl găsim în
comisia a şasea , împreună cu maiorul Victor Branişce . Mişcarea de
mobilizare este foarte grea, întrucât cei aproxi ma tiv 22. 500 prizoni eri
erau răspândiţi prin diferite lagăre şi legăturile di ntre ele întâmpinau
serioase dificultăţi. Pe de-o parte, aşa cum reiese dintr-un raport al lui
Emi l Monţia către Statul M ajor al Corpului de Voluntari români din
23 august 1 9 1 7, prizo nierii români erau împreună cu cei de a l te
-
naţionalităţi, care nu nutreau senti mente ro mâneşti; pe de a l tă parte,

- 1 38 -
marii propri etari de pământ contracarau operaţiile mobilizări i , întrucâ t
observând că prizonierii români sunt buni gospodari , harnici şi ci nstiţi
(adesea şi cheile locui nţelor erau lăsate pe mâna lor), nu puteau renunţa
prea uşor la mâna garantată - dar mai ales gratuită - de lucru . U neori,
î n t rece.au m ă s u ri l e co m p o r t a m e n t u lui aspru cu p r i z o n i e r i i c a r e
in tenţionau să-i părăsească.
Odată cu intrarea României în război , în august 1 9 1 6, un soare
nou luminează un românesc ideal de veacuri şi în lumea prizonieri lor
din Rusi a începe freamătul participării la luptă ală turi de fraţii lor de
peste Carpaţi .
Voluntarii români erau concentraţi în lagăru l de la Darni ţa, l â ngă
Kiev.
Unităţi disparate de voluntari români transilvăneni sosesc la I aşi încă
din 1 9 17, spre a lua parte la luptele de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz.
În timp ce era în Kiev, Monţia nu rămâne în a fara preocu părilor
muzicale . După cum avea să scri e mai târziu, e l cântă aici la vioara a
doua, u n an şi jumătate, în orchestra operei din Kiev şi conco m i t e nt , i a
lecţii d e m uzică ruse ască d e l a d i r ectorul conservatorului l o ca l ,
profesorul Kanevţov. Î n virtutea conoştinţelor dobândite aici şi u t i lizând
m a t e r i a l u l fo lcloric a d u n a t î n zonă, scri e Suita rusească p e n tru
orchestră, care se prezintă în concerte, chiar a tunci , de câteva o r i , d e
către formaţii i nstrumentale particulare.
Din luna mai 1 9 1 8 , îl găsim pe Emil Monţia în comand a m e ntul
Corpului de Voluntari ardeleni şi bucovineni la I aşi cu gradul de căpitan.
Peste o lună, într-un proces verba l de p redare-preluare a a rhivei
corpului voluntarilor români, datat I aşi, 14 iunie 1 9 1 8, căpitanul Emil
Monţia figurează ca şef al Serviciului prizonierilor din Kiev.
Î n 14 noiembrie 1 9 1 8 conform ordinului 327 I 1 3 noiembrie acelaşi
an, emis de serviciu l central al Corpului voluntarilor români , Monţia
pleacă în i nteres de serviciu din I aşi , în Transilvania, pe o rută „la libera
sa alegere " , pri n Câi ne ni sau Predeal, pe orice traseu, trebu i n d să se
întoarcă după termi narea misiunii , la Bucureşti .
D eci Monţia se a flă în Iaşi între a doua jumătate a lunii m artie
1 9 1 8 şi pri ma jumătate a lui noiembrie acelaşi an - timp în care a studiat,
aşa cu m ne spune într-o autobiografi e , compoziţia cu Eduard Caudella,
directorul Conservatorului din acest oraş.
- 1 39 -
Deplasarea în Transi lvania are drept ţel participarea la lucrări le
de pregătire ale Marii Adunări de la Alba Iulia, unde Monţia împreună
cu ţăranul şirian Nicolae Lăzărescu ( 1 864- 1 934) este ales în Marele
Sfat Naţional Român - înfi i n ţat la propunerea lui Vasil e Goldiş - care
avea menirea să reprezinte naţiunea română din Transilvania,, Banat
şi Ţara u ngurească faţă de toate naţiunile lumi i . Membrii e i aveau să
se întrunească în şedinţă de lucru a doua zi, în 2 decembrie.
Î ntors la Bucureşti, Monţia va rămâne puţin în capitală, p entru că
în 1 9 martie, în Sibiu - sediul com andamentului Corpului voluntarilor
români şi a l Consiliului Dirige n t , forul suprem parl a m e n tar, care
conduce Transilvani a până la unirea defi nitivă cu ţara - este ales, la
data de m ai sus, împreună cu Petru Poro u ţ i u , co n s i l i e r pe l ângă
Minist erul agriculturii şi comerţului. Această funcţie şi-o va păstra mai
apoi şi î n B ucureşti după con s t i t u i re a pri m u lu i guvern român al
Rom â niei întregi t e .
Î n perioada 1 9 1 9 - 1 924 Monţia se stabileşte în Bucureşt i , unde îl
reîntâlneşte pe Ioan Scărlătescu, pe care îl cunoscuse în t i mpul stagiului
m i l it a r l a Vi e n a . Î n a ceşti ani p â n ă l a moartea sa în 1 922, I oa n
Scărlătescu ţ i n e cursuri muzicale pe care le audiază, printre alţii ,
Alexandru B ilciurescu, Sandu Albu, I oan Borgovan, Emil Rigler-Dinu
şi Emil Monţia.
Amintiri i lui I oan Scărlătescu, Monţia îi va păstra un adevărat cult.
Î n 3 decembrie 1 932, fostul său elev din Şiria se adresează Comitetului
Societăţii Compozitori lor Români din Bucureşti, cu propunerea de a
se ri9ka u n monument la mormântul, a flat în părăsire în ci mitirul Belu,
al regretatului Ioan Scărlătescu, subliniind totodată că dânsul a şi luat
legătura în acest sens cu un sculptor care să-l lucreze în lemn.
În acestă perioadă, Monţia i ntră în cercurile marilor noştri oameni
de muzică, luând parte împreună cu ei la fondarea unor i nstituţii , cum
a fost Opera din Bucureşti ,' iar mai târziu - în p reajma celui de-al doilea
război mondial - şi a celei di n Ti mişoara.
După ce, în decembrie 1 920, i a fii nţă primul nucleu al Societăţii
Compozi tori lor Români , în 1 923 i nstituţia e legalizată de tribunalul
din Bucureşti . În lista membrilor care - reproducâ nd expresia din actul
resp ec tiv - au co n s t i t u i t i ns t i t u ţ i a cu n u m e l e de S O CI ETAT EA
COMPOZITO RI LO R ROMÂNI , figurează şi numele lui Emil Monţia.
- 1 40 -
Cred că e important să subliniem că, în frun tea Comi tetului d e
conducere a Societăţi i , figura numele l u i George Enescu , î n funcţi a de
preşedi nte, iar ca secre tar, cel a l lui Constantin Brăi loiu - sava n t u l ,
care, î n acei a n i ( 1 928) , a înzestrat noua i nstituţie c u o arhivă fonografică
d e folclor, fi ind cu noscut mai apoi în întrega l u m e ca „pări nt e al
etnomuzicologiei".
D u b l â n du-şi laborios profesia d e avocat cu pasiunea cu legerii
folclorice şi compoz i ţi e i , Emi l Monţia înscrie , d e aici d i n Şiria, unde se
reîntoarce din 1 927, pagi ni valoroase în istoria muzicii româneşti. Î n
t i mpul liber p e care i-l lăs.a ocupaţia d e avocat, Monţia pornea în
călătorie prin satele crişene şi bănăţene, notând sute şi sute de melodii
populare.
Ofi cialmente, profesia de folclorist este o creaţie a ani lor noştri . Î n
p erioada primelor începu turi a l e culegeri lor fo lclori ce, sfi nţi t ă cu
mireasma de ceară a ci l indri lor d e fonograf, exista doar profesia de
credinţă a p asionaţilor. D i n tre aceştia făcea parte cu a leasă demnitate
şi Emil M onţia, alături d e G h eoghe Dima, Dumitru Kiriac, I o n Vidu,
Tiberiu B rediceanu, Sabin Drăgoi , Nico lae Ursu.
Din timpul copilăriei din Şicuia natal ă - u nde, în mijlocul ţăranilor,
a învăţat multe din câtecele poporu lui, mai târziu şi vioara - până în
anii de munte falnic, ai senectuţii înaintate şi înţelepte de aici din Şiria,
Monţia a i ubit şi cultivat cu pasiune folclorică - această iubită care nu
m-a părăsit de aproape 80 de ani - c u m mărturisea într-un i nterviu
acordat unui poet cu câteva zile înainte de moarte.
Emil M o n ţ i a nu a urmat, ca e l ev sau s t ud e n t înscris, şco l i d e
specialitate muzicală. Pe u n d e anii vieţii l-au purt a t , încă din fraged ă
tinereţe, vrăjit de dragostea faţă de lumea mirifică a muzici i , Monţia s
a strădu i t să înveţe acolo unde a avut sau şi-a putut crea ocazia.
Muzicianul Monţia a apărut în lume la cumpăna a două veacuri de
hotărâtoare emancipare politică şi culturală, în care îşi are izvoarele
şcoala noastră de muzică naţională, printre ctitorii căreia se numără,
conti nuînd strădaniile u nor vrednici înaintaşi.
Fără a se încadra în coordonatele unei muzici savante - care pri nd e
a înflori ş i la noi în acest început de secol s u b pa tro najul genial al
marelui G eorge Enescu - crea ţia lui Monţia este simplă, directă, avf in d
prin si nce ritatea sa, în lumea comunităţii noast re d e aspiraţii, haru l
- 141 -
m a rei accesi b i l i t ă ţ i . Aceste a t r i b u t e fa c d i n muzica l u i M o n ţ i a
i n s t r u m e n t u l s p i r i t u a l , care e m o ţ i o n e a z ă l u m e a ascu l t ă to r i l o r ,
captivându-i p e linia p roprii lor lor aspiraţii şi virtuţi.
Nimbul melodei folclorice, cu atributele sale defi ni torii, vizibile
sau ascunse, esenţializează aproape întrega creaţie muzicală a lui Emil
Monţi a . Chiar dacă e vorba de lucrările sale, în care nu ci tează melosul
folcloric, acestea, la o analiză mai profundă, trădează pri ncipi i le şi
modalităţile proliferatoare ale melodiei noastre popu lare ( repetarea
simplă, radical - flexionată, anadiploza, precum şi celelalte ipostaze
ale repetări i : secvenţa, progres i a , transpu nerea l a cvi ntă). Atât de
organic au intrat în firea compozitorului învăţămintele deprinse de la primul
şi cel mai mare dascăl al său, care a fost poporul cu cântecele sale.
Di n anii adolescenţei, din Şicu i a natală, cînd a pus pe note cântecu l
Mândră, mândruliţa mea, până l a finea vieţi i , p relucrarea melodiei
populare, sub forma cântecului propriu zis, al celui doinit, de joc, de
nuntă, de cătănie, liedul, romanţei, colindei, au ocupat locul de seamă
în creaţia muzicală. Cea mai mare parte a materialului cules a fost
prelucrat pentru voce şi pian, cor, i ar unele pentru vioară şi pian sau
pentru orchestră. Cântecele folclorice sunt aranjate în formă de cuplu,
constituit dintr-un cântec lent, doinit sau cvasi doi nit, urmat de un al
doilea, giocoso, adică aşa cum, obişnuit , se observă în practica popo�ului
de la ţară, care alungă aleanul unui cântec prin m işcarea vioaie a unei
melodii de joc.
Î ncă de la înfiinţarea sa, în 1 920, Societatea Compoz itorilor Români,
din care făcea parte şi Emi l Monţia , ca membru fondator, şi-a fixat în
programul de activi tate să cerceteze cu dragoste cântecul poporului
nostru. La propunerea secretaru lui Constantin Brăi loi u , din 1 925,
Societatea a instituit un concurs, cu premii pentru culegeri folclorice.
Monţia a prezentat atunci prima sa colecţie de 1 1 1 melodii populare
din Ardeal şi B a n a t . Î mpreună cu Tiberi u Brediceanu (şi dânsul
participant cu 810 cântece şi jocuri din Banat) , Monţia a renunţat atunci
la premierea în bani, în favoarea celoralţi cinci concurenţi.
Cu excepţia a trei di ntre aceste 111 culegeri, pub licate în 1 927 de
Societatea Compozitorilor Român i , cu o prezentare a lui Const antin
Brăiloiu, în broşura JO cântece populare, selecţionate din materialele
concursului, colec_ţia lui Monţia a rămas până acu m needitată.
- 1 42 -
O următoare colecţi e, de 121 doine şi cântece poporale româneşti:
aranjate pentru voce şipian -la fel , needitată până în prezent - a fost
dedicată lui George Enescu, în 1 93 1 , la împlinirea a cin cizeci de ani de
viaţă a acestui a, aşa cum rezultă dintr-o însemnare a lui Monţia pe o
foaie cu titluri le pieselor. Ştim, că Monţia p ăstra o cord i a l ă amici ţie cu
m a re l e E n e scu , înce pând di n 1 9 1 8 , de l a I aşi ş i B u cu r e şt i . D i n
repertoriul concertelor lui George Enescu (precum ş i a a ltor i nterpreţi
cu m a fost S andu Albu), făceau frecvent parte piese p e n tru vioară şi
pian din compoziţiile lui Emil Monţia.
Colecţia 202 doine şi.cântece poporale pentru voce şi pian este de
asemenea needitată.
Din culegerile sale de 1 1 0 colinde (din zona arădeană a Munţilor
Apuseni, câmpia şi podgori a Aradului) , ara njate pentru voce şi pian au
fost editate doar două caiete.
Pe parcursul anilor, au fost tipărite i n d ividual u n număr apreciabil
di n mănunchiurile de compoziţi i : 101 romanţe şi cântece eroice pentru
voce şi pian şi 23 cântece, compoziţii proprii pentru voce şi pian.
Piesele acestor două colecţii sun t scrise de M onţia p e versurile
poeţi lor: Mihai Eminescu, George Coşbuc, Ş t . O . I osif, O .Goga, Maria
Cunţan, Vi ntilă Russu Şirianu, Alexa ndru Stamatiad, Petre Pascu,
Vlaicu Bârna, Lucian Emandi ş.a. Numai p e versuri ie lui Eminescu
are câteva zeci de astfe l de compoziţi i . Cântece sale pentru voce şi
pian sunt eminamente în stil românesc, fii nd scrise în a m b i anţa şco l i i
muzicale naţionale. Din cele 230 cântece, s-au editat pe p arcursul ani lor,
la Diecezana Arad, 7 caiete iar la Editura muzicală, în 1 962, broşura
Cântece alese.
Î n iunie 1 889, Monţia avea şapte ani şi jumătate, când, în casa popii
din Şicuia - tatăl său - auzea vorbindu-se despre Luceafărul care cădea,
săgeată în vâl tori le mări lor, spre a se ridica de acolo, Făt-Frumos, prin ţ
suav, î n eterni tatea ceriurilor mirifice ale poeziei noastre.
În cugetul său de copil receptiv, vii torul compozitor, va păstra toată
viaţa sublima amintire.
Î n plină putere creatoare, Monţia sfi n ţeşte această ami ntire, scrii nd
pe versurile lui Emi nescu , peste douăzeci de li eduri , publicate, parte
în ci nci din cele şapte caiete: Re verie, Se bate miezul nopţii, Codrule,
codruţule, Dorinţa, Somnoroase păsărele, în timp ce, celelalte, sunt
- 1 43 -
încorporate în operele sale, unde constituie textele ari i lor sau duetelor.
Dintre acestea, a m i n t i m : Vin la sânu-m i , din opera „ Fata de la Cozia ",
înregistrat pe un disc de patefo n în cel de-al treilea deceniu, de tenorul
Arnoldo Georgewski, solist la Opera din Bucureşti , De-aşi avea, din
opera „ Ileana" arie i n t e rpretată şi înregi strată d e baritonul E m i l
Rotundu, solist a l operei d i n Timişoara, precum şi „Pe aceeaşi ulicioară'�
din opera amintită, în i nterpretarea şi înr egistrarea tenoru lui Mi rcea
Emandi, de la aceeaşi Operă, sub bagheta dirijorului Nicolae Boboc.
Creaţia monţiană mai nu mără, fără să fie editate, colecţi i l e : 21
bucăţi pentru vioară şi pian, 10 suite de c.ântece poporale pentru
orchestră mare, muzica de balet Frumoasa Irina pe versuri de Şt. O .
I osi f, precum şi cele 5 opere: Ileana, Fa ta de la Cozia, Haiducul Cercel,
Moştenitorul şi Peştera din munţi. Lista de mai sus a creaţiei sale se
întregeşte cu m u l t e coruri , m i n i a t u ri p e ntru vi o a r ă , vi olo ncel cu
acompaniament d e pian sau de orchestră.
Prima sa operă, Ileana, a fost concepută de compozitor în timpul
prizonieratului din Rusia , când cânta, ca violonist, în orchestra Operei
kieven e şi lua lecţii de l a directorul conservatorului de aici . A fost
defi n i tivată în ţară după înfăptuirea U nirii celei mari. Din spusele
Maestrului, în 1 957, uvertura operei s-a cântat de mai multe ori încă
din timpul prizonieratului, la un teatru particular, împreună cu Suita
rusească , scrisă tot atu nci pe teme folclorice ucrai niene.
I n spirată din viaţa satului transilvănean, opera „ I leana" îşi ţese
conflictul dramatic din poziţiile a ntagoniste a două familii, situaţie,
care frânge două iubiri : I leana e fiica o mului bogat, Petru Doria , iar
Ionel, student, fiu l ţăranulu i sărac Tudor Brusture. Deznodământul e
fat a l : I leana se căsătoreşte fără voi a sa, cu cineva de rangul ei socia l ,
i a r I o n e l , deznădăjduit, se sinucide, aruncându-se într-un lac.
Opera Ileana nu a fost prezentată în întregime pe scenă. Fragmente
din ea au fost executate şi imprimate de colectivul Operei din Timişoara
şi transmise în mai multe rânduri prin posturi le noastre d e radio.
Tot în acei ani, Monţia a început să lucreze la opera sa comică în
trei acte Moştenitorul, inspirată din vi aţa un ui sat fru n taş din părţile
Aradului . Ea a fost definitivată m ai târziu, peste trei dece nii. Pe un
l i b r e t m a i v e c h i , b ă t u t la m a ş i n ă , M o n ţ i a t r e c e cu c e r n e a l ă
corect u ra : t i mpul acţiuni i, anul 1 930.
- 144 -
O următoare operă, Haiducul Cercel, dramă muzicală în trei acte,
îşi ţese acţiunea tot în mediul vieţii de la ţară. Relaţi i le con flictuale ale
dra mei - ca şi Ileana - rezultă fatal din barierele greu de trecu t dintre
poziţiile de oameni bogaţi şi săraci din satele noastre d e o d i n ioară.
Cercel, argat în casa fetei boga t e , Dorina, ucide pe tatăl acesteia,
dispreţuitorul George Fagure, şi fuge, deven i n d căpitan de hai duci .
Opera Peştera din muni (sau Minunea din Efes) în patru acte, dezvoltă
ţ
dramatic-muzical o legendă de pe timpul împăratului roman Decius.

Dar opera care încoronează ciclul surorilor ei mon�ene, impunându-se
c e l mai m u l t atenţi e i publice, p r i n n i mb u l i nspiraţiei s a l e d i n tr-o
înflăcărată legendă din istoria neamului - simbioză între iubire şi vitejia
ostăşească - precu m şi. prin realizarea e i muzicală aparte, este poemul
lirico-dramatic, în trei acte, Fata de la Cozia. Libretul operei scris de
Monţia -are ca bază de i nspi raţie, cu unele i ntervenţii şi modificări,
poezia cu acelaşi nume a lui D i m itrie Bolintineanu.
Fata orfană I ri n a , nepoata răzeşului Moş Gavrilă, este iubita lui
Dorin , fiu l lui Vlad Ţepeş, domnul Munteniei. Tânăru l vlăstar domn esc
p leacă, în fruntea oştirii muntene, în război contra turcilor care au
i nvadat ţara. Nu vrea s-o ia însă şi pe I ri n a , care cere i nsistent să
participe l a luptă împreună cu dânsu l . La care, fata îmbrăcând hainele
de oştean ale decedatului e i tată, i a parte în război travestit ă în oşteanul
Irimie, sub comanda căpitanului Udrea. Î n lupta decisivă, I ri n a ucide
pe Paşa, comandantul oştirii turceşti , în momentul când acesta vrea să
calce cu copitele calului pe Dorin . Finis coronat opus-u l poemului e
e nt uziasmant, domnul ţării , Vlad Ţepeş binecuvântând două cununi i :
p e fiul său Dorin cu I ri n a ş i a ficei sale Chira, cu iubitul e i U drea.
Autoru l a întregi t lucrarea cu versuril e lui Eminescu Iubind în taină . , . .
pentru duetul Irina-Dorin şi ale lui H Heine, În prea frumoasa Jună

mai pentru terţetul Irina-Dorin-Piţiguş.
Cităm revista Radiofonia din 6 martie 1 932, cu ocaz i a transmiterii
operei fata de la Cozia la postul de radio Bucureşt i : E vorba de prima
audiţie a unei opere originale de longue haleine - o operă În trei acte
„ Fa ta de la Lozia " - datorită unui distins compozitor bănăţean, Emil
Man/ia. Poemul a fost in terpreta t de o seamă de valoroşi solişti
bucureş_teniprinlre care: Valentina Creţoiu, Nicolae Secăreanu, Robert
�'chilton ş. a. , sub bagheta fui Carlo Brunetti
- 1 45 -
Î n 1 936, a fost reprezentată pe sce na Operei di n Cluj, spectacolul
fiind transmis de către postul radio Bucureşti.
Tra tarea m elodică a operelor lui Emil Monţia e plină de graţie
romantică, în limbaj simplu în care abundă melodia populară sau în
stilul acesteia, înveşmânt area armonică şi orchestrală fi i n d cea de
tinereţe a clasicismului muzical.
Pentru a contribui l a îmbunătăţirea învăţământului muzical din
şcolile noastre elementare cu cântece care conţin motivele principale
ale specificului românesc, M o n ţ i a e d i tează în 1 94 1 împreună cu
i nstitutorul arădean I . D. Ungureanu, manualul Cântul nostru, pe care
îl înzestrează cu 1 0 1 piese melodice şi corale , repartizate pe fiecare
din cele 7 clase şcolare.
Textul libretelor, precum şi ale multor cântece în stil popular scrise
de Monţia fără mari pretenţii poetice, primesc un p lus de valoare în
muzica sa.
Romanţele şi cântece sale, m u l t apropri a t e d e fi rea melodiei
populare, au u n eori o expa nsivi tate duioasă, ca un zâmbet printre
lacrimi, ca o lină p loaie cu soare ( Bădişoru-i dus departe, Murguleţ
căluţul meu, Spune-mi codrule vecine, Duce-m-aş şi tot m-aş duce) .
Alteori, acestea au ţinuta expansivă a însoritelor cântece de biruinţă,
cum e de exemplu La fântâna cu găleată, atât de bine cunoscută în ţară
cât şi peste hotare, în interpretarea unor mari cântăreţi de odinioară şi
de astăzi .
Creaţia sa muzicală a fost îmbrăţişată de i nterpreţi binecunoscuţi ,
de mare pestigiu ca: George Folescu , Jean Atanasiu, Alexandru Lupescu ,
Lucreţia Enescu , Nicolae Secăreanu , i ar mai târziu de Arta Florescu şi
M ircea Ema n d i , î n fo noteci p ă s t r â d u - se înregi s t r a t e nu meroase
compoziţii semnate de Emil Monţia.
Prin creaţia sa, i nspirată din muzica de aur a poporului şi din i storia
pa trie i , prin p asiunea cu care i s-a dăruit, şirianul Emil Monţia se
numără printre cti torii de valoare ai şcolii muzicale naţionale româneşti.
- 1 46 -
Emil Monţia (primul din stânga, sus) împreună cu un grup de prieteni
printre care şi Triton Lugojan (al doilea din stânga) .
Casa lui Emil Monţia de sub poala Cetăţii (Şiria)
- 1 47 -
C u legerile folclorice ale l ui
B e l a Bart 6 k în j udeţu l Arad
-au împlinit, în 25 martie 1 996, o sutăcincisprezece ani de la

naşterea marelui etnomuzicolog şi compozitor Bela Bart6k.
Î n secolul trecut, intelectualitatea Europei, ca niciodată până
atunci, se apleacă spre studiul culturii populare. I nteresul creşte
începând, în special, cu a doua jumătate a veacului, când privirile unor
oameni de muzică sunt atrase de tezaurul melodiei populare. Î n cele mai
multe cazuri, producţiunea folclorică, atât cea literară cât şi muzicală, a
fost tratată atunci cu intervenţii estetizante, în ciuda faptului că ţărănimea,
zămislitoarea ei, îşi are propriile criterii artistice.
Sfârşitul secuiului al XIX-iea şi zorii celui următor sunt marcate de
primele culegeri documentare de melodii popu l are, întreprinse în
această p arte a Europei.
Î n 1 8 9 0 , B el a V i car cu l e g e c â n t e c e p o p u l a r e î n U n g a r i a ,
înregistrându-le cu fonografu l 1 , noua metodă de culegere are avantajul
de a reda piesele cu întreaga lor speci ficitate.
În 1 899, arădea.nul Gheorghe Alex iei , fost profesor la Universitatea
din Budapesta, publică în capi tala U ngariei un vo lum de culegeri
folclorice li terare înregistrate în parte cu fonografu12.
În România, culegerilor cu fo nografu l le dă curs în 1 908 Pompiliu
Pârvescu ( Hora din Cartai, cu 63 melodi i), urmat mai apoi de o întreagă
- 148 -
pleiadă de cercetători , în fru nte cu Constantin Brăiloiu, co ntemporan
şi mare prieten a l muzicianului maghi ar Bela Bart6k.
I nspirat de dragostea pe ntru creaţia folclorică muzicală maghiară
şi a multor popoare din centru l , estul şi sud-estul Europei, pri ntre care
şi cea a r o m â n i l o r tra nsi lvă n e n i , B a rt6k - a l ă turi d e co l eg u l şi
colaboratorul său, Kodaly - se aliniază printre marii cti tori de şcoli
muzÎcale naţjonale ale lumi i .
Pentru descifrarea şi cunoaşterea li mbajelor muzicale ţărăneşti, a
esenţelor lor generale şi permanente, călăuzi toare spre preţioase studii
etnomuzico logice comparative, Bart6k s-a apucat clar văz ător, încă din
anii tinereţii - după cu m relatează Kodaly3 - să culeagă şi să studieze,
pe lângă folclorul muzical a l maghiari lor, pe cel al a ltor popoare,
învăţând totodată şi l i mbile acestora: în 1 906 slovaca, în 1 908 româna,
în 1 9 1 2 rusa4, în 1 9 1 3 araba, în 1 938 turca - şi altele - dovedindu-se a
fi şi un pasionat poliglot.
Timp de zece ani a cules folclor românesc în Transilvania şi Bana t5,
studi i nd cu pricep e r e , p erseveren ţ ă şi pasi u n e , graiurile folclorice
muzicale de aci . Materialul adunat a apărut în timpul vieţii în colecţii l e :
J. Cântece populare româneştÎ dÎn comÎtatul B1nor, Bucureşti , 1 9 1 3 .
2. VolksmusÎk der Rumănen von Maramureş, Mi.inchen, 1 923.
3.MelodÎen der RumănÎschen CoHnde, Viena, 1 935, iar post mort e m ,
cel e t rei vo lume RumanÎan Folk MusÎc (pri m u l c u melodii instru
mentale, al doilea cu folclor muzical vocal şi a l treilea cu t extele
volumului doi ) , Haga, 1 967. Acestora li se a lătură u n mare număr de
scrieri şi conferinţe despre muzica populară românească (DÎalectul
muzkalal românÎlor djn Hunedoara 1 914, MuzÎca populară românească
1 93 1 , 1 933, 1 935 , MuzÎCa populară maghÎară şÎ cea românească 1 934,
Cerce tărÎ de m uzică populară În UngarÎa 1 928, Folclorul muzkal
comparat 1 9 1 2 e tc. ) .
Piesele colecţiilor i-au servit c a material d e i nspiraţie pentru u n
mare număr de compoziţi i . C ă folclorul românesc l - a i nteresat î n cea
mai mare măsură, o demonstrează co mpoziţii l e sale pe teme de jocuri ,
cântece şi co linde, notate în nordul Transi lvaniei : PÎesă valahă pentru
pÎan 1 890, DansurÎpopulare româneştÎpentru orchestră 1 9 1 7; DansurÎ
ardeleneştÎ 1 93 1 , Două dansurÎ româneştÎ pen tru pÎan 1 908 - 1 9 10;
DansurÎ populare româneştÎpentru pÎan 1 91 5 ; CoiÎnde româneştÎpentru
- 1 49 -
pian 1 9 15 ; Nouă cântece populare româneştipentru cor a capei/a 1 9 1 5 ,
Cantata profana, 1 930, i nspirată d i n tr-o colindă dela noi6, precum şi
Concertul pentru violă şi orchestră, 1 945 , scris pe patul de moarte, la
New York, dar neterminat.
Cei ce examinează colecţii le b art6kiene de folclor nu pot să nu fie
impresionaţi de migala transcrierilor melodice, caligrafierea cu multă
grijă şi înfăţişarea exemplară a pronunţiei fonetice provinci ale.
Bart6k şi-a efectuat culegerile în părţile arădene în două campanii :
prima î n marti e 1 9 1 2, î n nordul B anatului, în loca l i tatea Seci a n i ,
Satchinez, Murani şi Mănăştur - aceasta din u r m ă aparţinând astăzi
judeţului Arad. Culegerile au avut loc după ce, în luna precedentă,
i nvestigase în Bihor, Luncşoara, B u lzu l , Lorăul, G roşii - ca în apri lie
să continue înregistrările în judeţul Mureş (Voi nicen i , Lechincioara)
şi Satu Mare (Turţ, Racşa).
Din Mănăştur, Bart6k a cules p iese i nstrumentale de l a l ău tarul
M i h a i S c h i t ovici : m e l o d i i de j o c ( P e p i c i o r , D e - nt o r s , B ra d u l ,
Ţigănească ) , repertoriu p ăstoresc ( P ăcurarul când a pierdut o i l e ,
Păcurarul când a găsit oile), repertoriu de nuntă (Când merg l a biserică
cu mireasa), al sărbă torilor de iarnă (Jocul Turcii ) şi folclor muzical
vocal: cântece propriu-zise, colinde şi un cântec de stea, cele mai multe
de l a Lina Trandafir, câteva de la fat a Pauli na Petriţă şi celelalte de l a
i nformatori pe care î i numeşte: un o m (dascăl), o fată, feciori şi o fat ă ,
fet e . Î n total 27 de p i ese, pub licate în Melodien der Rumiinischen
Colinde şi cele trei volume Rumanian Folk Music.
A doua campanie arădeană, cea di n 1 9 1 7 după cum rezultă dintr
-
o scrisoare 7 - face parte di ntr-o culegere proiectată i niţial pentru Bihor

pe la începutul lunii iulie, Bart6k avându-l ca însoţitor pe dirijorul i talian
Egisto Tango. Dar, după cum reiese din tr-o următoare scrisoare8, planul
s-a modificat, deplasarea pentru cul egeri având întâi loc în judeţul Arad:
Azi (Bart6k, n.n.) a plecat la Săvârşin, de acolo se duce la sora lui
pentru una - două zile şi pe la 18-19 ar ajunge (cu Tango) la Urviş.
Cât timp au durat deci culegerile lui Bart6k, în acestă lună, în judeţul
Arad?
Dacă ţinem seama de scrisoarea soţiei lui Bart6k, conchidem că
înregistrările au fost realizate cu aproximaţie între 8 şi 1 6 iulie, deci
înt r- u n răst i mp de opt z i le - p o a t e nouă - în care se cupr i n d şi
- 150 -
deplasările în loca l i tăţile de culegere. Cert e ca m 1 2 i u l i e - data
s ă r b ă t o r i r i i S fâ n t u l u i P e t r u , e ch i va l e n t ă cu 2 9 i u n i e , în s t i l u l
calendaristic vechi - aşa cum rezultă din i nvestigaţiile subsem natului
pe valea Mureşului, Bart6k a cules în Săvârşin 9 • Fiind sărbătoare şi
având în consecinţă mulţi informatori disponibili, B art6k a făcut aci cu
fonograful său peste 50 de înregistrări de m e lodi i . Î n acea z i - după
cum ne spun e Aurelia Vane în 1 974 , prezentă şi dânsa a t unci l a
înregistrări - Bart6k a cules de la mulţi i n formatori (peste 25), veniţi şi
din satele apropiate.
U n ele relatări ale Aure li ei Vane, aşa după cum vom vedea pe
parcursul acestei expuneri, ne îndrituiesc să presupunem că cei doi
muzici e ni , găzduiţi în familia învăţătorului G ivulescu, au stat în judeţ
până către sfârşitul lunii, când au plecat în B ihor.
Reproducem din Ferencz Laszlo, Bart6k, Scrisori volumul I, p ag.
1 14, subsol 3, explicaţia: „ Excursi a plănu i t ă ( deplasarea în- B ihor n . n . )
a avut loc, dar Tango îmbolnăvindu-se după câteva zile d e tifos, a trebui t
s ă s e retragă l a Beiuş, unde a fost îngrij i t d e familia Buşiţia, î n timp ce
Bart6k îşi con t i nuă culegerile în Dumbrăviţa de Codru". Portretul în
creion, pe care Buşiţia l-a făcut oaspetelui, poartă următo are i nscripţie:
Egisto Tango, director la Opera din Budapesta, a zăcut la mine bolna v
de tifos. A venit şi a stat câte va zile şi la Isaia Marele - cu Bela Bart6k,
compozitorul, la Urviş, Beiuş 29. 07. 191 7, Buşiţia.
După cum se ştie, această a doua campanie de culegeri a lui Bart6k,
din iulie 1 9 17 , este şi ultima în Transi lvania, cea d i n urmă localitate
unde a lucrat fiind Dumbrăviţa de Codru 1 0 .
După u n i nt erval de timp, în care nu a · mai efectuat culegeri în
Transilvania, B art6k şi-a dorit această descin dere folcloristică, după
cum însuşi s-a exprimat într-o scrisoare 11 : Mi-e aşa de dor de un cântecel
românesc sau o vorbă românească.
Î n prejma mai sus ami ntitei zile de 1 2 iulie 1 9 1 7 , Bart6k a lucrat cu
informatori di n încă cinci localităţi din acestă zon ă : Valea Mare, dincolo
de p o du l peste Mureş 12, Troaş şi Pârneşti , ( a m b e le spre nord de
Săvârşi n , pe două fermecătoare văi , în inima Munţilor Zărandulu i ) ,
Toc şi Petriş, l a câţiva ki lometri p e Mureş î n sus, înspre Z a m . S e poate
presupune - pe baza informaţiei Aureliei Vane - că Bart6k a mai lucrat
cu unii di ntre aceştia şi în 1 2 iulie în Săvârşin:
- 151 -
De acestă campanie din 1 9 1 7 în judeţul Arad mai ţin ce rce tările
din câ teva locali tăţi relativ depărtate între ele. Acestea sunt: Mânerău
(satu l natal a l compozi toru lui Ion Vidu ) , peste munte d e Săvârşi n, în
valea Crişului Alb, Moneasa, în Munţii Codrului, aproape de demarcaţia
cu Bi horu l , Socodor, în câmpia amintitei văi , oraşu l Arad şi actuala sa
suburbie M i călac a , pe atu nci comună aparte. Mai trebuiesc menţionate
aci încă două localităţi în care a lucrat 1 3 : Nădlacu l , din câmpia Aradului
şi Vinga, l a sud de acest oraş, pe şoseaua către Timişoara; în colecţii l e
b a r t 6 k i e n e d e fo l c l o r r o m â n e sc n u fi gurează î n s ă p i e s e d e aci .
Presupunem că din prima local i tate a cu les creaţii slovace , iar din a
doua bu lgăreşti. O a treia localitate arădeană trecută în bibliografia
bart6k i a n ă 1 3 , dar n e i d e n t i fi c a t ă p ri n tre c u l egeri l e r o m â n eşti <l i n
amintitele volume, este Vărădia de Mureş, aproape d e Săvârşin.
În total 15 locali tăţi arădene, în ambele e tape.
Este foarte probabi l că B art6k nu s-a mai deplasat în Moneasa şi
Socodor, i nformatorii chestionaţi din aceste două local i tăţi (din prima,
Mihai Poşa, cu patru piese, iar din a doua G heorghe Junc, doar cu o
colindă), întâlni ndu-i cătan e în Arad - localitate a regimentului de
atunci 33 I nfanterie - de unde folcloristul a mai notat opt bucăţi , tot de
la cătane , iar din Micălaca - azi încorporată în oraş, după cum am
văzut mai sus - o colindă de la un fecior.
Cum se explică faptul că un p lan de culegere în Bihor, pregătit cu o
lună înainte , a fost amânat, antepunându-i-se deplasarea în judeţul
Arad?
Î ndată după p lanificarea excursiei de lucru în zona beiuşană, Bart6k
face cunoştinţă mai îndeaproape cu studentul său, absolvent al anului
întâi de la Academia de muzică din Budapesta, Cornel G ivulescu - fiul
învăţătorului Protasie Givulescu din Săvârşi n - care îl i nvi tă pentru
culegeri în regiunea sa natală. Lui Bart6k îi surâde această i nvi taţie în
Săvârşin, zonă bogată în tradi ţii folclorice , mai ales că, dispensat de
solici tări le obişnui telor recomandăn" în localităţi le culegerilor, avea aci
cazare , spriji n şi însoţire pe teren, din partea unui învăţător, ca re,
cunoscător al locuri lor - el însuşi b i ne cunoscut în regiune - îi putea
asigura o bună mobi lizare a i n formatori lor folclorici .
Cornel Givulescu s - a născut î n septe mbrie 1 893 în Săvârşin 14 , <l in
părinţii învă ţători Protasie şi Alexandra . După şcoala pri mară şi liceală
- 152 -
la Beiuş, din anul şcolar 1 9 1 6- 1 9 1 7, urmează Academia de muzică di n
Budapesta, unde e studentul lui Bart6k şi Kodaly, până în 1 9 1 9, când
trece la Conservatorul din Viena, pe care îl abso lvă în 1 923.
Pro fesorul Corn e l G ivulescu a e laborat la catedra Conservatorului
din Cluj- Napoca o metodă de solfegiu de mare valoare pedagogică.
E s t e vorba d e t e m e m u z i ca l e din l i t e r a t u r a c l asică şi m o d e r n ă
u nive rsală, selecţionate ş i sistematizate în funcţie d e problematica
urmărită prin solfegiu , oferi nd astfel studentu lui odată cu exerciţiul de
intonaţie şi o posibi litate de îmbogăţire şi dezvoltare a gândirii şi culturii
sale muzicale15•
Un rol important în găzduirea şi însoţi rea p e teren a m a re l u i
folclorist maghiar şi di rijoru lui Egisto Ta ngo, precum şi stab i li re a
legături lor c u informatorii (fi e în m o d direct, fie prin interm e d i u l
colegi lor învăţători din zonă), l - a avut, fără îndoială, Protasie Givulescu,
tatăl studentului de atunci , Cornel Givulescu. Pe vremea aceea bătrânul
învăţător era, din 1 9 1 0 , pensionar, după cum declară urmaşul său la
catedra din Săvârşin , Eugen Spinanţi u , care şi dânsu l , l-a însoţit pe
Bart6k în culegerile făcute în cătunul Hădani al localităţi i .
Toţi i nformatorii l u i Bart6k din 1 9 17 din z o n ă , pe care i - a m găsit î n
viaţă ş i i - a m înregistrat pe bandă - precum ş i descendenţi ai ce lor
decedaţi - povestesc, uneori , cu preţioase amănunte despre momentele
culegerii din Săvârşin , Troaş , Pârneşti , Valea M are , despre casele unde
acestea au avut loc, despre persoane participante şi piese cântate, unele
dintre ele fii n d reînregistrate p e bandă la datele i nvestigări lor.
Din amplele relatări ale acestora redăm aci câteva:
Aureli a Vane din Săvârşi n , de 22 de ani l a data înregistrărilor
bart6kiene, spu n e 16 , că în vara lui 1 9 1 7 au venit în familia Givulescu
doi profesori, unul i talian ( Egisto Tango n . n . ) şi altul german (Bart6k
vorbea nemţeşte cu Tango, n . n . ) , că au stat aci trei săptămâni şi că
dâ n s a aju t a în acest t i m p pe Neni ( so ţ i a î n v ă ţ ă t o ru l u i P ro t asi e
Givulescu) să pregătească şi să servească masa. Că învăţătorul G ivulescu
a dat ştire să vi nă oameni de pe sate, să cânte la gramafo n . Profesorul
care ne spunea să cântăm vorbea cu noi ro mâneşte (Bart6k n . n . ) -
comp letează Aurelia Vane. În ziua de Sfântul Petru au venit şi au cântat
ţărani - bărbaţi şi femei - din Săvârşi n , Temeşeşti, Troaş, Toc, Petriş,
vreo douăzecişicinci, dacă nu mai mulţi. Î nregistrări le au durat de la
- 153 -
amiaz până seara. Atunci a cântat Li na Hădean, Le na Ml adin, Popa
Emilia, Ruja Cătană şi o trăuşană Sana (Susana Hord din Troaş). Pentru
a mă convinge că profesorul a trecut-o cu numele de Vane şi nu cu cel
de Jurcă, a l bărbatului, de care era atunci despă rţi tă, Nană Aurelia mi
a spus că a interpretat atunci printre altele şi cântecu l '7 :
Frunză verde ca iarba,
Jo-s nevastă tinerea,
Mă cheamă Vane A urelia.
Frunză verde de pelin,
Din comuna Săvârşin.
Frunză verde-a macului,
Comita tu-Aradului.
Î nvăţătorul Protasie Givulescu a cântat:
Drag mi-i drag oiţele,
Drag mi-i drag căpriţele,
Bâr, oiţă, bâr.
D i n cimpoi a cântat Sîia şi Pavel (Sîia- Alexa Davi d ) . Cu Popa
E m i l i a am c â n t a t ţ i n â n d u - n e d e - o l a l t ă - s p u n e Au r e l i a V a n e -
Tăt ' trecând I a mândra dealul - şi mi se părea că nu m ă auzam bine
şî-a m zîs cătă ie: măi apropii-te cătă mine. Ş-aşa o zîs ş-aclo în patefon:
măi apropii-te cătă mine. Lelişoara m e a (Vină bade joi sara, n.n.) am
cântat-o sîngură. Colinda Pă drumul mălaiului a m cântat-o tăţ. Din
S ăvârşin or măi mărs pân Troaş, p â n I lteu, pân Toc, pân Petriş. Io
eram nevastă tânără şi făcea m cu Neni de mâncare .
Am î n r e g i s t r a t p e b a n d ă d e I a Au r e l i a V a n e u n e l e c â n t ece
interpretate de dânsa, în duda fonografului lui Bart6k : Tăi trecând la
mândra dealul, Vină, bade, joi sara , L elişoara mea, Să fi bătut
Dumnezău, Pă dâmpu mălaiului, Jo-s nevastă tinerea şi altele. 18
Pe Susana Cirţ din Troaş am înregistrat-o în 1 974. Avea 1 8 ani,
când în iulie 1 9 1 7 a fost i mprimată pe cili ndri de fonograf de Bart6k.
Atunci o chema Hord, după numele de fată, nefiind încă măritată.
Să-i dăm cuvâptu l :
·
Eram fa tă. Era într-o duminică. Viniră la noi acasă dflscălu bătrân
din Săvârşin, Givulescu, pensionar, cu fecioru şi doiprofesori di la Pesta.
Givulescu o fost dascăl câţva ani Jn Troaş. Profesorii or fost flŞa traşi la
faţă, da mai nalţi. Oameni frumoşi or fost; tineri şi frumoşi. S-or rugat
- 154 -
di mama să-i primească să le cânt fa gramafon. Gramafon zâceau cătă
iei. Cântai on vers frumos, apoi mai cântai unu. Aşa s-o auzii de frumos!
Tăi satu s-o adunat fa noi. Tă! satu. La tă/ le-o părut bi'ne să cânte. Or
cântat feciori, or cânta t m uieri bătrâne; una Flori/a fu ' Ştefan„
Jfă/măgean Gfigor, Cătană Maxim. . . Ştiu că or zÎs profesorii să n u le
cânt di cefe adusă di pân cătănie. Numai di cefe dipă dial. Apu io aşa
am zis, di pă dial.
Î şi aduce aminte versuri le:
Bădifă, gură di spic,
Sâdere-aş cu tine-on pic.
N-aş ţîne io minte - spune i n formatoarea hohotind de râs - di cât
când am zis
Numai mama nu mă lasă,
Că mă fine-nchisă-n casă,
zisă dascălu: bine face ! "
N e d u s ă r ă m a tu nci l a t a t a - n grădi n ă . Apu n e făcură c i p u r i
(fo tografii) - şi sângură ş i c u fetele. Susana Cârţ spun e c ă fotografi ile
le-a făcut unul dintre profesori.
Î n 1 95 1 , când în casa Cătăli nei Hădean din Săvârşin făceam culegeri
folclorice de la b ăi a tul acesteia Hădean Emilian, nu ştiam că aceasta a
fost i nformatoarea lui Bart6k în iulie 1 9 17. A decedat în 1 964, în vârstă
de 78 de ani. Avea m să aflu i nformaţii despre dânsa în 1 974, tot de l a
Hădean Emilian - şi dânsul decedat î n 1 978 - şi d e l a regretatul învăţător
săvârşinean Eugen Spinaţu , stins din viaţă în 1 976.
Cătălina Hădean figurează şi în Mefodien der Rumănischen Colinde
şi în volumul I I din Rumanian Folk Music cu numele de Lina Hădan,
Li na Hădean şi, la colinda Pă drumu mălaiu/ul' , trecută din scăpare
Lina Adam.
Ca fat ă o chema Mărtinaş. Î n 1 9 17, când a cântat cu Bart6k, soţul
ei era decedat Hădean Emilian ştia de la maică-sa că aceasta a cântat
atunci , la înregistrări , colindele: Ce sară-i da iastă sară, Ler ficufă, d
ociş negri şi Pă dâmbu mălaiului, pe care acesta m i le-a şi interpretat
p e n tru inprimare p e bandă. Nu l-a văzut p e Bart6k, dar spune că
înregistrări le s-au făcut la învă ţătorul G ivulescu.
Eugen Spinanţiu, care, după cum am văzut m ai înainte, a fost numit
din 1 9 1 0 în postul deve n i t libe r, prin p e n s i o n a r e , al lui Pro t a si e
- 155 -
G ivu lescu , spune că, în septembrie 1 9 1 7, l-a însoţit pe Ba rt6k în Săvârşin
cu ocazia înregistrărilor. Sub l iniază faptul că acestea au avu t loc în
casa Li nei Hădean şi în cea a fratelui ei, Constantin Mărtinaş, ambele
în cătunul Hădani. Eugen Spinanţiu adaugă că informatoarea a fost o
bună cântăreaţă şi că Bart6k nu a înregistrat într-un si ngur Ioc, ci după
caz la izvor, de Ia casă la casă 19
Damian G ruia - de 75 de ani în 1 976 - lăutar d i n Troaş, u nde a
venit ginere în 1 9 1 8, din Pârneşti, este fi ul lăutarului informator a l lui
Bart6k în i u l i e 1 9 1 7 , Pascu Lacat i ş. Damian Gruia poartă numele
mamei , care nu era cununată cu tatăl său. Avea 1 6 ani când folcloristul
. maghiar a făcut înregi strări fonografice în satul său natal. Î şi aduce
aminte, că primarul satului a trimis pe chişbirău (omul de serviciu) Ia
tatăl său, să-I cheme Ia dânsul acasă, să cânte Ia patifon. La înregistrări
a asistat şi Damian Gruia a lături de mulţi oameni din veci ni . Î nvăţase
să cânte I a vioară de la tatăl său, deja cu trei ani înainte. Îşi aduce
a m i n t e că acesta a c â n t a t domnul u i cu p a t i fo n u l „ z i că l i d - a ş t i a ,
ţără neşti", d i n care m i - a reprodus c u vioara câteva melodii . Piesele
c â n t a t e d e D a m i a n G r u i a s u n t v a r i a n t e mai a p ro p i a t e sau m a i
îndepărtate ale celor i nterpretate d e tatăl său atunci , în 1 9 1 7, publicate
de B art6k în Rumanian Folk Music, volumul I .
Lăcătiş Pascu a decedat - după i n formaţia fiului său - cam c u doi
ani înaintea celui de al I i -lea război mondi a l . Damian G ru i a îşi aduce
a mi nte de lăutarul trăuşan Oprea Pavel ( Păvăluţ) şi că sunt vreo 25 de
ani de când a muri t . Oprea Pavel a cântat lui Bart6k, împreună cu
G I igor Hălmăgean, Ia fel de 1 7 a n i , din Troaş, co linda Scoală, gazdă,
nu durmi.
Elena Sere de 7 1 ani (în 1 980) este fiica Mariei Spi nanţ din Valea
Mare, informatoare a lui Bela Bart6k în 1 9 1 7. Atunci avea 8 ani . Fără
să reţi nă detalii, îşi aduce aminte că mama sa a fost chemată acasă la
învăţătorul Barbon Alexandru - care era şi preotul satului, u nde a cântat
la gramofon unor dom ni . Că acolo au mai fost aduse alte multe femei
din Valea Mare, care de asemenea au cântat .
În Rumanian Folk Music volumul I , Maria Spinanţu, pe atu nci 2 6
d e a n i , figu rează c u o melodie d e joc, execu tată vocal, i a r în vo lumul
I I cu 14 cântece.
În iulie 1 9 1 7, Bart6k a cules din judeţul Arad melodii instrumentale
(vi oară, ci mpo i) doa r d i n Săvârşi n şi Pârneşti : jocuri propri u - z i s e ,
- 156 -
repertoriul sărbători lor de iarnă şi păstoresc, în număr de 29, iar vocale,
aparţi nând cântecului propri u-zis, de cătănie, nuntă, repertoriu funebru
(bocete), invocaţional- magic, de secetă (păpărugi) şi colinde - 1 1 1 piese
- din toate localităţile i nvestigate.
Număru l total a l melodii lor culese din judeţ, în martie 1 9 1 2 - după
n umărătoarea din colecţii l e bart6kiene a mi ntite - este de 1 67 piese.
Prezentăm aici , în continuare - extrase din colecţiile Rumanian
Folk Music şi Melodien der Rumănischen CoHnde - tabelul pieselor
înregistrate în judeţul Arad, în m artie 1 9 1 2 şi iulie 1 9 1 7.
- 157 -
RUMĂNIAN FOLK MUSIC voi. I
Nr. Pag. Piesa Loca I nformator

crt. folclorică -litatea
o 1 2 3 4
1. 6 15 a, Săvârşin N icodim Tripa, ţig a n

Ardeleană VI I . 1 9 1 7 , (violină).
2. 20 1 8 f, Săvârsin '
N icodim Tripa, ţiga n
VI I . 1 9 1 7 , (violină).
3. 33 3 9 , De Valea Mare Maria Spinant ( 2 6 ) '
întors (Caraş) VI I . 1 9 1 7 .
4 33 Păcu rarul Mănăştur Mihai Schitovici , u n
când a găsit (Timiş) tiga n tâ năr, 1 1 1 , 1 9 1 2 (violină).
'
oile pierdute
5. 47 66 a, Păcu- Pâmeşti Pascu Lacatiş, ţiga n
rarul a găsit ( 5 3 ) , V I I , 1 9 1 7 (violină).
oile pierdute
6. 74 1 2 1 Roata Săvârşin N icod i m Tripa, ţiga n
VI I . 1 9 1 7 , (violină).
7. 77 1 28a, Mănăstu r
'
Mihai S chitovici , un
Ţigănească (Timiş) ţig a n tân ă r, I I I , 1 9 1 2 (violină).
8. 8 1 -83 1 30 b , Pe Pârneşti P ascu Lacatis, tiga n ' '
picior (53), si u n alt tiga n , VI I .

' '
1 9 1 7 , (violină) cu strigături.
9. 98 1 55 Pârneşti P ascu Lacatis (53) si u n
' '
Ardeleană alt tig a n , VI I . 1 9 1 7 , (violină).

'
scurtă
1 O. 99-1 0 1 1 59 a, Pre Mănăstur '
Mihai Schitovici, u n
picior (Timiş) tig a n tâ năr s i u n a lt tiga n
' ' '
I I I . 1 9 1 2 , (2 violini).
11 1 1 6-1 1 7 1 84 a, Săvârşin Alexă David, (50') , VI I ,
Ardeleana 1 9 1 7 , (cimpoi).
Nr. Pag. Piesa Loca I nformator
o 1 2 3 4
1 2. 117 1 84 b, Săvârsin '
Alexă Davi d , ( 50), VI I ,
Ardeleana 1 9 1 7 , (cimpoi).
1 3. 121 1 86 a , Săvâ rşin Nicod i m Tripa , ţiga n , VI I ,
A turcii 1 9 1 7 (violină)
1 4. 1 22 1 86 c, Săvârşin Alexă David , ( 50), V I I .
A dubii 1 9 1 7 , (cimpoi).
1 5. 1 24 1 86 g . Pârnesti '
Pascu Lacatiş, ( 53 ) şi u n
"Turca" alt ţig a n , VI I , 1 9 1 7 , (violină)
1 6. 1 34 200 d . Săvârsin '
Nicod im Tripa , tig an, VI I ,
'
(Fără titlu) 1 9 1 7 (violină), imitaţie d e

cimpoi.
1 7. 1 46-1 47 219 Pârnesti '
Pascu Lacatiş, ( 53 ) şi u n
Ardeleană alt ţiga n , V I I , 1 9 1 7. (vioii-
n ă , cu strig ături).
1 8. 1 79 251 a . Brad Mănăstur '
Mihai Sch itovici, un ţiga n
(Timis)'
tânăr, 1 1 1 , 1 9 1 2 (violină).
19 200 Ardeleana Săvârşin N icod i m Tripa , ţigan, VI I .
1 9 1 7 (violină).
20. 217 320 Arde- Pârneşti Pascu Lacatiş, ( 53) şi u n
leană scurtă alt ţig a n , VI I , 1 9 1 7, (violină).
2 1 . 2 1 9-220 Roata Săvârşin Alexă David , ( 50 ) , V I I .
· 1 9 1 7 , (cimpoi).
22. 221 -222 326 a, Pe Pârneşti Pascu Lacatiş, ( 53 ) şi u n
picior alt tiga n , VI I , 1 9 1 7 , (violină).
'
23. 222-223 326 b. De Mănăstu r '

Mihai S chitovici, u n ţiga n
întorsu (Timiş) tânăr, I I I , 1 9 1 2 (violină).
24. 223 326 c. Pe Săvârşin N icod i m Tripa , tiga n , VI I ,
'
picior 1 9 1 7 (violină).
25. 237-238 345 Roata Săvârsin '

Alexă David , ( 50), VI I ,
1 9 1 7 , (cimpoi).
Nr. Pag. Piesa Loca Informator
o 1 2 3 4
26. 252 364 Roata Pârneşti Pascu Lacatiş, (53) şi u n
românească alt ţig a n , VI I , 1 9 1 7, (violină).
27. 253 366 De Mănăştu r Mihai Sch itovici, u n tigan '
întorsu (Timis) '

tân ă r, I I I , 1 9 1 2 (violină).
28. 264 382 a . Pe Pâmesti Pascu Lacatiş, (53) şi un
'
picioare a lt ţig a n , VI I , 1 9 1 7 , (violin ă).

29. 277 395 f. Roata Pâmesti Pascu Lacatiş, (53) şi u n
'
românească alt ţiga n , VI I , 1 9 1 7 , (violină).

30. 289 4 1 8 Pe Pârneşti P ascu Lacatiş, ( 5 3 ) şi u n
picior alt ţiga n , VI I , 1 9 1 7, (violină).
3 1 . 306 434 Jocul Mănăştur Mihai Schitovici , u n tigan '
Tu rcii (Timis) '

tâ năr, I I I , 1 91 2 (violină).
3 2 . 3 1 3-3 1 4 448 Pre Mănăstur '
Mihai Sch itovici, u n ţig a n
picior (Timis) '
tânăr, I I I , 1 91 2 (violină).
33. 337-3 3 8 489 Arde- Pâmesti P ascu Lacatis, (53) si un
' ' '
leană scurtă alt ţiga n , VI I , 1 9 1 7, (violină).

34. 40 1 -402 583 Pe Săvârşin Alexă David, (50), VI I ,
picior 1 9 1 7, (cimpoi).
35. 425-426 610 Săvârşin Alexă David , (50), VI I .
Ard eleana 1 9 1 7 , (cimpoi).
36. 436-437 625 Lederu Săvârşin Alexă David, (50), V I I ,
1 9 1 7 , (cimpoi) .
37. 436-437 625 Roata Pâmesti Pascu Lacatiş, (53) şi u n
'
românească alt ţig a n . VI I , 1 9 1 7 , (violină).

38. 542-543 748 c. Păcu- Mănăstur '
Mihai Sch itovici, u n ţiga n
raru l câ nd a (Timis) '
tâ năr, I I I , 1 9 1 2 , (violină)
pierdut oile
39. 544-545 748 f. Păcu- Pâmesti P ascu Lacatiş, (53), V I I ,
'
raru l când a 1 9 1 7 , (violină).

pierdut oile
40. 556-557 759 a. Când Mănăstu r '
Mihai Sch itovici , u n ţigan
merg la bise- (Timiş) tâ năr, I I I , 1 9 1 2 , (violină)
rică cu mireasa.
R U MĂNIAN FOLK M USIC, voi. I I.
'
Nr. Pag . Piesa Loca I nformator

o 1 2 3 4
1. 11 1 5 c. Vai mult, Mâneră u Persida Rechiţan (20),
satu
'
mieu Livia Crişan (20 ) , Ana
Cojău ( 1 8 ) , VI I , 1 9 1 7 .
2. 77 66 c. Foa ie Mănăstur
'
Un om (dascăl), I I I , 1 9 1 2 .
verde lemn (Timis)
'
uscat
3. 79-80 67 f. Câtu-i Mănăstur
'
O fată , 1 1 1 , 1 9 1 2 .
d rumu de-a (Timiş)
lungu
4 . 1 00-1 0 1 8 3 c . Frunză Săvârşin Mărioara Mărcinaş, Vieta Oia
verde busuioc ru (fete), VI I , 1 91 7 .
5. 113 93 Mai astăzi Mâneră u Persida Rechitam '
(2 0 ) , Livia
mândro si' Crisan'
( 2 0 ) , Anna Cojău ( 1 8)
mâne VI I . 1 9 1 7 .
6. 1 22 99 Frunză Săvârşin Mărioara Mărcinaş, Vieta Oia
verde de bujoru ru (fete), VI I , 1 9 1 7 .
G reu-mi-i dealu
să-l sui.
7. 1 29 1 06 b . Când o fi Mănăştur Paulina Petriţă , o fată , I I I ,
fata fecioa ră (Tim is)
'
1 9 1 2.
8. 1 60 1 25 j . Di cât d a iMânerău Persida Rech iţam ( 20 ) , Livia
pruncu la scoa
'
lă Crisan'
( 2 0 ) , Ana Cojău ( 1 8 )
VI I , 1 9 1 7.
9. 1 93 1 56 a . Neamţu le, Troas' Susan a Hard ( 1 8 ) , Dalina
o tu dujmane Hord ( 2 5 ) VI I , 1 9 1 7 .
1 0. 1 93 1 56 b. Plânge- Socodor Gheorg h e Junc (cătană), VI I ,
mă mândră , cu 1917.
doru
Nr. Pag. Piesa Locali- l ntormator
crt. folclorică -tate a
o 1 2 3 4
1 1 . 1 96 1 60 a . O-auzit-am, Valea Mare Elena Cişmaş (35), VI I, 1 9 1 7 .

bade, bine (Severin)
1 2 . 1 97 1 60 b. Foaie verde Mănăstu r '
Paulina Petriţă (o fată}, VI I ,
după râtu (Timis) '
1912.
1 3 . 208 1 67 Numai puiu Troas '
Floriţă Dehelean (36), VI I ,
cucu lui 19 1 7.
1 4 . 209 1 69 a. Frunză verde Troaş S usana Hard ( 1 8 ) , V I I , 1 9 1 7 .
fă guraj
1 5. 2 1 0 1 69 b. Frunză verde Valea Mare Marioa ra S pinat (26), a n a lf,
'
d e trifoi, mă Astăzi (Severin) VI I , 1 9 1 7 .

toată ziua-i nor
16. 210 1 69 c. Astăzi toată Mâneră u Persida Rachitan (20), Livia
'
ziua-i nor Crisan (20), Ana Cojău ( 1 8),

'
VI I , 1 9 1 7 .
1 7. 2 1 0 1 69 d . Spune, Mânerău Persida Rachişan (20), Livia
maico adevăratu Crişan (20), Ana Cojău ( 1 8),
VI I , 1 9 1 7 .
1 8. 211 1 69 f. Mân d rută cu
'
Săvârsin '
Maria Vărădeanu (c. a . 1 5) ,
casa-n colţu Aurelia Popa (c. a . 1 8) , VI I ,
1 9 1 7.
1 9. 2 1 2 1 69 h . De cine mi-i Săvârşin Marioara Mărcinaş, Vieta
dor si drag
'
Olar (fete), VI I , 1 9 1 7.
20. 2 1 6 1 72 Cât oi fi eu si '
Valea Mare Marioara Spinaţ (26), VI I ,
oi trăii (Severin) 1 91 7.
2 1 . 2 1 9- 1 76 c. Spune-mi, Mănăstur '
fete, 1 1 1 , 1 9 1 2.
220 bade câ nd te d uci (Timiş)
22. 221 1 76 e. Dialu-i dial si '
Măn ăstu r '
Lina Tra ndafir, (25), ţiga n că ,
valea-i vale (Timis)
'
III, 1 9 1 2.
23. 223 1 78 d . Părăută din
,
Săvârsin '
Mărioara Mărcinaş, Vieta
păd u re Olar (fete), VI I , 1 9 1 7 .
24 . 224 1 78 c. Cine strică Va lea Mare Maria Spinanţ (26), a n a lf. ,
dragost-d ra g iu (Severin) VI I , 1 9 1 7 .
Nr. f-Jag. f-J1esa Locali- lntormator
crt. folclorică -tatea
o 1 2 3 4
25. 226 1 83 a. Tră nd ăfir Săvârşin Aurelia Va ne (c. a. 22), Milca

sădit în a pă Popa (c. a . 30), VI I , 1 9 1 7 .
26. 226 1 83 b. Cine are dor Va lea Mare Maria S pinant (26-a n a lf. ) V I I ,
'
şi jele (Severin) 1 917.

27. 228 1 87 Bădiţă , gură d i Troas'
Susa n a Hord ( 1 8), VI I , 1 9 1 7 .
spic
28. 229 1 88 a. Măi bădiţă , Troas'
Susana Hord ( 1 8), VI I , 1 9 1 7 .
tu iesti mândru
'
29. 229 1 88 b. Mândră , Va lea Mare Maria S pinanţ (26-a n a lf. ) VI I ,

cân d oi muri eu (Severin) 1 9 1 7.
30. 231 1 92 Tot mai zis Valea Mare Maria S uciu (c. a . 30) a n a lf.
mă duc, mă d u c (Severin) VI I , 1 9 1 7.
3 1 . 232 1 93 a . Furca toa r- Mănăstu r'
Paulina Petrită (o fată) , V I I ,
'
se fu m-adună
'
(Timiş) 1 912.
32. 251 207 Cântă cucu-n Mânerău Persida Rech iţan (20), Livia
par di vie Crisan (20), Ana Cojău ( 1 8),
'
VI I , 1 9 1 7 .
33. 257 209 j. Măi băd ită
'
Valea Mare Maria Spinanţ (28), VII, 1 91 7.
buză moiu (Severin)
34. 276 220 a. Vai de mine Mănăştur Lina Tra ndafi r, ţigancă (25),
ce să-mi fac (Timiş) 111, 1 91 2.
35. 289 229 a. Pentru tin e , Mânerău Persida Rech iţan (20) , Livia
brata mieuu Crişan (20), Ana Cojău ( 1 8),
VI I , 1 9 1 7 .
36. 289- 229 b. Măi bădită '
Săvârsin ' •
Aurelia Va ne, (a .c. 22), V I I ,
290 copil prostu 1 917.
37. 290 229 c. N u d ă , Valea Mare Maria S pinant (26-a n a lf.) VII ,
'
Doamne, nimănui, (Severin) 1 9 1 7.

mă
38. 293 235 Harn ică-i Săvârsin '
Aurelia Va ne, (a .c. 22), Milca
mu ierea mea Popa (30), VI I , 1 9 1 7 .
Nr. Pag. Piesa Loca li- I nformator
crt. folclorică -ta tea
o 1 2 3 4
39. 299 243 a. Săraci cără- Troas '

u n fecior, VI I , 1 9 1 7 .
rile mele
40. 299 243 b. Mult mă mir Săvârsin '
Aurelia Va ne (c. a . 22, VI I ,
bade d i tine 1 917.
4 1 . 299 243 c. P rin pădure Toc Toach im Luntras (4 1 cat. ),
'
de nuiele VI I , 1 9 1 7 .
42. 303- 252 Pe d in jos d e Pâmesti '
J u rcoana Costa n (2 1 ), H anci
Orăştie lov (2 1 ) , VI I , 1 9 1 7 .
43. 304 253 Busu ioc cu Mănăstur '
o fată , I I I , 1 9 1 2 .
rădăcină (Timiş)
44. 305 255 a. De la târg Arad o cătan ă , VI I , 1 9 1 7.
pân la Sumandu
45. 306 255 b. De la târg Arad o căta n ă , VI I , 1 9 1 7 .
pân la Sumandu
'
46. 308 258 Sărăcie şi Mânerău Persida Rech itan (20), Livia
'
necaz Crisan (20), Ana Cojău ( 1 8),

'
VI I , 1 9 1 7 .
4 7. 3 1 2 266 Vină, mân d ră Săvârsin '
Marioara Marcinas, Vieta '
pân g rădină Olar, (fete), VI I , 1 9 1 7.

48. 323 275 b. Badea meu, Săvâ rsin '
Milca Popa (cca 30), V I I ,
bade d e multu 1 917.
49. 325 275 h. Frunză ver- Săvâ rsin '
Marioara Pul, I u lia Lup,
de-a leusteanu
'
(fete), VI I , 1 9 1 7.
50. 34 1 280 j . Pă margina Valea Mare Elena Cismas (35) , VI I ,
' '
di pamântu (Severin) 1 9 1 7.
51 . 354 297 N u ieş, badeo, Săvârşin Vieta Ola r (o fată), VI I , 1 9 1 7 .
d'ângă soare
52 . 361 306 Badea mieu Săvârsin '
Milca Popa (cca 30), VI I ,
tânăr copilu 1 917.
53. 363- 308 Cine - - horile, Troas '
Sussana Hord ( 1 8), Dalina
364 mă Hord (25), Vi l , 1 9 1 7 .
54. 364 309 a . Vin ă , bade, Săvârsin '
Marioara Mărcinaş, Vieta
Nr. Pag . Piesa Locali- I nformato r
o 1 2 3 4
54 . 364 309 a . Vin ă , bade, Săvârşin M a rioara Mărcinaş, Vieta
pân grădină Olar, (fete}, VI I , 1 9 1 7 .
55. 37 1 3 1 3 a . Cine n'arie Săvârşin Aurelia Va ne (cca 22), M ilca
mă rog n'arie Popa (cca 30), VI I , 1 9 1 7 .
56. 373 3 1 5 a. Băd iţă pup Valea Mare M aria Spinant (26) , VI I , '
de june (Severin) 1 91 7.
57. 374 3 1 6 Păntru cine, Săvârşin Marioa ra Mărcinaş, Vieta
măi băd ită
'
. Olar, (fete}, V I I , 1 9 1 7 .
58. 375 3 1 9 a. Cât îi ta ra
'
Săvâ rşin Ruja Căta n ă , (o muiere),
Hondului mă 1 2 .Vl l . 1 9 1 7 .
59. 381 323 c. La la la . . . Mănăstur '
o fa tă , 1 1 1 , 1 9 1 2 .
dealu-i deal şi (Timiş)
valea-i vale
60. 386 327 Mândră, când Valea Mare M a ria Spinant (26), a n a lf, '
oi muri eu, măi Severin VI I , 1 9 1 7 .

6 1 . 391 332 a. Murăş, Troaş o muiere , VI I , 1 9 1 7.
Murăs, a pă lină
'
62. 391 332 b . Fru nză verde Săvârsin '

A u relia Vane (cca 22), V I I ,
ca iarba , mă. 1 91 7 .
63. 394 337 Vai de mine, Săvârşin Aurelia Vane (cca 22), M ilca
ce să tacu Popa (cca 30), VI I , 1 9 1 7 .
64. 395 338 Păntr-un pic Săvârşin Vieta Olar (o fată) VI I , 1 9 1 7.
d i sărutat, măi.
65. 400 343 Cât îi drumu Mânerău Persida Rech itan (20) , Livia
'
de-a lungu, mă Crişan (20), Ana Cojâu ( 1 8),

VI I , 1 9 1 7.
66. 454 362 a . Bade, uom Săvârşin Aurelia Vane (cca 22), VI I ,
ca dumneata 1 91 7.
67. 430 379 b. Mă d usei la Arad căta ne, c, f, I , voi. n r. 3 3 7 ,
Sighidin VI I , 1 9 1 7 .
68. 441 3396 a. Fru nză Săvârşin M a ria Vă rădean (cca 1 5),
verde di săca ră Aurelia Popa (cca 1 8), VI I ,
Nr. Pag. Piesa Locali- l ntormator
crt. folclorică -ta te a
o 1 2 3 4
82. 48 1 437 Lasă-mă, Valea Mare Maria Spinanţ (22), V I I ,

Doamne să moru (Severin) 1 91 7.
83. 483 438 e. „ . Pă d u rita-i .
Săvârşin Aurelia Va ne (cca 22), Milca
verde Popa (cca 30),Vl l , 1 9 1 7 .
84. 483 439 Î n păd u rea Arad căta ne, VI I , 1 9 1 7 .
d-în-frunzită
85. 484 441 a. Frunză verde Moneasa Mihai Poja (23), căta nă, VI I ,
şi-o n u ia I Colo-n 1 917.
vale vălisa .
86. 484- 441 b . Foaie verde Pâmeşti J u rcoa n e Costan (2 1 ),

485 si-o nuia I colo jos
'
Hanci I ova (2 1 ), VI I , 1 9 1 7 .
în vălicia
87. 491 441 i. Asta-i fata Troaş. fete , V I I . 1 9 1 7 .
cea bărbată .
88. 493 445 Câte Valea Mare Maria S pinant (26), VI I ,
.
mândre-s bălătele .
(Severin) 1 9 1 7.
89. 495 449 Vai săraci Troaş Susa n a Hord ( 1 8), Letitia '
ficiori si fratiu
' .
Leric ( 1 8) , VI I , 1 9 1 7.
90. 495 450 Zis-o hâda Moneasa Mihai Poja (23), cătană, VI I ,
dângă noi 1 917.
9 1 . 560 566 a . N eamţule, Arad cătan ă , VI I , 1 9 1 7.
nu ti-i g reu
'
92. 564 574 a . Ce sta i , Săvârsin .

Marioara Marcinaş, Vieta
b a d e , la cărare Olar (fete) , VI I , 1 9 1 7 .
93. 578 598 S â rbie, Sârbie Troas .
S usa na Hord ( 1 8) si o '
sară pustie
'
muiere, VI I , 1 9 1 7 .
94. 578 599 Colo-n tara .
Arad Căta n e , V I I , 1 9 1 7 .
haid u lui.
Nr. Pag. Piesa Locali- I nformator
o 1 2 3 4
95. 580 601 Marş, Hai Arad Căta n e , VI I , 1 9 1 7.

să zicem unu, să
să facă două.
96. 582 604 Cine n-are Mănăştu r Paul i na Petrită (o fată), I I I ,
'
dor pe vale (Timis)'

1 91 2.
BOC ETE
97. 593 6 1 4 Fă-mă, Mânerău muieri , VI I , 1 9 1 7 .

Doa mne curcu beuu
98. 595 6 1 8 Draga mea , Valea Mare Maria Spinant (26), VI I ,
'
soruţa meare, (Severin) 1 917.

99. 61 3- 6 3 1 Bate-te focu Săvârsin '
Aurelia Va ne (cca 22), V I I ,
614 te-o moarte 1917.
REPERTORI U F U N EBRU, CAPITO L U L

HORA MOR TUL LA PRIVEGHI
1 00. 637 660 c. Rău am visat Săvârşin Lina H ă d a n , o muiere

astă noapte tânără, VI I , 1 9 1 7 .
REPERTORI U D E N U NTĂ
1 0 1 . 647 665 a. Până-s fete Va lea Mare Maria Spinanţ, VI I , 1 9 1 7.

micuţele (Severin)
1 02. 647 665 m . Aşa-i râ n d u Săvârşin Aure l i a Van e (cca 22),
feteloru Aurelia Popa (cca 1 8) , VI I ,
1 91 7.
1 03 . 647 665 n. Nu te supăra Mânerău Persida Rech iţa n (20 ) , Livia
mireasă Crişan (20), Ana Cojău ( 1 8)
VI I , 1 9 1 7
Nr. f-Jag . fJ1esa Locali- l ntormator
I
o 1 2 3 4
PAPARUGĂ
I
1 04 . 656 672 c. Băbărută, rută Valea Mare Maria S pinanţ (26), VI I ,
I I
(Ploaie, Doamne, 1 91 7.
ploaie).
1 05. 657 674 Ploaie, Doa mne, Săvârsin Mărioara Mărcinaş, Vieta
I
ploa ie Olar (fete) , VI I , 1 9 1 7 .

1 06 . 657 675 Băbăruţă, ruţă Mânerău Persida Rechitan (20), Livia I
ploaie, Doamne Crişan (20), Ana Cojău ( 1 8),

VI I , 1 9 1 7.
M E LO D I E N DER RUMĂNISCHEN COLI N D E

(WEI H NAHTS LI EDER)
Nr. Pag. Piesa Loca li- I nformator

o 1 2 3 4
1. 6 1 2 g . Fericat, Toc I oach i m Luntraş (4 1 ), V I I ,

ferice 1 91 7.
2. 8 1 2 p . La lină Mănăstur I
Lina Trandafir, ţiga n că (22),
fântână (Timis)
I
III, 1 9 1 2.
3. 8 1 2 r. Colo sus, Mănăstu r I
u n om, I I I , 1 9 1 2 .
mai susu (Timis)
I
4. 9 1 2 s. Sara- Petriş Petru Olar (30), V I I , 1 9 1 7 .

cea sta-i sară
5. 26 38 a . Cruce-n casă , Petris, Petru Olar (30), V I I , 1 9 1 7 .
cruce-n casă
N r. Pag . Piesa Locali- Informator
o 1 2 3 4
6. 28 4 3 Scoa lă, gazdă, Troas '
Pavel Oprea ( 1 7), G ligor
nu durmi Hălmăgean ( 1 7),Vl l , 1 9 1 7.
7. 35 53 a . Trei crai de la Măn ăştu r Lina Tra n d afir, ţigancă, I I I ,
răsăritu (Timis)'
1 9 1 2.
8. 35 54 Dimineata di '
Troas '
Gheorg h e Leric (60), VI I ,
Crăciunu 1 91 7.
9. 43 62 n . D-ân poia na cu Troas '
o muiere, VI I , 1 9 1 7
flori albe
10. 43 62 o. Pârcedea Pătru Troaş Letiţia Le ric, VI I , 1 9 1 7 .
de raiu
11. 45 62 j. Să mergem a Săvârşin u n fecior, VI I , 1 9 1 7 .
corindale
12. 46 62 g g . Scoa lă, g azdă Mânerău fete , VI I , 1 9 1 7 .
n u d u rmire
1 3. 46 62 ii. Ciucur verde Măn ăstu r'
Lina Tra ndafi r, tigancă , I I I ,
'
de mătase (Timiş) 1 91 2.
14. 48 64 a . Pă câ mpu Săvârşin Lina Ada m , VI I , 1 9 1 7 .
mălaiului
1 5. 49 6 6 a . La ce piatră Mică Iaca u n fecior, VI I , 1 9 1 7 .
răsturnată
16. 57 73 s . Răsărit-o, Troas '
Susana H ord ( 1 9), VI I , 1 9 1 7.
răsăritu
1 7. 75 90 La portile'
Săvâ rşin Lina H ă d e a n u , VI I , 1 9 1 7 .
la-mpăratu
1 8. 76 93 Dimineata lui '
Petriş Petru Olar (30), VI I , 1 9 1 7 .
Crăciun
1 9. 91 1 1 1 b. Pă poiana cu Toc I oach im Luntras (4 1 ), V I I ,
'
flori dalbe 1 91 7.
20. 1 05 1 32 b Mărire-ntru cei Moneasa Mihai Posa (32), V I I , 1 9 1 7.
'
de sus
Culegeri le lui Bart6k di n judeţul Arad su nt valoroase nu numai
p e n t ru c a l i tă ţ i l e l o r a r t i s t i ce , c â t , mai a l e s , p e n t ru n e p r e ţ u i t a
însemnătate docu mentar-ştiiţi fică. I n formatorii lui ţin d e generaţia de
dinaintea noastră, întregu l repertoriu de atunci pri menind variantele
patrimoniului folcloric muzical actua l .
Studiind comparativ, la interval de mai bine de o jumătate de seco l ,
tezaurul pieselor cu lese, c u repertoriul zi lelor noastre, ni s e relevă
p r e z e n ţ a a c e l o r a ş i t e m e co m p oz i ţ i o n a l e , a c e l e a şi p r i n ci p i i d e
structurare ş i figuri melodice de stH, aceeaşi gândhe, î n care generează
perpe tuu aceeaşi spiri t u a l i t a t e ţ ă r ă n e a scă ce îl hrăneşte ge ni a l ,
.înzestrându-l cu darul vieţii fără d e moarte ca, de alt fel, toate creaţiile
folclorice ale popoarelor, în mod speci fic supuse aceloraşi principii de
p lămădire şi înflori re continuă.
Ş co a l a fo l c l o r i st i c ă r o m â n e a sc ă , l u m i n a t ă d e p e r s o n a l i t ă ţ i
ne muri toare, s-a d ezvo ltat mână î n mână c u a l t e şco li a le câtorva
popoare din Europa , care au pus piatră cu piatră la temelia tânărului
edi ficiu a l Etnomuzico logiei.
NOTE
1 Bence Szabolcsi, La vie de Bart6k, în volumul Bart6k la vie el son oeuvre,
Budapesta, 1 956, pag. 22.

2 Emilia Co mişel, Curs de folclor muzical, Bucureşti, 1 966, pag. 33.
3 K6daly Zoltan le folkloriste, în volumul Bart6k sa vie el son oeuvre, Budapesta,
1956, pag. 62 şi următoare le .
' Prin iminenţa primu lu i război mondial, Ba rt6k n u a mai putut e fe ctua culege rile
în Rusia.
; Pr in loca l i t a t e a sa n a t a l ă Sânicolau! M a re , vecină peste M ur e ş cu părţile
a rădene, Bart6k e bănăţean. S-a născut în casa lui Jacob Loch ( n . 1 845) şi soţia
acestuia Ka te rina (n. Tinnes, n. 1 847), unde părinţii lui Ba rt6k au locui t atu nci în
chirie. Sotii Loch sunt, pe linia mame i , bunicii co legului mai mare de profesorat,
de acum mai bine de trei dece n ii de la Gimnaziul u nic din Covăsinţ - A rad, Jacob
Wol tz, din Pău liş - Arad, care mi-a t ra nsmis aceste informa ţii. După ce soţii Loch
- 1 70 -
şi-au zidit o altă casă, mai mare, cu prăvălie, pe o s t radă, vechea lor locu inţă a
rămas în p rop rie tatea Gertrudei Tinnes, sora Ka te rine i, până după 1 9 09, când a
deced a t .
Colegul ş i prie t enul meu J acob Woltz, născut în 1900 ( + 1 990) îşi aduce a minte,
că, p reşcolar fiind, u mbla Ia grădiniţa educatoarei Schari-nem·- mătuşa lui Ba rt6k
-, în Sânicolaul Mare - şi că a ceast a ţ i nându -l pe ge nunchi, îl lăuda spunâ ndu- i :
„ ocoş mic ş vab, care vorbeşte atât d e fru mos u n g u reşte!" F a pt care a avut o u rma re
co mică: „ m ic u l şvab s-a plâns mame i sale că nu ma i merge la grădiniţă, deoare ce
educatoarea i -a spus că e . . . cocoş".
6Szegă I u lia, Cantata profana, Bucu reşti, 1 972, pag. 13.
7A se ved e a scrisoa re a M a rtei B a rt6k cu u n a d aus al fo lcloristu lui, d a t a t ă
Keresztur, 7 iunie 1 9 1 7, p rin care i s e comunică lu i I o a n Buşiţa, d i n Beiuş, a cest
plan, în Bart6k, Scrisori, voi. I, pag. 1 1 1- 1 1 3.
3 M arta Bart6k, către I oan Buşiţa, 7 iu lie 1 9 1 7, Bart6k, Scrisori, voi. I I , pag. 95.
9 I oan T. Flore a: Folclor muzical din Judeţul Arad, 500 melodii de joc, Arad,
1 975, pag. 286-287. Relatări, d ate de fosta informatoare a lui B art6k din 1 9 1 7,
Au relia Ju rcă ( n. Vane), din Săvârşin.
10 Afirmaţia lui Bart6k în scrisoare a trimisă lui Buşiţa, din Turcia, în 18 noie mbrie
1937, în Bart6k, Scrisori, voi. I , pag. 2 1 4.
1 1 Bart6k, Scrisori, voi. I, pa g. 1 1 0, scrisoa re către Buşiţă din 6 mai 1 9 1 7.
12 Î n colecţiile lui Bart6k, Valea M are figurează în majoritatea cazuri lor în judeţul
Seve rin iar odată în Ca raş. Î n timpul raioane lor ad ministra tiv-te ritoriale , făce a
p arte din raionul Lipova, iar din 1 968 - ultima re formă administrativă - ţine de
comuna Săvârşin, judeţul Arad.
13Tiberiu Alexandru, Bela Bart6k despre fo/c/oml românesc, tabe lul cu localităţile
din care folcloristul a făcut culege ri. Bucureşti 1 958, pag. 1 2 1 şi următoare le .
14 0 a te le biografice mi-au fost comunicate î n 1 97 7 d e fiul ace s tuia, profesor d r.
doc Răzvan Givulescu din Cluj-Napoca.
15 0upă I osif Herţea.
16 Relatările au fost e xt rase din amplele i nformaţii înre gist ra t e pe bandă de
magnetofon în 1 974.
17Versurile sunt pronunţate în fo ne tica ţărăne ască di n S ăvârşin.
18Jocul - imitaţia d e cimpoi auzit de „ moşp Sâia", pe care informa toare a l-a
interpretat voca l, e publicat în I oan T . Flore a, Folclor muzical din judeţul Arad,
pag. 2-l3, nL 484 a şi b.
- 1 71 -
19 Î n ace a s t ă pr ivinţă, menţionăm cons t a t a rea, de mare însemnă t a t e pentru
evoluţ i a me todologie i culegerii (cf. O. B â rlea, Metoda de culegere ,1 folclorului,
Bucureşti, 1969), că B ela Bart6k u ti liza şi procedeul inves tigării informatorilor la
ei acasă şi nu numai acela de a mobiliza informatorii cu ajutoru l intelectualităţii
satelor, cu m se crede îndeobşte.
w valentin Fierar, 78 ani, lău tar, Pârneşti, 1 968 şi 1 9 7 1 .
* * *
Acest studiu a fost tradus în maghiară la Gyula, în 1 980, după el

realizându-se de către Televiziu n e a budapestană, în acel an, sub
îndrumarea lucrării şi a mea pe teren, în judeţele Arad şi Ti miş, un
film „Bart6k".
În August 1 980, am fost i nvi tat de Televiziunea română să însoţesc
e c h i p a b u d a p e s t a n ă p e i t i n e r a r u l b a r t o k i a n d i n 1 9 1 7 , u n d e , în
cercetările mele , am aflat în viaţă i n formatori folclorici ai mare lui
muzi ci a n , dar şi copii ai acestora, de odi nioară - martorii vârstnici de
acum ai acelor i nterpreţi - şi ale unor momente i n teresante din ti mpul
înregistrărilor fonogramice , efectuate de Bart6k, însoţ i t atunci de
dirijorul i talian Egisto Tango, al orchestrei de la opera din capi tala
U ngariei.
Filmările au avut loc între 14- 1 6 august 1 980, acestea fii n d realizate
d e c ă t r e o e c h i p ă a T e l ev i z i u n i i d i n B u d a p e s t a , c o m p u s ă d i n
vicepreşedi ntele acestei i nstituţii - director a l filmului - Vecsernyes
l ânos, regizoarea Vellner Andreea, o secretară de platou, un i nginer
de sunet şi doi operatori .
D e la Televiziunea română din Bucureşti , au participat muzicianul
Simonfy Katalin, Mariana I o nescu, doi operatori cu lumi na şi , din Arad,
subsemnatul.
Primul drum cu delegaţii celor două t eleviziuni a fost la Timişoara,
l a Co m i t e t u l d e cu l t u r ă , d e u n d e a m r i d i c a t fonografu l cu care,
afirmative, a lucrat Bart6k în Banat în 1 9 1 2 , pe care l-am depus în
Muzeul muzicianului din Sânicolaul Mare, unde se a flă şi astăzi. Î mi
aduc aminte, că aparatul era fără cutie şi fără cornet acustic. Cel cu
care Bart6k era fotografiat de Brăiloiu în 1 934, la Arhiva Fonogramică
din Bucureşti, era al acestei instituţii •
.
Aci în Sâ nicolau l Mare , am fost însoţiţi de Ladislau Csi smaric,
inspector al Comitetului de cultură Ti miş - ace la, care, după opt ani,
- 1 72 -
în 17 decembrie 1 989, în timpul istoricei revo luţii ti mişorene, a fost
împuşcat - şi, cu un lot de revoluţionari timişore n i ucişi , încărcaţi în tr
un autofrigorifer, duşi l a Bucureşti, arşi în cre matoriu şi cenuşa lor
aruncată în can a l .
Î n prima zi s - a fi lmat în Sânicolaul M a r e , Muzeul, casa natală a lui
Bart6k, Şcoala agricolă, unde tatăl său a fost director, mormintele
familiei şi i nterioru l bisericii catolice, u nde a fost botezat muzici an u l .
A doua z i , î n Săvârşin , c u o ceată de col i n dători care a u i nterpretat u n
„cerb mioritic", î n Va l e a M a r e , î n fam i l i a fem e i i S p i n anţiu , fii c a
i n forma toarei d i n 1 9 1 7 şi în Tro a ş , l ă u t a r u l D a m i a n G r u i a , fiu l
i n fo rmatorului bartoki a n Pascu Lacatiş din Pârneşt i .
- 1 73 -
Bela Bartok transcriind melodii populare româneşti în fosta Arhivă de Folclor a
Societăţii Compozitorilor Români, fotografiat de C. Brăi loiu
- I 74 -
Gâ nd u ri l a a nive rsa rea u n u i vea c d e la
na şte rea lui Constantin Brăiloiu'
Stimatissim auditor,
cum , când în i ni m i l e n oast r e apri n d e m o l u m â n are în

m i ntirea res ectuoasă a P ă i n t � lui E t n o muzicol gie ,
� . � � � �
1 m 1 reproşez ca p e n tru aceasta a mversare cen te n a ra m 1 -
LJl.?
am a n u n ţ a t u n s u b i e c t d e cerce t a re p e rso n a
Particularităţi ale sin taxei în melodia folclorică românească/
De aceea, vă cer permisiunea unui preambul, cu sublinierea u nor
lucruri, mai puţin ştiute, din anii tineri ai şcolii brăiloi ene, când aceasta
a început să fie cunoscută în cercurile ştiinţi fice ale Europei şi ale lumi i ,
c u atât m a i m u l t , c u c â t lucrările ei, din afara României , au fost scrise
de Brăiloiu însuşi , în franceză ( E lveţia, Franţa, Belgia).
Şi, pentru a nu depăşi timpul acordat expuneri i , vă cer o a doua
permisiu n e : de a co mpedia la m axima comprimare tema anunţată
iniţial, publicată în programul aniversări i .
Acest preambul, deci , îşi propune s ă spună u n e l e lucruri despre
mai puţin cunoscuta iradiere a şcolii brăiloiene, pe linie germa nofonă,
prin şcoale etnologică a U niversităţii din Viena.
Î n tr-un fe l , copilăria lui Constantin Bră i loiu reediteaz ă , cu 1 3 ani
în ur mă , p e cea a l u i G e orge Ene scu . La fe l ca acesta, viitorul
- 1 75 -
etnomuzicolog a fost dus la studii muzicale tot de Mama - dar, nu l a
şapte, ci la opt a n i - întâi î n capitala Austriei şi, în conti nuare, l a Paris
(între timp, ducându-l şi la Geneva). Din copi lărie, deci, Constantin
Brăiloiu vorbe a germana, dar, în afara României , activând mai mult
în, lumea francofonă, unde şi-a făcu t prezenţa, instituţional , ctitoral, şi
a scris acolo cele mai multe lucrări în limba franceză. D e aceea, se
spune, uneori, că Brăiloiu este mai puţin cunoscut până acum - sau
chiar de loc - în alte zone li ngvistice ale Europei şi ale l u m i i .
Personal, l-am cunoscut indirect pe Constantin Brăiloi u . Î ntâi prin
ceea ce ne vorbea despre dânsul , între războai e, cunoştinţa sa, directorul
şcolii mele Normal e Confesionale din Arad, prof. dr. Caius Lepa2• Dintr- ·
o notă autobiografică a sa, înţelegem că acesta, după două l icenţe

universitare în ţară, trece l a studii etno logice în muzeele din Berlin,
Leipzig şi Drezda, i ar, între 1 930 - 1 934, studiază l a Universi tatea din
Viena, tot etnologia cu renumiţii profesori dr. Koppers şi dr. Wilhelm
Schmidt, acesta din urmă cunoscut în toată lumea ştiinţifică sub numele
d e P a t e r Sch m i d t , c ă l u g ă r , e r u d i t al „ e t n o su r i l or " ţ i n ă t o a r e de
cupri nzătoarea sferă a Etno logiei.
Pentru cercetări le sale, întrepri nse pe tema migraţie i culturale a
popoarelor aliterate di n întregu l P acifi c - dar şi din a l t e părţi a l e
globului - oglindite î n lucrările s a l e (7 1 0 studii etnologice) - printre
care, Ursprung der Gottesidee o istorie a religiilor, operă d e o viaţă
-
întreagă, în 12 volume - Pater Sch mi dt a fost onorat în două rânduri cu

premiul Academiei Franceze3.
Doar în tre acăt fie spus, în u r m a ce rce tărilor e t n o l in gvi s t i ce
întreprinse în p artea d e sud- est a Asi e i , Pater Schmi d t a l ă s a t în
etnoliterologia acestui areal sintagma generală de „ limbi a ustrice" , în
sâ nu l căro ra d i s t i ng e m pe c e l e „ a ustronesice" d i n O ce a n i a ş i
„ austroasiatice" , d i n partea continentală amintită, aici , m ai sus3.
Luând drept model cercetăril e profesorului său - dar n u pe lini e
etnolingvistică, ci pe cea a instrumentelor folclorice muzicale primitive
- Caius Lepa a îmbrăţişat în 1 934, pentru doctorat, la U niversitatea
din Vi ena , tema Die Muzikinstrumente der Siidamerikanischen
Indianer .
Pe Pater Schmidt, fostul său student îl considera covârşitoare . . .
personalitate al cărei sistem de idei a fost aproape jumătate de secol În

- 1 76 -
centrul de interes al cercurilor de specialita te, dominând mai ales În
A ustria şi Germania gândirea e tnologica"'].
I ar Mircea Eliade în Nostalgia origi nilor, Ed. Humanitas, 1 994, pag.
29, 46, 47: ,,Î n 1 95 5 , la un a n după moartea au toru lui, Der U rsprung
des Gottesidee al lui Wilhelm Schmidt num ăra mai mult de 1 1 000 de
pagini ! Nu este deci de mirare că puţini istorici ai religiilor au ci tit
acest i mens tratat. U ltimele volume, XI şi X I I , au apăru t în 1 954 şi
1 95 5 . Este o lucrare magistrală . . . Eşti dator să-i admiri stupefianta sa
erudiţie şi energi e . Wilhelm Schmidt a fost cu siguranţă unul din cei
mai mari l ingvişti şi etnologi ai acestui secol".
Din amintirile pe care prof. dr. Caius Lepa mi le-a lăsat, înai nte de
1 978, când a trecu t în „ lumea fără dor", rezultă că, i nvitat acasă la dr.
Wilhelm Schmi dt - aşa cum, adesea, se obişnuia, acolo, la Universi tetea
vieneză, pentru studenţii excepţionali - acesta l-a întrebat, dacă în
România se întreprind cercetări etnice, Caius Lepa i-a vorbit atunci
despre şcoala sociologică a lui D i mi trie Gusti şi cea etnomuzico logică
a lui Constantin Brăiloiu, p recum şi despre campaniile acestora de
cercetare pe teren, care adesea mergeau mână în mână. U n i i dintre
noi , mai vârstnici, îşi aduc aminte de echipele de cercet ători ale lui
Brăiloiu şi Gusti, constituite între războaie din specialişti sociologi ,
e tnologi, psihologi , folclorişti muzicali, literari, etc. conduse de cei doi
mari ctitori sau de alţi specialişti şi însoţite de studenţi, a desea şi de
elevi dotaţi , d i n clasele superioare a l e şcolilor secundare, pentru
i nvestigaţii în lumea tradiţiilor ţărăneşti ale satelor noastre5•
Despre aceste două şcoli a m ai vorbi t Caius Lepa - de acum
maturizat i ntelectual - şi în alte dăţi colectivelor de profesori şi studenţi ,
cu ocazia tradiţionalelor excursii ale universitarilor vienezi. Era prin
1 930 - 1 932. În t i mpul acela, şcoala etnomuzico logică a lui Brăi loiu era
încă foarte tânără. Preocupări au fost de mai îna i n t e , încă de la
înfi i n ţarea Societăţii Compozi torilor Români6• Î n 1 925, Constantin
Brăiloiu lansase concursul pentru culegeri folclorice muzica le, iar în
1 927 tipărise deja broşura cu selecţiuni ale pieselor culese 7• Peste un
an, în 1928, ia fi i nţă Arhiva de Folclor a Socie tăţii Compozitori lor
Români, ctitorită şi condusă de Constanti n Brăiloiu.
Î ncă de atunci , de când studentul Caius Lepa a făcut cunoscu te în
cercurile profesorilor şi studenţilor vienezi existenţa acestor două şcoli
- 1 77 -
de cercetare socio logi că şi etnomuzicologică din Români a, acolo, în
Vi ena, existau precede nţe prestigioase ale cercetării p e l i n i a u n o r
ramuri a l e et nosu ri lor; d e atunci , acestea a u început s ă suscite interesul
oameni lor de ştiinţă ale înaltelor cercuri de cercetare et nologică d i n
capitala Austriei.
În momentul în care scr i u aceste râ nduri , a m în faţă lucrarea
etno logului dr. Leo H ajek : „Die neuen Aufnah meapparate des Wie ner
Phonogrammarchivs", Wien, 1 928, înfi i nţată în chiar anul celei a lui
Brăiloiu (tot 1 928), de Societatea Co mpozito r i lor Români - deci o
Arhivă soră cu cea bucureşteană, deosebirea dintre ele fi ind faptul că
fo nografu l celei vieneze în regi stra pe di scuri , p e câtă vre m e , cea
brăi loiană (precum şi fonografele folclorişti lor p redecesori arhivei ) ,
pe cili ndri (tip Edison).
Mai târziu - din februarie 1 949, când am fost încadrat ca cercetător
în Arhiva brăiloiană, devenită I nstitu tu l de Folclor, aceasta era socotită
cea mai mare din lume, având aproape o sută de mii de melodi i ,
însumând alături d e cea a lui Brăiloiu, d e l a Societatea Compozitori lor
şi a lui George Breaz u l de la Mi nisterul Artelor şi altele, încorporate
în cea a I nstitutului8•
Profesorii şi studenţii Universităţii, care mai apoi au împânzit lumea -
mulţi dintre ei deveniţi savanţi în domeniu, nu numai în Etnologia propriu
zisă, ci şi în Etnomuzicologie (Caius Lepa a studiat acolo şi la catedra de
Musikwiesenschaft)9 unde a avut colegi de prestigiu, care, încă de atunci,
au îmbrăţişat probleme etnomuzicologice ale şcolii Brăiloiu.
În decembrie 1 932, Caius Lepa a venit din Viena la Bucureşti la
înmormântarea tatălui său 1 0 • Cu această ocazi e , Pater Schmidt i - a
încredinţat o scrisoare către Dimi trie Gusti, î n acel t i m p mi nistru a l
învăţământului. Primind-o, Dimitrie Gusti , l - a „dojenit" amica l p e
studentul Caius Lepa : „ Dar, c a mi nistru al dumitale, trebuia s ă ş t i u c ă
eşti elevu l l u i Pater Schmidt". D eci , marele savant vie nez n u e r a u n
necu noscut în cercurile noastre ştiinţifi ce.
Mult mai târziu, în 1 968, dr. Caius Lepa p ri meşte o scrisoare d i n
partea reputatului pro fesor vienez,- fostul s ă u coleg de odin ioară - dr.
Richardt Wolfra m, din care citez în trad ucere doar câteva râ nduri, ca r e
ogli ndesc, d e atunci, din a n i i stude nţiei d e la Viena, di n 1 932, i n te resul
cercet ătorilor pentru şcoala Brăi loiu, despre care le-a vorbit studentul
- 1 78 -
Caius Lepa :
W i e n , am 2 1 sept. 1 968.
Dragă prietene,
.. . Tu mă întrebi acum câte ceva despre rela ţi ile mele româneşti .

După călătoria noastră împreună din 1 932 în Banat, în Transilvania, .
am mai fost şi la Bucureşti , la Brăi loiu, cu care, până la sfârşitul vie ţi i
a m rămas î n relaţii ştiinţifice 1 1 .
După acest prim contact la Bucureşti, în 1 932, cu Constantin Brăiloiu
şi, în general, cu arta din geografia folclorică muzicală a României, harnicul
cercetător vie nez - aşa cum ne înfăţişează Otto Hăfler în lucrarea sa
Verzdchnis der Schnften von Richard! Wolfram (Wien, 1 9 6 1 , editată cu
ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani a etnologului - printre cele 1 40 de
titluri de studii scrise până atunci de colegul directorului meu, între 1 927-
1 96 1 , se numără şi câteva cercetări ale sale în ţara noastră. Astfel, în
1 933,anul următor primei sale vizite în România, la Constantin Brăiloiu
în Bucureşti, etnologul austriac publică studiul Tanzfauben in Sibenbiirgen,
în Wiener Zeitschrift fiir Vo/kskunde" , apoi Rumanische Tanze, în
Beckmanns Sport Lexikon din Leipzig, iar în 1 934 Alterkfassen und
Mannerbiinde in Rumanien în Mitteifungen der Anthropofogischen
Gese/Jschaft in Wien", şi, bine înţeles, cu referiri româneşti în alte studii,
după cercetări efectuate - citez din lucrarea aniversară amintită - in
Karpathenraum . . . durch Siebenbiirgen und das ăstfiche Rumanien. I n
1 940 publică în „Das deutsche Volkslied, 42. Jg. Wien, s . 69. studiul
Judenpofka aus Urwegen, Siebenbiirgen.
Î n 1 969, prof. dr. Caius Lepa a fost i nvitat de câţiva dintre colegii
săi la Viena (printre ei, dr. Walter Graf şi dr. Walter Hirschberg 12 -
primul şi ultimu l său dru m la Viena, în acest semisecol , de război şi
apoi cel de interdicţii al regimului comunist din Romania.
I at ă ce îmi scrie, cu acestă ocazie, de acolo. dr. Caius Lepa : Viena,
20. I X. 1 969 . . . „Scumpul meu, cel mai drag dintre pupilii mei, mă gândesc
la tine adesea ; fie când am fost la Arhiva Fonogramică a Academiei de
Ştii nţă, unde prof. Walter Graf succesorul magi strului meu, Robert
Lach, Ia catedra de Musikwissenschaft de la Unive rsi tate, m-a primit
cu multă prietenie sau când mă cufund în ime nsul material documentar
di n I n stitutul de Etnologie , un de sunt lăsat de capul meu în depozitul
- 1 79 -
bibliotecii, singur într-o sală lungă de 50 de metri. Da, am fost şi sărbătorit
împreună cu prof. Okaidim Tokyo, la o agapă, de foştii noştri colegi" . Am
reprodus aceste rânduri pentru a ne face cât de cât o idee despre existenţa
tinerei şcoli vieneze, soră pună cu a celei româneşti, brăiloiene.
Walter Graf, colegul „ mai mare" cu doi ani , al lui Caius Lepa la
Universitatea vieneză, a fost promovat doctor în 1 932, iar în 1 952, abilitat
la numita instituţie cu o lucrare etnomzicologică după cercetări în Noua
Guinee. Din 1 957, este conducătorul Arhivei Fonografice a Universităţii,
iar din 1 963, este numit profesor la catedra de Muzicologie comparată 1 2 .
Pe prof. dr. W al ter H irschberg avea m să-l cunosc personal, în august
1 970, când, după un a n , a întors vizita colegului său, Caius Lepa, la
Arad. Am fost prevenit printr-o scrisoare din partea profesorului meu,
cu i ndicaţia aproximativă a l unui i t i nerar prin ţară. Ambii m-au vizi tat
la Covăsinţ. D e aici, i - am condus l a S ăvârşi n , la învăţătorul I osif
Dohangie şi la muzeul etnografic a l acestu i a , într-o zonă folclorică a
cerbului mioritic13, de unde ambii au p lecat în Ţi nutul Pădure ni lor
(Hunedoara) 14, în continuare la I nstitutul de Folclor din Bucureşti şi,
mai departe, în Transilvani a , în zonele cercetate de Brăiloiu.
Î n n o t e l e s t u d i u l u i Der An tei/ der Vălkerkunde p u b l i c a t în
„6sterreich in Ubersee" de dr. Walter H i rschberg (Wien, 1 968), acesta
face, p r i n t r e a l t e l e , t r i m i t e r i l e , p e care l e con s i d e r ă m l e g a t e d e
problematica temei noastre :
- Joseph Henniger: P. Wilhelm Schmidt S. VD - 1868 - 1954. Bine
biographische Skizze Anthropos Bd. 5 1 . 1 956.
- W i lhelm Koppers: Professor Pater Wilhelm Schmidt S. V D Bine
Wiirdigung seines Lebenswerkes, Anthropos Bd. 5 1 1 95 6 s. 68
D r . Franz Fodermayer, coleg a l directorului meu la Universitatea
vieneză (la Musi kwissenschaft) , a fost u n savant laborios al cercetării
etnomuzicologice. Î ntr-unu l din studiile sale, de care dispunem aci
Lieder der Bale - Bi/ia, scri s după cercet ă ri în sud-estul S a harei
referindu-se la structura t e t ratonică şi pentatonică a nhemitonică a
m e l o d i e i s a h a ri eni lo r , s u b l i n i az ă coi n ci d e n ţe cu c o n s t a t ă r i l e l u i
Constantin Brăiloiu în studiul său „Sur u n e melodie russe" 15 •
Acum, o viceversă românească: în Sur une melodie russe, Constantin
Brăiloiu citează - atunci , în 1 953 - studiul Die Stellung der Pygmiien
vălker in der Entwicklungeschichte des Menschen, Stuttgart , 1 9 10, al lui
P. Wilhelm Schmidt, indentităţi muzicale cu cele din cercetările sale.
- 1 80 -
La unele dintre aceste cercetări se va fi referi t Constantin Brăiloiu,
când a scris în Rellexions sur la crea tion muzicale collective, studiul
apărut la câteva luni după trecerea sa di ntre noi 16: „ A trebuit să se
acu muleze mii de documente aduse din toate părţi le lumii, pentru ca
di ncolo de contrastele care ne-au uimit atât de mul t , să începem a
întrezări analogii sau simi litudini , care ne-au uimit încă şi mai mult.
Cum informaţia noastră a sporit, cu atât mai mult am văzut fenomene
presupuse, la început, locale sau „ naţionale" reapărând i dentice între
ele, în Africa, în Asia sau în Oceania".
Unele dintre aceste capete luminate ale cercetării culturii populare
au avut o soartă duios de tristă.
După Ansch luss-ul, din 1 938, Wilhelm Koppers este eliberat de la
catedra de etnologie istorică a Universi tăţii vieneze. Pater Schmidt se
autoexilează în Elveţia 1 7cu societatea şi revista Anthropos, unde peste
cinci ani ( 1 943), avea să se întâlnească cu celălalt mare autoexilat - de
astă dată în faţa i nvaziei comuniste a ruşilor şi a unor înrăiţi aliaţi , mai
mult sau mai puţin români - Constantin Brăi loiu - care, în 1 944, avea
să înfiinţezte în Geneva Arhiva Internaţională de Muzică Populară.
Î ntre timp, în 1 940, celălalt mare etnomuzicolog - „ ami. - frere" al lui
Brăi loiu, budapestan, B e l a B art6k, se expatria trist, în America,
refuzând să mai vorbească limba sa maternă, de la Sânicolaul Mare -
germana; somitate pentru care, peste doi ani , în 1995 , vom aprinde o
lumânare, la o jumătate de secol de la trecerea sa di ntre noi; i ar în
1 994 la patruzeci de ani de la petrecerea din viaţă a prietenului şcolii
româneşti brăiloiene - dr. Pater Wilhelm Schmidt - o alta.
În concluzi e , dacă numai aceste exemple su mare ar fi luate în
considerare - i ncontestabil, că, după cercetări în arhive , ele vor fi
multissime - rămânem cu deplina convingere, că tânăra şi prestigioasa
şcoală etnologică vieneză (cu „et nosuri le" în subord i n e) a cu ltivat
inevitabi le relaţii ştii nţifice cu sora ei românească .
Nu ne îndoim că o cercetare a arhivei Anthropos - de la prima sa
perioadă, vieneză, de început , a celei de reîntoarcere acasă - ar da la
iveală multe lucruri preţioase , referi toare la relaţiile celor două şcoli,
surori , şi la colaborările cercetătorilor lor.
* * *
D i n februarie 1 949, când Dl. Tiberiu Alexa ndru - fost colaborator,

Ia Arhiva lui Consta ntin Brăi loiu - a venit la mine la Covăsi nţ, m-a
- 181 -
i nvi tat la Bucu reşti , la proaspătul înfiin ţat I nstitut de Fo lclor, unde, în
baza unor notări de melodii populare legate în fişicuri de câte o sută,
pe fişe tip Brăiloiu - cu noscute de la profesorul meu de muzică, I oa n
Lipovan, (care î l cunoştea pe Părintele Etnomuzicologi ei) - a m fost
încadrat îndată aci ca cercetător.
Pe Dl. Tiberiu Alexandru îl cunoşteam din presa dintre războaie,
din a nii mei de elev. Î ntr-un studiu - pe care îl m ai am acasă - vorbea
despre cântecul de seceriş Dealul Mohului, trecut pe note după un
cilindru de fonograf înregistrat de Constantin Brăiloiu în Făgăraş. ·
Nici nu m-am i nstalat bine în I nstitut, că Dl. Tiberiu Alexandru

mi-a dăruit din rezervele Arhivei lucrările Magistrului Brăiloiu, care
m-au ajutat să-l cu nosc şi mai mult.
1. Treizeci cântece populare premiate de Societatea Compozitorilor
Români (Buc. 1 927) .
2.Arhiva de Folclor a Societăţii Compozitorilor Români (Buc. 1 93 1 ) .
·
3 . Colinde şi cântece de stea (Buc. 1 93 1 ).

4 . Despre bocetul de la Drăguş (Buc. 1 932).
5 . Vicleimul din Tg. Jiu (Buc. 1 936).
6. Ale mortul'!i din Gorj (Buc. 1 936).
7. Bocete din Oaş (Buc. 1 938).
8. Nunta din Feleac (Buc. 1 938).
9. Nunta de pe Someş (Buc. 1 94 1 ) .
1 0 . Poeziile soldatului Tomuţ din războiul 1914-1918 (Buc. 1 942) .
1 1 . Dar Dl. Tiberiu Alexandru m - a înzestrat atunci şi cu lucrarea D-sale,
Muzica folclorică bănăţeană (Buc. 1 942), scrisă în spi ritul şcolii Brăi loiu,
cu tra nscri eri d e pe cilin dri d e fo nograf, avâ n d co m e n t a r i i care
evidenţiază saltul din lumea culegătorului amator obişnuit până atunci,
în cea ştiinţifică, a etnomuzicologului.
Şi mi-a mai oferit Dl. Tiberiu Alexandru prietenia cu, acum regretatul,
I larion Cocişiu - fost colaborator al Arhivei de Folclor cu Constantin
Brăiloiu - aşezându-mă să lucrez cu dânsul, faţă în faţă, la aceeaşi m asă,
într-o sală, a Institutului de pe strada Dionisie Lupu nr. 1 0, de jur împrejur
numai cu rafturi pline, de jos până sus, cu cilindri de fonograf, cu mireasma
cerei înregistrate, care, pentru noi, unii, nu se poate uita niciodată. Moderna
bandă de magnetofon este inodoră.
La aceeaşi masă, cu I larion Coci şiu , pe care îl ştiam din anii mei de
elev, din scrieri, mai ales din Colindele sale , prezentate dureros de
- 1 82 -
nostalgic, gândi°ndu-se la ţăranii săi interpreţi, rămaşi „în altă ţară",
după Ardealul furat în 1 940, pri n Dictatul de la Viena.
În 1 949, când e� intram în I nstitut, aflam că, după Brăi loiu, Cocişiu
avea cele mai multe înregi strări din Arhivă.
Î n 1 938 - aşa cum am văzut mai sus - Constantin Brăiloiu publica
studiul Bocete din Oaş. I ată ce scria atunci, prin tre altele în recenzia
sa di n Sociologie Românească, I larion Cocişiu: „Fuga de generalizare
din lucrările prof Brăiloiu ar trebui să fie ca o mustrare continuă pentru
pripiţii care alătură două date să tragă concluzii.
Studierea unui gen de muzică dintr-un singur sat, o vale, ori un mic
ţinut, impune o aprofundată analiză, ce duce la adevăra ta cunoaştere.
Aceasta ne-a lipsit În trecut, când fiecare credea că poate vorbi cu
uşurinţă dspre cânteculpopular În genere şi căpoate soluţiona probleme
de folclor muzical În două - trei pagini.
Iată de ce, orice publicaţie ieşită din pana prof Brăiloiu constituie un
eveniment pentru cei cu dragoste adevărată pentru cânteculpopular."
După ce conducerea I nstitutului m-a i nvitat să t ranscriu câţiva
cilindri de fonograf înregistraţi de Brăiloiu în Făgăraş (Arpaşu I de Sus,
Feldioara, Viştea de Sus ş.a.) - după ce acesta se autoexilase de şase
a n i î n Ap u s , u n d e a v e a să c t i t o r e as c ă p r e s t i g i o a s e i n s t i t u ţ i i
etnomuzicologice mondiale - aveam să-i simt crescând fâlfâirea duhului
său în noua mea i nstituţie de lucru.
Prea onorat auditor,
După acest preambul, pe care, după cum s-a văzut, l-am socotit
obligatoriu întru preaci nsti rea memoriei Marelui Etnomuzicolog, la
acest prestigios Centenar, vă rog să-mi permiteţi prezentarea, într-un
foarte comprimat compendiu, a temei conţinute i ni ţial în programul
comemorării.
Dacă în a doua jumătate a secolului trecut, gra matica li mbii noastre
vorbite a avut drept modele pe cele ale ţări lor surori, neolatine -dar şi
ale celor germa no fone, ţări u nde învăţau ti nerii din principatele noastre,
mai ales cei din Transilva nia - adăugând aci şi precedenţele Şcolii
Arde lene, ai cărei cori fei se instruiseră, deja la Roma, cu mai bine de
- 1 83 -
un secol şi ju mătate înainte - cea a limbii materne cântate nu avea d e
unde să-şi i a î n studiu linii gra maticale directoare, rămânând c a acestea
să fie elucidate de cercetătorii români înşişi; pentru că folclorul muzical
al popoarelor din apusul Europei, în cea mai mare parte a lui , s-a oprit
pe parcursul deceniilor, civiliza i, osaturat, fixat în scris pe note muzicale,
în afara procesului co ntinuu creator al i mprovizaţiei libere, apă vie,
orală, a creaţiei populare, după legi le sale specifice.
În urma numeroaselor cercetări efectuate la I nstitutul de Folclor,
pe parcursul multor ani - începând cu cele ale lui Constan ti n Brăi loiu
d i n A r h i v a Soci e t ă ţ i i Co mpozi t o r i lo r , a l e fo ş t i l o r s t u d e n ţi ş i
co laboratori , înţelegem că S INTAXA MELODIEI PO PULA R E (gr.
szyntaksis = ordine) constă în totalitatea regulelor şi procedeelor, care,
pornind de la elemente morfologice sonore, organ izate primordial, prin
microformule ritmice şi microdiagrame melodice, în celule şi m otive,
concură - d upă specifice legităţi tradiţionale - la CONSTRUCŢIA,
edificiului folcloric muzical.
Analiza sin tactică a melodiei folclorice, în diversi tatea categoriilor
sale specifice popoarelor, duce i nvetabil la d e finire a caracterelor
naţionale ale folclorurilor muzicale, şi n u pe de-asupra, cum gratuit se
vorbeşte adesea în muzica folclorică.
Pentru că lumea melodiei populare româneşti din întinsa geogra fi e
m i o r i t i că e s t e u n u ni v e r s d e n e cu p r i n s î n com p e n d i u l a c e s t u i
mi crostu diu - î n ciu d a fap tului c ă a m fă cu t c e r c e t ă r i î n t o a t ă
Tra n si lva n i a - îmi voi îndrepta aci observaţii l e a n a li ti ce asupra
zonişoarei arădene (în Podgori e, în Câmpie, pe Mureş, pe Criş, în
M u n ţ i i Z ă r a n du lui şi c e a d i n p r e aj m a G ă i n i i ) şi , doar, asupra
repertoriului giocoso, cu dense caracteristici gramaticale, găsibile în
majoritatea categoriilor folclorului nostru melodic de aci , cu u n e le
generalizări în restul ţării, aşa cum se poate, de altfel, constata şi din
multele lucrări ale doa mn ei profesoare u niversitare Emilia Comişel.
Exceptând rari ssi m e l e ei fo r m e excepţi o n a l e , cu m sunt c e l e
improvizatorice sau cele cu multiplicarea după voie a perechilor d e
linii, melodia de j o c î n forma e i devenită, oarecum, clasică, s e defineşte
ca fi ind un catren melodic, avân d la bază două linii, devenite patru,
prin repetare, de cele mai multe ori radical-flexionată.
Ceea ce rămâne valabil pentru întrega noastră geografie mioritică.
- 1 84 -
Defini ţia rămâne aceeaşi , lăsând l a o parte fa ptul că melodia se
edi fică pe diverse formule ritmice, curge pe diferite viteze metronomice
sau are unul sau altul di ntre ro luri le sale funcţionale şi, pentru a nu o
privi globa l , i-am marca t , noţional, co mpart i m e n t e l e consti tutive ;
caracteristici care se răsfrâng şi în cântecul de joc.
Componenta principală, LIN IA nu mită aşa de Brăiloiu, Drăgo i ,
Ursu şi a l ţi etnomuzicologi, găsibilă î n cercetările etno muzico logice
româneşti şi cu numiri le: rând melodic, vers melodic, viers melodic,
frază e formată dintr-un motiv radical , căruia i se adaugă u nul flexionar
cu diagrama melodică ascendentă, deschisă, terminând pe treapta a
cincea, mai rar pe o alta sub aceasta (în cazuri bănăţene pe treapta a
doua) . Î n continuare, linia se repetă cu „radicalul" neschi mbat, motivu l
flexionar - în variantă cadenţială - aşezându-se cu fi nala pe baza ton a l
modală (uneori , în cazuri bănăţene, pe treapta a doua). Î n cazul li niilor
lungi - a lungite prin repetări motivice - pri ncipiu l radical-flexionar
rămâne în vigoare. Am găsi t un caz în care linia era formată din t r-un
singur motiv, în timp ce radicalul şi flexiunea, dintr-un singur submotiv.
Î n co resp o n d e n ţ a cu versul popu l a r , li n i i l e m e lodice , Ia nive l u l
motivului , înfăţi şează măsura tetrapodiei pirice , a versului de opt silabe
şi, rarmente, a tripodiei pirice , de tipul versului mioritic, străvechi,
hexasilabic, ceea ce favorizează - în simbioza cu textul popular versificat
- trecerea, foarte frecventă, azi , din melodia de joc, în cântecul de joc.
Am numi t BILINIE această pereche de linii; şi anume, până aci ,
bilinia întâi. Cea de a doua B ILINIE, cu material motivic numai rarissi m
identic şi, mai frecvent, variat sau diferit, alunecă prin punte sau subito
pe o b ază tonală Ia cvi nta inferioară, având cadenţa finală, cel mai
adesea pe treapta a doua.
Lăutarii ţărani de aici aşează pe vioară aceste melodii cu bilinia primă
pe baza re de sub coarda liberă mi şi, respectiv, pe sol de sub coarda la,
oferi nd astfel acompaniatorului pe vioara secu ndă posibilitatea să realizeze
acel stil tradiţional străvechi de pedale duble - de obicei în cuvinte - sau
simbioza isonului cu heterofonia, pe care, astăzi o mai întâlnim în relizarea
ceteraşi lor din părţi le Aradului, doar în arhive, pentru că interpreţii au
trecut dintre noi, locul instrumentelor de coarde luându-l tot mai mu lt
cele de sufla t, cu acordeoanele, tobele - şi (de ce să nu o spunem), în
viitorul foarte apropiat, instrumentele electronice.
Î naint � cu douăzeci de a ni dintre notările pe care le-am făcut în
- 1 85 -
această zonă, am luat 484 de melodii , în ralitate, 500, dar 1 6 dintre
acestea, fi ind notate cu aco mpaniamente, n-au mai fost i ntroduse în
moara analizei, pe care le-am convertit în respectivele lor formule
li terar-numerice şi le-am a nalizat sintactic, aju ngând la următoarele
constatări :
l . Î n procesu l co nstrucţi ei acestor melodii au participat p rocedeele
proliferatoare: repetarea, variaţia, secvenţa, progresia, transpunerea,
prezenţa în melodie numai a motivelor unicate (deci cu totul diferite între
ele) şi cazul special al repetării, anadiploza, iar în foarte restrânsă măsură
anafora (foarte puţin vizibilă la noi, mai mult în retorica verbală).
2. Asociate între ele, pe număr de melodii, aceste procedee au fost
întâ lnite în părţi le arădene, astfel:
a. Repetate + variate (din 484) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 333 mel. ( = 69%)
b. Repetate + variate + transpuse . . . . . . . . . . . . . . . 8 8 mel. ( = 1 8 % )
c . Repetate + variate + transpuse + secvenţate . . . . . . . . . . . 52 m e l . ( = 1 0%)
d. Repetate + variate + progresive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 mel. ( = 0,4%)
e. Numai din motive u nicâte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 mel. ( = 2 % )
De unde rezultă c ă melodia populară giocoso d i n areal u l arădean,
(nu m ă îndoiesc de faptul că această constatare nu se rezumă în folcloru l
românesc, giocoso, numai aci) ci că este o i mportantă caracteristică
gramatical ă a creaţiei melodice populare româneşti) în procentajul ei
cel mai mare (69% ) , de la litera a se edifică numai prin repetarea şi
variaţia motivică.
Î n cazurile celorlalte trei modalităţi sintactice, de la litera b., c., şi d.
ale proliferării melodice, subliniem, că toate acestea au cuplul gramatical
al repetării şi variaţiei, la care se adaugă, pe rând : la prima, transpunerea,
la a doua transpunerea şi_secvenţarea, iar la a treia, progresia.
Î n toate aceste patru cazuri , în ciuda asoci eri i transpunerii, a
transpunerii + secvenţării, a progresiei, rămâne consecve nt, aci , cuplul
repe tare + variaţie, adăugându-se categoriei a., căreia îi măreşte
procentajul pro l i ferări i : 69 % + 28 % = 97 % .
A patra, din motive unicate (i ndependente între ele) e caz aparte,
de mic procen taj .
Despre anadiploză s-a vorbit m a i puţin la n o i . Aci , î n părţi le arădene
- şi nu numai aci - ea este foarte răspândi tă.
Pe cea li tera ră am întf dni t-o frecven t la nedei le de Dumi nica Tomii
- 1 86 -
din Munţii Orăştiei (Grădiştea Muncelului, Dacia Regia), unde feciorii
din joc reiau ultimul vers al strigăturii şi îl repetă la începutul strigăturii
a doua. La fel, în textele coli ndelor din Valea M ureşu lui şi Crişului
Alb , montan până în Hunedoara şi Alba, fie că acestea se cântă de un
singur grup, fie de două, antifonic, versul termi n a l al u nei „strofe"
melodice repetându-se la începutul celei următoare.
Nu mă îndoiesc d e faptul că acest lucru ţine de u n în tins a real
folcloric românesc.
Anadiploza muzicală este frecvent întâlnibilă în melodia folclorică
a părţilor arădene, submotivul termi nal al unui motiv fi ind transferat
la începutul celui u rmător.
Dar, mai sunt, încă, multe, multe, de spus la capito lul "sintaxa
melodiei folclorice româneşti" , fără a mă îndoi, că, în a lte folcloruri
muzicale, sunt şi mai multe lucruri de elucidat.
NOTE
' Comunicare susţinu t ă la sesiunea ştiinţifică internaţională „Constantin Brăiloiu"

cu ocazi a centenarului naşterii Marelui Etnomuzicolog, organiz a t ă în Bucureşti, la
Acade mia Română şi cea de Muzică, între 8 - 1 3 septe mbrie 1 993.
1 Născut în 5 septembrie 1 898, în Dej. Tatăl: Pet ru Le pa - cu siguranţă de origine
aromână, ca mulţi din ţara noastră, fugiţi din cale a năvălirilor turceşti - come rciant
în numitul oraş transilvănea n, de unde a trecut la complexul come rcial al Societăţii
„Severi neana" din Caransebeş, decedat în Bucureşti, în 6 dece mbrie 1932. M a ma:
Sofia Le p a , născu t ă Puşcaş, fiica preotului ortodox ro m. d i n Criciova ( S t a ţ i a
Govojdia, de lângă Lugoj) .
Profesorul dr. Caius L e pa a decedat în Timişoara, în 2 1 august 1978. N u a fost
căsători t . Din anul doctoratului său ( 1 934),de la Vie na, mi-a fost opt ani profesor,
iar, în u rmătorii şase, director p ână în 1 942, când a m absolvit Şcoala Normală
Confesională din Arad. Datorită preocupărilor, oarecu m comune, mă nume a „ fiul
meu spiritual"
3P ro f. dr. Ca ius Lepa: „ Omagi u Magi stru l u i . Anii d e studenţie la Viena " , în
Almanahul Parohiei ortodoxe Române, Viena, 197-l.
1 Alegere a a cestei teme pe ntru doctorat a fost bine gândit ă, având în ve dere
te o ria migra ţ iei cult ura le a lui Pa t e r S chmid t , la ma ri depărtări pe glob şi a
coi ncide nţe lor, da torită acele iaşi structuri spirituale uma ne (a se ve d e a în fine a
- 1 87 -
primei părţi a acestei lucrări, ci tatul din Constantin Brăiloiu : La rytmique enlatine,
Les Co/loges de Wegimont, !, 1 954 - 1 955, Ed Elsevie r, Paris - B ruxelles, 1 956. Din
Constantin B răiloiu, OPERE, I , Emilia Comişel, Bucureşti, 1 967.
Ace astă ri tmică „ enfatine " s-a conservat şi în liturgica ortod oxă din părţile
Aradului. Î n 19 5 1 , a m no tat de la doi ţărani vârstnici, cântă re ţi de s trană d i n
Covăsinţ, răspunsurile liturgite t radiţionale, p e care l e cântau copiii locali, în grup
- dispărute după ve nirea la pu tere a comuniştilor, care au interzis frecve ntare a
bise ricii de către şcolari - răspunsuri, care merg în acee aşi ritmică, scandare şi
asemănătoare melodică.
5 Î mi aduc aminte, că elev fiind la Arad, î n 1 938, conduce a o a s t fe l de echipă de
cerce tători, în S âmbăteni, t â nărul p rofesor Tiberiu Alexandru, d e la Arhiva de
Folclor a lui Constantin Brăiloiu, înregist rând pe cilind ri de fonograf me lod ii din
repe rtoriu l cva rte tului folcloric de coarde al lăut a rului ţăran Soimoş a n Teodor ( Lică
Soimoşan) pe care, mai apoi, în 1 956, la invitaţia aceluiaşi e t no muzicolog, am dus
la I nstitutul bucureştean taraful lu i Lică, u nde, împreună cu Pascal Bentoiu şi
regretatul George Vancu, a m înregistrat pe benzi de magnetofon, peste o sută de
melodii, inginer tehnic şi d e sune t fiind I o n Georgescu.
6 Î n 192 1 , B ră iloiu este numit profesor la Conservatorul de M uzică din Bucureşti.
În 1933, introduce în învăţământul de aci disciplina Folclor muzical.
7 Lugojeanu l Tiberiu Bredice anu şi şirianul Emil Monţia - cu ce le mai multe
notări - au renunţat la remunerările p re mi ale , în favoarea ce lorlalţi concure nţi.
8 A intrat a ici, în vara 1 949, ce a fonografică, a lui Tiberiu B redice a nu - cu
fonograful său, vişiniu, mai lung ca ale noastre, cu cilindri mai lungi, cu o durată de
cinci minute de înregistrare ( ale noastre , t re i minut e ) - colecţie î nt regită cu notări
( Maramureşul, cu 1 70 me lodii şi Banatul, cu 8 1 0 melodii, editate d e I nst itut: p rima
în 1 957, sub îngrijirea lui Tiberiu Alexandru, iar a doua în 1972 sub ce a a lui
Constantin Zamfi r); a intrat, t o t atunci, colecţia scriptia directă (după auz) a lui
S abin V. D răgoi (care nu a lucrat cu fonograful), iar în anul următor, ce a, tot directă,
a lui Ioan Lipovan (fostul meu p rofesor de muzică de la Arad ) ş i a profesorului
presbiter Nicolae Bâru (fostul meu profesor la Arad de glasuri bisericeşti) şi cu
siguranţă, că şi alte colecţii.
9 Î n ce i 28 de ani, cât a m funcţionat la Fila rmonica din Ara d , d r. Caius Lep a
e r a nelipsit de l a concertele orchestrei noast re simfonice, pe care , î n mu lte cazuri,
le urmărea de pe pa; titura de buzunar.
10 Atunci, în 5 decembrie 1 932, deceda la Bucureşti Petru Le pa, tatăl profesorului
Ca ius Le pa. Cu ocazia acestui t rist eve nime nt, viitoru l meu p ro fesor venea la
înmormântare deci şi cu scrisoarea lui Pater S chmidt că t re D i mit rie Gus t i .
1 1 S ubli nie re a noastră . Constantin Brăiloiu a decedat în 1958 (de ci cu zece ani
- 1 88 -
mai înainte ) , la Ge neva.
12 Deţine m aceste date d i n Wa lter Gra f: Die mus ikalische Klangforschu ng,
publicat în Musik und Gese llschaft, Heft 6, 1 969, G. Bra u n Karlsru he .
nAm lansat această sint agmă în u rma mu ltor a n i de ce rce t ă ri aci, întrucât
alegoricul d iscurs testamental al ciobanului în fa ţa morţ ii, prezu mtive , di ntr-o
MÎorif;/ colindă (aici, spe cie succintă de Mioriţă fără mÎorÎţl) , e pus aci în gura
cerbului - la rândul său, vi°ct imă a u ne i vânări, la fe l, prezumtive , dintr-un Cerb
co/Îndă.
14 Cercetat de e t nograful d r. Romulus Vuia, Be la Bart6k, I la rion Cociş iu, dar şi

d e u n colectiv al I nstitutului d e Folclor din Bucureşti, în iulie 1 954, sub conduce rea
d-ne i Emilia Comişel şi Ovid iu Bârle a .
1 5 Z u r Frage solche r Pentatonisme n wie i.i berhaupt z u Te t ratonic und Pentatonic
s. bes. C. B răiloiu : Sur une melodÎe russe in: P. Sauvtchinsky (Ed . ) : Musique Russe ,
tome I I ( Paris, 1 953) S, 329 -39 1 .
16 Î n ExtraÎt de DIOGENE nr 25, J a nvrier - mars, 1 959, pag. 2 18.
17 La Posieux, lângă Fribourg, d e unde Pater Schmidt t ri mite, în martie 1 939, lui
Caius Lepa, la Arad, o scrisoare prin care îl roagă să-i t raducă în germană recenzia
lui D . C. Amzăr, apărută în 1 938, în Revista de FÎ/olzofie din Bucureşti, asupra
t rata tului scris de e tnologul austriac, Handbuch der Metode; de u nde rezultă că
gând irea e t nologică a cerce t ă torului austriac era bine cu noscută la noi. Pat e r
S chmidt a dece d a t în 1 954 ( Wa lt e r H irschbe rg: Der A ntei/.der Vo/kerkunde,
Anthropos, 1 956).
- 1 89 -
Constantin Brăiloiu
Richard Wolfram (aci, sărbătorit la 60 de ani), colegul lui Caius Lepa la Universitatea din
Viena care, după ce a aflat de la acesta despre cercetările sociologice şi etnomuzicologice ale
lui Gusti şi Brăiloiu, a întreprins numeroase cercetări etnologice în Transilvania şi a rămas în
parrnanentă, afectuasă, legătură de prietenie cu cei doi savanţi români
- L lJO ·· .
Cercetă ri a su p ra D O I N E I în Ba nat 1
anatul - acest ţinut al sud-vestului transilvănean, cuprins în

România între Mureş, Cerna şi Dunăre, cu mare extindere
geografi c ă în sudul a cestui fluviu , I ugos'lavia ( Banatul
iugosla v), într-o zonă de aglomerate localităţi mioritice -
cu bogate tradiţii fo lclorice, cu obiceiuri străvechi, dintre care, pentru
a stâmpăra curiozitatea, amintim , doar, dansurile funebre practicate
aici după înmormântări, la pomană cu unul dintre familiari în capul
horei, cu lacri mi, dansând ritual, oficiere ca o rugăciune, cu străbune
relicve heterocreştine2• Banatul folcloric este bine cunoscut în toate
plaiurile româneşti, mai ales că, aci , după după cum obişnuiesc să spună
bănăţeni i , tăt na tu şei cânta3 şi, anume, într-o vizibilă specifi citate
regională.
Sabin Drăgoi4 , care şi dânsul, după Ion Vidu, devenea bănăţean,
origi nar fiind din Seliştea Petrişului, de u nde, după cum spunea în ton
glumeţ, se aud cocoşii cântând în trei judeţe, Aradul, Hunedoara şi
Timiş-Torontalul con fluind aproape de satul său natal, completa, că,
în nordul Mureşului sunt ardelenii , în timp ce, în sud, bănătanii. Ceea
ce nu ne opreşt e să luăm în consi derare unele întrepătrunderi etno
istorico-geografi ce-culturale- ale Banatului cu părţi le vecin e de la
miazănoapte 5 .
Cărturarul bă năţean din Lipova Sever Bocu6, referindu-se într-un
număr al revi stei timişorene Banatul, din 1 938, la luptele dintre austrieci
- 191 -
şi turci , încheiate prin pacea de la Karlowi tz din 1 699- 1 700 s� une că
Mureşul devenea atunci hotar nu numai între două împărăţii ci că şi
trecea prin i ni m ă de ţară, d espărţi n d fra ţii de ace laşi n e a m . Cu
sigura nţă, de a tunci , ţăranii de o parte şi alta a râului au început să
cânte Mureş, Mureş, apă Hnă, I Treci-mă-n ţară străină . . cu dor de l a
.
mama, de la tata, d e la fraţi , de l a surori, tema îmbrăţişată m a i târziu

în Răsunetele sale corale, de către doinitorul Banatului, Ion Vidu.
B a n a tu l folcloric păstrează a ncestrale legături cu veci n ă t a t e a
Pădurenilor - acest triunghiu geografic, istoric„ folcloric, etnografic,
dintre Ilia, Ghelar şi Hun edoara - o regiune de păduri, cei de acolo, ei
înşişi, spunându-şi pădureni, cercetată înainte, etnogra fic, de Romu lus
Vui a şi etnomuzicologic de Bela Bart6k, mai apoi de I larion Cocişiu şi
în con ti nuare în 1 954, de o echipă a I nstitutului de Folclor din Bucureşti ,
con dusă de cercetătoarea Emilia Comişel.
. De la primele cercetări folclorice muzica l e în această minunată ţară
a Banatului, a cărei geogra fi e umană şi spirituală trece - după cum a m
văzut - dincolo d e graniţele sale administrativ-teri to ri ale, i nvestigaţii
prestigioase, care începeau de pe la finele secolului trecut, urmate de
cele muzicale din a l doilea deceniu , de pe când mijeau zorii etnomu
zicologiei noastre, au subliniat aci caracteristicele unui grai muzical
care, de l a culegerile bănăţe a nului Bela Bart6k8 înco ace, continuând
cu cele ale lui Tiberiu Brediceanu, Sabin Drăgoi, Tiberiu Alexandru,
Nicolae Ursu, Nicolae Lighezan şi alţii, s- a numit dialect folcloric
muzical bănăţean sau, cu o altă sintagmă, dialect al refrenu/ul'.
Trebuie să facem aci sublinierea că, în foarte cuprinzătorul patrimoniu
al creaţiei arti stice româneşti, puţine texte li terare versi ficate sun t
i ndependente d e simbioza cu melodi a populară, excepţie făcând doar
strigăturile pe drum la colindă, la nuntă, versurile strigate sau cvasicântate
pe melodia de joc la horă, precum şi textele versificate ale descântecelor
din medicina babelor de la sate, dar şi ale paparudelor, acestea din urmă,
cel mai adesea, ritmate în dans pe oligocordii 1 0 •
În lumea creaţiei noastre folclorice, noţiunea de DOINĂ nu poate
fi considerată în afara formei muzicale, bine caracterizată, - chia r şi în
cazul în care m elodi a este numai i nstru m e n t a l ă - d e'ci fă ră t ext.
Nesi mbioz ate cu melodia doinei, versurile rămân în categori a cântecului
l i ric, o ricâtă frunza verde a r ave a , oricât e l e m e n t h a i ducesc, d e
înstrăinare ş i oricât alean.
- 1 92 -
Î n lucrarea sa tipări tă la Viena în 1 88 1 , Die Rumanen in Ungarn,
Siebenbiirgen und der Bukovina, Ioan Slavici - făcând un i ncurs în
lumea atribute lor proprii doinei - observa prima oară la noi unele
caracteristici privitoare la FO RMA muzicală a acesteia atribuindu-i
curgerea liber-inprovizatorică, alternând cu momente pariato spu nem
-
noi - ca şi când el (românul) vorbeşte - afirma scriitorul şirian şi că cea

mai frumoasă di ntre doinele noastre este cea bucovineană 1 1 •
Etnomuzicologia noastră a l ăm uri t m a i în profu nz i m e carac
t eristicile discursului muzical al doinei , după ce Bart6k analizează în
Culegeri folclorice din comita tuf Bihor, HORA " i a r mai apoi,
CÂNTECUL L UNG maramureşean, în Fofksmusik der Rumanen von
Maramureş.
După frământate semne d e întrebare şi - mai ales - după asidue
cercetări, şcoala creată de Constantin Brăiloiu 12 avea să lămurească
precis noţiunea doinei - numită de dânsul propriu zisă - cu notele ei
caracteristice, aşa cum o cunoaştem astăzi , aceasta b e neficii n d de
publici tatea pe care i-a făcut-o B răiloiu însuşi, precum şi cercetătorii
I n stitutu lui de Folclor, în frunte cu I larion Cocişiu, Tiberiu Alexandru,
Emilia Comişel, Paula Carp şi alţii, colaboratori şi discipoli ai marelui
etnomuzicolog.
Obse rvaţiile lui Bela Bart6k, mai apoi - în anii noştri - şi ale lui
Traian M ârza în a sa colecţie-studiu din Bihor - cea mai mare din zonă
până acum - anume, că poporul de aci nu cunoaşte cuvântul doină,
acestei categorii lirice spunându-i-se horă se potriveşte, similar şi în
teritoriul graiului folcloric muzical al refrenului. În Contribuţii muzicale
fa monografia comunei Ohaba-Bistra, Nicolae Ursu spun e : . . . amintim,
că terminologia focală nu cunoaşte cuvântul «doina»; peste tot se
întrebuinţează termenul de «cântec».
Numele doină s-a generalizat în etnosul literaturii noastre în anii
romantismului românesc din cea de a doua jumătate a secolului trecut,
referindu-se, global, la poezia populară cântată, de conţinut liric, fără
a i se preciza o formă muzicală structurală anume. Noţiunea cunoscută
în popor sub numele de hora, hore, horă d-ascu/ta t, cântec lung şi duin
(în Maramureş) , de codru, de haiducie, de fnstrăinare, de dor, de
dragoste etc, s-a elucidat numai după ce etnomuzicologii i-au analizat
m e lodia, preciz ându-i for m a structurală şi locul în lumea li ricei
- 1 93 -
folclorice. Î n Contribuţii muzicale fa monografia comunei MăgurP
Nicolae Ursu spu ne: Cufegenle şi studierea producfiunifor spirituale
emotive ce formează nofiunea de folclor literar s-au dovedit a fi false
fără corespondentul for sonor, viersul muzical.
Aşa cum o dovedesc studiile şi cercetări le et nomuzicologice pe
teren, imagi nea doinei rămâne cea a unei categorii lirice a insului, care
îşi cântă sieşi 14 , de manieră i nterpretativă liberă, cu fraze libere , cu
formă liberă, spărgând structura strofică, într-o continuă i mprovizaţie
în cadru l perioadei deschise, în desfăşurare parlando-rubato, cu o mare
libertate ritmică, precum şi cu frecvente alternări de reci tative melodice
şi pe acelaşi ton (recto-tono). Atu nci când se cânta vocal , octosi labicul
cursiv al versuri lor sale se l ărgeşte liber, a rgumentându-se cu diferite
expresii interjective şi pseudo- refrene, specifici tăţi le m e lodico-literare
a le ei ţi nând de cele regionale, de ocupaţi ile ţărăneşti ancestrale, care
îi con feră o mare diversitate de stiluri.
E foarte adevărat că doina e creaţia pe care i nterpretul şi-o cântă
sieşi. U n eori, în să, i n t ervi n sch i m b ări fu ncţi o n a l e . Î n tr-o n o a p t e
petrecută pe· pajiştea u nei poieni lângă turma oilor c u u n cioban care
doinea di n fluier A oilor, acesta s-a oprit din cântat spunându-mi : Aşa
mâncă uoile noaptea pe Jună când le zâc zicala asta. /
Pentru studierea doinei bănăţene ne-am servit aci, atât de colecţiile
tipărite până acum, cât şi de cercetările perso n a le efectuate în acest
teritoriu·, ' cu magnetofonu l , pe parcursul a trei deceni i . ·
Banatul e o regiune substanţia l cercetată etnomuzicologic. Amintim ,

doar, colecţi i le m a i importa nte.·
Aci a cu les în: 1 9 1 2, dintr-un m are număr de localităţi, Bela B art6k,
transcrieri le apărând în volume postume Rumanian Folk Music, în 1 967,
la Haga, com p l e t a t e cu cele d i n u l tî m u l său a n de cu legeri di n
Transi lvani a , din iulie 1 9 1 7 din părţile actua lului judeţ Arad.
Au urmat Tiberiu Brediceanu, în 1 920- 1 922, cu lvfelodii populare
din Banal ( 8 1 0 melodii), apărute sub îngrijirea etnomuz icologu lui
Constantin Zamfir de la I nstitutul de Folclor din Bucu reşti, în 1 972,
care; în studiul introductiv, face subliniere a : Cefe trei tipuri de melodii
'
de doină, consemnate de noi sub denumirea de tip păcurăresc, tip
oltenesc şi tip sintetic semicul!, dovedesc că geiwf exi'ltii Îi1 Bana t cl1'
rczonflnfe puternict> fn repertoriul p!istoresc, care in1prima · forma
- 1 94 -
Înlănţuirii cu jocul (cu melodia de joc, n.n.), ca expresie generală
răspândită În Transilvania. De aic1� denumirea de «doină» pentru orice
cântec liric tărăgănai, obişnuit să fie urmat În mod consecvent de un
ioc.
Sabin Drăgoi a dat l a iveală două colecţii de fo lclor bănăţean (în
afară de manuscrise nepublicate) : una, Monografia muzicală a comunei
Belinţ, în 1 934, cealaltă, 122 melodii poporale din Ora viţa, Cic/ova
Montana, Bozovici, Prilipăţ şi Bănia, publicată în cartea Omagiu lui
Constantin Kiriţescu, în 1 937.
Tot în acest timp, Nicolae U rsu notează şi pub lică din Banat,
colecţiile monografi ce, muzicale, ale comunelor Ohaba-B istra ( 1 30
melodii ) 1 938 şi cea din Sârbova (70 melodii) 1 939. Dar lucrarea care
atrage cel mai mult luare aminte a acestui e tnomuzicolog este colecţia
din Valea Almajului , scoasă de sub tipar în 1 958. Acesteia îi urmează,
postum, cea din Transilvania şi Banat, apărută în 1 983, sub îngrijirea
profesoarei timişorene Rodica Giurgiu .
Î n 1 942, apare l a Bucureşti broşura - nota monografică, î n vederile
şco li i Brăiloiu, inti tulată Muzica populară bănăţeană, a cercetătorului
Tiberiu Alexandru, cu transcrieri de pe cilindri de fonograf, cu piese
vocale şi i nstrumentale. E o a treia colecţie ef€ctuată în Banat .cu
fonograf, după Bart6k şi Brediceanu.
Tiberiu Alexa ndru e s t e e t no muzicologul care s-a ocupat d e
îngrijirea ş i publicarea , postumă, î n 1 959, a colecţiei folclorice notată
în satele bănăţene de profesorul Nicolae Lighezan, Folclor muzical
bănăţean, după ce aranjase şi publicase culegeri le luiTiberiu Brediceanu
din Maramureş (Bucureşti, 1 956).
O recentă şi foarte i nteresantă colecţie, apărută în 1 983, este aceea
cercetătorului bănăţea·n din Jugoslavia, Trandafir Jurjovan , intitulată
Folclor muzical românesc din Ovcea.
Urmări nd colecţi ile de folclor muzical din Banat, cît şi melodia
populară vie în co lectivitatea ţărănească de aci, aju ngem la constatarea
că doina, sub accepţia formei ei muzicale propriu-zise, mai frecventă
aci ca în nordul imediat al Maramureşului, este mai puţin întâ lnită azi
faţă d e m a re l e n u m ă r al c â n t e c e l o r trăg ă n a t e , d o i n i t e , boga t
ornamentate, de care o leagă vizibile osmoze. Î n colecţi i le bănăţene
de folclor o întâlni m mai puţin şi, doar, în unele: Tiberiu Bredi cean u,
- 195 -
Nicolae Lighezan, Tiberiu Alexandru, Trandafir Jurj ovan , dar cele mai
multe în volumele lui Bart6k, aparţi nând repertoriului nunţii şi mai cu
seamă, ca în toată ţara, celui păstoresc, vocal şi i nstrumental, al H orii
oilor, A ciobanului, Horii ciobanului , adesea în forma bipartită, rubato
giocoso. În lumea interpreţilor - ţărani, din fluier, dar şi a muzicanţi lor
profesionişti şi semipro fesionişti, din vioară, aproape că nu aflăm
vreunul, care să cunoască variante ale creaţiei folclorice păstoreşti din
repertoriul doinei. Multe dintre ele, începând pri n clasi ca glissare
ascendentă, întâlnită în toată ţara şi având un excurs rubato, liber cu
recitative melodice pendulate între fundamentală şi cvinta inferioară,
precum şi rectotono-uri n u s-au despri ns întru totul de cântecul propriu
zis, trăgănat, doinit. Î n scara minoră, pe o bază dorică a desfăşurării
lor, se distinge frecvent cvarta m ărită, fi nala fiind pe treapta a doua. Î n
cazul acompanierii i nstrumentale a melodiei d e către taraf, cadenţa
finală se realizeaz ă bănăţeneşte, trecând, acordic, prin domi nanta
dominantei, care oferă i nterpretării u n plus de poezie. Faţă d e lumea
propriu-zisă a cântecului trăgănat, vestit aci prin fru museţea sa şi
virtuozitatea poetică a i nterpreţilor, doina bănăţeană, acolo unde se
mai găseşte, păstrează, obişnuit, i mportantele caracteristici ale genului,
aşa cum sunt cunoscute, în general, în folclorul muzical al ţării noastre.
- 1 96 -
A DRINCENILOR
(F-A. 785 1 , = 4 79--48:-48 1 ) E�:..:u:i �.i ' 1:u�ă G:ol Bi:d.

O:.n·i1J. !iut•c. 7: de Jc.:. 1 �- I S.: \ 1. 1 922.
F;. ;g a
(/W.Ja�1/
� -... ţi.--· � ·12±2K1J
CfI! ,..cµcµ+;;;ţ-P4i
ij@l@>@JM c
,.. •. -,
�
�LJ1 .SCf?gJ!S�JEIMk�-=rae.n�
-& ;,i ; 1 UF!r i; aw u 1 m:s; Ji 1!%=1
�
�a!ffl
. t?m 11;:b=if-edz: �
t;
''
�--f!t; 1 ;; -1� M::r:1 -.�m1Jftl 1JE!§gJ
•.
�
-f;tţţ :ffill:tt-��l·!&JI ijF�

-&#A+ lf--=-g-J. IU �Yî@lJ I#!,F fJ J I
- J I J.@. R@r I r · O.tUTfrJ f-P B
·_ „
k�r9I21:;- r!-·1.-�r-&-=-8 .
fi{�_,;§5n 12
V
� -ettit li
"
�trUI tr Ul
f
l"T'I -- � •
�b I!: �*@i ��Lr U I t; C:t I@

�-=f��"M- ��it!E
·x_ - - „.�
t-E:*-=
J: r :__:
� .
t��-B
V
�
.•
- -
_ • • •
t;
.\ k ! A !'< TE : 52, f�. 49 h (T'.A. 78.lt 3�8 - .1 29). Doi•r• lui Dri'lrea, Or1ova. "'cu
\'i"1:uă Ion Sit2riu, lăutar. _\_i dl" Jr:.i.
=
- 197 -
3 4. (53)
A CIOBANULUI
( H . 6 7; 1 .S --619; E . .-rulii la Yioarl �icol�e Coi• · Ciom„.
1ga :a"tar. 71 de ani. 2.:\l l. ! 92:.
cb a .1 .o b • 7 -'<
'
�@J J&@ J@J l·� �j
. ... , .
a �- -J;i
k @J #JQJtEEJ.I r r r ' r �P , JqJp. Jw

h�@Qi@l,Vit-�@mt�
�
, �---.
ww+J::ms- ; AiF
) ��·J;o
· · ; #lfl=l �
�
�
F-·�@�31•@Dnn u ti·ji�
rit. (�i.po ţia.rlo I
P@4J JJ !WJ l§PP?1•!DJ I1#diJEFffft __
- 1 98 -
I@·!l11fl-piltr 1,&J_ J 1§} T@Jiit=J---m .
fTnapo tirvtfo)
�
JJJJJfAlifl I 1J @· 1 :O JLl�JJP
_ 11 112 l w
JJ
�'#TI� • I lJ ifP I g f•W----ff
WLJJ J IJ;JJp I J. I J;i J J I1J1 I J J ţ)

- i
.
t IJ ' �'
-fi: i).,D J 1,J. 1@.10 U J 1 1;. rlt!4 n 1,; !J.

'
- 1 99 -
t@Y ,l Jtj :Jp; ;J I Ji:Q J:qfJ @fj kJ@j
4@!m0§fZJ li ;m?-n1.rnJl" 1--
rTempo giR.1{tJ)
• �wa ,.b:z;1J 1 11 av1 ;'-; o�W=

p 111lt§Elro1·5fi8�r�w uo.E
D eşi în Banat, nu pare să poată fi vorba d espre u n repertoriu

păstoresc (cântece anumite pentru urcarea şi coborârea oilor de la
munte, la făcutul caşului ş.a.) s-a cules, totuşi , nu aşa d e mult, povestea
muzicală a ciobanului care şi-a pierdut oile şi le caută, cântând din
fluier o melodie de jale - în exemplul de mai jos, o doină propriu-zisă
- care se schimbă într-una de joc, când le-a găsi t :
- 200 -
- 201 -
- 202 -
Deşi ră spâ ndită În Întreaga Olt enie şi Muntenie, În Dobrogea,
Moldova, Bucovina, În Maramureş, Oaş, Ugocea şi, răz leţ, În judeţele
arădene mărginaşe ale acestui teri toriu, până azi , doi na propriu-zisă,
cu rarele excepţii ale unor specimene mai mult sau mai puţin hi bride,
nu a fos t Întâlnită În Banat Într-o formă li mpede. Cea de mai jos -
culeasă de la Moş Ion Radu, care mărturisea că a Învăţat-o prin părţile
Cornevei - se apropie de stilul recitativ al baladelor:
JJ J1 ;,-j I li tJ
I':\ --, ,
J: ::
·�
: -
oi\ âJfJ ; J ij
pri · ko
3
lis md , Si mi trag n!!ap.ts�a pă

-
brtns ,.
- 203 -
.
� �r)I
efi J ;,� J\ P : LJ. : J. r.-IJJ$lţ?
��tvBu=13
.
�
)I
St ml tr1gnQa p-ts!;a pă brtn• mă.
• .
.
'
ol -
.-- L
Tr : Jr,., : ţ '5; ,: J
· - U\I. -
�F Şt,..k u
. 4\
.
die - ie -
.
1
tu , Bu
.
-
. 4s .
.
du -
. k.
�:
şln' k u
•
I
dze - ie
: ;: .:;-I
îi · � 5
•1
- tu , mă
� �9
� . : �rJ :· ii#'�
w�, · 131 ;' �--
�
:· : p
,
p:r .;>' -1-\
·
·
ku
.
t ' ' -
pll-n -tu - ku f'�ap-ts!:a pă· n- u -
,
�e
J. '
- re - ,
'
"'
ne - re - ma .
..,::
dă pă - reţ
.
Da!! va! dze dll
- 204 -
NOTE
1 Lucrare susţinuă la cel de-al doile a simpozion de e t nologie (cu p art icipare a -
şi de astă d a t ă - a fraţilor noştri cercet ă tori d i n Moldova t ransprutiană), care a
avut loc î nt re 1 7-20 septembrie 1 992, la Câmp ulung Mo ldovenesc, la M ănăstirile
Moldoviţa, Suceviţa şi Putna.
2Prin 1 968 se întâlneau încă, aceste obiceiuri în Banat. A se vedea arhiva de
înregist rări folclorice sono-video a Universităţii din Timişoara.
3natu - de la natus
1A fos t d irectorul I ns titutului de Folclor din Bucureşti (după Harry Brauner),

din 1 950 p ână î n 1 968 - ins t i tuţie unde lucra şi autorul acestor rânduri.
; I ată, înfu nd a t ă între dealuri le S ăvârşinului se a flă localitatea Temeşeşti - aşa

cum este t recută pe hartă - căreia, localnicii îi spun Cimişeşci tot aşa cum ţăranii
bănaţeni nu zic T imiş, ci Cimiş, Timişoa ra numind-o „Cimişoara " .-
6Mort în închisoarea comu nis t ă d i n S ighe t , cu Iuliu M aniu, cu Părintele
adtnirabilul Profesor de la Academia Teologică din Arad - I larion Felea şi mu lţi,
mulţi alţii, petrecuţi dintre noi, fără u rmă, fără morminte .
7 Î ntre imperiul turcesc şi ce l habsburgic.
3Bela Bart6k s-a născut în 25 martie 188 1 , în Sâ nicolaul Mare, loca litate în sudul
M u reşului arădean, unde · t atăl său - tot Bela Bart6k - e ra d i rectorul Şcoli i de
agricultură.
- 205 -
9 Numit aşa, pentru că o mare parte a cântecelor de aci au d re p t comple tare
diferite re fre ne. Azi, după atâtea cercetări lingvistice conside răm că nu mai putem
vorbi de dia lecte , aci, în unitara vatră a limbii vorbite şi cân t ate di n Ro mânia, ci de
graiuri stilistice. Faţă de noi, cei de aici, doar românii izolaţi de milenii în pe ninsula
balcanică ( românii macedoneni, istro-românii şi megleno-ro mânii) cântă şi vorbesc
în dialecte specifice.
10 Scări cu număr foarte redus de t repte .
1 1 Cu zece ani înainte de apariţia cărţii, începând d i n anii studenţiei de la Viena,
S lavici se bucura de calda p rie tenie a lui Mihai Eminescu. Pentru o viaţă între agă,
Eminescu era un virtuos interpre t a l cânteculu i folcloric bucovinean.
1 2 Î n acest an ( 1993), se împlineşte un seco l de la naşt e re a sa.
llTimişoara, 1 940.
14 D e o s e b i nd u - s e d e b a l a d ă , a p rop i a t ă ca fo r m ă a r h i t e c t o n i că , l i b e r
improviza torică dar, care, prin conţinutul ei, epic , reclamă u n auditor.
- 206 -
Reflecţii asu pra simbiozei I SO � H ETEROFONl fi n
acompa nia mentul lă uta rilor noştri săteşti5
(Cu referire la Podgoria Aradului)
n sprijinul acestui titlu stau cercetările efectuate de autor
D
începând din cel de al patrulea deceniu în părţile Aradului,
în Munţii Apuseni şi anume, în „ Târgul Găinii" şi satele
din jur (peste 25 de ani), în zona Abrud - Mogoş, însoţit în
aceste plaiuri ale sale, natale, de colegul de la I n stitutul de Folclor
bucureştean, etnologul, literatul, regretatul prieten-frate, Ovidiu Bârlea,
în două veri ( 1962 şi 1 964) , precum şi în cea a pădurilor lipovene, înspre
Timişoara (Buzad, 1 956), a Şteiului şi Vaşcăului ( 1 974), în Maramureş
(mai mulţi ani) , în localităţile Barcăului şimleuan, împreună cu acelaşi
Ovidiu Bârlea şi inginerul înregistrator pe bandă de magnetofon, Mihai
P ârvă n escu , al I nstitutului de Folclor ( 1 962) , iar mai apoi , două
săptămâni ( 1 967), cu delegaţie din partea Academiei, cu Nicolae Ursu
şi din nou cu Ovidiu Bârlea, îrt localităţile Porţilor dunărene de Fier,
dintre Vârciorva şi Moldova Nouă, ţi nând de zona vechii Orşove, astăzi
i nu ndată în parte de apele barajului, înregistrările fiind efectuate pe
�enzi de tehnicianul Mănescu al prestigiosului Institut, apoi, în 1 974
sate le din părţile Săvârşi nului, pe urmele ultimelor cu legeri ale lui Bela
Bart6k în Transi lva nia, din 1 9 1 7, precum şi din alte multe loca lităţi
transilvănene, în ţel egâ nd prin acest teritoriu toată regiunea „ trans
- 207 -
silvae", di nspre Ti sa, înspre interiorul arcu lui carpatic, trecând peste
câmpia vestică a Apusenilor, unde, de multe secole, se va fi pomenit,
printre diverse le i nvocaţii mioritice, aceasta d e aici de la n o i , din
geografi a Aradului : Pe răzor de vie, I Coboară, coboară, I Cine îmi
coboară? I Trei păcurărei: I Cu trei stâni de miei; I aic1: unde într-o
îndelunga tă „şcoală" folclorică, s-a perfecţionat, dăin uind pâf!ă în
ultimele decenii, poetica simbioză ison - heterofonie, în cadrul
formaţiilor mici de coarde cu arcuş: duo-uri, trio-uri şi cvartete
instrumentale, în special de coarde cu arcuş, amintind de specificele
sonorităţi ale cimpoiului.
Aici, în Transilvania, întâlnim - printre altele multe - următoarele
tipuri de formaţii folclorice i nstru m e ntale de coarde:
l ) Vioara acomp aniată isonic de vio loncel folcloric5 , t e nuto, pe
dominantă, cu accente contratimpice, alte ori şi timpice (Nădab din
Câmpia Crişului Alb şi satele din jur, noiembrie 1 974) 6 .
2 ) Vi o a r ă a co m p a n i a t ă d e z o n g o ră ( s a u c h i t a r ă ) , fo r m aţ i e
reprezentativă î n Maramureş, cel m ai adesea cu însoţirea unor hazlii şi
înţelepte strigături specifice locurilor.
3)Vioara c lasică sau variantă a ei, având cornet cu membrană de
gramofo n1; cu vioară secundă, acompaniind în iso nuri duble, tenuto -
legato - accent contratimpic şi u n violoncel folcloric, înlocuit adesea
cu o dubă mică sau mij locie, formaţie actuală pe tustrelele Crişuri .
4 )„ Trio transilvan " - odinioară de foarte m are răspândire în tot
acest ţinut, chiar şi în părţi le arădene de acu m câteva decenii ( Cuvin ,
Buzad, iar î n Radna şi acum ), formaţie constituiută dintr-o vioară
pri mă, u n „braci" (violă) cu trei coarde (lipsi n d la-ul), cu scordatura
specifică şi călcătura si multană a arcuşului pe toate strunele (căluşul
fiind tăiat drept) , obţinând în acest fel trisonuri şi, în fine, u n contrabas,
care i n tonează de obicei bazele acordurilor - în mare vogă, încă, în
i n i m a T r a n s i lva n i e i . Î n p ă r ţ i l e B r aşovu l u i a m în t â l n i t vio l a d e
acompaniament folcloric, având călcătura arcuşului p e patru coa rde8.
5 ) Trio-ul sau cvartetul de coa rde - trio deveni t cvartet prin
dublarea, fie a viorii pri me, fie a celei secunde (a „co ntrei"), deosebirile
dublărilor constând în heterofonii apropiate şi un violoncel fol cloric;
având diverse acordaje şi maniere specifice de in terpretare.
6) Adesea, în locul formaţiilor a mintite mai sus, apare un si ngur
ceteraş, ca în tradiţiile ţărăneşti de odinioară.
- 208 -
7) Sub înrâurire urbană, se întâl nesc în localităţile transilvănene
mai răsări te, tot mai rar, însă, formaţii în care in tră şi ţambalul mare,
cel mic, purtat suspendat cu o cordea în faţă, după gât, fiind frecvent în
rurali ta tea extracarpatică.
Scriitorul Ioan Slavici - care, în cartea sa etnologică, tipărîtă la
Viena în 1 88 1 , „Die Ru mănen i n Ungarn, Siebenbiirgen u n d der
Bukowi na", în care n e informează, poate pen tru prima oară la noi ,
despre zone fo lclorice, for m a ţ i i i nstru m e nt a l e , genuri m e lodice,
plasează în taraful de l a cârciuma „ Morii cu noroc" şi ţambalul9•
Cu acestă succintă orientare în lumea formaţiilor in strumentale
popu l a r e d i n T r a n s i lva n i a , s ă sch i ţ ă m caracteristicile m a n i e r e i
tradiţionale ison - heterofonie, î n cadrul trio-ului (cvartetului) folcloric
de coarde cu a rcuş.
Bine reprezentat, am întâlnit acest tip de formaţie înainte cu 36 de
a ni pe valea Arieşului , la Sălciua ( 1 960 ) ; în părţile mureşene ale
Munţilor Zărandului, la Troaş ( 1 970) ; după ieşirea Mureşului dintre
munţi, la Sâmbăteni ( 1 956 - 1 959) ; dar, în forma cea mai bine aşezată
a simbiozei ami ntite, cu reguli precise de i n trerpretare pentru fiecare
instrumenti st al grupului de acompaniament, pe firul unei tradiţii de
multe genera ţii, într-un a devărat „conservator" folcloric - a ti ngând,
nu numai măiestria , ci şi poezia muzicală - la Covăsinţ, în Podgoria
Aradului 10.
Având ca parte comună succesiunile perechi lor de isonuri mobile
l a viori le „contre", formaţia din Covăsinţ vine faţă de cea din Sâmbăteni
- şi ea cu un a ncestral şi valoros repertoriu i nterpretat de grupul
tarafului - cu măiestria aşa zisei „co ntre alese", adică a heterofo nizării
de virtuozitate, sub i sonuri pe coarda superioară, de vizibilă realizare
melismată în detalierea, la octava bassa, a melodiei primaşului, cu
a n trenarea în accente contrati mpice a sunetelor d e sub legato-uri ,
M-�tJ�.'
aducând a înrudire cu sonorităţile ci mpoiului , după .cum am a m intit
mai sus. I ată Jt,. exempl«: ( M · Jl-7 1
Taraful din Sâmbăteni a fost înregistrat pri m a dată, pe ci lindri de
fo nograf, chiar în locali tate, în 1 938, de către cerce tătorul Tiberiu
Alexandru de la Arhiva de Folclor a lui Consta ntin Brăiloiu, iar a doua
oară, pe benzi de magnetofon, în 1 956, la I nst itutul de Folclo r di n
Bucureşti de grupul Pasca l Bentoiu, Gheorghe Vancu şi subsemnatul.
- 209 -
De la acest taraf, din Sâmbăteni, a l lui Lică Şoi moşan, s-au înregistrat
a tunci pe bandă de magn etofon, în 1 95 6 , la I n st itut, peste 1 00 de
melodi i , sub conducerea tehnică a tânăru lui ingi ner I o n Georgescu.
Taraful din Covăsinţ al lui I oa n Muntean Manole, a fost înregistrat
în iarna 1 949- 1 950 pe ci l i n dH, de fonograf, de mai mul te grupuri de
ce rce t ă t o r i d i n B u cu r e ş t i � i a r în i a r n a 1 9 6 1 - 1 9 6 2 , pe b e nzi d e
m agnetofon, peste 200 d e melodi i , î n casa m e a părintească , d e către
Ovi diu Bârlea şi subsemnatul. Cu ani înainte, notasem mult m aterial
m e lodic de l a acest taraf. O p arte a m aterialului a apărut în 1 975, în
volumul subsem natului, „Fo lclor muzical din judeţul Arad", 500 melodii
de joc (volumul I ) .
Formaţiile i nstrumentale d e l a Sâmbăteni şi Covăsinţ sunt de tip
cvartet cu a rcuş, de fapt trio, l a cea din prima loca litate fiind dublată
vio ara întâia , iar l a cealaltă, „contra", în heterofonie apropiată.
Viorile de acompaniament au de obicei numai ultimele trei strune,
în acordare normală.
Al t r e i l e a i n s t ru m e n t a l t a r a fu l u i , d e a co mp a n i a m e n t , e s t e
violoncelu l, numit aici „bro ancă", i ar î n a l t e părţi „gurdună", „burdună",
aducându-ne aminte de fil i er a etimologică : le bourdon ( = bondaru l ) ,
bourdonner ( = a zbârnâi) şi d e bass-burdon ul d i n vechea muzică
apuseană. Are u n a, două sau trei coarde, în acordaje diferite, de la u n
instrument l a altul, lucru fără i mportanţă, î n m ăsură ce „broncaşi i "
trag numai pe coarda din b ass, intonând grosso modo, succesiuni de
pedale sub di agramele sche matizate ale melodi i lor, pri n glissarea
grupu lui de degete pe coardă, făr ă s ă digiteze. Acompani ază pri n
trăsături lungi, l a cântece, în timp ce, l a giocoso-uri, cu tenuto- legato,
două câte două o p t i mi , cu a cce n t e co n t rati mpice. P e p arcu rsu l
acompaniamentului arco, dealtfel, ca şi contraşii, broncaşu l nu ridică
a rcuşul de pe coardă. La melodiile de joc, violoncelistul execută adesea
acompaniame ntul zis „bătut", constând din pişcarea pri mei coarde cu
o u ndrea de lemn, ţinută în mâna stângă şi lovi rea grupului de strune,
cu dreapta, cu „bâtul de bătut", după formule ritmice speci fice pe ntru
fiecare din cele trei categorii a l e ciclului de joc; iar pentru melodii l e
rubato (libere, ne metronom ice) acompani ament „tras".
O bună p a rte din tre notări le di rect e , e fectuate d e autor după
fo rmaţiile mici de coarde din Covăsinţ se află, de 4 6 de ani, în Fondul
Auxi liar al I nstitutului de Folclor din Bucureşti 12.
- 210 -
La rubato-uri 1 3 , dar şi la m e lodii de joc, bro ncaşu l aco mpaniază
„tras" (arco), prin heterofonii sche matizate, grosso- modo, ale desenelor
me lodice, alternând, prin glissări, cu pedale pe bazele tonale sau pe
dominantele acestora.
Acompaniamentul con traşi lor, executat simultan pe două coarde,
e s t e fav o r i z a t d e o s p e ci fi c ă a ş e z a r e a m e l o d i e i p e s t ru n e l e
instrumentului d e către pri maş, spre deosebire de lăutarii orăşeneşti,
care cântă în o ri care tonali tate, cu acompaniamente acordice, în
maniera clasică adesea cu inflexiuni folcl orice urbane. Asupra aşezării
melodii lor pe strune le viorii de către lăutarii ţărani nu stărui aci , întrucât
despre acest lucru mai scriu chiar în acest volum în capitolul privi tor la
sintaxa folclorică, al lucrării centenarului Consta nti n Brăiloiu.
Cel mai adesea în această aşezare, cu cea mai economică aşezare a
armurilor - mai ales în cazul m e lodii lor de joc, cele mai numeroase ale
genurilor noastre folclorice - se simte prezenţa în compartimentele
pieselor a două baze tonale, l a i nterval de cvintă: în prima parte, re-ul
d e pe coarda la, iar în a doua, sol-ul de pe struna re, ceea ce determin ă
şi favorizează acompaniamentul specific din titlul prezentei comunicări ,
cu diagramarea heterofonică, l a octava b assa a melodiei primaşu lui ,
pe fiecare din cele două b aze şi i n to narea simultană a isonurilor pe
coarda superioară, procesul avân d loc în cadrul intervalului de cvintă.
O ulti m ă radiografiere a acestui stil de acompaniament dă la iveală
observaţii l e :
Î n funcţie de suporturi le tonale ale heterofoniei, schematizată sau
„aleasă", la contraşi, isonuri le au loc pe coardele libere la şi re , l a
i nterval de cvintă, cvartă sau terţă, precu m ş i p e treapta a doua a
acestora când heterofonia i ntonează cea d e a patra a scării.
În caz excepţional, isonul de pe treapta a doua a coardei re e la
i nterval de cvintă, în candenţa finală.
Această încheiere are loc, în majori tatea cazuri lor, pe treapta a
doua şi se realizează de către contraşi pri n maniera folclorică a aşa
numitelor armonii de deplasare , pri n cvintete paralele sol-re, la-mi,
procedeu diferit de cel al lăutarilor orăşeneşti , care fac aceste rezolvări
prin acordul domi nantei, în timp ce lăutarii bănăţeni le realizează prin
nelipsitul plus de poezi e, al dominantei - dominantei .
* * *
- 21 1 -
Î n primii ani de la înfiinţarea Institutului de Folclor din Bucureşti,
unde lucram ca cercetător, a fost invitat de conducerea acestei instituţii,
în două rânduri, etnomuzicologul bulgar Djudjev, pentru expuneri privi nd
aspecte ale folclorului muzical bulgăresc. Î ntr-una din comunicările sale,
încercând să explice prezenţa darwinismului în folclor, reputatul cercetător
a subliniat că „Ies genres folkloriques, en luttant pour leur existence, se
mangent, se devorent", ceea ce constatăm noi - se observă şi în lumea
instrumentelor noastre folclorice muzicale, tradiţionale, străvechi sau mai
noi . În timp ce o lume a lor se destramă şi se sti nge, o alta prinde viaţă,
luîndu-i locu l, ca, bunăoară, după deceniul al doilea încoace, cea a
taragoturi lor, saxofoanelor şi acordeoanelor; bineînţeles, în aşteptarea
inevitabilului stadiu al instrumentelor electronice, care, toate, vor alunga
şi mai mult „armoniile legănătoare" ale coardelor, sintagmă despre care
ne vorbea la I nstitut cu multă pasiune regretatul, Sabin V. Drăgoi ,
directorul instituţiei.
În 1 964 la tradiţionala nedeie de Duminica Tbmii de la G rădiştea
Muncelu lui - Dacia Regia - izolată în Munţii Orăştiei, am mai surprins
încă, vechiul stadiu, în care oficiul de muzicanţi îl făceau, pe rând,
feciorii cu fluierele pregătite l a cingătoare, pentru ca, în următorii ani ,
să se angajeze aici , din alte părţi, formaţii răsunătoare - „ ţâvlitoare",
cum le numea acelaşi Sabin V. Drăgoi - de mulţi suflători, tobe şi
acordeoane.
Cu stilul lor, profund tradiţional, ţăranii lăutari , ca cei din Sâmb ăteni
şi Covăsinţ, dar, ca ei, mulţi, poeţi ai arcuşului , deveniţi azi „ rara avis",
după veacuri de „şcoală" tradiţională din satele lor, au rămas, nostalgic,
în puţine arhive sonore 14 şi , doar, în inimile acelora, care au fost alături
de dânşii, i-au înţeles şi iubit.
Cei mai mulţi, fără a lăsa în u rma lor continuatori, au trecut uitaţi,
odată cu arta lor, în „ lu mea fără dor" ; cu zâmbetul mirific extaziat de
propriul arcuş; cu obrazul încli nat, cu iubire, pe obrazul ceterii; ca pe
obrazul iubitei.
I n Şiria - comuna vecină dinspre nord - i se spune până astăzi de
că tre vârstnici, ot covas (adesea, greşit, ot co vaci ) - cîmpul co\ _ nţean,
păşune, înalt, de pe dea lul nu mit ,,Sălişte", cu urme de locuire (chia r
aceasta fi ind nu mirea în toată geogra fia locuită de ro mâni, p entru
terenul unde a fost oda tă sat: sălişte, selişte, jelişte, jarişte).
- 212 -
Prepoziţia ot (din slavă) = de Ia ot - în bretonă out = centre, envers,
dos, partea din spate, reversul medaliei ne duce la constat a rea, că ,
-
până astăzi covăsi nţenii spun locului în cauză „ în dos Ia şirieni " . Î n
franceză, haut - citeşte o(t) = înalt . S-ar putea înţelege, deci , Cavasu l
îna lt.
În Monografia Covăsinţu lui , scrisă de profesoru l - presbiter Nicolae
Bâru ( 1 883 - 1 963), rămasă în manuscris, autorul împinge, eti mo logic,
numele locali tăţii la vechea sa origine, Cavachi.
Găsi m o localitate Covas în sudul Băii Mari , alte două, Covaci şi
Coveş în Banat.
Covasna are aceeaşi rădăcină toponi mică .
---
- 213 -
Î NVÎRTITĂ
Culesşi notat de Covăsinţ (Arad)
Ioan T. Florea, 1950 Inl. : Marian Lingurar, 58
ani (piston) şi Gh. Stn
geo rgean, 32 anl (vi<>ară)
w .„ . • „>
ARDELEANA
Cules şi n o ta t de Covăsinţ (Arad)

Ioan T. Florea, 1 950 I nf. : P ă t ru ţ Martin, 1 9 a ni
(vioa ra 1), C ră ciu n Martin,
5 8 ani (vioara II) şi Tod o r
L i ngurar, 60 a n i (violoncel)
Alif!gro
...
Vio a r a I
Vio l or.cel
- 214 -
li
ci - ===:I '
"
�
..
'* :;. t..J ,,._r Lr

�
=---�
b:
- - I
....
ci ... .
i
,..___,. -...
�'--·:a.
'
�;...
l
�> ->
I L
I
T
• -j) I-' I l J :; r' ! -1 I
ARDELEANĂ
Cules şi notat: Covăsinţ (Arad)
I oan T. Florea, 195 1 I nf. I oan Muntean, 40 de ani (vioara
întâi), Gheorghe Lfogurar, 31 de ani
J 134
(vioara a doua)
=
- 215 -
ARDELEANĂ
Cules şi notat: I nf. I oan Muntean, 39 de ani (vioara

Ioan T. Florea, 195 1 întâi), Gheorghe Sângeorgean, 47 de ani
(violoncel, Covăsinţ, octombrie 1950
Vioa o I
ConttA
Broancl
-�
- - .
-.._,-
- 216 -
t..Y U
-�- �>
?.'. -
Ll! LJ
- · -=
� ·· · ->
- · - -
-/"';"\
z - _/'""?'_
U!U
'-,.V -->
- 21 7 -
- - -u
U!U
> ,_.::;
Ll! U
�- �>
t t.t_ -
� _..
..._>
: .:
·::.... .. ; -:::._... >
- 218 -
NOTE
1 l son - sunet de obice i lung care acompaniază o melod ie ; poate fi invariabil sau
decurgând prin schimbări succesive'de înălţime, ca în acompaniame ntul „contraşilor"
pe care îl descriem în ace ast ă lucra re .
'Heterofonie - ( heteros = altul; phone = sunet ) = intonarea simu ltană a aceleiaşi
melod ii de către doi sau mai mulţi interp reţi, la unison, la una sau mai multe octave ,
vocal, i ns t ru mental sau vocal - instrumental, cu variaţii rit mico - melodice, care,
pe p a rcursul execuţiei, în grup, nu aduc schimbări esenţiale, nici melodiei, nici
structurii mod a le a acesteia.
3 Lucrare susţinută Ia p rimul simpozion românesc de e tnologie (cu participare
internaţională), care a avu t loc la Muzeul din S ighe t, la bise rica şi ci mitirul din
Săpânţa ş i la cea din Ieud, între 1 2 - 1 5 sept. 1 9 9 1 .
1 S e presupune c ă , în u rmătoru l a n , 1 9 1 8 , c u ocazia excu rsiei e fe ctua te de Bela
Bart6k, împreună cu prima s a soţie, Marta şi muzicologul şi compozitoru l Kodaly
la S tâ n a de V a le , co n d u ş i de p ro fe s o r u l b e i uş e a n I o a n B u ş i ţ i a , pri e t e nu l
etnomuzicologului, acesta a mai e fectuat, atunci, înregistrări fonografice î n regiune,
despre care , astăzi nu se mai ştie; aşa că, cele din 1 9 1 7, din zona Săvârşin şi alte
localităţi din judeţul Arad p ublicate postum în volumele Rumanian Folk Music
( Haga, 1 967), sunt cons ider ate ultimele s ale culegeri din Transilvania.
5 Î nţelegând prin aces t i nstrume n t muzical, fie un violoncel obişnuit, fie unul de
rudime ntară construcţie ţără ne ască, având una sau două s trune , rar trei , cel mai
adesea cu acordaje extraclasice (scordaturi).
6 Erau feciorii din Nădab (jud. Arad) , în p researa plţcării în armată , care, pe
străzile satului, chiuiau - printre alte s trigături - în acompaniamentul violoncelului:
„Hai mândră, să-ţi fac pomană, I Că mâine mă duc catană".
7 Descrisă şi desenată în I o an T. Flore a, Folclor muzical din judeţul Arad, 500
melodii' de joc, Buc„ 1 975, p ag. 272.
8 Acompa niamentul de violă al formaţiei „trio transilvan" este scris detaliat în

op. cit„ p ag. 3 1 - 32.
· 9 Î n nuvela sa, I oan Slavici îi spu ne ţimbală.
10 Localitatea natală a autorului la 6 km sud de Ş iria lui Slavici aşezare străveche,
într-o „ cova " , între dealuri (în trecut, în întregime , astăzi coborâtă şi în câmpie),
cu su finxul inţ„ mult răspâ ndit în Transilvania, nord şi sud mu reşeană).
„
A se ved e a op. cit . , p ag. 9 - 1 0 cu info rmaţii asu pra înregist rărilor e fectuate,
11
precum şi l a pag. 22 3 1 , descrierea exe cuţiei specifice a acompaniamentelor şi la

-
nr. 485 - 500, partiturile muzicale notate.
- 219 -
12
Din acest Fond, s-au publicat ma t eriale în t ra t a t e le :Tibe riu Ale x a n d ru ,
„ I ns trumentele populare ale poporului român, ( Buc. 1 956), la pag. 1 78, 1 79, 274 -
275 ş i Emilia Comise i, „ Fo lclor muzical" ( Buc. , 1 967), la pag.450, 45 1 , 457, î n
„ Revista d e Folclor" şi în alte diferite publicaţii muzicale .
13 M e lodii ne me t ronomice (cântece, doine, balade, e tc. ), în curgere liberă după
voinţa i n te rpre t u lui d e obice i scrise cu bare despărţitoare numai între liniile
melodice; deci fără „bare de măsură''.
14 Î n cea a I ns titutului de Folclor din Bucureşti şi, mai numeroase , în cea personală
a autorului.
* * *
Prietenii m e i , colaboratori, d e acum 25 de ani , d i n E lveţi a ,

m uzicologul Marcel Cellier - care, printre multele discuri d e muzică
folclorică românească, a editat câteva cu piese din lucrările personale
(zona Arad, târgul Găinii) - precum şi cel de al doilea, Fran�ois Xavie r
Delacoste, p e atunci tânăr absolven t a l Conservatorului d i n Geneva,
mai apoi director al acestei instituţii, iar astăzi, în acelaşi post al celui
d i n Neuchâtel, m - au ajut a t prin înzestrarea t e h nică d e cercetare
etnomuzicologică făcând, astfel, saltul, de la fonograf la magnetofon,
lucru pentru care le mulţumesc şi pe această cale, cu multă afecţiune.
- 220 -
As pecte a l e p ro l ife ră ri i melodiei
d e joc d i n pă rţi l e a ră d e n e 1
olclorul muzical reprezintă limba cântată a popoarelor.

Această afirmaţie e cu atât mai plauzibilă, cu cât - la fel
ca limba vorbită - creaţia folclorică muzicală se supun e unor
reguli proprii de exprimare, care, prin specificitatea lor, înfăţişează
caracte ristici naţionale ale a cestui i mportant capttol din cultura
populară. Dacă lingvistica românească avea să beneficieze de experienţa
timpuri e a surori lor ei neolati ne - şi, în general a ţări lor avansate
cultural din apusul Europei - fo lclorul nostru muzical îşi va avea
disciplina, constituită şi precizată, abia după începutul secolului . i n
ciuda faptului că folcloristica românească - din timpul, dar mai ales,
după unificarea celor două arhive (BrăiÎoiu-Breazul) - se şituează la
p.ivelul prestigioaselor şcoli etnomuzicologice din lume, cercetătorii
noştri întâlnesc, încă, noi probleme şi aspecte ale creaţiei populare,
care se cer aprofundate.
P rez e n t a îşi propu n e să co n t r i b uie la su b li n i erea unor note
definitorii ale melodiei ţărăn�şti de joc din părţi le Aradului - care sunt,
în mod cert, răsfrângeri de caracteristici şi atribute ge nera le ale
patri moniului naţional.
M e lodia folclorică de joc s-a format pe p a rcu rsu l secole lor în
contextul versului popular şi dansului, elementele care au determi nat
- 221 -
corespondenţa, unitatea timpică, silaba şi pasul, cu mişcări le echivalente
acestu i a . Î n corespon denţa cu versul popu lar, motivele m e lodice
înfăţişează m ăsura tetrapodiei pirice (a versului de 8 silabe), şi , mai
rar, a tripodiei pirice (de tipul versului vechi , hexasilab ), caz în care
motivul melodic, deşi mai scurt, este totuşi întreg.
Melodia de joc îşi justifică existenţa în viaţa poporului prin fu ncţia
sa. După criteriul funţional, deosebim:
I . Melodii propriu-zise de joc încadrate în ciclul tradiţional, ca la

hora satului, instituţia tradiţională, dispărută cuprinzând:
1 . grupa ardelenelor ( rara, raru, lunga, lungu, de-a lungu, p-a lungu) ;
2. grupa m ărunţelelor (mărunţeaua, mărunţelu, mănânţelu, deasa, desu,
de-ntors) ;
3. grupa jocurilor pe picior (pe un picior, smintita, sărita-n Joc, de două
ori în Joc).
II. Jocu ri cu numiri şi mişcări cpregrafice proprii, cuprinzând:

Grupa jocurilor cu funcţii actuale:
1 . ciclul calendaristic - repertoriul sărbătorilor de iarnă: jocul cerbulu i ,
zicala dubelor, m arşul dubelor, a dubii, ţurca, a cârnilor, jocul călu
şarilor;
2. ciclul familial - repertoriul nunţii :jocul miresei, a junelui, jocul cu
perina, a ursului, cloşca;
3. repertoriul profesional - jocuri păstoreşti: porneala oilor, când a
pierdut ciobanul oile, semn ale de tulnic
4. repertoriul ocazional - la începerea ciclului anual al horei : bogă
reasca, popasca;
5. repertoriul i nvocaţional - m agic ...! ritual în caz de seceta: dodolaia,
dodila - acelaşi cu scaloianu, dar pe melodii regionale. (Prin slăbirea
semnificaţiilor sale magice, obiceiul e pe cale de dispariţie).
III. Jocuri cu numiri şi mişcări coregrafice proprii.

1. Jocuri cu funcţii dispărute. Se joacă arareori la petreceri, la cerere
de către vârstnici , care le cunosc încă : duba, desca, tupăi ta, lenţa,
piperiu , sorocul. Acestea tind să se încadreze în ciclul obişnuit al
jocurilor.
- 222 -
Abstrăgând faptul că ţin de o categorie sau alta, melodiile de joc au
aceeaşi formă muzicală şi se supun aceloraşi modali tăţi de structurare.
O pri mă privire asupra melodiilor aparţinând acestui gen dă la iveală
faptul că, în afara unor puţine excepţii, acestea sunt consti tuite din
două comparti mente principale, care cuprind câte o l i ni e , dublată de
repetarea ei. Cu alte cuvinte, m e lodia de joc, ni se înfăţi şează în cele
mai multe cazuri ca un catren, constând din două linii repetate.
Î n lipsa u nu i t e r m e n specifi c , i mperios necesar ca noţiune -
i nstrument de lucru în procesele analizei melodice, a m numit bilinii
aceste grupe de linii repetate, - cele mai mari compart i m ente ale
perioadei m elodice; ale melodiei ca întreg. În muzicologia noastră,
liniile sunt numite cu expresiile: fraze, rânduri şi versuri melodice -
sau chiar aşa, lini i .
Oricu m s-ar numi , aceste compartimente - perechi d e l i n i i - se
dovedesc a fi o realitate şi totodată o caracteristică a genului .
Convertită în formula grafică „ a dubii" d i n Valea Troaşului :
I
a
FIE
portativul arată astfe l : I [ : A(a + a var.cad) : ] + I I [ : B (b + bvar.cad) : ]

în care compa rtimentele bilinii sunt notate cu numere romane, l i ni i l e
cu majuscu le ş i motivele cu m i nuscule.
De obicei , mot ive le melodice se organizează în cupluri constând
di ntr-un ascendent şi un consecvent. Linii l e melodii lor sunt consti tui te
d i n astfe l d e reuniuni de cup l u r i , cu noscâ nd d o a r foa r t e rar şi
necaracteri stice cazuri de i mpari motivitate, datori tă i mprovizaţie i .
- 223 -
Î n colecţiile arădene de melodii de joc, predomin ă li niile b i - şi
tetramotivice, cărora le urmează un număr total mic, octo-, penta-,
hexa- şi , rarisim , tri-şi heptamotivicele.
Materialul adunat din părţi le arădene atestă foarte m area frecvenţă
a motivelor îngem ănate, ambele având ca parte comun ă u n submotiv
i nvariabil, căruia i-am spus radical, iar ca parte variabilă un submotiv
pe care l-am numit flex iune . Astfel cea mai mare parte a melodiilor de
joc sunt formate din cupluri de motive radical - flexionate.
Radical-flexionarea poate privi fie motivele liniei (ca în melodia
de mai sus), fie liniile biliniei . Când l iniile sun t m ai lungi ( tetra -
octomotivice ) , atât radicalul cât şi flexiunea au adesea m ăsura u nui
motiv.
Ţinând seama că în structurarea lor, melodiile se împart în trei
grupe: cele constituite numai din motive generatoare , cele la a căror
elaborare concură generatoare ·plus unicatele şi, în fine, cele constituit e
n u m a i din motive u nicate, e locul să afi r m ă m , că d i n totalitatea
m a t e ri alului notat până acum . d i n p ărţi l e arădene, pri m a grupă
reprezintă 33%, a doua, aproape, infi mu l procen t d e nici 2 ( 1 ,8 % ) .
Î n lumea mare, încadrată în reguli generale, a melodiei ţărăneşti
de joc, se disting - mai puţine la număr - unele cazuri excepţionale,
n ecaracteristice, de abateri de la formele tipice. Astfel sun t :
l .Melodii cuprinzând linii - punţi între două bilinii, de u na, două, sau
chiar patru motive (7 cazuri din 500 melodii studiate).
2.Melodii de două, trei, cinci , şapte, opt motive ·
îngemănate cu bilinii (5 cazuri) .

3.Linii continue, recitative, având la bază u n singur motiv, ca î n folclorul
copiilor (două cazuri).
4 . M e lo d i i din două sau trei b i l i n i i i mp ar i m o t ivice, cup r i n z â n d
combinaţii de 1 -7 motive ( 1 8 cazuri) .
5 . D i fe r i t e fo r m e i m p rov i z a to ri c e d e l i n i i ş i b i l i n i i , p a r i s a u
i mparimotivice ( 10 piese) .
D i n 5 0 0 melodii cercetate, s - a u întâlnit 42 de astfel d e forme
·
excepţionale, ceea ce reprezi ntă u n procent d e 8,4.

Trecând în revistă procedeele de structurare ale melodiilor de joc
din zona arădeană, observăm că acestea concură în procesul proli ferării
muzicale prin dife rite co mbinaţii între ele. Î n tr-un fel sau altul, toate
- 224 -
îşi au origi nea în primordialul pri ncipiu proliferator a l repetării, ale
cărui variante sunt. Cu o foarte mare aproxi maţie proce ntua lă, este
întâlnită cu frecvenţa cea mai mare (50% ) 1) combinaţia, repetarea şi
variaţia, după care urmează 2) variaţia, singură, ( 1 8% ) , 3) repetarea,
variaţia şi transpunerea - (9% ), 4) variaţia şi transpunerea (7,5% ), 5)
repetarea, variaţia şi secvenţarea ( 4% ) , 6) varia ţia, secve nţarea ( 4% ),
7) repetarea , singură, (2,5% ), 8) repetarea şi transpunerea ( 1 ,5% ), 9)
variaţia , transpunerea şi secvenţarea ( 1 % ), 10) repetarea, transpunerea
şi secvenţarea (0,6% ), 1 1 ) repetarea şi secvenţarea (0,5% ), 1 2) repetarea,
variaţia, transpun erea şi secvenţarea (0,6% ), 1 3 ) repetarea, variaţia şi
p rogresia (0,4% , 14) transpunerea, singură (0,2% ), 1 5 ) transpunerea şi
secvenţarea (0,2% ). Această evidenţă s-a constituit după ce s-au analizat
un număr de 500 melodii din vatra folclorică arădeană.
Fără a-i da frecvenţa în procente, sub li niem că în procesul de
structurare m e lodică, este des întâlnită anadiploza, care constă în
preluări de e lemente submotivice din finea unui motiv, şi plasarea lor
la începutul motivului următor; adică l a fel ca în limba vorbită, în care ,
nu numai i nşi d i n popor cu o pregătire şcolară modestă ci chiar
intelectuali de elită repetă o idee de la finea unei propoziţii, la începutul
celei următoare; sau repetă o propoziţie anterioară la începutul unei
noi fraze. În toate cazurile - deci şi în muzica folclorică - anadiploza
participă l a afirmarea şi sublinierea ideii urmă toare:
Fenomenul a fost relevat în folcloristica noastră muzicală, de Sabin
Drăgoi şi Emilia Comişel, care i-au spus, deplasare cu schimbare de accent.
Melodiile de străveche origine sunt încadrate în scări cu u n număr
redus de trepte. Se întâlnesc frecvent pentacordiile augumentate uneori
cu sensibila inferioară.
O fază evoluată o reprezintă melodiile cu bilinii în pentacordii,
sprijinite pe cele două baze ale t etracordurilor. Transpunerea biliniilor
la cvinta inferioară - foarte frecventă în melodia noastră populară - se
realizează fie în formă identică, m ai mult sau mai puţin vari ată, cu
motive transpuse, a lternând cu cele preluate în stare directă, fie pri n
intermediul u nor submotive sau motive conducătoare spre cvi nta
inferioară. Foarte multe melodii deplasează pe baza t etracordului
inferioar, material înrudi t sau chiar cu totul diferit.
U n nu m ă r înse m n a t de culegeri se înscriu d i rect în mo dur i
octaviene, cum sunt diatonicele, cromaticele şi simbiozările modale,
- 225 -
ionic, lidic, (având adesea şi relativele minore), mixolidic, d oric, eolic,
minor melod ic, minor armonic, doric având cvarta m ărită, minor cu
cvarta fi e perfectă, fie mărită şi septima instabilă, minor dubluarmonic
instabil, minor cu triton bihorean altera t , în translaţie la cvi ntă, minor
bicromatic, îngemănat cu minorul armonic, prin mobi litatea treptei a
I V-a, major dublu armonic , asociat pe treapta inferioară cu minorul
având cvarta mărită şi septi m a instabilă, ionic-lidi c , prin mob i li tatea
treptei a I V-a, ionic - mixolidic, prin mobilitatea treptei a VI I - a , ionic
lidic-acustic I , prin mobilitatea treptelor I V şi VI I , mixolidic - acustic
I, pri n mobilitatea treptei a I V-a, eolic-doric, prin mobilitatea treptei a
VI-a, eolic-minor armonic, pri n fluctuarea treptei a VII-a, eolic - minor
melodic, prin mobilitatea treptei a VI-a şi a VII-a. În locul l idicului
pur, mai rar întâlnit, sunt prezente cordiile lidice suboctaviene (penta
sau hexacordiile li di ce) , ca în melodiile de tip bihorean, cu translaţii la
cvintă, frigicul făcându-se simţit doar în simbioze modale, prin cadenţa
caracteristică.
- 226 -
Cu p ri ns
Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. '
7
Mioriţele arădene în contextul transilvan al temei . . . . . .. . . .................. 11

Mioriţe-colindă propriu-zise . . . . . .................. . ................ 50
Mioriţe-colindă cu sintagma „Pe răzor de vie" ........... 75
„Cerb mioritic" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . .. . . . .. . . . . . . ....... 84
Un cor supracentenar din Podgoria Aradului ................................... 96
Folclor şi istorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 13
Emil Monţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
Culegerile folclorice ale lui Bela Bart6k în judeţul Arad . . . . . . . . . . . . . . . 148
Gânduri la aniversarea u nei veac de la naşterea

lui Constantin Brăiloiu . . . . . . .. . . . . . .. . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . � . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 75
Cercetări asupra DOINEI în Banat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
Reflecţii asupra simbiozei I SON-HETEROFONIE . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 207
Aspecte ale proliferării: melodiei de joc din părţile arădene . . . . . . . . . . 221
- 227 -
ERATA
r-;�--r--�-��.-��-,-��---·- -
.
P ag râ n d
În loc de Se va c i t i
portati v
27 1 2 de j os U n ' ţi-a fost soarta? Un' ţi-a fost soa11a să mori'J
29 7 de j os iambic iamb
32 4 de j os rezultate l e Rezultate le
40 2 pasionanta pas i onata
40 2 şi 3 P iesa nu a fost t i păr irii
41 15 şute, siute şut ' e, şiut'e
41 19 Di ntre m i i de sute D i ntre m i i de şut ' e
62 Colecţia I oan. T . Florea
63 Colecţia I oan T, Florea
81 Co lecţia Gabor Lliko, U n garia
82 C o l ecţia Eva Kozma F rătea n .
U ngaria
86 În l o c u l c o l i n d e i , în l o c d e " Cerb mioritic "
" M ioriţă "
91 7 iarbo-i paşte iarb-oi paşte
97 13 Fragmantu l : - ş i aceasta, c u să fie trecut la finea propoz i ţ i e i
crucea d e gresie spartă. u rmătoare, după numele
Maxim i i lan Balint, d i n rândul 1 4 .
101 15 b a h i c u l , în l o c de opt i m e, se v a s c r i e c o re c t : QJ2.li!m� ,
pătrime, optime pătrime, pătrime
I 06 portati v I Fi nal : l a (doime), la (optime), si se va scrie, corect, cu o terţă m a i
(optime), do (optime), si jos: fa (doime), fa (optime). s o l
(optime) (optime), la (optime), sol (optime)
121 8 Novisabarul Novibasarul
1 43 22 Cântece Cântecele
1 45 7 de j os Cităm revista C ităm din revista
1 48 7 de j os cu legere are avantaj u l culegere având avantajul
1 50 9 de sus local itatea localităţile
1 50 19 jocul Turc i i jocul turc ii
1 54 17 Sîia Sâia
157 5 în martie 1 9 1 2 în martie 1 9 1 2 şi i u l i e 1 9 1 7
1 58 t itluri Rumăn ian Rumanian (cu a fără u m laut fi i nd
în engleză, nu în germană)
161 t i t l uri Rumănian Rumanian (cu a fără umlaut fi ind
în engleză, nu în germană)
1 65 nr. crt. 54 .
S e taie, fiind repetarea aceluiaşi d i n pag precedentă de jos
1 66 Partiturile 69-8 1 ( 1 3 numere d i n tab e l u l c u legerilor) l i psesc din carte.
Acestea s-au ataşat în pagină, l a sfârşit, a l ături de prezenta Erată.
Pag. rând
În loc de Se va c i t i
portativ
1 66 nr.crt. 93 Sârbie, Sârbie, şară pustie Sârbie, Sârbie. ţară pust ie

1 68 nr. crt. 5 Cruce-n casă, Cruce-n casă Cruce-n casă. Cruce-n 111asf1
1 69 nr. crt. 9 D-ân poiana . . . Difl poiana . . .
1 70 Note, I Bart6k, la vie . . . Bart6k, s a vie e t son oeu vrc
171 1 pe o stradă pe o altă stradă
171 N ote, nr. 7 , Buş iţa Buşiţia ( I on)
8 , 10, 1 1
171 Note, nr. 1 8 auzit de " moşu Sâia " auzit de la " moşu Sc'1ia ' ·
1 72 2 de jos C s i smaric Csismarik
1 75 5 se continuă cu textu l : şi n u am rămas în atm osfera re l igi oasi1 ; 1
m iresemei de busuioc dedicată acestei sfinte sărbător i .l"L
1 84 10 foşt i lor studenţi foşti lor săi studenţi
1 84 12 primul cuvânt, szyntaksis syntaksis
191 3 fl uviu, I ugos lavia fluviu, în I ugos lavia
1 93 5 i npro v izatorică improvizatorică
1 95 4 de jos Maramureş u l u i Mureş u l u i
1 97 -- - --- - - - - Colecţia Tiberiu Brediccrnrn
1 98 -- - - - - - - - - Colecţia Tiberiu Bred iceanu
200 - ----- - - -- Colecţia Tiberiu A l e xandru
203 7 Cornevei Comerevei
203 --- - ---- -- Colecţia Tiberiu A lexandru
209 6 de jos l ată un exem p l u D ă m patru exemple ( pag. 2 1 4 ş i
.
următoare le)
212 U ltimele cinci rânduri, împreună cu toate cele 1 1 d i n pagina 2 1 3 . se
vor c iti în pagina 2 1 9 , la sfârş itul N otei nr. I O.

219 Nota nr. 10, sufixul int. cu sufixul " int " , m u lt răspândit
rândul 3 în Transi lvania etc . . .
Nr. Pag. Piesa Locali Informator
�rt. folclorică -tatea
o 1 2 3 4
69 442 396 b. Brata meu de Mânerău Persida Rechiţan ( 2 0 ), L i v i <.

astă vară Crişan (20), Ana Cojău ( 1 8)
VII, 1 9 1 7
70 442 3 9 7 Aj ungă-te, bade Săvârşin A u re i i a ' va n e ( cca I 8)
aj ungă Aure l ia Popa ( cca 22 ). V I I
1 9 1 7.
71 444 400 Tre i c o c oj i Săvârşin A m ăn i e C atană ( 6 7 ) , V I I
negrii cântară 1 9 1 7.
72 445 402 Cât îi ţară, Săvârşin Maria V ărădean ( c c a 1 5 )
cât îi ţară ungurească Aure l ia PoP.a (cca 1 8 ), V I I
1 9 1 7.
73 446 403 �e din jos de Baia Mare cătane, V i l , 1 9 1 7
Baia Mare
74 448 405 c. Frunză ver-de Săvârşin Lina Hă�an (o m u i ere tână
rug de mure ră), V I I , 1 9 1 7 .
75 448 4 0 6 a . C ân d bate Arad cătane, V I I , 1 9 1 7
ceasu la unu
.
76 4 5 8 4 1 4 d. Hai, leliţă, sus Troaş Susana Hord ( 1 8 ) şi u1i fecior
la vie VII, 1 9 1 7.
77 460- 416 e. Cucule, Troaş S u sana H o rd ( 1 8 ) . L c t i \ i <
46 1 pasăre mândră Leric ( 1 8), V r I , 1 9 1 7
78 465 42 1 a. Frunză verde Moneasa M ihai Poşa (23 ), cătană, V l i
de trifoi 1·9 1 7.
79 47 1 4 3 0 a. Fata maichii, Mănăştur fecior şi o fată, I I I , 1 9 1 2 .
472 fata maichii cea Timiş
frumoasă-n sat.
80 477 4 3 3 m . F i ica mea Săvârşin fete, V I I , 1 9 1 7.
fi i c a mea, unde-ai
fost aseară
81 477 4 3 0 F iica mea fi ica Mănăştur un om (dascăl ), I I I , 1 9 1 2
m e a u n d e - a i fo st Timiş
aseară

FLOREA Scrieri-etnomuzicoIogice 1997

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FLOREA Scrieri-etnomuzicoIogice 1997

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

Această carte a apărut cu sprijinul formatiei de muzică populară

Tehnoredactare PC: CĂLIN CHENDEA

Consilier editorial: VASILE DAN

SC ARMEDIA PRESS SRL

Această carte se vrea un închinat sfintei n oastre Jimbi materne

din istoria lor, maternă, rămânându-le, într-o lume streină, în larme

cercetării etnosului românesc - dar şi internaţional - mi-a deschis,

ri n profunzi mea u nei intuiţii de i nspiraţie cerească, marele

a format elite de dascăli - dar şi popi vrednici, u n veac şi aproape

de forma lui muz icală şi fun cţia lui.

Iară voi să-i spuneţi,

Cân tându-mi de jele,

Fg. 55 b (14.658b 447) �.

Pe-un pi - cior de plai, Pe-o gu - ră de rai,

Trei tur - me de miei,- Cu trei cio - bă - nei.-

Î n lucrarea sa, M onografia muzicală a comunei B elinţ , Sabin Drăgoi

Pe-un pi - cier de pia - iu, - Pe-o gu - ră de ra - iu,

Trei fe ciori din mun-ţi, ------------- Din mun-ţi că - runţi --------

iambic ( µ µ r µ+ µ r) adică unele di n tre moda lit ăţi le ri tmice a

Dragă Domnule Florea

f'iigiiduil �i n u găsesc destule cuvin te să vă mu/.fumesc. Cfind .�pun

Cu li - sus Chris - tos în or - tă - ci - e.

Partea întâi a melodiei curge, în continuare, tra nspozitoriu, la cvi nta

dipiricu l p ro pri u - z i s ( UJ:.J ) sau cu fermată fi n ală ( j' "

Ra - za soa - re - lui, Floa-rea soa-re - lui, Şi a - şa se sfă -tu - i - ră

La origine, această ritmică, „îndulcită" divizionar - se vede clar - are la

Colo-n susu, mai din sus (Racşa - Oaş)

Dar găsim această alternanţă, co nstantă, în întreaga Transilvanie

Trei pku răr;;şi p� ro u n l e (bis) ;n � : r : 1 h LII& oi 'or

N u m a capul m i-l tă ia t ; M � n dru mH cinta � i VQ i

cc -o sfi sc-11/iirească I din oase de ciu le

TABELUL MIORITELOR CULESE DIN ZONA ARĂ DEANĂ SI UNELE VECINĂTĂîl

(din Adrian Fochi: MIORIŢA şi alte colecţii)

Nr. litiu I Localitatea Informatori Culegători

1. Sus în vârful Şicuia, Petru Serban,

1 7. Pe muntii cei '

36. Întorcu-se- llteu, 303 colinde, Sabin Drăgoi

52. Am un măr Nădab, Zina Borod, 12 a, Ioan T. Florea, 28 X 1 947

64. Pe răzor de Socodor, Petru Unc, Ioan T. Florea, 1 7 V 1 955

71 . Pe răzor Buteni, Lingurar Pavel, 25 a , P. Bejan, 1 955

90. Pe răzor Socodor, Petru Unc, Ioan T. Florea, 1 986

91 . Pe răzor Pil, Ioan Copil, Ioan T. Florea, 1 968

93 Cutare s-a Lipova 303 Colinde, Sabin Drăgoi, 1 925

S abin V. Drăgoi, 303 Colinde, nr. 23, pag. 26

Tn - tor - cu - s e'n - to1·r., in . m1· . Cil . ee ·n ; torc,

în - tor . cu . se 'n . tu1·r, lai Dom - nu - b i , Doam - D.e. .

Întorcu-se ntorc (de 3 ori)

Refrenul e la urmă şi e precedat de un vers, totdeauna de 3 ori repet at . Melodia

Întorcu-se ntorc, (bis)

Sus la vâr - ful mun - t� - lui, Dom - nu - lui, Doam-ne,

La cru- ci - ţa bra-du - lui, Se-n-tâl-nesc trei pă cu - rari,

fti JJY � :f r· � I P [? J J I r r Jrr

Când la dmm ei o pornesc

Cei doi fraţi întrebară aşa:

Toporaşu! meu cel drag,

Oile s-or întrista

Emil Monţia, 1 10 colinde populare româneşti caietul I I nr. colindei 40 (aranjate

Co - Io, sus, la mun-ce, Co - Io, sus, la mun-ce, lai Dom-nu-lui Doam-ne

Colo sus la munce.

I nformator: Ioan Delamărian; 14 ani; ţăran; a învăţat colinda de la ţăranii locali,

Co - Io, sus,la mun-ce, Co - Io, sus,la mun-ce, lai Dom-nu-lui Doam-ne

Colo sus la munce,

I nformator: Mihai Dobrei; 1 5 ani; ţăran; a învăţat colinda de la ţăranii localnici

le coeur': o caracte rizează J. M ichelet, sub vădi t a înrâurire a înflăcărării pe care i