LUCRARE DE SPECIALITATE

PENTRU OBȚINEREA CERTIFICATULUI DE

CALIFICARE

Coordonator:
Prof. BroascăAurelian

Absolvent:
Elev, David Oana

1
 Constanța 2022

TITLUL LUCRĂRII
1. COMPOZIȚIE CU PERSONAJE
2. PORTRET
3. PEISAJ
4. COMPOZIȚIE ÎN MANIERA UNUI ARTIST

Coordonator:
Prof. Broască Aurelian

Absolvent:
Elev, David Oana

2
 Constanța 2022
ARGUMENT

Arta, într-un sens larg, desemnează orice activitate care se bazează pe

cunoștințe, exercițiu, percepție, imaginație și intuiție. Într-un sens mai strict, se
adaugă lipsa de funcționalitate, dar şi cunoașterea şi estetica.

Definiția și evaluarea artei a devenit problematică mai ales de la

începutul secolului 20. Richard Wollheim face distincție între trei moduri de
acces: realist, unde calitatea estetică este o valoare independentă de orice punct
de vedere uman; obiectivist, unde calitatea estetică este de asemeni o valoare
absolută, dar dependentă de experiență umană generală; și poziția relativistă, în
care calitatea estetică nu este o valoare absolută, dar depinde de, și variază cu
experiența umană a diferiților indivizi.

Natura artei a fost descrisă de Richard Wollheim ca "unul din termenii cei
mai elusivi ale problemelor tradiționale de cultură umană". A fost definită ca
vehicol pentru expresia sau comunicarea de emoții și idei, un mijloc pentru
explorarea și aprecierea elementelor formale pentru sine, și ca imitație sau
reprezentație. Leo Tolstoi a identificat arta ca un mijloc indirect de a comunica
între persoane, în timp ce Benedetto Croce și R.G. Collingwood au avansat
ideea idealistă că arta exprimă emoții și că opera de artă, așadar, există în mod
esențial în mintea creatorului.

Teoria artei își are rădăcinile în filozofia lui Immanuel Kant și a fost

dezvoltată în secolul 20, iar arta ca imitație are rădăcini adânci în filozofia
lui Aristotel.

3
 De la Iluminism până în prezent, sub artă se înțeleg mai ales formele așa-
numitelor arte frumoase. Arta plastică cu genurile
clasice: pictură și grafică, sculptură, arhitectură și o multitudine de alte genuri
secundare, precum arta aplicată ca gen apropiat meșteșugului artistic.

De la începutul Modernismului până în prezent, formele de expresie,

tehnicile și mijloacele artei s-au lărgit semnificativ (spre exemplu,
cu fotografia în cazul artei plastice). Din ultimele decenii ale secolului 20,
împărțirea clasică începe să-și piardă importanța. Genuri de artă
ca instalație sau arta media nu mai cunosc genurile clasice.

În lucrările compuse de mine pentru atestat am implicat cunoștințe şi practici

învățate la atelierul de specialitate. Pe durata celor 4 ani de liceu am adaptat
diferitele stiluri și viziuni ale marilor artiști impresioniști, moderniști, realiști,
cât și foviști și cubiști, la propriile mele interpretări și dorințe asupra creației
personale.

4
 TEMA ATESTATULUI

Tema atestatului a constat în realizarea a 4 lucrări înculori de ulei sau

acrilice pe pânză, carton mucava sau placaj. O compoziție cu personaje cu
dimensiunea de 100/70 cm, un portret, un peisaj și o compoziție figurativă sau
nefigurativă realizată în maniera unui artist încadrat într-un curent artistic din
secolul XIX-XX, cu dimensiunea de 50/70 cm.

În această serie de lucrări am ales să "ilustrez" câteva fragmente interesante,

precum un loc străbătut doar cu ajutorul imaginației, câteva subiecte care îmi
trezesc interesul sau inspirația, admirația față de un anumit stil sau subiect (spre
exemplu preocupările impresionistului Claude Monet).

Am folosit ca suport pânze cumpărate și acoperite ulterior cu un strat de var

alb, iar ca tehnică am utilizat combinații de culori acrilice și lavabil. În prealabil
am preparat o soluție de întârziere pentru culori, combinat din 1/4 glicerină
vegetală și 3/4 apă distilată.

Realizarea propriu-zisă nu a fost un proces întocmai simplu, fiind ultima

"temă" în calitate de elev. O sursă importantă de inspirație a provenit din marea
de curente artistice și al reprezentanților acestora, pe care i-am studiat cu drag
de-a lungul anilor și care au lăsat o amprentă puternică asupra educației mele
artistice.

5
 1. COMPOZIȚIE CU PERSONAJE

Compoziția în artă este în esență aranjarea elementelor vizuale folosind

diferite principii și tehnici. Este adesea folosită pentru a descrie aspectul general
al unei picturi. O pictură bine compusă va intriga și invita privitorul și va ajuta la
comunicarea preocupărilor și ideilor artistului.

Alcătuirea compoziției plastice ține seama de anumite principii

compoziționale precum:

 paginația (dispunerea elementelor în spațiul plastic)

 structura (schema de ansamblu, prin care elementele sunt distribuite)
 proporția (armonia stabilită între elemente)
 contrastul (opoziția dintre elemente: mare-mic, cald-rece, închis-deschis)
 ritmul (repetarea voită a unui element) ș.a.

În următoarea lucrare am ales să abordez un subiect interesant pentru mine.

Măștile se află printre cele mai exotice și spectaculare forme de artă plastică. Ele
reprezintă doar unul dintr-o varietate de sisteme semiotice care sunt asociate prin
folosul lor convențional în deghizare, transformare sau afișare a identității așa
cum sunt percepute în orice context cultural. Măștile au fost prezente în istoria
artei încă din antichitate, iar una din primele lor funcții era uzul în artele actoriei.
Un mozaic roman, găsit în 1824 pe Muntele Aventin, înfățișează o imagine
familiară. Lucrarea rememorează ce cunoaștem azi ca fiind simbolul teatral: o
mască râzândă - reprezentând arta comediei - și una strâmbându-se, tragedia.

Lucrarea mea a fost puternic inspirată din mai multe combinații de nuanțe,
cât și de opera graficianului Mircia Dumitrescu. Ne întâmpină cu un mai vechi
grupaj metafizic, pendulând între figurativul terifiant și sugestii abstracte.
Remarc această simfonie de gesturi și atitudini, când dinamice, când hieratice, în
care zecile sale de personaje par încremenite pentru o clipă, figurând un univers
când hilar, când de coșmar sau de carnaval. Chiar dacă lasă impresia că temele
sale se alcătuiesc din infinite detalii, iar universul său ar fi populat de personaje

6
singuratice, munca de creație a lui Mircia Dumitrescu pare mai degrabă
structurată și cumulată pe ample metafore. Ipostazele omului generic în viața
cotidiană se amestecă, la el, cu aspecte mitologice din parcursul cultural și
spiritual al omenirii.

Lucrarea sa cu cinci personaje atinge exact pe această tematică recurentă,

artistul folosind elemente de compoziție, structură și formă pentru a reda efectul
măștilor folosite de acestea de deghizare, de aspect estetic și de ascundere a
identității, a adevăratelor emoții trăite și afișate de ele. Îmbinată cu paletele și
compozițiile căutate și alese de mine, am recreat opera marelui maestru, ținând
cont de toate aspectele menționate mai sus.

Mircia Dumitrescu este fără îndoială un grafician care nu cade în trena nici
unui curent. Este cel care inventează sisteme și găsește soluții în grafică,
detașându-se astfel de plutonul artiștilor graficieni. Această îndrăzneală și
pornire de a lua lucrurile în propriile-i mâini m-a inspirat puternic în a urma o
direcție similară, motivându-mă să analizez cutezanța prezentă în lucrările sale și
să inițiez propria mea lucrare cu o viziune similară.

Am căutat să reinterpretez problemele plastice prezente în opera sa,

transformând lucrarea cu propriul meu stil. Am acoperit mai întâi pânza cu un
albastru metalic, fixând o fundație pentru elementele ce urmează. Culorile au
fost alese în așa fel încât elementele înconjurătoare, cât și accesoriile, să se
îmbine armonios, lăsând prioritate subiectelor principale: măștile, acestea
expunând atât contururi hotărâte, delimitante de restul compoziției, cât și culori
specifice, individualizate, animate prin umbre și lumini derivate din cea de bază.

Am intenționat ca așezarea în pagină a elementelor compoziționale să atragă

atenția privitorului, însă nu o și distragă de la subiectele principale ale lucrării,
chipurile detaliate pe măsură ce se apropie de planul principal.

7
8
 2. PORTRET

Portretul este o formă de artăfoarte veche, provenită cel mai devreme din
Egiptul Antic, unde a luat amploare acum aproximativ 5000 de ani. Înainte de
apariția fotografiei, un portret pictat, sculptat sau desenat era singurul mod de a
captura caracterul unui individ. Practica portretului a fost folosită pentru a arăta
putere, importanță, virtute, frumusețe, bogăție, gust, educație, și multe alte
calități ale unei persoane.

Această formă artistică într-un anume sens limitează posibilitățile creative

ale artistului, întrucât acesta trebuie să păstreze asemănarea cu subiectul real:
foarte probabil că acesta este și motivul pentru care anumiți artiști, precum
Michelangelo, n-au acceptat nicicând să se adapteze practicii portretului.

În realitate, portretul nu este o simplă reproducere mecanică a trăsăturilor

cuiva (asemenea unei măști de ceară modelată pe față sau după o oarecare
imprimare fotografică). Pentru a fi un portret însă, intră în joc sensibilitatea
artistului, care interpretează trăsăturile modelului fie după gusturile sale, fie
conform curentului artistic pe care-l urmează, fie conform caracteristicilor artei
timpului în care realizează opera. Au fost artiști care au practicat abundent și
aproape exclusiv portretul și întregi civilizații care au refuzat portretul ca fiind
"figură preluată din natură" (ca arta greacă atât arhaică cât și clasică).

Acest portret este realizat după coperta unei cărți, înfățișând un tânăr cu
pleoapele închise, direcționat spre lumină. Am ales această poză ca reper pentru
lucrarea mea datorită capului său, înclinat în sus, a cărui semiprofil este scăldat
pe jumătate de lumină puternică, conturându-i extremitățile feței, în timp ce
umbra contrastează plăcut întreaga compoziție. Trăsăturile anatomice puternic
definite de poziția și intensitatea luminii amintește de operele marilor clasici, cât
și alegerile lor pentru schițe bine conturate. Printre maeștri reprezentativi în
această abordare se află Rembrandt, Jean Baptiste, Anthony van Dyck și Claude
Monet.

9
 Stilul expresionist regăsit în pensulația lucrării mele este inspirat atât de
marii clasici, cât și de artiști recenți. Contrastul creat între petele de culoare
asemămătoare și pensulația separată de ea însăși complimentează luminile si
subiectul abordat, legând întreaga compoziție într-un final coerent și plăcut
vizual.

Nuanțele de albastru canar și albastru cobalt le-am ales specific pentru a-mi
oferi o înfruntare de a reda spațialitatea modelului fără a mă folosi de culori
contrastante. Deși a înfățișat o mare provocare, această alegere m-a scos din
zona de comfort, fiind nevoită să descopăr metode alternative de a reda subiectul
propus într-un mod inteligibil.

10
 3. NATURA STATICA

Naturastatică sau naturamoartă este un gen de
reprezentaregraficăsaupicturalăîn artelevizuale a unuigrup de
obiecteneînsuflețite, din naturăsauordonateîn mod voluntar: glastră cu flori,
fructesau legume așezateîntr-o fructieră, vânat, o vază, sticlă,
amforă,pieseasortate, ziareîmpăturite, într-o combinațieartificialăşi un element
textiloridouă, casuportcromaticşimultealtele.

Probabiluna din lucrărilemelepreferate din

acestatestatesteaceastănaturăstaticăinfluențatăde
cătreunuldintreceimaifaimoșiartiștiromâni, NicolaeGrigorescu, care a fostdefinit
de cătreunuldintrecriticiiceimaiavizați, George Oprescu, cafiind un artist vizual,
înopoziție cu ceiimaginativi. Catalogareaaceasta de vizual se
constituieînopiniaistoriculuicafiindceamaiimportantătrăsăturăaacestuiobservator
sensibilșiatent la nuanțele infinite ale universului.

11
 Am folositînpreponderențănuanțe de mov, albastrușiroşu, înîncercarea de
a capturaluminaîncalitățile sale schimbătoare,
asemeneaimpresioniștilor.Prinnaturastaticăînchisă, am intenționatsăofer o
perspectivădirectă, undecolțulîn care se îmbinăpereții au jucat un rolneutralizant,
contrastând cu tuşelelibere, dar definite, care redaumaterialitateaobiectelor din
prim plan, fiindviziuneaunuicolțuzat de cameră, accentuat de obiectelefolosite
de zi cu zi depotențialulstăpân al acestora.

12
 4. COMPOZITIE IN MANIERA UNUI ARTIST

Unuldintreartiştiimeipreferați, după care m-am inspiratpentru a

realizaaceastălucrare, este Claude Monet. În 1862 el a studiatarta cu Charles
Gleyre la Paris, unde l-a întâlnitpe Pierre-Auguste Renoir împreună cu care a
fondatmișcarea impresionistă. Ei au pictatîmpreunăși au rămasprietenitoatăviața.
Se spunecă Louis Leroy, un critic ostil, a folositnumele de "Impresioniste" din
titlulpicturiloracestuia, comentândcălucrărilelui Monet eraumaidegrabă
"impresii" decâtlucrări de artă terminate. La a treiaexpoziție, din 1876, pictoriipe
care noiîigrupăm cu termenul de impresioniști,
foloseaudejatermenulacestapentru a se descrie. El
arămasînistoriedreptpărintelefondator al mișcăriiimpresionisteșicel care a
inspirat o nouăpoetică a momentuluiși a uneisensibilitățiformaleșilirice a
materiei.

Analizândstilulşipensulațiaacestuia, am acordat o
atențiesporităexpresivitățiivalurilorşi a cerului, unde am
redattensiuneavânturilorşi a luminii. De asemenea, am inclusşicâtevaelemente
decorative. Compozitiaimpresionistărealizatăîn mare parte in tentăplană, cu
dimensionalitateaspecifică, are încomponențaei o gamămixtă de culori,
fiindprezente cu preponderențăcontrasteleculorilorcomplementareoranj -
albastru, darşielementespecificeimpresionismului. M-am întors la
simplitateaformelororiginale, geometrice, contemplândasupramaseiprincipaleşia
formelorgestante.

13
14
 BIBLIOGRAFIE

 ro.wikipedia.org
 observatorcultural.ro
 charlottewilkins.fr
 artspace.com
 ro.encyclopedia-titanica.com
 olnafu.ru

15