-Avărvăroaei Emilia, sculptură post univ nivel II-

Importanța pedagogiei în experiența profesională

Tripla ipostază artist-profesor-mediator cultural

EU - PROFESORUL

Disciplina pedagogică pe care am urmat-o timp de 3 ani la Universitatea de Arte George

Enescu m-a învățat și mi-a confirmat importanța formării unui profesor pentru a putea relaționa
corect cu elevii. Experiența mea profesională în domeniu, și anume Oct 2018 – Mar 2019
Profesor opțional pictură Club educațional Kiki (Rediu) și Mar 2021 – prezent Profesor opțional
pictură Grădinița Atelier 1 a fost bazată și se bazează atât pe cunoștințe dobândite pe parcursul
aceștior ani de pedagogie cât și pe abilitățile native de a gestiona o clasă de elevi.

Atât captarea atenției cât și modul de structurare a lecției le-am dobândit de la orele de
pedagogie. Cât și cum durează atenția voluntară a copiilor, care sunt metodele de motivare ale
copiilor, care trebuie să fie atitudinea ta față de ei, care sunt pașii unei lecții, toate aceste întrebări
și provocări le-am atins în cursurile acestea.

Numerosi pedagogi si alti oameni de stiinta si cultura legati de invatamant, ca de altfel si

multi profesori proveniti din randul specialistilor fara pregatire pedagogica, au subliniat
necesitatea pregatirii pedagogice, sustinand obtinerea ei prin studii pedagogice. In acest sens, am
mentiona pe profesorul universitar inginer Gh. Secara care apreciaza ca, lipsa de cunostinte
pedagogice constituie o greutate in ridicarea nivelului pregatirii si in munca de invatare, in
realizarea maiestriei pedagogice. De asemenea, omul de stiinta american B.F. Skinner a sustinut
ca nu se poate organiza un proces instructiv-educativ intr-adevar eficace, daca acesta este lasat la
bunul-plac al experientei, si ca succesul activitatii didactice necesita in mod obiectiv cunoasterea
teoriei pedagogice a instruirii si invatarii. In acelasi spirit s-a pronuntat si savantul elvetian Jean
Piaget, care sustine ca trebuie sa renuntam la experienta didactica dupa bunul-simt, justificand
necesitatea ca oricare specialist care a devenit sau va deveni cadru didactic trebuie sa studieze in
mod aprofundat teoria instructiei si educatiei, sau cu alte cuvinte sa studieze pedagogia.

EU – ARTISTUL

Interesul pentru exegeză și interpretarea textelor biblice vine ca insuflare din contextul
familial dar și ca o căutare personală a unui răspuns la retorica întrebare „De ce?” „De unde?”
„Cu ce scop?”. Lectura preponderent teologică sau cu mari influențe în zona religiei ca și
filosofie au fost atât un ajutor pentru înțelegerea spirituală a vieții dar mai ales, a fost sursă a
multor simboluri și imagini create în contact cu imaginația. Atmosfera mistică datorată
supranaturalului minunii, subtilitatea înțelesurilor dar și sinceritatea șocantă care însoțește textul
este subiectul perfect pentru crearea multor imagini vizuale. De aceea, parcursul propriu din
domeniul artelor vizuale s-a creat în jurul unei astfel de provocări: să interpretez canonul
iconografic, să compun/descompun simboluri specifice primelor comunități creștine, să ilustrez
secvențe ale textului biblic etc.
Deși arta creștină nu poate fi asociată cu tridimensionalitatea, interesul meu a fost acela
de a îmbina doua noțiuni contradictorii: imaterialitatea spiritului și materialitatea sculpturii.
Domeniul artistic al secolului al XX-lea se depărtează semnificativ de principiile academiste sau
de fenomenul sincretismului artelor, evoluând astfel spre o mare diversitate, de la pictură,
grafică, sculptură sau arhitectură la o mulțime de alte genuri secundare. Astfel, zilele noastre ne
oferă posibilitatea și accesibilitatea alegerii, precum și a studierii și aprofundării oricărei ramuri a
artelor, fapt pentru care am ales ca sculptura să reprezinte domeniul meu de dezvoltare artistică.
Sculptura este o artă a volumelor care încearcă să atingă maximul expresivității artistice prin
expunerea în spațiu a unor imagini cu 3 dimensiuni. Opțiunea pentru sculptură vine din urma
faptului că aceasta nu poate copia exact formele realității, ci le interpretează, oferindu-le darul
de a exprima mesaj și informație care să nu păcălească privirea, ci să reiasă din spectacol vizual.
Astfel, posibilitatea de dezvoltare tridimensională apare în sprijinul expresivității si a convingerii
de veridicitate, de real și de palpabil.
Căutările mele în domeniul sculpturii pot fi discutate din două perspective. Urmărind
conținutul, subiectele propuse de mine vor fi nu altceva decât imagini pe care mi le creează
lectura preponderent teologică sau filozofică, admirația pentru iconografie sau maniera bizantină,
cercetările din istoria artelor etc. Urmărind tehnica, căutările mele vor fi în direcția
experimentului și a jocului, utilizând materiale ușoare și maleabile care suportă ușor modificări,
adăugiri, îmbinări și care fac loc unei sincerități de exprimare. Astfel, obiectul meu sculptural se
va compune îmbinând simboluri ușor de recunoscut și aproape de spiritualul omului cu o
manieră captivantă de lucru.

EU- MEDIATORUL

Născută din domenii şi practici diverse (psihologie, sociologie, pedagogie, drept, politică,
consultanţă, creativitate, rezolvarea de probleme etc), medierea este o paradigmă, reprezentând,
asemenea altor paradigme (timpul, spaţiul, comunicarea, paradoxul, informaţia, globalizarea,
etc), un punct de întâlnire între mai multe discipline din a căror combinare rezultă „o înţelegere
mai bogată şi mai nuanţată a lumii şi comportamentului uman”. Medierea culturală este un
proces care urmăreşte restabilirea legăturilor între societate şi cultură, între artă şi public, între
cultură şi populaţii. Rolul medierii este de crea condiţiile unei întâlniri, ale unui dialog deschis.
Medierea culturală reprezintă punerea în scenă a triadei formată din public, operă şi mediator.

Obiectivele medierii cultural sunt următoarele: Democratizarea culturii astfel încât arta să
devină accesibilă publicului larg. Orientarea descendentă, dinspre profesioniştii ce activează în
domeniu spre public, contrazice principiul democraţiei culturale care vizează un demers
ascendant; Introducerea artei şi culturii în cotidian prin găsirea unor noi modalităţi de întâlnire a
publicului cu arta şi favorizarea punţilor de legătură între diferitele mijloace de exprimare
artistic; Plasarea publicului în centrul acţiunii artistice şi culturale printr-o permanentă centrare a
mediatorului pe public şi nu pe colecţie sau operă.

Principiile medierii cultural sunt urmatoarele: Dialogul între mediatorul cultural şi public
are loc pe picior de egalitate; Medierea culturală permite oamenilor să-şi exprime propria cultură.
Opera este completată de privirea spectatorului şi medierea facilitează construirea semnificaţiei
operei; Medierea culturală se adresează tuturor categoriilor de public, nu doar publicului
dezavantajat; Medierea culturală nu este neutră, ci este rezultatul unor alegeri şi răspunde unor
obiective; Medierea culturală permite interpretări diverse şi noi lecturi ale operelor; Medierea
culturală stimulează imaginaţia oferind doar câteva chei pentru interpretare.
 Profesia de mediator cultural presupune o specializare în comunicare şi crearea de relaţii
între toate formele artei, culturii, patrimoniului si populaţii. Meseriile medierii culturale sunt
foarte diverse: de la atasat de presă până la organizator de turnee muzicale, de promovare a cărtii
sau de evenimente pentru municipalitate. Toate aceste meserii diverse au în comun favorizarea
întâlnirii dintre evenimentul cultural şi publicul său.