ACTIVITĂŢILE EXTRAŞCOLARE O SURSĂ DE FRUMOS ÎN VIAŢA

ELEVILOR

Educaţia prin creativitate se conturează astfel ca un drum, o cale de urmat spre

atingerea mai multor obiective. Copilul porneşte pe acest drum al iniţierii în-prin
creativitate, învaţă să descopere lumea în mod creativ. Formarea prin creativitate este un
drum al schimbării, drum care nu este un traseu impus ci este ca un labirint cu mai multe
ieşiri, în care fiecare îşi caută calea; este un drum al căutării de sine. Dacă va reuşi sau
nu? Cine va reuşi primul? Răspunsul îl vor putea da doar cei care vor fi supuşi schimbării
prin parcurgerea acestui drum, constituit ca o competiţie a valorilor. Fiecare va câştiga în
măsura în care va şti să-şi investească aceste valori, altfel spus, să-şi valorifice propriul
potenţial în scopul interiorizării unor abilităţi creative. A face din copiii de astăzi creatorii
de mâine, nu este numai pentru a le permite să se adapteze schimbărilor rapide, dar şi
pentru a le oferi mijloacele de a se ocupa de calitatea vieţii lor.
Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al fiecărui copil, să
încurajeze iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să favorizeze stabilirea unor
relaţii care să nu exagereze prin autoritate, să ofere ocazii elevului de a lua singur decizii
şi să stimuleze încrederea în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă.
Activităţile şcolare chiar dacă urmăresc însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe
temeinice, a unor priceperi şi deprinderi, implicând în ansamblu o concepţie ştiinţifică
despre lume şi viaţă şi chiar dacă duc la formarea şi dezvoltarea unei personalităţi
creatoare, nu pot răspunde suficient dorinţei de cunoaştere şi de creaţie însuşiri
caracteristice copiilor.
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun îmbinarea
activităţii şcolare cu activităţi extraşcolare ce au numeroase valenţe formative.
Desfăşurarea activităţilor şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de
grup, a relaţiilor creative. În acest cadru, şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator,
creativitatea didactică.
Activităţile extraşcolare sunt activităţi complementare activităţii de învăţare
realizată la clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru
diferite ramuri ale ştiinţei, atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-
un mod plăcut şi util, orientează elevii către activităţi utile care să întregească educaţia
şcolară, contribuind la formarea personalităţii. De aceea şcoala trebuie să fie deschisă
spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai variate forme. Aceasta reprezintă de
fapt o modalitate prin care dascălul îşi oferă sprijinul în activităţile propuse şi de elevi în
timpul liber, pentru a-i ajuta să acţioneze singuri, cu simţ de răspundere, cu pricepere şi
eficacitate în direcţiile utile pentru ei şi pentru colectivitate.
Unitatea scopurilor educative urmărite în procesul activităţilor şcolare şi
extraşcolare, continuitatea procesului instructiv - educativ implică în acelaşi timp o
delimitare clară între metodele şi formele de înrâurire proprii procesului instructiv-
educativ şi acelea specifice educaţiei extraşcolare. Cei mai mulţi ştiu câtă străduinţă se
depune pentru a realiza o comunicare mai apropiată cu elevii lor; îndepărtând
inconvenientele unei poziţii ex-catedră; cu atât mai mult se cuvine să-şi pună această
problemă atunci când ei îşi însoţesc elevii în acţiunile lor din timpul liber.
Activitatea extraşcolară ca fenomen educaţional prezintă o sumă de particularităţi
şi se supune unor exigenţe pedagogice specifice, pe care învăţătorii trebuie să le cunoască
şi să ţină seama de ele. În procesul activităţii extraşcolare, preponderent este exerciţiul -
ca metodă de educaţie- înţeles în sens larg: a studia şi cerceta natura şi viaţa
înconjurătoare mergând şi văzând, cântând şi stând de vorbă cu cei care ar avea ceva
interesant de comunicat; a lucra efectiv în diferite domenii care-i atrag mai mult pe elevi
şi în procesul cărora îşi pot cultiva înclinaţiile şi aptitudinile: a da o mână de ajutor la
înfrumuseţarea vieţii cotidiene, a se înfrăţi cu cântecul şi jocul, a-şi căli organismul prin
practicarea sportului, a drumeţiei, deci acţionând şi iarăşi acţionând.
Trebuie luat în considerare şi domeniul aparte în care această activitate este
cantonată - timpul liber al elevilor – chemată fiind de aceea să ofere prilejul de destindere
şi recreere, de amuzament şi distracţie, răgazul de a face „şi altceva” decât împlinirea
obligaţiilor cotidiene prin ceea ce se cheamă „odihnă activă”, printr-un gen de manifestări
mai libere, mai spontane, implicând se înţelege, şi o angajare formativă.
Diversitatea activităţilor extraşcolare oferite creşte interesul copiilor pentru şcoală
şi pentru oferta educaţională. Activitatea educativă şcolară şi extraşcolară permite
transferul şi aplicabilitatea cunoştinţelor, abilităţilor, competenţelor dobândite în cadrul
orelor prevăzute în programa şcolară. Elevii sunt atraşi de activităţile artistice, recreative,
distractive, care ajută la dezvoltarea creativităţii, gândirii critice şi stimulează implicarea
în actul decizional privind respectarea drepturilor omului, conştientizarea urmărilor
poluării, educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea valorilor, toleranţa, comunicarea
interculturală etc.
Pornind de la cele spuse de Pablo Picasso că: “Toţi copiii sunt artişti, problema
este cum să rămâi artist odată ce creşti” noi, trebuie să- i facem pe cei mici să rămână
artişti stimulându- le creativitatea şi apoi să o continuăm la şcoală, mai întâi prin
practicarea unor jocuri specifice vârstei acestora. Se ştie că jocul este esenţa şi raţiunea
de a fi a copilăriei. Prin joc, copilul aspiră la condiţia adultului. Jocul socializează,
umanizează, prin joc se realizează cunoaşterea realităţii. Se exersează funcţiile
psihomotrice şi socioafective, el are rolul de a bucura, destinde, delecta, de a crea confort
spiritual, de a compensa terapeutic tensiunea şi neîmplinirile individuale.
Potenţialul creativ al elevului este asemănător unui ocean, niciodată nu este
suficient de bine explorat. Activităţile desfăşurate cu ocazia diferitelor evenimente (1
Decembrie, Sărbătorile de iarnă, 1 Iunie, etc.) au avut drept scop dezvoltarea simţului
artistic, prin terapii ocupaţionale, terapii prin arte, dând frâu liber imaginaţiei copiilor.
Aceste activităţi creative îi determină pe elevi să conştientizeze faptul că îşi pot
îmbunătăţi performanţele creative în orice domeniu. Prin aceasta, ei nu vor deveni pictori,
dar vor deveni mai creativi.
Dobândind în mod creator cunoştinte de limbaj plastic, copiilor le sunt stimulate
creativitatea originală, capacitatea de exprimare specifică. În spaţiile plastice,
compoziţiile, desenul, culoarea şi relieful devin mesaje vizual-artistice ce se constituie în
cultura plastică.
Dansul este un mijloc complex de educaţie, ce îmbină perfect muzica, teatrul şi
mişcarea fizică. Practicarea consecventă a dansului ajută la dezvoltarea armonioasă şi
sănătoasă a corpului şi psihicului, contribuie la dezvoltarea imaginaţiei si a
disponibilităţilor creatoare ale copiilor. Pornind de la aceste considerente, elevii mei şi-au
propus să înveţe, printre altele, să danseze. Îndrumaţi de un instructor coregraf, câteva ore
, iar apoi sub atenta mea supraveghere au muncit cu plăcere şi spor. Efortul lor s-a
concretizat prin participarea la diferite concursuri unde, micii, dar talentaţii mei artişti au
oferit graţie, ritm, eleganţă şi sensibilitate prin dansul modern şi popular prezentat.
Activităţile turistice sunt activităţi extraşcolare cu o deosebită valoare formativă.
Ele se pot realiza sub forma plimbărilor, excursiilor sau taberelor. Astfel de activităţi
asigură un contact direct cu obiectele şi fenomenele în condiţii naturale, ceea ce uşurează
procesul formării reprezentărilor despre acestea şi ajută copiii în cadrul activităţilor
organizate în şcoală. În acest sens, am organizat excursii cu elevii pe Valea Oltului, la
Cheile Bicazului, Braşov, în Munţii Bucegi. Am constatat că aceste activităţi au
îmbogăţit cunoştinţele elevilor despre viaţa plantelor şi a animalelor, dar au încurajat şi
exprimarea liberă a copiilor în afara clasei. S-a mai observat că ei pot reprezenta cu mai
multă creativitate realitatea atunci când desenează, modelează sau au de alcătuit scurte
texte .
Serbarea este o manifestare festivă, cu program complex, prilejuită de
sărbătorirea diferitelor evenimente de însemnătate naţională sau internaţională, de
tradiţiile şi obiceiurile străbune. Serbarea şcolară este o activitate extraşcolară
tradiţională, care are mari valenţe educative. Această activitate permite exprimarea activă
nu numai a câtorva elevi mai talentaţi într-un domeniu sau altul, ci a unui număr cât mai
mare de elevi, fiecare contribuind, în felul lui, la reuşita comună. De-a lungul
apostolatului meu, am realizat astfel de festivităţi ce au oferit elevilor posibilitatea de a
se exprima liber oral , în scris sau prin muzică.
Concursurile sunt forme competiţionale de activitate extraşcolară, organizate pe
diferite teme. Am organizat la nivel de şcoală concursuri de dans, de creaţii artistice, de
cultură generală, circulaţie, sănătate, etc. între clasele de nivel primar.
Activităţile extraşcolare au o mare valoare educativă întrucât realizarea lor se face
şi din punct de vedere interdisciplinar. Acţiunile desfăşurate i-au implicat pe elevi în
promovarea tradiţiilor şi obiceiurilor specifice Moldovei şi diferitelor etnii, dar şi în
stimularea potenţialului creativ al copiilor prin organizarea şi derularea unor programe
artistice sau a unor expoziţii cu lucrările elevilor. Dintre acţiunile ce au fost practici de
succes în activitatea mea aş enumera:
-realizarea unei expoziţii cu felicitări de Paşti la biblioteca comunală,
-organizare de serbări, care au avut şi câte un moment artistic ,
-activitate de strângere şi dăruire de dulciuri pentru copiii defavorizaţi din
comunitate ( Sf. Nicolae, Crăciun)
Aceste acţiuni au determinat dezvoltarea creativităţii civice, artistice şi a
responsabilităţii faţa de problemele comunităţii. Cred că în orice şcoală cadrele didactice
trebuie să promoveze activităţile extraşcolare, stimulând astfel inventivitatea şi
creativitatea elevului. De aceea, în acest an şcolar când sunt învăţătoare la clasa I am
încercat să realizez un echilibru între activităţile şcolare şi cele extraşcolare. Am realizat
activităţi extraşcolare programate şi proiectate din timp, diverse atât ca formă , cât şi
conţinut, ce s-au desfăşurat în şcoală, în afara ei, în comunitate, folosind metode active şi
stimulative pentru participarea elevilor.
Activitatea extraşcolară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia
orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine
creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând
astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în
cadrul activităţilor extraşcolare .Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult
modul de gândire, să evite critica, în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze
un feed- back pozitiv. Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al
fiecărui copil, să încurajeze iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să favorizeze
stabilirea unor relaţii care să nu exagereze prin autoritate, să ofere ocazii elevului de a lua
singur decizii şi să stimuleze încrederea în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă.

Bibliografie:
Livia Decun – “Contribuţia activităţilor extraşcolare în optimizarea procesului de
învăţământ”, Învăţământul Primar nr.4 , 1998.
Al. Roşca – “Creativitatea “,Bucureşti, Editura enciclopedică română, 1972.
Ana Stoica - “Creativitatea elevilor”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1983.
Cărăşel Aurel; Lazăr Viorel— “Psihopedagogia activitatilor extracurriculare”,
Editura Arves, Craiova, 2008