Beneficiile educaţiei artistice pentru copii

Odată cu creşterea importanţei educaţiei timpurii a crescut şi rolul educaţiei artistice. Dat
fiind că în copilărie, educaţia artistică oferă posibilităţi de manifestare prin muzică, dans, activităţi
artistico- plastice şi practice, angajând şi stimulând toate simţurile: chinestezic, auditiv, vizual,
tactil, că multitudinea activităţilor în care sunt implicaţi copiii stimulează, totodată, dezvoltarea
generală pe toate axele de dezvoltare: cognitivă, afectivă, psiho- motrică, există un consens vis-a-
vis de faptul că educaţia artistică susţine maximal dezvoltarea copiilor şi în consecinţă ar trebui să
aibă un loc bine definit în curriculum-ul învăţământului preșcolar și primar. Rolul formativ al
educaţiei artistice este atât de mare, încât nu ar trebui să mai existe temeri în legătură cu evaluarea
competenţelor domeniului artistic.
Iată câteva dintre beneficiile artei în dezvoltarea umană:
Artele ajută şi stimulează o instruire interdisciplinară, pentru că este specific domeniului
artistic să unească domenii şi perimetre în care aparent nu ar exista elemente de similaritate.
Exemple: biologie- chimie- geografie- istorie- literatură- arte ș.a..
Copiii implicaţi în activităţi artistice vor face progrese mai mari pe linia competenţelor
de comunicare comparativ cu copiii care nu sunt atraşi în astfel de activităţi.
La nivelul cerebral s-a dovedit că acei copii care beneficiază de o activitate artistică
sistematică ajung la o dinamică corticală înregistrată prin encefalogramă cu mult superioară
faţă de cea în care ei nu sunt implicaţi în astfel de activităţi.
Activităţile artistice (desenul, pictura, modelajul, sculptura) ajută copiii să-şi dezvolte
percepția și reprezentarea despre relaţiile spaţiale, schema corporală, să-şi amelioreze
orientarea în spaţiul apropiat sau depărtat și problemele specifice perspectivei.
Educaţia artistică facilitează şi susţine activitatea de învăţare.
Ce se întâmplă în creier atunci când învăţăm?
Serotonina, dopamina, acetilcolina, într-un cuvânt, neurotrasmiţătorii cerebrali, au un rol
fundamental în funcţionarea creierului, care la rândul lui garantează realizarea învăţării. Tot ceea
ce am învăţat devine parte a asociaţiilor noastre neuronale.
Activitatea artistică susţine învăţarea pentru că ea generează emoţii (bucurie,
satisfacţie...), implică mişcarea voluntară a muşchilor, iar acestea din urmă eliberează mai
sus amintitele substanţe implicate în buna funcţionare a creierului. Mai mult, s-a demonstrat

1
experimental că experienţele plăcute ale individului se fixează se şi păstrează mai fidel în
memoria de lungă durată în comparaţie cu experienţele neplăcute. Dimensiunea artelor este
considerată o zonă în care copiii se implică şi se exprimă relaxat, cu plăcere.
Implicarea în activităţi artistice susţine desfăşurarea unor activităţi de învăţare. S-a
dovedit, de asemenea, că pe un fond muzical adecvat copiii pot desfăşura mai eficient activităţi
plastice, practice, de laborator, pot să desfăşoare cu mai multă uşurinţă, antrenamente sportive la
diverse specializări.
Educaţia în artă cultivă şi încurajează creativitatea, iar această competenţă
fundamentală este răspunzătoare pentru toate actele de creaţie şi inovaţie ulterioare:
creativitatea care poate fi reperabilă în domeniu afacerilor, informaticii, medicinei,
ingineriei, de fapt, în orice activitate umană.
„Educaţia esteticii vizuale aparţine doar omului. Estetica şi creaţia artistică îşi au rădăcinile
în nevoia copilului mic, încă neîndrumat de adult, de a transmite prin desen idei, sentimente sau
opinii despre modul cum înţelege el mediul în care trăieşte. Prin imaginile create el aprobă,
dezaprobă sau amendează lumea cu care vine în contact...Cu mult înainte de a învăţa scrierea...
copilul desenează din dorinţa de a-şi expune pentru sine trăirile ori pentru a le comunica altora" –
afirmă autorul Adrian Radu (2008) (Educaţia plastică la orice vârstă, Ediţia a II-a revizuită şi
adăugită, Ed. ARS Docendi a Universităţii din Bucureşti).
Vorbind de importanţa educaţiei vizuale este recunoscut şi faptul că stimulează şi
formează trăsături pozitive de caracter: altruism, perseverenţă, întrajutorare, toleranţă,
satisfacţia pentru lucrul bine făcut, bucuria de a oferi plăceri semenilor.
În urma unui studiu efectuat de Centrul Sackler pentru educaţie prin intermediul artei, la
Muzeul Guggenheim din New York, s-a demonstrat faptul că studenţilor implicaţi în experiment
li s-au format o serie de competenţe de rezolvare a problemelor:
- flexibilitatea (capacitatea de a revizui sau regândi planurile cuiva atunci când se confruntă cu
provocări);
- conexiunea de capete şi obiective (capacitatea de a reflecta cu privire la munca cuiva);
- recunoaşterea de resurse (capacitatea de a identifica materiale suplimentare care ar putea fi
aplicate la finalizarea proiectului);
Alte trei domenii de competenţă identificate sunt: imaginaţia, experienţa şi
autoreflecţia.

2
 Arta permite o varietate de exprimări care nu se pot realiza prin intermediul mesajelor
clasice.
S-a dovedit experimental şi chiar practici sociale demonstrează că educaţia artistică este
implicată în combaterea abandonului şcolar. Astfel cercetarea demonstrează că elevii care
practică în decursul unei săptămâni mai multe activităţi artistice au mai puţine şanse de a renunţa
la şcoală, de trei ori mai multe şanse de a câştiga un premiu pentru frecventarea şcolii, au de patru
ori mai multe şanse de a participa la un concurs de matematică şi alte ştiinţe și, tot de patru ori,
mai multe şanse de a câştiga un premiu pentru scrierea unui eseu sau poezie.
(Sursa: Dr.Shirley Brice, Hea-lea, Standford University, Fundaţia pentru Progresul în predare)
Tot mai mulţi specialişti din domeniul educaţiei sunt de acord că inovaţia/ creativitatea este una
dintre cele cinci competenţe care vor creşte în importanţă în următorii câţiva ani. Cei mai mulţi
dintre angajatori consideră că la nivelul claselor de liceu, domeniul artelor este indicatorul
cel mai semnificativ al creativităţii pentru un potenţial candidat.
Prin educaţia artistică elevii, tinerii, se familiarizează cu istoria (de exemplu: moduri de
existenţă ale unor oameni care au trăit cu multe milenii în urmă, modul de structurare al societăţii,
cu valorile specifice epocii respective, cu idealurile respectivei societăţi. Venind în contact cu
acestea educaţia artistică îi ajută pe tineri să-şi formeze ei înşişi sentimente, atitudini, convingeri
şi o serie de trăsături de caracter.
Arta ne oferă o bază pentru activităţi creative dar creează şi legături directe cu scrisul,
cititul, cu geografia, biologia, cu matematica (exemplu: Tangramul îmbină formele geometrice
identificabile în mediul înconjurător, dar se pot face exerciţii de calcul al perimetrului sau ariei
acelor forme).
Sub egida UNESCO există proiecte de promovare a educaţiei artistice în mediul şcolar. Se
consideră că educaţia artistică trebuie să aibă un rol fundamental în realizarea coceptului de
„Educaţie pentru toţi”, care face referire la educaţia de bază, la educaţia obligatorie. Se urmăreşte
cu deosebire educaţia creativităţii prin educaţie artistică; nevoia crescândă de creativitate
fiind impusă de cerinţele tot mai complexe ale societăţii contemporane.
La nivel internaţional educaţia artistică este susţinută de o serie de structuri: Societatea
Internaţională pentru Educaţie prin Artă (INSEA), Societatea Internaţională pentru Educaţie prin
Muzică (ISME), Consiliul Internaţional de Muzică şi Dramă, Asociaţia de Educaţie prin Teatru
(IDEA).

3
 După anul 2000 s-au organizat la nivel internaţional o serie de conferinţe regionale care au
pledat pentru introducerea educaţiei artistice în curriculum-ul şcolar. Promovarea educaţiei
artistice are ca scop atât susţinerea valorilor strict culturale cât şi a valorilor etice, fiind
evidentă corelaţia dintre dimensiunea estetică şi cea etică. De exemplu: înţelegerea culturii
minorităţilor prin educație artistică a determinat schimbări vizibile în relaţiile dintre elevi de
naţionalităţi sau de rase diferite. Este necesară așadar, susţinerea educaţiei artistice prin proiecte
care vizează formarea cadrelor didactice în domenii cum ar fi: dansul, muzica, teatrul, poezia şi
arta plastică.
UNESCO, prin organismele sale lansate şi susţinute, vizează ca educaţia artistică să
cuprindă cinci axe de dezvoltare: estetică, socioemoţională, socioculturală, cognitivă,
realizări academice.
Experimente realizate în cadrul unor grădiniţe din Israel şi SUA demonstrează valoarea
instruirii artistice demonstrând că elevii care au beneficiat de îndrumarea artistică a unor profesori
de specialitate au rezultate net superioare faţă de cei care au fost privaţi de această şansă. Studii
efectuate în mai multe ţări demonstrează că activitatea artistică prezintă avantajul că reduce
atitudinile negative ale copiilor faţă de şcoală, şi, mai mult, le formează o atitudine pozitivă
cum ar fi motivaţia concretizată într-o atractivitate mai mare faţă de tipurile de activităţi pe
care le promovează instituţia şcolară. Atractivitatea este cu atât mai mare atunci când
educaţia artistică se realizează prin cursuri interdisciplinare, ocazie cu care elevilor li se
lărgeşte perspectiva prin „moduri diferite de a şti”. Educaţia artistică susţinută prin
interdisciplinaritate are menirea de a reduce abandonul şcolar şi de a-i apropia în mai mare
măsură pe copii de şcoală şi de problemele ei.
Studiile demonstrează, de asemenea, că educaţia prin artă are un impact foarte mare
asupra personalităţii copiilor pe coordonatele: dezvoltare spirituală, morală, socială,
dezvoltare pentru ştiinţă şi tehnologie etc. (exemplu: în urma unor cercetări efectuate în Japonia,
s-a concluzionat că elevii care au luat lecţii de pian şi-au format în mai mare măsură seturi de
competenţe morale şi sociale în comparație cu elevii care au luat lecţii de înot; copiii care au luat
lecţii de pian sunt mai răbdători, mai toleranţi.
În experimentele organizate pentru a se demonstra diferenţele existente dintre copiii care iau
lecţii de canto, pian etc., şi copiii care iau lecţii de instruire pe calculator, a reieşit faptul că cei
dintâi (cei care au beneficiat de lecţii de muzică) şi-au îmbunătăţit într-o mai mare măsură

4
competenţele perceptive (de spaţiu, de timp). Mai mult, aceştia în urma instruirii prin artă şi-au
dezvoltat capacităţi de comunicare verbală şi de memorare (două grupuri au participat la
experiment; ambele grupuri au ascultat un text; un grup a ascultat textul pe fond muzical celălalt
grup a ascultat textul fără fond muzical. Primul grup amintit a reţinut mai multe cuvinte, textul
fiind însoţit de muzică).
Prin educaţie artistică, dincolo de alte achiziţii copiii îşi formează o serie de abilităţi de
comunicare care le conferă facilităţi de interacţiune cu ceilalţi (copii, părinţi, etc.).
Concluzii în favoarea artei există şi din perspectiva rezultatelor copiilor cu dizabilităţii
(exemplu: activităţile artistice -muzică, dans, desen, pictură, modelaj ş.a- conduc la recuperarea
unor întârzieri în plan lingvistic sau a copiilor cu un retard semnificativ şi exemplele ar putea
continua în ce priveşte importanţa educaţiei artistice, cu deosebire la vârste în care copiii se află
în plină dezvoltare.

Prin caracterul ei stimulativ, tonic, optimist etc., arta conduce la iubirea adevărului, a binelui,
a ştiinţei şi a vieţii. Arta a fost utilizată din timpuri străvechi ca mijloc educativ (încă de la
Homer, de la grecii antici, preocupaţi de realizarea acelui kalokagathon (îmbinarea frumosului
cu binele) şi până în epoca modernă, contemporană, când, fără îndoială, esteticul a pătruns în
toate domeniile vieţii şi activităţii umane.
Educaţia şi arta se află într-o relaţie esenţială, de reciprocitate intuitivă: ele se înscriu într-un
registru comun al posibilităţilor de analiză şi de interpretare, atât educaţia cât şi arta pot fi
privite ca proces, act şi produs. Cele mai importante ipostaze ale raportului arta-educaţie sunt:
educaţia a fost şi este o artă, arta este o sursă a cunoaşterii didactice, arta are prin conţinutul şi
finalitatea ei valoare educativă.