Recenzia cărții

Pedagogia socială, Loredana Drobot

Editura Didactică și Pedagogică, R.A.

Cartea supusă analizei a apărut în anul 2008 la Editura Didactică și Pedagogică, R.A.

Lucrarea de față pe e structurată pe trei capitole și un capitol introductiv, fiecare având de dezbătut un
concept sau o direcție principală a pedagogiei sociale.

 Introducere – Pedagogia socială românească în sec.XX

 Capitolul I – De la pedagogie la andragogie
 Capitolul II – Pedagogia socială și educația adulților.
 Capitolul III – Formarea continuă a cadrelor didactice. Transformări din perspectiva
pedagogiei sociale.

Subiectul cărții, prezentat succint, explică noțiunea de pedagogie socială în diferite perioade de
dezvoltare și aplicarea în practică a acesteia privind educația adulților și formarea cadrelor didactice, și
transformarea din perspectiva pedagogiei sociale.

Capitolul introductiv- Pedagogia socială românească în sec.XX orientează cititorul spre edificarea
istoriei pedagogiei sociale ca parte importantă a istoriei pedagogiei. Sfârșitul sec XIX și începutul
sec. XX s-au caracterizat prin apariția unor idei pedagogice noi care au determinat mutații în pedagogie.
Tot efortul marilor pedagogi poate fi concentrat și reflectat prin conceptul de școală tradițională.
Deasemenea, se depășește orientarea care cultiva individualismul prin psihologism, impunându-se o nouă
teorie pedagogică fundamentată pe sociologie și anume pedagogia socială.
Reprezentanți: C.Dumitrescu-Iași, C.Narly, D.Gusti, G:G: Antonescu, S.Haret,etc.
Autoarea volumului a prezentat o scurtă enumerare a unor instituții reprezentative pentru educația
adulților de la începutul sec.XX și din perioada intrebelică.
Perioada interbelică a reprezentat un moment de vârf în culturalizarea țărănimii în revitalizarea educației
de la sate.
Din scurta incursiune realizată se deduce că pedagogia socială în România are originile în educația
poporală, cu primele scrieri ale cărturarilor dinainte de sec.IX.

Capitolul I – De la pedagogie la andragogie , cu 5 subcapitole prezintă unele concepte considerate

fundamentale în teoriile învățării. Majoritatea teoriilor învățării sunt de părere că procesul de învățare este
unul activ ce realizează legături între cunoștințele vechi ale elevului și cele noi, creând o logică a învățării
pe parcursul dezvoltării activității. Astfel teoriile învățării pot dezvolta mai multe forme aplicative, fiind
incluse în pedagogie, andragogie, sinergogie și heutogogie.
Primul capitol aduce la discuție andragogia, echivalențele și deosebirile, principiile muncii sociale,
animarea, educația populară.
 Capitolul II –Pedagogia socială și educația adulților, aici se dezbat problemele referitoare la peda-
gogia socială și educația adulților, la pedagogia socială ortodoxă ( implicațiile teologice ale pedagogiei
sociale), competențele necesare unei educații reflexive, valențele economice ale educației adulților,
recalificarea, principiile orientării competențelor. Educația adultului este domeniul pedagogic care
angajează conceptualizarea și cercetarea educațională a adultului, precum și procesul de învățare.

Capitolul III- Formarea continuă a cadrelor didactice, transformări din perspectiva pedagogiei
sociale, se centrează pe aspectele de formare continuă ale educației adulților, în special de formare
continuă a cadrelor didactice. Acest capitol este oportun în structura unei lucrări de pedagogie socială,
deoarece formarea dascălilor este asemenea unei formări a formatorilor, cu extinse și profunde implicații
la nivelul societății prezente și viitoare.
Managementul calității în educație trebuie să aibă ca prioritate procesul de schimbare și de instaurare a
noilor valori în manieră ordonată și sistematică, după o logică axiologică.
Standartdele prezentate au urmărit racordarea formării continue a profesorilor la nevoile elevilor și la
nevoile sociale. Formarea continuă este o formare apărută din necesitatea adaptării la social a comunității
educaționale, interesul unui adevărat cadru didactic nu se limitează doar la spațiul unei clase, al unei ore
de curs, un profesor de carieră este interesat de ce va face și în viața sa personală și profesională.

Această lucrare, pe lângă faptul că ne propune un orizont de lectură inedit segment relevant de
pedagogie socială – mai are funcționalitatea de a ne aduce în memorie realitatea că faptul cultural a fost ți
poate fi un apanaj al poporului român, o cale de rezistență și de ieșire de sub ,,tirania” istoriei.
Pedagogia este arta și știința de a educa copiii. În modelul pedagogic, profesorul își asumă
responsabilitatea de a lua decizii asupra a ceea ce va fi învățat, cum va fi învățat și cînd va fi învățat.
Autoarea amintește și faptul că pedagogia este transferată de la expert la novice , elevii trebuie să fie
conduși într-un ciclu de dezvoltare structurat până la dezvoltarea specializării.

A realizat : CIOBANU Alina

Masterat Rezina, an I

Verificat: OVCERENCO Nadejda,

Doctor, conferențiar universitar