INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN VÂLCEA

GHID METODOLOGIC PENTRU ACTIVITATEA DIDACTICĂ

CU ELEVII
CARE NU AU AVUT / NU AU ACCES LA TEHNOLOGIE

ARTE

Educație Muzicală

Educație Plastică
 INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN VÂLCEA

COLECTIV DE REDACȚIE

INSPECTOR GENERAL INSPECTOR GENERAL ADJUNCT INSPECTOR GENERAL ADJUNCT

Prof. Andreianu Mihaela Prof. Toma Mirela Prof. Rosu-Calina Roxana-Laura

GHID METODOLOGIC PENTRU ACTIVITATEA DIDACTICĂ

CU ELEVII CARE NU AU AVUT / NU AU ACCES LA TEHNOLOGIE

ARTE

Muzica dăruieşte suflet universului, aripi minţii, zbor imaginaţiei şi viaţă la orice. - Platon

Desenul inseamna punerea unei linii in jurul unei idei. - H. Matisse

GRUP DE LUCRU
Profesori metodisti Muzică: Lazar Cristiana, Stroe Marian, Zamfir Adrian, Guran Marian
Profesori metodiști Arte Plastice: Cercelaru Cristina, Simptea Iris, Saliște Bogdan, Cantea Augustin
INSPECTOR ŞCOLAR ARTE, prof. Boicescu Traian Ștefan
 PREFAȚĂ

Ghidul Metodologic ce abordează cele două discipline, Educația Muzicală și

Educația Plastică, pentru elevii care nu au nu au acces la tehnologia IT, include în
primul rând termenul de Artă si Estetică.

Componentă fundamentală a curriculumului, este Educația Artistică fiind

legată de dezvoltarea intelectuală, socială, culturală și emoțională a elevului prin Arte
literare, Arta spectacolului, Arte plastice, și Artele muzicale.

Statutul artelor în sistemul de învățământ se configurează din două

perspective:

1. Arta ca disciplină școlară: se studiază prin intermediul literaturii, muzicii și artelor

plastice;

2. Arta ca activitate artistică în sistemul de învățământ corespunde compartimentului

de educație estetică și se desfășoară în cadrul educațional extracurricular și
extrașcolar. Aria curriculară Arte reunesc cele două discipline, Educația Muzicală și
Educația Plastică.

Într-un sens larg, termenul Artă desemnează orice activitate, care se bazează
pe cunoștințe, exercițiu, percepție, imaginație și intuiție. Într-un sens mai strict, se
adauga la cele de sus lipsa de funcționalitate (practică), cunoaștere, estetică.

Arta este aptitudinea de a produce lucruri în acord cu anumite reguli. Arta are
o sferă de cuprindere foarte largă. Funcțiile artei sunt în strânsă legătură cu plăcutul
și utilul ca noțiune a designului dar și cu frumosul în sine ce exclude utilul. Arta are
autonomie estetică, iar estetica este o disciplină de sine stătătoare.

Noțiunea de frumos include orice lucru atractiv sau delectabil. Frumosul se

confundă cu binele: kalos-kagatos, (principiul educației vechilor greci), desemnând
idealul armonizării virtuților morale, frumos și bun.

Estetica este o componentă a filosofiei care are ca obiectiv principal

analizarea frumosului în sens larg. Demersul esteticii are în vedere conceptualizarea
frumosului artificial – referitor la creația umană, dar și conceptualizarea frumosului
natural, referitor la creație naturală a universului. Prin urmare estetica are un
domeniu de interes mult mai larg decât filosofia artei, ce se rezumă la analiza artelor
create de om.

Arta oferă, pe de o parte, posibilitatea introspecției și autocunoașterii dar, pe

de altă parte, și posibilitatea de raportare la celălalt, la societate, cât și la trecutul
istoric. Fără prezența artelor în procesul educativ, modelarea personalității tinerilor
nu ar fi posibilă. Dezvoltarea abilităților tehnice, a competențelor, ar fi lipsite de
vibrația vieții dacă muzica, pictura, teatrul sau dansul ar fi absente. Complexitatea
trăirilor emoționale pe care ele le produc, constituie fundalul afectiv, ce susține
edificiul întregii personalități. Emoția artistică îmbogățește, dă culoare, aprofundează
legăturile interumane și cultivă la rândul ei, dimensiunea umanului.

În artă ne reflectăm și, la rândul ei, arta ne exprimă. Creăm artă dar în același
timp, arta ne modelează comportamentul, gândirea și simțirea. Această simbioză ne
însoțește mereu de-a lungul vieții. Imaginea, sunetul, mișcarea fac parte din cotidian
și nu ne putem lipsi de ele. Tocmai de aceea, educația trebuie să aducă în prim plan
valorile estetice, arta, în diversitatea manifestărilor sale, pentru a fi înțeleasă,
percepută și reînnoită de tânăra generație.

Opera de artă se desprinde de sfera experiențelor comune, „în care orice

realitate este legată cu altele”, și se situează în areal, dincolo de planul lumii
fenomenale, în orizontul aparenței. Lumea imaginată de artist i se dezvăluie
receptorului în idealitatea ei, ca mod de prefigurare expresiva a mediului înconjurator
extern, intern emoțional și imaginar. Artistul caută să intuiască și exprime
corespondența particularului și individualului cu generalul și universalul.
 INTRODUCERE EDUCAȚIE MUZICALĂ
Educaţia muzicală are drept scop dezvoltarea culturii muzicale ca parte componentă a
culturii spirituale şi îndeplineşte mai multe funcții, cele mai importante fiind:
1. funcţia cognitivă – constă în faptul că muzica este un mijloc specific de a comunica
gândurile şi ideile prin imagini artistice, cu un puternic caracter emoţional;
2. funcţia social - educativă, demonstrată prin faptul că dezvoltă convingeri şi oferă
modele de urmat adresându-se tuturor copiilor;
3. funcţia estetică - derivă din capacitatea de a cultiva gustul estetic şi de a contribui
la îmbogăţirea vieţii lor spirituale, aducându-le bucurie şi satisfacţie.

 Obiectivele cadru care stau la baza educației muzicale sunt :

1. Dezvoltarea capacităţilor interpretative (vocale şi instrumentale).
2. Dezvoltarea capacităţilor de receptare a muzicii și formarea unei culturi muzicale.
3. Cunoaşterea şi utilizarea elementelor de limbaj muzical.
4. Cultivarea sensibilităţii, a imaginației și creativității muzicale.

Proiectarea didactică, trebuie să se bazeze pe aceste forme de iniţiere în muzică:

interpretare, audiţie, creaţie şi reflecţie (gândire muzicală). Prin reflecţii elevul îşi va
exprima/ forma viziunea, gusturile, aprecierile, atitudinile pentru viaţă. Mesajul muzicii este
un mijloc de formare a personalităţii şi nu un scop în sine. Sensibilizat la armonia sunetelor
muzicale, omul dobândește o concepţie mai clară, gândește mai bine la ordinea şi comuniunea
de care are nevoie; disciplinându-și spiritul, se poate lumina în căutarea şi desluşirea
principiului ordonator al vieții sale.
Realizarea, în calitate de temă pentru acasă, a unor sarcini complexe: lucrare practică,
expoziții, portofoliu, referate va fi eșalonată în timp, pe parcursul
săptămânilor, prin corelarea activităților realizate în clasă (ghidat) și acasă (lucru individual)
Temele pentru acasă au ca scop valorificarea cunoştinţelor și se pot clasifica astfel:
 teme pentru acasă cu scop de formare/dezvoltare a competențelor;
 teme pentru acasă de creare a dexterităților și atitudinilor artistice.
 temele pentru acasă la disciplinele din aria curriculare Arte pot fi realizate inclusiv în
formă scrisă, orală și practică.

 Stabilirea succesiunii conținuturilor

Se realizează în urma extragerii acestora din programă și aranjării lor într-o ordine
logică și eficientă din punct de vedere didactic și muzical, la alegerea cadrului didactic.
Această ordine nu ține cont neapărat de manual (deoarece în condițiile noului curriculum,
parcurgerea manualului nu mai este în mod obligatoriu liniară) ci de programă care este
integral obligatorie. Manualul poate fi valorificat parțial sau chiar omis în favoarea unor
lucrări mai aproape de cerințele programei.
Profesorul decide succesiunea conținuturilor, care poate să difere de la un cadru
didactic la altul, dar care trebuie să ofere, în perspectivă, asigurarea posibilității de grupare a
acestora pe unități de învățare coerente.
 Pe lângă obiectivele cadru care stau la baza educației muzicale, structura programei
școlare include următoarele elemente:
- Competențe generale
- Competențe specifice
- Conținuturi
- Sugestii metodologice

Competențele reprezintă ansambluri de cunoștințe, abilități și atitudini dezvoltate prin

învățare. Competențele generale au în vedere achizițiile de cunoștințe ale elevilor pe întreg
parcursul anului școlar:
- Exprimarea unor idei, sentimente, atitudini, prin interpretarea
unor lucrări muzicale
- Operarea cu elemente de scris-citit și limbaj muzical
- Aprecierea lucrărilor muzicale, inclusiv a conținutului lor
afectiv, atitudinal și ideatic
Competențele specifice derivă din competențele generale și le putem considera
subdiviziuni ale acestora întrucât ele se formează pe perioada unui an școlar.
Conținuturile învățării sunt reprezentate de mijloacele informaționale prin care se
urmărește realizarea competențelor iar sugestiile metodologice fac referire la strategiile
didactice și la elementele de evaluare continuă, instrumente indispensabile în alcătuirea
programelor didactice.
Ghidul de față face propuneri pentru o perioadă dată și nu își dorește să înlocuiască
vreo programă școlară în vigoare.

 Propuneri pentru rubrica „activităţi de învăţare”

Oferim mai jos o listă cu activităţii de învăţare care trebuie aşezate de profesor în
piramide de activităţi (trepte) care să slujească demersul inductiv şi/sau deductiv al predării
unor subiecte:
Elevii vor fi capabili:
 să execute exerciții pentru obținerea deprinderii;
 să execute exerciţii pentru înţelegerea sensului melodic, precum şi
diferenţierile unor cuplări ritmice;
 să preia intonarea unui cântec, ritm, dintr-un anume loc;
 să identifice/recunoască unele formule melodice ritmice, ornamente;
 să observe expresivitate schimbată prin: nuanţe, metru, tempo, timbru,
variaţiuni;
 să efectueze exerciţii de recunoaştere a diverselor timbruri, formații
vocal-instrumentale;
 să formuleze întrebări erotematice (să pună întrebări cu răspuns inclus);
 să răspundă euristic (să pună probleme);
 să utilizeze un vocabular cu termeni noi muzicali;
 să enunțe caracteristicile unor noţiuni;
  să sistematizeze pe idei, genuri, forme, elemente de morfologie
muzicală;
 să desprindă ideile dintr-un text despre muzică;
 să identifice formele muzicale;
 să completeze o fișă de analiză-sinteză;
 să compare idei;
 să compare interpretări;
 să formuleze teme pentru proiecte;
 să realizeze conţinutul unitar al unui portofoliu;
 să aprecieze conţinutul;
 să marcheze timpii unei măsuri;
 să marcheze un ostinatto;
 să sesizeze tipul tempoului;
 să reproducă un ritm dat, vocal-instrumental;
 să descifreze melodic, vocal un fragment;
 să descifreze melodico-ritmic un fragment;
 să reprezinte grafic (durate, ritmuri, note, module melodice, scări);
 să meargă în paşi, marcând metrul, ritmul unei piese;
 să marcheze cu bătăi din palme metrul, ritmul unei piese;
 să inventeze un desen ritmic;
 să inventeze scenariul unui joc;
 să inventeze un acompaniament;
 să inventeze o melodie: întrebare-răspuns;
 să exprime preferinţele;
 să delimiteze genurile într-o audiţie din cadrul unui concert;
 să recunoască temele principale ale unei lucrări clasice;
 să clasifice: genuri, instrumente, tipuri de cântece, formaţii etc.;
 să stabilească tematica în care se încadrează piesa X;
 să relaţioneze (să facă legături) între text şi muzică;
 să danseze (să execute paşi de dans caracteristici unui gen);
 să comenteze strict (după plan) sau liber o piesă muzicală;
 să asocieze muzica cu alte domenii;
 să ştie să facă prezentarea unui cântec, unei audiţii, unui joc;
 să cunoască modul de a se comporta într-o sală de spectacol.

Propuneri standard de performanţă pentru învăţământul

obligatoriu

Obiectivul-cadru 1 – Dezvoltarea capacităţilor interpretative vocale şi instrumentale

Nivel minim: să intoneze solo cântece cu organizări tonale şi modale

Obiectivul-cadru 2 – Dezvoltarea capacităţilor de receptare a muzicii şi formarea
unei culturii muzicale

Nivel minim: să identifice, să justifice, să utilizeze corect termenii teoriei

generale a muzicii (morfologie muzicală, forme, genuri, instrumente, formaţii muzicale) în
audiţii comentate (oral sau în scris)

Obiectivul-cadru 3 – Cunoaşterea şi utilizarea elementelor de limbaj muzical

Nivel minim: să identifice semnele muzicale într-o melodie scrisă şi să intoneze conştient un
solfegiu de dificultate minimă în gama tonalităţii Do major (pe arpegiu şi trepte alăturate)

Obiectivul-cadru 4 – Cultivarea sensibilităţii, a imaginaţiei şi creativităţii

muzicale

Nivel minim: să motiveze oral preferinţa pentru un stil muzical din compoziţie, interpretare, să
inventeze o melodie (vocal-instrumentală conform
capacităţii) şi să-i construiască un scenariu regizoral
 Genuri ale muzicii culte
Clasa a VI-a

În muzică, instrumentele joacă rolul culorilor folosite de pictor.

Frumusețea muzicii constă în varietatea stărilor sufletești, a sentimentelor și a
imaginilor pe care compozitorul le transmite cu ajutorul sunetelor. Muzica
instrumentală a apărut întâi sub formă de acompaniament al muzicii vocale și apoi
s-a constituit în gen de sine stătător, prin transcrierea părții vocale pentru diferite
instrumente soliste. Miniatura instrumentală este un exemplu de compoziție
instrumentală în care conținutul de idei și sentimente este exprimat într-o formă
concentrată. Vom învăța și despre suită, gen muzical care a evoluat de-a lungul
timpului și nu încetează să farmece ascultătorii prin expresivitatea sa.

Miniatura instrumentală este o piesă de mici dimensiuni în care ideile și

sentimentele sunt exprimate într-o formă concisă. De obicei, miniatura are formă
monopartită, bipartită sau tripartită. Miniatura poate primi un titlu sugestiv care
induce un substrat programatic, așa cum am văzut la Robert Schumann.
Compozitorul Felix Mendelssohn Bartholdy creează două cicluri de miniaturi pentru
pian intitulate: Cântece fără cuvinte, care se înscriu, la rândul lor, în muzica
programatică. Miniatura instrumentală se poate intitula simplu: miniatură.

Suita, ca termen muzical, provine din limba franceză: suite = succesiune.

Poate fi interpretată la un singur instrument sau de orchestra simfonică.
Suita simfonică este compusă pentru orchestră.
Piesele din cadrul unei suite sunt scrise în aceeași tonalitate, dar sunt
contrastante în ceea ce privește caracterul melodiilor.
Suita instrumentală este o succesiune de piese compuse pentru un singur
instrument.
Există două tipuri de suite instrumentale:
-Suita instrumentală preclasică, ce aparține secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea;
-Suita instrumentală modern, ce aparține secolelor al XIX-lea și al XX-lea.
Suita instrumentală preclasică în secolul al XVII-lea era alcătuită dintr-un
număr de patru până la opt piese. Acestea aveau caracter de dans. La începutul
secolului al XVIII-lea s-a stabilit ca model de bază suita alcătuită din patru dansuri:
Allemanda, Couranta, Sarabanda și Giga. La origine aceste dansuri erau de
factură folclorică.
 Allemanda este un dans vechi german care se dansa în perechi. Dansatorii se
țineau de braț și se întorceau reciproc la stânga și la dreapta. În suita instrumentală
preclasică este prima piesă, fiind cântată într-un tempo așezat.

Couranta este un vechi dans francez care, la origini, se dansa rapid, cu pași
mici și sărituri. A fost preluat de compozitorii renascentiști ca a doua parte dintr-o
suită instrumentală, schimbându-i tempoul într-unul mai lent.

Sarabanda este considerat un dans vechi spaniol. Cu toate acestea, prima

atestare documentară a unui dans numit zarabanda este menționată în anul 1539, în
America Centrală, într-un document din Panama. Se pare că acest dans a fost
deosebit de popular în coloniile spaniole, de unde a fost adus de coloniști în Europa.
El se dansa în perechi ce formau o linie dreaptă. Ulterior, acest dans a fost introdus
ca o a treia parte în suita instrumentală preclasică.

Giga este cel de-al patrulea dans al suitei instrumentale preclasice. La origini,
giga este un dans irlandez care a fost preluat în Franța la mijlocul secolului al XVII-
lea. Fiind un dans cu caracter vioi, francezii au introdus cu timpul giga și în
spectacolele de teatru, la finalul reprezentației, cu muzică și dans.

Dintre compozitorii care au îndrăgit acest gen și au compus suite

instrumentale fac parte: Jean Baptiste Lully, Arcangelo Corelli, Jean Philippe
Rameau, Georg Friederich Händel, dar mai ales Johann Sebastian Bach.
 Dicționar de termeni muzicali
Clasele V-VIII

Alterație - Semnul grafic așezat în fața unei note muzicale.

Analiză - Metodă de investigare a unui discurs muzical.
Arpegiu - Intonarea succesiva a treptelor I, III, V, VIII dintr-o gamă.
Becar - Alterație care anulează efectul diezului sau al bemolului.
Bemol - Alterație care coboară înălțimea sunetului cu un semiton.
Bipartită - Lucrare muzicală alcătuită de regulă din două părți.
Blockflöte - Instrument muzical de suflat, din lemn.
Colindă - Gen muzical folcloric. Termenul vine din limba latină.
Contratimp - Formulă ritmică obținută prin înlocuirea valorilor accentuate cu pauze.
Efectul acestui procedeu este mutarea accentelor pe valorile neaccentuate.
Diez - Alterație care urcă înălțimea sunetului cu un semiton.
Folclor - Termen provenit din limba engleză: folk – popor și lore – știință,
înțelepciune.
Formă muzicală - Modalitatea de structurare a discursului muzical.
Frază muzicală - Un fragment dintr-o lucrare muzicală, echivalent frazei în vorbire .
Gamă - Succesiunea ascendentă sau descendentă a sunetelor dintr-o tonalitate,
pornind de la tonică și terminând cu repetarea acesteia la octavă.
Interval muzical - Distanța dintre două sunete muzicale.
Miniatură - Lucrare muzicală de mici dimensiuni.
Monopartită - Lucrare muzicală alcătuită dintr-o singură parte.
Motiv - Cea mai mică unitate dintr-o lucrare muzicală.
Perioadă - Unitate a unei lucrări muzicale alcătuită de regulă din două fraze muzicale.
Sincopă - Formulă ritmică obținută prin legarea unui sunet accentuat cu sunetul
neaccentuat precedent situat la aceeași înălțime. Efectul este trecerea accentului pe sunetul
neaccentuat.
Suita - Succesiune de mai multe lucrări muzicale scrise, de regulă, în aceeași
tonalitate.
Tonalitate - Totaliatea sunetelor muzicale care gravitează în jurul unui anumit sunet.
Tonică - Treapta I dintr-o gamă. Cel mai important sunet din orice tonalitate.
Tripartită - Lucrare muzicală alcătuită din trei părți.
Valoare (sau durată) - Caracteristica sunetelor muzicale sau a pauzelor de a fi mai
lungi (ca durată) sau mai scurte.
Vocaliză - Exercițiu vocal care ajută la încălzirea corzilor vocale, la emisia corectă a
sunetelor, la dicție.
 FISA DE LUCRU
Manual clasa a V a – Manual Florentina Chifu, Petre Ștefănescu
LECTIA - TERMENI DE MISCARE, Pg. 66
Definiție: Viteza cu care se execută un cântec sau o piesă muzicală se numește tempo sau mișcare.
Interpretarea unei piese în tempoul potrivit sporește emoția artistică transmisă de autor. Tempoul
se reprezintă prin termeni de mișcare care provin din limba italiană. Aceștia se scriu deasupra
portativului la începutul piesei și pe parcursul piesei dacă se schimbă tempoul.

Potriviți imaginile in funcție de viteza de deplasare a vehiculelor la mișcarea care li se potrivește:

Adagio – rar

Allegretto – repejor

Moderato – potrivit

Andante – potrivit de rar

Vivace – iute, vioi

Allegro – repede
 GAMA DO MAJOR cls. V-a

GAMA DO MAJOR

Observați Soarele, are în jurul lui mai multe planete care se rotesc mereu urmând drumul (orbita)
neabătut. Ce le tine așa, de nu fuge niciuna prin galaxii? Este puterea de atracție a Soarelui, putere
numită gravitație.
Tot așa stau lucrurile și în muzică. Fiindcă și muzica se supune acelorași legi universale.
Dar care e Soarele și care sunt planetele în muzică?
Do este centrul tonal iar planetele sunt celelalte sunete.
Să cântăm un cântec pe care îl știți încă de la grădiniță.
Încercați să cântați Cântecul Gamei având în vedere că sunetele încercuite cu roșu sunt
treptele principale din Gama Do Major.
 FISA DE LUCRU
Manual clasa a VI a, Florentina Chifu
Diezul si becarul
Modificarea înălțimii sunetelor muzicale se notează prin semne grafice denumite alterații sau semne de alterație.

Identificati in primele 10 masuri din fragmentul atasat diezii si becarii in ordinea in care apar dupa urmatorul
model:
Masura 1: Fa#, La#, Sol#, Mi#, Masura 2:

Masura 3: Masura 4:

Masura 5: Masura 6:

Masura 7: Masura 8:

Masura 9: Masura 10:

 FIȘA DE LUCRU
Manual Educație muzicală, cls. a V-a Autori: - Anca Toader - Valentin Moraru

ELEMENTE DE TIMBRALITATE INSTRUMENTALĂ

Timbrul muzical reprezintă calitatea (fiziologică) a sunetelor muzicale, de a fi

recunoscute după sursa care l-a produs. Fiecare voce și instrument muzical, are un timbru
propriu
Ca și vocile umane, după cum știți că sunt a) voci feminine, b) voci bărbătești, c)voci de
copii și instrumentele orchestrei simfonice se clasifică în I) instrumente de coarde, II) instrumente
de suflat din lemn, III) instrumente de suflat din alamă, IV) instr. de percuție, V) instr. speciale.
I.Instrumentele de coarde se împart și acestea în a) violine sau viori, b) viole, c) violoncel și
d) contrabas, fiecare categorie deținând timbralitatea sa coloristică bine definită. a)Violinele sunt
cele mai mobile instrumente cu coarde care execută partituri cu desene melodice melancolice dar și
alte muzici de virtuozitate. b)Viola este un instrument puțin mai mare ca violinele cu o timbralitate
puțin mai gravă ca acestea. c)Violoncelul este un instrument cu o timbralitate ceva mai gravă ca
viola care se aseamănă ca și construcție mai mult cu contrabasul d) Acesta din urmă(contrabasul)
este deținătorul sunetelor grave în partida instrumentelor de coarde dar și în ansamblul orchestrei
simfonice.
II.Instrumentele de suflat din lemn au o culoare timbrală specifică, conferindu-le o
identitate timbrală absolută în rândul instrumentelor categoriei respective dar și în ansamblul
orchestral. Acestea sunt: a) Flautul, b) oboiul, c) clarinetul și d) fagotul.
a) Flautul, are un timbru cald, afectuos în orchestră dar care poate avea și privilegiul de a fi
solist uneori.
b) Oboiul este un instrument de suflat cu ancie dublă, ceva mai nazal, mai morocănos care
caracterizează situațiile speciale în evoluția discursului muzical.
c) Clarinetul este un instrument foarte sprinten cu un timbru cristalin și pătrunzător
d) Fagotul un instrument care contribuie din plin la la realizarea fundației sonore grave a
orchestrei simfonice.
III.Instrumente de suflat din alamă sunt cele care sunt intitulate ,,artileria grea” a orchestrei
simfonice”, în sensul că sunt foarte puternice ca sonoritate, cu o timbralitate trosnitoare, izbitoare
necesară în situațiile dramaturgice și estetice tensionate Aceste instrumente sunt: a)trompeta,,
b)cornul în sib-fa, c) trombonul și d) tuba.
a) Trompeta cu un timbru pătrunzător necesar semnalelor sonore de factură militară și nu numai
b) Cornii în si bemol - fa, sunt instrumente delicate, dar și puternice totodată cu o sonoritate
ceva mai caldă care ne duc cu imaginația spre scenele de vânătoare romantice,
c) Trombonul este un instrument mai grav decât cornii cu o sonoritate foarte puternică în
forte, chiar înfricoșătoare
d) Tuba regina sunetelor grave cu o sonoritate foarte puternică deasemenea.
IV. Instrumentele de percuție sunt cele care obțin sunetul prin lovirea unei membrane
întinse sau a unui material dur rezonator, ca lemnul sau metalul. În orchestră își fac serviciul în
primul rând a) timpanii, b) grand cassa sau toba mare, c) o tobă mai mică numită premier d)
Piatti sau cinele.

1
 a) Timpanul este un instument care participă deplin la realizarea imaginilor tensionate și
foarte sonore dar și la pregătirea acestora în nuanțe foarte fine, deținător a vreo 3 acordaje. Se
aseamănă cu un mare ceaun peste care stă întinsă o membrană dintr-un material foarte rezistent, ce
este lovită de percuționist cu două baghete care au la vărf un fel de două ghiulele de pâslă tare, de
mărimea aproximativă a unui pumn strâns sau chiar ceva mai mici.
b) Grand cassa este o tobă foarte mare aproape de înălțimea unui om care emite sunete prin
lovirea membranei, asemănătoare până la un punct cu ale timpanului.
c) Premierul este o tobă la purtător care execută desene ritmice în valori foarte mici,
tremolo-uri și alte ornamente ritmice.
d) Piatti sau cinelele sunt un fel de capace pentru oale mari, construite dintr-o alamă
specială extrem de rezonantă și alte instr. de percuție care au rolul de a puncta anumite vărfuri
sonore, mai mult sau mai puțin tensionante. Mai amintim instrumentele cu terminația ,,fon” ca
xilofon, vibrafon, marimbafon care sunt mai neutilizate sau deloc utilizate în orchestră.
V. Instrumente speciale sunt cele derivate în principiu din cele principale, de suflat din
lemn, alamă și percuție. De exemplu instrumentul principal este flautul iar cel special este flautul
mic sau piccolo, flautul alto, acordat în Sol și flautul bas, acordat tot în do dar cu o constuție
specială pentru a reda sunetele cu o octavă mai jos decât cel normal acordat in Do și utilizat
frecvent în orchestra simfonică. Astfel oboiul mai are un frate care se numește corn englez,
clarinetul mai are doi frați, unul acordat în Re numindu-se și clarinet mic dar și unul intitulat
clarinet bas care ca și la flaut deține o construcție ceva mai specială necesară redării sunetelor
grave, iar fagotul are și el un frate mai mare și mai grav ca el care se numește contrafagot care este
un monarh al sunetelor grave și grav-profunde.
Și grupul instrumentelor de alamă deține instrumente speciale, trompete în Re, corni în Sib
ca și alte tipuri de tromboni și tube speciale mai puțin utilizate în creația muzicală ca și cele de
percuție deținătoare de instr. speciale ca bongos-uri, castagnete, maracas-uri, triangolo-uri, etc.

CHESTIONAR
Răspundeți în scris la următoarele întrebări referitaore la timbrul instrumentelor muzicale.
1. Să se precizeze categoria din care face parte instrumentul oboi?
2. Contrafagotul este un instrument de alamă, de coarde sau de lemn?
3. Trompeta este un instrument grav, mediu sau înalt?
4. Care este diferența dintre violine și viole?
5. Dar dintre v-cell și c-bass?
6. De câte feluri este flautul?
7. Ce este grand cassa și ce instrument reprezintă?
8. Cornul englez este un instrument normal sau special?
9. Ce timbru considerați că rezultă prin asocierea unei partide de violine cu un flaut la
unison?
10. Dar prin asocierea tot la unison a unui instr, de lemn ca Fagotul cu o partidă de
violoncele?

Bibliografie
-Programa de educație muzicală pentru cls a V-a;
-Manualul de Educație Muzicală pentru cls a V-a, autori Anca Toader, Valentin Moraru
-Ghid metodologic pentru activitatea didactică cu elevii care nu au avut/ nu au acces la
tehnologie/ISJ Vâlcea
2
 FISA DE LUCRU
Manual de clasa a VII a, de Maria Magdalena Comănița si Magda Nicoleta Bădău
Realizarea unor scurte fragmente muzicale prin utilizarea repetiției, secvenței,
contrastului.

In urma parcurgerii lecțiilor de la paginile 62 – Elemente de construcție a discursului

muzical, pg. 64 – Elementele de baza ale structurii unei lucrări muzicale si pg. 66
Forme muzicale, vom încerca sa realizam o mica melodie folosind: repetiția,
secvența si contrastul ca tehnici de compoziție.
Repetiția – consta in folosirea de mai multe ori a aceleiași idei muzicale sau a unui
ritm
Secvența – reprezintă reluarea aceluiași fragment muzical de mai multe ori, pe alte
sunete, ascendent sau descendent
Contrastul – reprezintă folosirea in cadrul aceleiași lucrări muzicale a unor melodii
de facturi diferite.

Încercați sa folosiți metodele expuse mai sus pentru a completa portativele de mai
jos încercând sa obțineți o melodie pe care sa o puteți cânta!
 Opera
Clasa a VII-a

Opera este o lucrare muzicală amplă, compusă pentru solişti, cor şi orchestră
pe baza unui text dramatic (libret). Reprezentarea scenică a acestei lucrări presupune
implicarea mai multor arte care însoţesc momentele vocale, corale și orchestrale:
literatura, arta dramatică, artele plastice şi coregrafia.

Opera în preclasicism
Opera apare în Italia la începutul secolului al XVII-lea şi cunoaşte mai multe
etape de cristalizare a genului, pornind de la stilul polifonic renascentist şi până la
monodia acompaniată, specifică operei preclasice.
• Camerata florentină (1576 - 1582), societate intelectuală umanistă alcătuită
din poeţi şi muzicieni, urmăreşte reînvierea tragediei antice greceşti, prezintă în
premieră opera in musica, o nouă abordare a teatrului muzical în care dialogul vorbit
devine cântec. Libretul operei este scris în versuri, în care vocea abordează stilul
declamaţiei cântate.
Jacopo Peri (1561 - 1633) utilizează în Dafne monodia acompaniată ca mijloc
de exprimare muzicală, conturând astfel genul operei. În Eurydice, compusă
împreună cu Giulio Caccini, vocii prezentate solistic i se adaugă un ansamblu mic
de instrumente format din clavecin, lăută, viola da gamba şi teorba.
Claudio Monteverdi (1567 - 1643) impune ca principiu de bază muzica
subordonată textului, cuvântul devenind astfel un mijloc de exprimare a emoţiilor.
Muzica preia din text sugestiile ritmico-melodice. Opera Orfeu, de o bogată
inspiraţie melodico-dramatică, devine model pentru opera seria.
• Opera seria (drama per musica): subiecte inspirate din mitologia greco-
latină şi istoria antică, construită în jurul personajului central. Cu o bogată
încărcătură afectivă tradusă prin melosul dramatic, utilizează stilul arioso ca
principală formă de exprimare solistică. Reprezentanţi ai opera seria în Anglia:
Henry Purcell (1659 - 1695), cu Dido and Aeneas, Georg Friedrich Händel (1685 -
1759), cu Rinaldo.
• Tragedii lirice/opere-balet (tragédies lyriques/opéra-ballet) este varianta
franceză a operei seria. O noutate o reprezintă momentele coregrafice care alternează
celor vocal- instrumentale. Subiectelor inspirate din mitologie şi Antichitate li se
adaugă cele de inspiraţie lirică, pastorală, eroică.
Reprezentanţi: Jean-Baptiste Lully (1683 - 1764), cu Alceste, Jean-Philippe Rameau
(1683 - 1764), cu Les Indes galantes (Indiile galante).
• Opera buffa, operă comică italiană caracteristică începutului de secol XVIII,
abordează un subiect lejer, construit pe o intrigă cu deznodământ pozitiv în care
dialogul este cântat. La origine intermezzo (lucrare prezentată în pauza dintre acte a
operei seria), opera buffa se dezvoltă treptat, devenind de sine stătătoare.
La serva padroria (Servitoarea stăpână), creaţie a compozitorului Giovanni
Battista Pergolesi (1710 - 1736), este o opera buffa reprezentativă: momentele
comice sunt însoţite de o muzică pe măsură.
Domenico Cimarosa, contemporan cu W.A. Mozart, este unul dintre cei mai
importanţi reprezentanţi ai operei buffa, compunând atât opere seria, cât şi opere
buffa: Le stravaganze del cont (Extravaganţele contelui), II matrimonio segreto
(Căsătoria secretă). Devine compozitor al curţii regale ruse, unde ajunge în 1787,
la invitaţia ţarinei Ecaterina a Il-a.
• Comedia-balet (comédies-ballets) este versiunea franceză a operei buffa. De
exemplu Le bourgeois gentilhomme (Burghezul gentilom), adaptare a piesei de
teatru omonime a lui Molière, de Jean-Baptiste Lully.
Opera în clasicism

După 1750, opera seria italiană şi tragedia lirică franceză (tragédie lyrique) îşi
pierd din notorietate, publicul doreşte poveşti muzicale în care să se regăsească.
Soliştii vocali sunt deja foarte populari şi devin capricioşi când trebuie să-şi aleagă
rolurile, cerând de la compozitori arii care să-i scoată în evidenţă.
Tragedia lirică în trei acte Orfeo ed Euridice (Orfeu şi Euridice), este un
prim exemplu al noului stil. Expresie a reformei în genul operei, înlocuieşte vocea
de contratenor cu cea de mezzosoprană şi prezintă arii construite pe melodii
accesibile fără a altera profunzimea mesajului poetic. Ch.W. Gluck face trecerea de
la opera preclasică la cea clasică.
Wolfgang Amadeus Mozart, compozitor austriac contemporan cu Gluck,
autor al operei clasice, cercetează toate tipurile de operă existente în secolul al
XVIII-lea, compune 22 de opere în care îmbină elementele generale ale unui tip de
operă cu cele ale altor tipuri, realizând astfel o sinteză care îi va caracteriza stilul
muzical.
Dintre operele lui W.A. Mozart enumerăm:
• Opere seria: Mitriade, ré di Ponto (Mitriade, rege din Ponto) şi Idomeneo,
re di Creta (Idomeneo, rege al Cretei), La clemenza di Tito (Clemenţa lui Tito)
• Opera buffa: La finta semplice (Falsa inocenţă); Cosi fan tutte (Aşa fac
toate); Le nozze di Figaro (Nunta lui Figaro), capodoperă a stilului operei buffa
(în patru acte), preluare a piesei de teatru omonime a lui Pierre Beaumarchais, pe un
libret al lui Lorenzo Da Ponte. Premiera sa a avut loc la Burgtheater, în Viena.
• Singspiel: Bastien und Bastienne (Bastien şi Bastienne), Die Entführung
aus dem Serail (Răpirea din Serai), Die Zauberflöte (Flautul fermecat).
• Drama per musica: Lucio Silla.
• Dramma giocoso (îmbină comicul cu tragicul): Don Giovanni.

Opera în romantism

Curent opus obiectivităţii, echilibrului şi raţiunii clasicismului muzical,

romantismul pune accentul pe exaltare, subiectivism, imaginaţie şi eroism,
comparând natura şi fulgerătoarele sale schimbări cu însăşi natura umană.
Personajele sunt o reflecţie a societăţii şi acoperă toate straturile sociale. Sunt
explorate culturi din afara spaţiului european.
Genurile reprezentative, liedul şi simfonia programatică, deschid drumul
muzicii de tip programatic, în care sunetul însoţeşte cuvântul, modelând spiritul
uman. Subiectele precum istoria, natura, fantasticul, legendele, visul si iubirea fac
loc spre finalul secolului al XIX-lea, elementului folcloric.
Compozitorii francezi cochetează cu muzica de scenă şi teatrul. Marea operă,
supranumită drama lirică, propune dialoguri echilibrate între sonoritatea luminoasă
şi timbrată a orchestrei şi ambitusul generos al vocii umane. Reprezentanţi: Hector
Berlioz (1803 - 1869) cu Benvenuto Cellini, Les Troyens, Charles Gounod (1818
- 1893) cu Faust, Roméo et Juliet, La rédemption, Mors et vita, Georges Bizet
(1838 - 1875) cu Le pêcheurs de perles, Carmen, Le docteur miracle.
Opera rusă îmbină tradiţia europeană (Piotr Ilici Ceaikovski, 1840 - 1893) şi
folclorul local (Mihail Glinka).
 FIȘA DE LECȚIE

Tonalitatea Do major

Educaţie Muzicală

Clasa a V-a

Noţiunile de tonalitate, gamă (scara muzicală – succesiunea materialului sonor din care se alcătuieşte melodia),
tonică – sunetul cu care începe şi se termină gama, care atrage celelalte sunete şi care dă numele gamei.

 Să opereze cu noţiunile de tonalitate, gamă, tonică, arpegiu.

 Să scrie sunetele componente în succesiune
 Să stabilească ce interval de pe tonică determină o gamă să fie majoră.
 Succesiunea tonurilor şi semitonurilor – locul acestora.
 FIŞĂ DE LECŢIE

Clasa a VI-a
"Educaţie muzicală"

Alteraţii - Diezul şi becarul


Alteraţiile sunt semne grafice muzicale aşezate înaintea notelor, modificând înălţimea
sunetelor.

1. Descifraţi fragmentele muzicale în care apar alteraţiile.

2. Recunoaşteţi în scris, care sunt notele cu alteraţii suitoare ( # ) şi care sunt cele cu becar.

3. Scrieţi corect alteraţiile în faţa unor note, la alegere.

 FIŞA DE EVALUARE
EDUCAŢIE MUZICALĂ
CLASA A VII-A
ISTORIA MUZICII - OPERA ŞI OPERETA

Rezolvaţi următorul careu:

1. Pe verticala A – B completaţi numele autorului celei mai importante opere româneşti.

2. Pe orizontale veţi obţine, respectând iniţialele şi terminalele, numele celor 12 compozitori
de operă şi operetă, români şi europeni

Rezolvare: Pe vertical A – B: George Enescu

Pe orizontale: Drăgoi, Bizet, Mozart, Zirra, Negrea, Weber, Verdi, Wagner, Lehar, Rossini,
Porumbescu, Gounod.
 FIŞA DE EVALUARE
EDUCAŢIE MUZICALĂ
CLASA A VIII-A
ISTORIA MUZICII – SIMFONIA

Rezolvaţi următorul careu:

Pe verticala A – B, folosind literele deja aşezate la locul lor, completaţi restul literelor pentru
a obţine una din principalele forme utilizate în muzia simfonică.
Pe orizontală, respectând locul literelor scrise deja, şi pe cele două diagonale care se
intersectează în punctul N, obţineţi numele altor 5 forme ce apar în muzica simfonică.

Rezolvare:
A – B : VARIAŢIUNE
Orizontală: SCHERZO, LIED RONDO
Diagonale: MENUET, SONATA
 BIBLIOGRAFIE
EDUCAȚIE MUZICALĂ

1. Lupu J., Stăneci M. Jocuri muzicale pentru copii mari şi mici.Bucureşti,

Editura Sigma Primex, 1999.
2. Morari M., Valorile educației artistice din perspectiva modernizării
învățământuluigeneral. În: Dimensiuni ale educației artistice. Vol. IX. Coord.
E.M. Pașca. Universitatea de Arte „George Enescu” Iași. -Iași: Editura Artes,
2013
3. Munteanu Gabriela, “Jocul didactic muzical”Editura Academiei de
Muzicã, Bucureşti, 1997
4. Munteanu Gabriela, “Metodica educaţiei muzicale pentru gimnaziu si
liceu” Editura Sigma
1999
5. Munteanu Gabriela, “Ghidul profesorului de educaţie muzicală”
Editura Sigma 1999
6. Giuleanu Victor: Tratat de teoria muzicii; Editura muzicală, Bucureşti
– 1986
7. Vasile Vasile, Metodica Educației Muzicale, Editura Muzicală,
București 2004
8. Gagim Ion, Știința și arta educației muzicale, Editura ARC, Chișinău
1996
9. Dănceanu Liviu, Georgescu Corneliu Dan, Leahu Alexandru,
Rădulescu Antigona *** Estetica muzicală – Un alt fel de manual, Editura
Universității Naționale de Muzică București, 2007
10. Florentina Chifu, Petre Ștefănescu, Educație Muzicală, Manual pentru
clasa a V a, Ed. Litera, 2017
11. Anca Toader, Valentin Moraru, Educație Muzicală pentru clasa a VI a,
Ed. Aramis, 2017
12. Florentina Chifu, Educație Muzicală, Manual pentru clasa a VI a, Ed.
Litera, 2019
13. Lăcrămioara Pauliuc, Oltea Săveanu, Emanuel Pecingină, Costin
Diaconescu, Educație Muzicală, Manual pentru clasa a VI a, Ed. CdPress, 2019
14. Marian Magdalena Comăniță, Magda Nicoleta Bădău, Educație
Muzicală, Manual pentru clasa a VII a, Ed. Art Klett, 2019
15. http://programe.ise.ro/
 INTRODUCERE EDUCAȚIE PLASTICĂ
Societatea marchează valorile și posibilitățile de alegere, existente în toate domeniile
vieții și face promovarea nonvalorilor și a kitsch-ului. Căutarea și identificarea ,,frumosului"
autentic este din ce în ce mai dificilă, în lipsa unei educații, a unei îndrumări avizate. Rolul acesta
revine educației estetice ca dimensiune a educației integrale, procesul și rezultatul de percepere,
trăire și creare a frumosului în sens larg. În dorința de a trăi în armonie, oamenii caută și crează
frumosul în natură, în societate și în artă.

Elevii pot să își exprime propria viziune asupra tuturor formelor de existență materială și
spirituală. Se stimulează capacitatea descoperirii prin asociere creatoare, pornind de la imagini
date; urmărind dezvoltarea gândirii divergente, creatoare.

Simțul metodic al profesorului presupune perceperea omului în devenire. Vom percepe

diferențiat amestecul de impulsuri, gânduri, manifestări cu care ne întâmpină tânărul și vom
acționa în funcție de specificul vârstei și a individualității acestuia.

Lumea artelor ajută acest proces de înălțare, de la simțire, la intelect. Prin dezvoltarea
imaginației, intuiției și inspirației, copilul dobândește capacități umane creatoare.

Educaţia artistico-plastică prezintă evoluţia spirituală a copilului. În școală, desenul și

pictura se învață și învață copilul să-și transmită gândurile și mesajele. Prin îndeplinirea
solicitărilorprocesului educaţional psihicul copiilor se îmbogățește cu noi valori artistice care
dezvoltă entuziasmul pentru cultura artistică, imaginația și gândirea creatoare. Scopul educației
plastice în învățământul general nu este acela de a realiza performanțe, ci de a face copilul să
înțeleagă limbajul plastic și mijloacele de expresie specifice, astfel încât elevulsă capete
deschidere către tot ceea ce presupune esteticul, dar si cătreviața socială, spirituală și psihologică
a omului.

Sub îndrumarea cadrelor didactice, elevii învață să valorifice elemente plastice, să

înțeleagă operele de artă, modalitățile de exprimare, să cunoască tehnicile și procedeele de lucru,
precum și mijloacele de acțiune asupra diverselor materiale. Educatorul are obligația de a stimula
curiozitatea și curajul de a îmbina culori, forme și tehnici, de a permite copilului o libertate de
exprimare deplină, dirijând și nu impunând. Toate cunoștințele și abilitățile dobândite de elevi,
toate competențele vizualo-tactile de care acestia devin conștienți în mod treptat sunt dezvoltări și
detalieri ale achizițiilor lor fundamentale despre lumea din jur, pe care trebuie s-o perceapă
verbal, vizual sau tactil și a cărei frumusețe trebuie să o sporească. Personalitatea copilului,
interesele și preferințele lui sunt exprimate prin desen, într-o creație personală, inventivă și
originală. Exprimarea prin artă devine din ce în ce mai complexă, fiind privită ca un mijloc de
cunoaștere și autocunoaștere.

Prin intermediul educației artistice, se pot transmite valori, se poate optimiza

comunicarea, dar și integrarea socială a copiilor.
Educația plastică are o serie de beneficii:

- dezvoltă creativitatea ca mod natural de exprimare liberă a elevilor

- dezvoltă abilitățile motorii
- dezvoltă limbajul, oferind oportunități de a învăța cuvinte noi pentru culori, forme
și acțiuni
- întărește capacitatea de rezolvare a problemelor și gândirea critică
- dezvoltă abilitățile vizual-spaţiale
- dezvoltă perseverența, inventivitatea și colaborarea

Competențe generale

1. Receptarea cu sensibilitate și spirit critic a mesajelor artistic- vizuale în scopul formării culturii
artistice de bază;

2. Utilizarea de instrumente și tehnici variate specifice artelor vizuale plastice și decorative;

3. Exprimarea ideilor, a sentimentelor și a mesajelor, utilizând limbajul artistic-vizual în contexte

variate;

Demersul didactic va fi construit pe strategii activ-participative: lucrul în echipă,

dezvoltarea de proiecte tematice, brainstormingul, metoda cubului, metoda cadranelor, turul
galeriei, jocul de rol. Se recomandă implicarea în proiecte, realizate individual și în grup și
participarea la cât mai multe concursuri de artă și expoziții. Se recomandă utilizarea tablei
interactive sau a videoproiectorului în activitatea de la clasă. Se vor prezenta texte și imagini
reprezentative și se vor accesa site-urile muzeelor și galeriilor.

Pentru o mai bună organizare, este oferită o listă orientativă a materialelor și a instrumentelor de
lucru:

- hârtie de diferite grosimi și texturi diferite, carton, coli de scris;

- creioane, creioane colorate, creioane cerate;

- cărbune;

- acuarele, tempera, guașe, pigmenți

- coloranți cu termofixare pentru material textil;

- material textil, pânză de sac;

- ceramică;

- lut, cocă, pastă de modelaj;

- pensule, burete, riglă;

- foarfece, cutter, adezivi.

Sugestiile metodologice includ elemente de proiectare a activității didactice, precum și

elemente de evaluare continuă. Este necesară o abordare specifică vârstei, bazată în esență pe
stimularea și individualizarea învățării, pe dezvoltarea interesului elevului și pe implicarea în
activitate.

Activități de învățare propuse:

– descoperirea elementelor de limbaj vizual în lucrări de artă;

– identificarea diferitelor ipostaze ale elementelor de limbaj într-o lucrare de artă;

– argumentarea expresivității limbajului în lucrările proprii;

– tratarea picturală a unor suprafețe în cadrul unei compoziții în care sunt folosite culorile calde
și/ sau culorile reci;

– elaborarea de schițe folosind după caz linii în duct continuu, subțire-gros, hașuri, linii punctate,
întrerupte etc;

– realizarea de compoziții folosind redarea în perspectivă a formelor;

– desenarea, după natură, a unor obiecte, evidențiind fiecare etapă de studiu (paginație,
construcție, valorație);

– realizarea de motive decorative folosind tehnici diverse;

– realizarea unei compoziții decorative pe baza modificării succesive a spațiului în cadrul unei
liniaturi inițiale;

– realizarea de studii după natură;

– identificarea diferitelor semnificații asociate unui mesaj transmis de o lucrare de artă, de un

monument etc.;

Sandarde curriculare de performanță:

Exprimarea unor judecăți de valoare proprii față de opera de artă

Descrierea trăsăturilor caracteristice ale operelor de artă studiate

Exprimarea sentimentelor, a ideilor și trăirilor proprii cu ajutorul elementelor de limbaj plastic,

utilizând diferite tehnici

Elaborarea de compoziții plastice și decorative folosind tehnicile însușite

.................................................
...........................
FIŞĂ DE LUCRU

Disciplina: Educaţie plastică

Clasa: a V-a
Numele:................................................

Competenţe: - tratarea picturală a unor suprafețe în cadrul unei compoziții în care sunt folosite
culorile calde și/ sau culorile reci
- descoperirea elementelor de limbaj vizual în lucrări de artă

Obiective operaţionale:

Elevul va fi capabil:

O1-să identifice contrastul cald – rece ȋn reproduceri de artă;

O2-să identifice contrastul culorilor ȋn sine ȋn reproduceri de artă

O3-să obțină ȋn compoziții plastice contrastele ȋnvățate;

O4-să sesizeze tratarea picturală a suprafeței;

O5-să cunoască modul de obţinere a suprafeței picturale prin folosirea

amestecurilor;

Conţinutul fişei:

1. Încercuiește răspunsul corect:

Care compoziție plastică conține tratarea picturală a suprafeței?
2. Care sunt culorile calde? Încercuiește răspunsul corect:

a). verde d). albastru b). roșu

e). galben
c). oranj f). violet

3. Completaţi corespunzător:

G+R=..... R+......= Vi .......+G= V

4. Încercuiți răspunsul corect:

4.1 Culorile reci se folosesc pentru zonele:

a) luminoase b) întunecoase

4.2 Prin folosirea unei culori în cantitate mai mare, atât ca

amestec, cât şi ca întindere pe suport, se obţine:

a) un contrast cromatic b) o dominantă de culoare

5. Realizați o compoziție plastică ȋn care să folosiți tratarea picturală a suprafeței cu tema

‟ Primăvaraˮ.
Clasa a V-a

ARTA EGIPTULUI ANTIC

Herodot spunea:,,Egiptul este pentru egipteni, un dar al Nilului."

Încă din mileniul al III-lea î.Hr. Egiptenii au ridicat construcţii impunătoare de piatră,
caracteristice fiind piramidele, morminte măreţe, destinate păstrării mumiilor şi averilor
faraonilor.

Cele mai renumite piramide sunt cele ale lui Keops(146m înălţime), Kefren şi
Mikerinos.

Templele erau săpate în stâncă sau construite din lespezi mari de piatră. Aveau ziduri
groase, fără ferestre, cu tavanul susţinut de coloane groase şi înalte, de piatră.

O coloană este formată din: bază, fus cilindric şi capitel, decorat cu frunze de lotus,
palmier sau papirus.

Porţile de la intrarea în templu erau prevăzute cu turnuri înalte, ca de cetate.

Exemple: Templul din Luxor, Templul lui Ramses al II-lea şI Templul din Edfu.

Sculptura

Sculptorul era denumit ,,acela care menţine viu".

Au cioplit în piatră, diorit, bazalt sau granit. Ex: Sfinxul de la Giseh este o figură
fantastică având cap de om şi corp de leu, Scribul din Sakkara şi Scribul din Maaniamon.

Pictura acoperă, de obicei pereţii mormintelor şi ilustrează 1spect din viaţa celor
decedaţi. Au pictat în culori deschise, conturate cu linii închise. Mărimea personajelor diferă
după rangul şi importanţa lor. Ex: “Faraon la vânătoare”, „Muzicante”, „Tâmplari”,”
Seceriş”,” Păsări”...
Piramidele Keops, Kefren și Mikerinos

Templul din Edfu

 Templul din Luxor

Templul lui Ramses al II-lea

Desenaţi un portret egiptean, ajutându-vă de exemplul dat

Folosiţi foaie A3 şi culori tempera, acrilice sau guaşă

Clasa a V-a

ARTA GRECIEI ANTICE

În secolul al V-lea î.Hr, odată cu înflorirea vieţii economice, dezvoltarea ştiinţei, teatrului şi
literaturii, arta Greciei Antice cunoaşte apogeul.

ARHITECTURA

Pe locurile cele mai înalte, cele mai vizibile, au construit temple, acropole (oraşul de sus).
Cea mai importantă acropolă este cea a Atenei. Intrarea se face prin porticulul numit ,,
Propilee". Locul în care erau păstrate ofrandele aduse zeilor se numeşte ,,Calcotecă".

Cel mai mic templu de pe acropola Atenei, este Templul Atenei Nike. Cel mai mare templu
este Parthenonul, dedicat zeiţei Atena.

Erehteionul este templul care are coloane de forma unor femei numite ,,Cariatide".

Dintre elementele caracteristice arhitecturii Greciei Antice sunt cele trei stiluri de coloane:
dorice, ionice şi corintice
 SCULPTURA

Pe lângă sculpturile realizate pe frontoanele şi frizele templelor, artiştii greciei antice au creat
statui ce întruchipau idealul de frumuseţe umană a epocii respective.
Venus din Milo Victoria din Samothraki

Discobolul
 PICTURA
Pictura era viu colorată, fiind folosită pentru decorarea pereţilor
templelor şi a caselor de locuit. S-au păstrat şi obiecte de ceramică, cu
forme variate, decorate cu personaje mitologice.

TEMĂ: Desenaţi un vas asemănător cu exemplele

date.
 ................................................. .. ..........................

FIŞĂ DE LUCRU

Disciplina: Educaţie plastică

Clasa: a VI-a
Numele:.....................................................

Competenţe: -. elaborarea de schițe folosind după caz linii în duct continuu, subțire-gros,
hașuri, linii punctate, întrerupte etc.

Obiective operaţionale:

Elevul va fi capabil:

O1-să identifice ritmul plastic prin elementele de limbaj care-l formează;

O2-să identifice ritmul ȋn reproduceri de artă;

O3-să obțină ȋn compoziții ritmul plastic circular, ȋn spirală;

O4-să sesizeze tratarea ritmurilor binare, ternare și poliritmice;

O5-realizarea unor compoziții ȋn care să existe un ritm plastic.

Conţinutul fişei:
1.Completați punctele cu ritmul observat ȋn compoziție:

a) Ritm............

b).Ritm............

c).Ritm........................

2. Completați fraza:

Ritmul este ................ elementelor de limbaj .......................ȋntr-o anumită modalitate,

pentru a asigura ...................... armonioase, într-un tot unitar.

3. Realizați o compoziție plastică cu tema ‟Parc de distracții‟ ȋn care să

folosiți ritmul.
Clasa a VI-a

ARTA ROMANICĂ
Între secolele al X-lea şi al XII-lea, apare şi se dezvoltă în apusul Europei arta Romanică. A
fost influenţată de arta Romei Antice şi cea Carolingiană, dar şi Orientală.

ARHITECTURA

Au construit mănăstiri, castele, fortificaţii, realizate, mai ales în piatră, cu ziduri groase,
turnuri înalte şi ferestre înguste.

Principalele caracteristice sunt bolta în semicerc şi forma de arc în plin cintru.

Bisericile sunt construite în formă de cruce, cu bolţi,cupole şi coloane rotunde. Exemple:

Domul din Mainz

În România, găsim influenţe ale artei romanice la 1.Biserica din Cisnădioara şi 2.Catedrala
Romano-Catolică, Alba-Iulia.
1.

2.
 SCULPTURA

Tematică de inspiraţie biblică şi cu influenţe orientale.Reliefurile romanice, comparativ cu

cele antice, sunt brute, încremenite şi lipsite de frumuseţea proporţiilor, dar degajă forţă
morală.

PICTURA

A fost influenţată de arta bizantină şi de cea populară. Temele folosite sunt religioase.
TEMĂ: realizaţi o lucrare pe format A3, pornind de la exemplele date.
Clasa a VI-a

ARTA BIZANTINĂ

SEC. V-XV
În Imperiul Roman de Răsărit, numit și Bizantin, având capitala la Constantinopol,
influențat de arta creștină veche și de Egiptul Antic, Siria și Persia, a apărut un nou stil, numit
Bizantin.

Arhitectura- Elementele caracteristice acestui stil sunt cupolele rotunde şi arcurile

sprijinite pe coloane. S-au construit palate, clădiri religioase, ziduri de apărare. În jurul
Constantinopolului s-a construit un zid lung, de apărare, de peste 70 km, la începutul sec. al
VI-lea.

Au existat 2 tipuri de biserici: cu plan rotund, numite mausolee (ex: Mausoleul Gallei
Placidia, Ravena), şi cu plan dretunghiular numite bazilici (ex: Sfânta Sofia din
Constantinopol).

Sculptura- S-au păstrat lucrări de mici dimensiuni din piatră, metal şi fildeş, executate
în basorelief sau traforate.

Pictura- Au fost realizate teme biblice: ,,Viaţa lui Iisus"; ,,Sfinte fecioare", ,,Sfinţii
Mucenici".

Artele decorative- Au fost prelucrate aurul şi argintul şi au fost realizate ţesături

scumpe.

Influenţa artei bizantine poate fi observată şi în România, la Mănăstirea Putna şi Voroneţ-

Moldova, dar şi în Muntenia, Mănăstirea Dealu şi Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din
Curtea de Argeş.
Mausoleul Gallei Placidia, Ravena

Sfânta Sofia din Constantinopol

 Mănăstirea Putna

Mănăstirea Voroneţ
 Realizaţi o lucrare pe o foaie A3, folosind exemplele date din ornamentele bizantine.
În prima fază împărţiţi foaia pe orizontal cu ajutorul riglei.
 Nume, prenume elev:
Data:
FIȘĂ DE EVALUARE

Clasa: a VI-a
Unitatea tematică: Pagini din istoria artei europene
Lecția: Antichitatea europeană
Resurse materiale: Manual de Educație plastică, clasa a VI-a, Editura Litera, paginile
49-52

1. Ce a reprezentat pentru civilizațiile greacă și romană templul ?

Răspuns:………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
……………………………..
1p.
2. Cărei zeițe grecești îi era închinat templul numit ”Parthenon” ?
Încercuiți varianta corectă ( a. sau b.)
a. Atena
b. Afrodita
0,5p.
3. Enumerați cele trei stiluri arhitecturale ale Greciei antice.
Răspuns:……………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………
…………………………1,5p.
4. Trasați săgeți dinspre fiecare cuvânt din coloana stângă (1), către fiecare enunț
corespunzător din coloana dreapta (2).
Coloana 1 (stânga) Coloana 2 (dreapta)
Pantheon Tehnică de decorare a suprafețelor cu bucăți de mici
dimensiuni de gresie, marmură, piatră.
Fidias Conducătorul Atenei, cel care decide să înnobileze
orașul cu o nouă Acropolă.
Colosseum Templul tuturor zeilor, la Romani
Pericle Cel mai mare amfiteatru roman
Mozaic Unul dintre cei mai importanți sculptori din Grecia
antică.

3p.
5. Analizați imaginile de mai jos și scrieți în spațiile punctate două trăsături
caracteristice ale ceramicii antice grecești:
 Răspuns:
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................

Din oficiu: 2p.

 FIŞĂ DE LUCRU

Disciplina: Educaţie plastică

Clasa: a VII-a

Competenţe: -. realizarea de compoziții folosind redarea în perspectivă a

formelor

Obiective operaţionale:

Elevul va fi capabil:
O1-să identifice modurile de redare a pespectivei.
O2-să identifice linia orizontului și punctul principal de vedere.
O3-să obțină ȋn compoziții plastice redarea obiectelor ȋn perspectivă
O4-să sesizeze tridimensionalitatea obiectelor;
O5-să cunoască modul de obţinere a perspectivei liniare.

Conţinutul fişei:

1.Completați corect punctele:

a). Perspectiva ............. – folosită de artiștii egipteni, unde personajele

sunt mărite nu ȋn funcție de distanță, ci ȋn funcție de statutul social.
b).Perspectiva .............. – folosită de artiștii din Renaștere, prin care redau
depărtarea prin micșorarea obiectelor și folosirea liniilor de fugă.
c).Perspectiva .............. – care scotea ȋn evidență depărtarea prin
folosirea tonurilor reci de culoare și apropierea prin folosirea tonurilor calde.

2. Completati propozițiile:

a).În natură, linia de orizont este o linie ..................... , prin care se separă
............. de ............. .
b). Punctul principal de ............... se află pe linia de ............ ȋn dreptul ochiului persoanei care
desenează.
3. Analizați imaginea și desenați linia orizontului, precum și punctul principal de vedere.

Leonardo da Vinci

4.Realizați o compoziție plastică cu tema‟ Orașul meuˮ ȋn care să folosiți

perspectiva liniară.
Clasa a VII-a

STUDII DUPĂ NATURĂ

Pentru realizarea unei lucrări se porneşte de la studierea naturii. Obiectele ce urmează

a fi studiate trebuie să fie observate şi analizate cu multă atenţie.

Studiul poate fi făcut după diferite elemente vegetale sau animale, colţuri din natură.

Etapele de lucru sunt:

1. Observarea atentă a motivului

2. Descrierea formei geometrice în care acesta se înscrie (ex. pătrat, dreptunghi,
cerc, triunghi)
3. Desenarea conturului geometrizat
4. Indicarea unor detalii de structură

Studiul să fie realizat pe foaie A4, în creion. Vă alegeţi din imaginile date.
 FIȘĂ DE LUCRU

Clasa: a VII-a a
Unitatea tematică: Simboluri
Titlul lecției: Principii decorative: simetria, repetiția, alternanța
Cadrul teoretic:
Compoziția decorativă este specifică artelor decorative: textile, ceramică, mobilier,
arta
monumentală, arta populară etc.
În compoziția decorativă, formele sunt plane (bidimensionale) şi sunt reprezentate pe o
suprafaţă (fără perspectivă).

Unul dintre principiile de bază în arta decorativă îl

reprezintă STILIZAREA, însemnând reproducerea unui
obiect din natură în linii simplificate, păstrându-i
elementele originare esenţiale, în scop ornamental -
decorativ. Structurile plastice obținute prin stilizare se
numesc – motive decorative.

Elementele decorative (motivele) se repetă egal ca formă, dimensiune,

interval, culoare, după anumite legi, sunt dispuse conform principiilor de baza ale
compoziției decorative: • Repetiția • Alternanța • Simetria
 Repetiția constă în reluarea
unui element decorativ (fie el un
element de limbaj plastic (punct, linie,
pată, forma), ori un motiv decorativ)
pe o anumită direcție, la distanțe egale
și în poziții identice.

Alternanța este o succesiune

de cel puțin două elemente diferite ca
formă, mărime, culoare și poziție,
care se repetă.

Simetria exprimă echilibru într-o compoziție plastică, ea presupune existența unei axe
ce are
de o parte și de alta elemente și motive așezate la distanțe egal depărtate de ea.

În arta decorativă sunt utilizate atât simetria, cât și asimetria (așezarea

elementelor fără o ordine simetrică).
 Temă aplicativă: Realizați o compoziție decorativă, având ca subiect plastic
”Primăvara”.

Indicații de realizare a temei:

- veți utiliza elemente decorative specifice anotimpului ”Primăvara”: flori, petale,
insecte,
frunze, fire de iarbă etc., aplicând principiul stilizării;
- veți realiza o compoziție plastică simetrică, folosind alternanța și repetiția
elementelor
decorative alese de voi.
- veți folosi o paletă cromatică predominant caldă.

Spor la lucru!
Clasa a VII-a

STUDII DUPĂ NATURĂ

Pentru realizarea unei lucrări se porneşte de la studierea naturii. Obiectele ce urmează

a fi studiate trebuie să fie observate şi analizate cu multă atenţie.

Studiul poate fi făcut după diferite elemente vegetale sau animale, colţuri din natură.

Etapele de lucru sunt:

1. Observarea atentă a motivului

2. Descrierea formei geometrice în care acesta se înscrie (ex. pătrat, dreptunghi,
cerc, triunghi)
3. Desenarea conturului geometrizat
4. Indicarea unor detalii de structură
 Studiul să fie realizat pe foaie a4, în creion.
Vă alegeţi din cele 2 imagini ce forme doriţi (min. 2)

Lucrarea o începeţi acum, şi până la sfârşitul orei ulterior trimiteţi o imagine cu

schiţa începută!
 FIŞĂ DE DOCUMENTARE

Disciplina: Educaţie plastică

Clasa: a VIII-a

Studiul după natură

Aranjarea unei naturi statice respectă anumite principii folosindu-se obiecte

ca: vase, fructe, flori, iar ca fundal se folosesc draperii.

a) Paginația
● este primul pas ȋn realizarea unei compoziții plastice – indiferent de
subiect. Paginația este organizarea echilibrată și armonioasă a elementelor de limbaj
plastic ce compun lucrarea.
● foaia de hârtie se aranjează – pe orizontală sau verticală - ȋn funcție de
elementele ce compun natura.
● se trasează axele principale – orizontale și verticale - ȋn funcție de acestea.
● se va construi natura astfel ȋncât să fie perfect echilibrată.
● se va respecta proporția obiectelor care trebuie raportate la suprafața
suportului de desen.

b) Construcția
● pentru o construcție clară a obiectelor, un rol important ȋl are măsurarea care
se poate face cu un creion sau pensulă. Aceasta constă ȋn corelarea dimensiunilor
principale ale unui obiect.
 ● se măsoară toate obiectele și se proporționează ȋn funcție de cel mai
ȋnalt.
Construcția se ȋmparte ȋn:
1. Trasarea axei verticale
2. Stabilirea ȋnălțimii și lățimii
3. Măsurarea lățimilor medii
4. Încadrarea ȋntr-o formă geometrică
5. Desenarea elipselor (unde este cazul)
Corpurile geometrice se vor realiza în perspectivă

c). Valorația
● este un procedeu tehnic prin care se redau volumele cu ajutorul nuanțelor
de gri. Este raportul dintre masele de lumină și umbră. Valorația se realizează prin
hașură. Există două tipuri de umbră: proprie și purtată (aruncată de obiect). O
importanță deosebită se acordă semiumbrei care se realizează cu ajutorul trecerilor
treptate de la un ton la altul.
Clasa a VIII- a

Compoziţia decorativă pe baza modificării succesive a spaţiului

Ideea sugerării mişcării nu este o noutate în lumea artelor vizuale.

În lucrările de acest gen, sugerând fie volum, fie mişcare putem descoperi două
elemente caracteristice:

 Existenţa unei reţele iniţiale şi a unui algoritm de lucru.

 Modificarea spaţiului plastic sau decorativ printr-o succesiune de imagini care

creează impresia de mişcare sau transformare.

Tema propusă este o compoziţie decorativă, alb-negru.

Materiale necesare: creion, riglă, compas, foaie A4.

În prima etapă, semnaţi-vă citeţ, în partea de jos a paginii.

Realizaţi 3 cercuri de dimensiuni diferite cu ajutorul compasului şi două

triunghiuri.

Liniaţi foaia pe orizontal, la distanţa de 1cm.

Haşuraţi urmând exemplul dat.

Lucrarea o începeţi acum, şi până la sfârşitul orei ulterior trimiteţi o imagine cu schiţa
începută!
 BIBLIOGRAFIE

EDUCAȚIE PLASTICĂ

1. Elena Stoica, Ionela Cîrstea și Adina Grigore (2017)- Manual de Educație Plastică,
clasa a V-a, Edit. Ars Libri
2. Elena Stoica, Adina Șerbănoiu, Adina Grigore (2017)- Manual de Educație Plastică,
clasa a VI- a, Edit. Ars Libri
3. Oana- Mari Solomon, Cristina Rizea și Daniela Stoicescu (2017)- Manual de Educație
Plastică, clasa a VI- a, Edit. Litera
4. Victor Dima (1996)- Manual de Educație Plastică, clasa a VI-a, Edit. Teora
5. Victor Dima (1998)- Manual de Educație Plastică, clasa a V-a, Edit. Teora
6. Oana- Mari Solomon, Cristina Rizea și Daniela Stoicescu (2017)- Manual de Educație
Plastică, clasa a VII- a, Edit. Litera
7. Nicolae Filoteanu, Doina Marian (2005)- Manual de Educație Plastică, clasa a VII-a,
Edit. ALL
8. Viorica Băran, Virgil Neagu și Ileana Vasilescu (2008)- Manual de Eduație Plastică,
clasa a VIII-a, Edit. Corint
9. Grația Ionescu, Adrian Brăescu (1999)- Manual de Educație Plastică, clasa a VIII-a,
Edit. Sigma