Sunteți pe pagina 1din 80
Investeşte în oameni ! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru

Investeşte în oameni ! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 2013 Axa prioritară 1: „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie: 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare” Titlul proiectului: „Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior” Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709 Beneficiar: Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

A 5. Proiectarea programului de formare continuă

5.2. Dezvoltarea curriculumului programului de formare continua

5.3. Întâlniri pregătitoare de elaborarea a designurilor de curs

SSuuppoorrtt ddee ccuurrss

DIDACTICA DISCIPLINEI EDUCAȚIE PLASTICĂ / EDUCAȚIE VIZUALĂ

Autor:

Iulian - Dalin Toma

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

Această lucrare a fost elaborată în cadrul Proiectului „ Calitate, inovare, comunicare în sistemul de

Această lucrare a fost elaborată în cadrul Proiectului „Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior”, proiect co-finanţat din Fondul Social European. Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Prezentul suport de curs a fost finalizat cu consultarea prof. metodist gradul

didactic I, Florica Tănase

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

STRUCTURA SUPORTULUI DE CURS Tema 1: SPECIFICUL DISCIPLINELOR ARTISTICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR 1. 1 .

STRUCTURA SUPORTULUI DE CURS

Tema 1:

SPECIFICUL DISCIPLINELOR ARTISTICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL

PREUNIVERSITAR 1. 1. Locul şi rolul Educaţiei plastice / educației vizuale în planurile de învăţământ /

1.2. Principii didactice în predarea Didacticii artelor vizuale /

1.3. Profilul didacticianului. Rolul acestuia în formarea iniţială a cadrelor didactice din

învăţământul preuniversitar, gestionarea proiectelor didactice și a celor expoziționale /

1.4. Dominante conceptuale actuale în pedagogia artelor vizuale. Repere curriculare moderne /

Tema 2:

FINALITĂŢILE DISCIPLINEI ”DIDACTICA PREDĂRII ARTELOR PLASTICE / ARTE VIZUALE

2.1.

Competenţele didacticianului /

2.2.

Obiectivele disciplinei - Educație și comunicare vizuală /

Tema 3:

CURRICULUMUL DISCIPLINEI ”DIDACTICA EDUCAŢIEI PLASTICE / EDUCAȚIEI VIZUALE”

3.1. Argument /

3.2. Continuturi /

Tema 4:

TENDINŢE DE MODERNIZARE ÎN PREDAREA DISCIPLINEI ”DIDACTICA EDUCAŢIEI PLASTICE / EDUCAȚIEI VIZUALE”

4.1. Pespective interactive și interdisciplinare. Programe de creativitate /

4.2. Managementul problematicii patrimoniului cultural național, regional și local. Integrarea în

context european /

4.3.

Deschiderea către instituțiile muzeale. Muzeul contemporan, programe educaționale /

4.4.

Tendinţe şi orientări în contextul integrării mediilor virtuale de învăţare şi experimentare a

limbajului vizual /

Tema 5:

PROIECTAREA CONȚINUTURILOR DISCIPLINEI ”DIDACTICA PREDĂRII ARTELOR PLASTICE / ARTE VIZUALE

5.1. Prezentare generală /

5.2. Condiţiile generale ale proiectării didactice /

5.3. Etape ale proiectarii didactice /

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior

Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

Tema 6: METODE MODERNE DE FORMARE ÎN PREDAREA DISCIPLINEI ” DIDACTICA ARTELOR PLASTICE / ARTE

Tema 6:

METODE MODERNE DE FORMARE ÎN PREDAREA DISCIPLINEI DIDACTICA ARTELOR PLASTICE / ARTE VIZUALE” 6.1. Contextul aplicării metodelor în pedagogia artelor plastice și decorative /

6.2. Metode didactice generale, aplicate în domeniul artelor vizuale /

6.3. Metode didactice specifice artelor plastice / artelor vizuale /

Tema 7:

EVALUAREA LA DISCIPLINA DIDACTICA ARTELOR PLASTICE / ARTE VIZUALE/

SUPORT BIBLIOGRAFIC LA DISCIPLINA DIDACTICA ARTELOR PLASTICE / ARTE VIZUALE.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior

Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

TEMA 1 SPECIFICUL DISCIPLINELOR ARTISTICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR 1 . 1. Locul şi rolul Educaţ

TEMA 1 SPECIFICUL DISCIPLINELOR ARTISTICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

1. 1. Locul şi rolul Educaţiei plastice / Educației vizuale în planurile de învăţământ

Domeniul didacticii artelor vizuale se află în prezent, într-un moment de răscruce, de transformare, adaptare și reconfigurare a componentelor sale în acord cu evoluția societății contemporane. Perspectiva integrării în cadrul european al educației reprezintă un moment

definitoriu, al responsabilității didacticienilor, al formatorilor, al cadrelor didactice care au datoria de a reevalua planurile de învățământ, programele analitice, stabilind repere flexibile, obiective, tangibile prin:

- valorificarea experienței, a punctelor forte din programa existentă la nivel național, a rezultatelor obținute la toate nivelele;

- aromizarea cu politicile similare din spațiul european și valorificarea acestora, având ca reper documentele cadru ale Comisiei Europene, ale factorilor de decizie implicați în organizarea sistemului de educație. În acest context, recomandările stabilite prin Agenda Europeană pentru cultură, aprobate de Consiliul UE în anul 2007, Carta Albă a Dialogului Intercultural (2008), rezultatele obținute în anul 2009 sub egida Anului European al creativității, Rezoluția Parlamentului European asupra studiilor artistice din Uniunea Europeană, conferințele de specialitate pe tema educației

artistice și culturale, se axează pe deschideri ale domeniului, prin formarea competențelor cheie transversale cu accent pe creativitate și conștientizare culturală. Astfel, este elaborat un Ghid metodologic valoros, care expune problematica educației artistice și culturale în Europa (Eurydice, Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură - Arts and Cultural Education at School in Europe, 2009, document publicat pe www.eurydice.org). Intervențiile și studiile elaborate cu această ocazie au ridicat două probleme majore, regasite în structura planurilor de învățământ din majoritatea țărilor membre ale Uniunii Europene:

- oportunități și nivelul de profesionalizare a celor implicați în predarea acestei discipline;

- locul și importanța disciplinei în planurile de învățământ naționale. Regăsim în concluziile acestor studii o problematică prezentă și în țara noastră, respectiv un cadru teoretic și metodologic modern dar, în egală măsură o relativă izolare a disciplinei, practic sincope în ceea ce privește operaționalizarea acestuia în structurile curriculare. Disciplina ocupă un loc aparte în cadrul planurilor de învățământ, fiind prezentă ca:

- o disciplină de cultură generală, în ciclul primar și cel gimnazial cu cate o oră pe saptămână și

în liceele teoretice;

- o disciplină de specialitate, în școli cu program de arte integrat și în liceele de arte, regăsindu-se

sub forma a patru componente fundamentale: studiul desenului, studiul culorii, studiul volumului, istoria artelor.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

Data fiind plaja orară prevazută î n planul cadru (1-2 ore pentru clasele a V-a

Data fiind plaja orară prevazută în planul cadru (1-2 ore pentru clasele a V-a a VII-a si 1/2 -1 ora pentru clasa a VIII-a), curriculum-ul conține atât obiective de referință și conținuturi obligatorii, care aparțin curriculum-ului nucleu, cât și altele, la decizia școlii, care devin obligatorii atunci când se optează pentru curriculum extins (2 ore pe săptămână la clasele a V-a - a VII-a și 1 oră pe săptămână la clasa a VIII-a). În ceea ce privește Programele analitice, în prezent avem următoarea structură:

Gimnaziu: Educație plastică, clasele V VIII Gimnaziu - învățământ de arte: Desen, Pictură, Modelaj, Istoria artelor (opțional) Licee (filieră teoretică): Educație vizuală, clasele a IX-a și a X-a. Licee (filieră vocațională): sub forma unui pachet de discipline în funcție de specializări, orientat pe trei rute:

- arte plastice, arte decorative si design, arhitectura;

- istoria artelor și a arhitecturii;

- tehnologia informației și a comunicațiilor.

În conformitate cu Recomandarile făcute de Parlamentul European în Cadrul de referință sunt evidențiate strategiile unui parcurs didactic axat pe dezvoltarea competențelor cheie, disciplina înscriindu-se astfel în sfera dezvoltării profesionale și sociale. (Recommendation of the european parliament and of the council of 18 December 2006 on key competences for life long learning 2006/962/EC și Rezoluția Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la „Competențele cheie pentru o lume în curs de schimbare: implementarea programului de lucru Educație și formare profesională 2010” (2010/2013(INI)). Specificitatea și nota de originalitate a disciplinei sunt conferite și de cadrul conceptul și practic al curriculumului pentru clasele pregătitoare ce urmărește dezvoltarea fizică, socio-emoțională, cognitivă, a limbajului și comunicării, precum și dezvoltarea capacităților și atitudinilor în învățare, asigurând totodată punțile către dezvoltarea celor 8 competențe cheie. Introducerea clasei pregătitoare, alături de clasa I si a II-a, în Ciclul achizițiilor fundamentale, a condus la revizuirea planului cadru și implicit a programelor școlare. În noul plan de învațământ, disciplina Arte vizuale și Lucru manual face parte din aria curriculară Arte și tehnologii. De-a lungul Ciclului achizițiilor fundamentale, se realizează o abordare integrată a conceptelor specifice celor doua, în 1-2 ore pe saptamână, iar în Ciclul de dezvoltare (clasele a III-a, a IVa, a V-a și a VI-a) fiecare disciplină continuă de sine statator, cu 1 oră pe

saptamână . (Adrian Brăescu, Programa școlară pentru disciplina: Arte vizuale și lucru manual, M.E.C.T.S., 2012)

1.2. Principii didactice în predarea Didacticii artelor vizuale

Disciplina Didactica predării artelor plastice / artelor vizuale reprezintă o componentă esenţială în sistemul de pregătire psihopedagogică, teoretică şi practică a viitorului cadru didactic. Ca antrenament progresiv bazat pe o teorie cu caracter modern şi creativ, în urma căruia

viitorii profesori de Educaţie vizuală asimilează comportamente, priceperi şi deprinderi cerute de profesiunea didactică, disciplina de studiu se întemeiază pe un sistem de principii didactice care fac referire la:

- introducerea studenţilor în atmosfera şcolară, în programul şcolar, formarea unor comportamente specifice, organizarea activităților teoretice și de specialitate;

- transpunerea studenţilor în situaţii didactice reale, prilejuindu-le exerciţiul trecerii de la teorie la practică, de la cunoştinţele învăţate pentru sine la transmiterea lor.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

Aceste principii se argumentează prin stabilirea reperelor fundamentale într -un domeniu al științei și în

Aceste principii se argumentează prin stabilirea reperelor fundamentale într-un domeniu

al științei și în egală măsură al artei, măiestriei de a parcurge un traseu profesional și vocațional sub semnul:

competenței profesionale,

• disponibilităţii intelectuale,

• dezvoltării abilităţilor şi deprinderilor specifce artelor vizuale,

• creativității didactice și artistice,

• modelării atitudinilor şi însuşirilor afective, necesare muncii didactice.

Educaţia vizuală / Educaţia plastică, este o activitate situată la intersecția teoriei și a practicii pedagogice, a artelor plastice, artelor decorative, artelor vizuale în general. Această particularitate implică selecția, dezvoltarea și integrarea corpului de informații teoretice în ansamblul activităților, a metodelor şi procedeelor practice dobândirii unor comportamente specifice profesiunii de îndrumător de artă . Prin urmare întregul demers didactic al studenţilor se desfăşoară în cadrul unui proces complex care este procesul de creaţie. Familiarizarea studenţilor cu acest concept are ca scop conturarea profilului viitorului profesor de educaţie plastică / arte vizuale - domeniu de studiu și practică interdisciplinar și transdisciplinar ce se realizează prin artă şi pentru artă. Sintetizând, didactica artelor operează cu următoarele principii, de altfel general valabile pentru întreg corpul didacticilor de specialitate:

1.Principiul intuiţiei sau al unităţii între senzorial şi logic. Este realizat prin strategii didactice care conferă o viziune deschisă, unitară și continuă prin abordări teoretice ale studiului elementelor de limbaj plastic, a mijloacelor de expresie plastică, a compoziției și transpuneri practice, cu ajutorul materialelor, tehnicilor, instrumentelor și mediilor de lucru. Definitorii în această etapă sunt metodele de lucru axate pe imagine și comunicare vizuală, de la proiecte, schițe și scheme, la mijloace de învățământ sub forma unor substitute ale realității sau a prezenței operei de artă, a obiectului de patrimoniu.

2. Principiul conexiunii teoriei cu practica reprezintă cheia activităților didactice și experimental artistice. În orice situație corpul informațiilor teoretice trebuie sa fie validat prin practică. A discuta principiile formării comepetențelor presupune elaborarea unui pachet de tehnici de lucru, de învățare activ – participativă în care studentul poate opera cu acestea și propune la rândul său variante de lucru.

3. Principiul însuşirii active şi conştiente a cunoştinţelor, se argumentează printr-o provocare afectivă – în primul rând- de stimulare a studenților care să conducă la descoperire, interpretare, contextualizare și recontextualizare. Exercițiile individuale și în grup, elaborarea unor portofolii de aplicații pe domenii diferite de cele ale specializării inițiale reprezintă în egală măsură o provocare și un scop.

4. Principiul sistematizării şi continuităţii cunoştinţelor exprimă capacitatea didacticianului de a oferi scheme logice, principii și exemple ale structurării informației. Pornind de la planuri de lecție / activități, scheme, repere sub forma unor construcții vizual teoretice (Cercul cromatic, Sfera culorilor, etc.), parcurgând mai departe etapele sistematizării și a continuității cunoștințelor așa cum sunt structurate acestea în documentele școlare: Planurile de învățământ, Fișele disciplinelor, planificările semestriale sau Fișele de activități practice.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

5. Principiul accesibilităţii cunoştinţelor sau al respectării particularităţilor de vărstă se referă pe de o

5. Principiul accesibilităţii cunoştinţelor sau al respectării particularităţilor de vărstă se referă pe de o parte la adaptarea limbajului pedagogic la specificul unei universități de arte cu specializări multiple, în care predominante sunt cursurile și seminariile practice, pe ateliere de specialitate, pe de altă parte adaptarea conținuturilor la particularitățile de vârstă ale cursanților. Putem afirma că didactica artelor reprezintă una din puținele discipline dintr-o universitate de arte care oferă prilejul desfășurării unor aplicații în comun pentru studenții sau absolvenții unor specializări diferite.

6. Principiul individualizării şi diferenţierii învăţării se regăsește în :

- formele concrete de desfășurare a aplicațiilor de laborator, seminarii, practică pedagogică care

oferă posibilități lărgite de consolidare a parcursului didactic. Oferta didacticienilor va fi orientată către identificarea unor școli de aplicații diferite: școli generale, școli de arte, licee de arte, licee teoretice, zone ale învățământului privat sau ale educației nonformale ca repere necesare formării unor profesioniști ai domeniului;

- strategiile de individualizare a învățării prin stabilirea unor teme și aplicații diversificate atât pe componenta practică cât și pe cea teoretică, opțiunea pentru anumite domenii ale artelor vizuale, includerea în portofolii a unor teme din alte domenii cum ar fi arhitectura.

a. Exemplu de aplicare diferențiată a unui portofoliu de evaluare:

TEMATICA PORTOFOLIU FINAL EVALUARE NIVEL II

Temele pot fi tratate în funcție de specializarea cursantului. Toate temele sunt obligatorii.

Evaluare:

tema 1 - tema 2 - tema 3 -

3 puncte 3,5 puncte 2,5 puncte

Total -

1 punct din oficiu 10 puncte

Tema 1. Elaborarea unui soft educațional, în domeniul artelor vizuale / arhitectură / istoria artei / istoria arhitecturii (învățământ liceal, vocațional sau învățământ superior la alegere). Variante de prezentare (la alegere):

a. o interfață grafică (minimum 5 fișiere), proiectată cu ajutorul unor softuri specializate (Adobe, Corel). Formatul final al fișierului va fi cdr., profil culoare RGB;

b. In format Microsoft Power Point (sau echivalent), sub forma a 10 slide-uri. Prezentarea poate conține fișiere audio și / sau video ca modalități interactive de lucru.

Tema 2. Proiectarea unei cladiri cu destinația: spațiu de învățământ – atelier arte vizuale / arhitectură pentru licee de arte sau universități de arte. Clădirea poate fi:

- o construcție nouă, proiectată special pentru această destinație;

- o locație existentă, care prin reamenajare poate primi această destinație;

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

- integrată în spaț iile unui centru cultural, bibliotecă, muzeu sau în spații neconvenț ionale.

- integrată în spațiile unui centru cultural, bibliotecă, muzeu sau în spații neconvenționale. Formatul final al prezentării (la alegere):

- jpeg, psd, tiff.,cdr., în cazul rezolvării prin prelucrare digitală;

- coală 70 x 100 cm., tehnică mixtă – creion, tuș, acuarelă.

Proiectul va conține:

- un referat (descrierea proiectului, minimum 1 pagină), o secțiune a clădirii, o vedere exterioară, o vedere din interiorul unui atelier, un detaliu din atelier; (mobilier, mijloace de învățământ), opțional: un plan, documentație foto.

Modalități de prezentare: vedere în perspectivă, axonometrie, simulări 3D, altele – după caz.

* Pentru absolvenții specializărilor: Istoria artei sau Istoria arhitecturii, proiectul poate fi înlocuit cu o cercetare asupra instituțiilor de învățământ artistic din România sau Europa și propuneri de optimizare a spațiilor școlare cu destinația arte vizuale / arhitectură. - Modalități de prezentare: referat (maxim 10 pagini, bibliografie, inclusiv resurse on line, documentație foto aferentă). - Format doc. sau pdf., font Times New Roman, size 14, line spacing 1,5.

Tema 3. Elaborarea unei Programe analitice în domeniul artelor vizuale / arhitectură / istoria artei / istoria arhitecturii (învățământ liceal, vocațional sau învățământ superior la alegere). Variante de prezentare (la alegere):

- propunere de optimizare a unei programe existente, la oricare dintre disciplinele de specialitate obligatorii sau opționale;

- propunerea unei programe noi. Formatul final al prezentarii:

- pe suport digital, doc. sau pdf.

b. Exemplu de aplicare diferențiată a unui portofoliu de evaluare:

TEMATICA PORTOFOLIU FINAL EVALUARE NIVEL I

Temele pot fi tratate în funcție de specializarea cursantului. Toate temele sunt obligatorii.

Evaluare:

tema 1 - tema 2 - tema 3 -

3,5 puncte 3 puncte 2,5 puncte

Total -

1 punct din oficiu 10 puncte

Tema 1. Elaborarea unui capitol (tema), pentru un manual de educație plastică în format digital (învățământ gimnazial). Varianta de prezentare:

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

În format Microsoft Power Point (sau ech ivalent). Prezentarea poate conține fișiere audio ș i

În format Microsoft Power Point (sau echivalent). Prezentarea poate conține fișiere audio și / sau video ca modalități interactive de lucru.

Tema 2.

gimnazial). Atelierul poate fi:

Proiectarea unui spațiu (sală de clasă) cu destinația:

atelier arte vizuale (învățământ

- un spațiu nou, proiectat special pentru aceasta destinație;

- o locație existentă, care prin reamenajare poate primi aceasta destinație;

- integrat în spațiile unui centru cultural, biblioteca, muzeu sau în spații neconvenționale. Formatul final al prezentării (la alegere):

- jpeg., psd., tiff.,cdr., în cazul rezolvării prin prelucrare digitală;

- coală 70 x 100 cm., tehnică mixtă – creion, tuș, acuarelă.

Proiectul va conține:

- un referat (descrierea proiectului, minimum 1 pagină), un plan de amplasament, o secțiune, o vedere perspectivă sau axonometrică a sălii de clasă, un detaliu din atelier (mobilier, mijloace de învățământ), opțional:

documentație foto.

Modalități de prezentare: vedere în perspectivă, axonometrie, simulări 3D, altele – după caz.

* Pentru absolvenții specializărilor: Istoria artei sau Istoria arhitecturii, proiectul poate fi înlocuit cu o cercetare asupra instituțiilor de învățământ artistic din Romania sau Europa și propuneri de optimizare a spațiilor școlare cu destinația arte vizuale / arhitectură. - Modalități de prezentare: referat (maximum 10 pagini, bibliografie, inclusiv resurse on line, documentație foto aferentă). - Format doc. sau pdf., font Times New Roman, size 14, line spacing 1,5.

Tema 3. Elaborarea unei Programe analitice în domeniul artelor vizuale / istoria artei, (învățământ gimnazial, vocațional clasele a V-a a VIII-a). Variante de prezentare (la alegere):

- propunere de îmbunătățire a programei existente;

- propunerea unei programe noi;

- propunerea unei programe pentru un curs opțional.

Veți avea în vedere: coerența programei, abordări interdisciplinare / transdisciplinare, centrarea pe elev - formarea competențelor, modalități de lucru individuale sau în echipa,

fezabilitatea – racordarea la cerințele actuale ale învățământului românesc Formatul final al prezentării:

- pe suport digital, doc. sau pdf.

1.3. Profilul didacticianului. Rolul acestuia în formarea iniţială a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, gestionarea proiectelor didactice și a celor expoziționale.

Deși în mediile academice se vorbește deja despre post-postmodernism, schimbarea de paradigmă nu a fost validată încă de mainstream-ul cultural. Nu cred că se poate vorbi în termeni

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior

Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

negativi des pre modernism în educația artistică din România și despre laborioasa tranziție către o

negativi despre modernism în educația artistică din România și despre laborioasa tranziție către o viziune postmodernă. Oportun este să punctăm o discuție asupra căilor de integrare a învățământului artistic românesc în paradigma culturală contemporană, pornind de la o succintă prezentare a contextului actual. Pentru Kersten Reich, învățarea presupune trei secvențe:

construcția care se realizează individual, afectiv, intuitiv, reconstrucția care apelează la modelele de analiză și interpretare specifice unui anumit context și deconstrucția care înseamnă punerea la îndoială a tuturor construcțiilor existente (Steven Connor, Cultura postmodernă. O introducere în teoriile contemporane, Ed. Meridiane, București, 1999). Rolul profesorului didactician ca facilitator este cu mult mai dificil decât cel de autoritate care arbitrează și fixează ierarhii, funcția sa principală fiind să comunice studenților repere ale: diversității, creativității, intuiției actului creator, libertății de exprimare, asumării demersului teoretico- conceptual al creației personale. Întrucât temeiul prezentului suport de curs introduce în ecuație poziția și vizibilitatea didacticianului în ansamblul corpului profesoral și în relațiile sale din interiorul comunității academice, putem considera legitimă interogația asupra artistului – profesor. În primul rând, ce este un artist? Baudelaire spunea că un artist este un copil care a dobândit disciplina și

capacitățile unui adult, în acest sens educația artistică ar trebui să ajute studentul să dobândească aceste calități fără să distrugă copilul din el, mai cu seamă sensibilitatea sa artistică. Putem stabili un profil al didacticianului pe un teritoriu atât de vast și marcat uneori de contradicții și diversitate culturală? Acest profil are ca punct de plecare o abordare preponderent constructivistă în care experiența ca artist în primul rând este dublată de prezența unei viziuni globale asupra domeniului. Repere:

- resursă și nu sursă de informații;

- implicarea studenților în experiențe didactice și artistice diverse, care pot contrazice concepțiile lor anterioare;

- încurajarea spiritului interogativ al studenților, al dezbaterilor, al susținerii ideilor prin exerciții și proiecte de cercetare didactică – vizuală;

- încurajarea autonomiei și a inițiativei;

- utilizarea unor informații noi, nemediate, dezbaterea acestora și propuneri de valorificare a acestora din perspectivă educațională. În sensul celor prezentate mai sus, având ca reper viziunea lui Siebert Horst (în lucrarea Pedagogie constructivistă, Ed. Institutul European, Iași, 2001), didacticianul de arte "creează situații în care se învață de la alții și împreună cu ei". Dacă anii ʼ90 marcau prezența autorității profesorului – maestru, care deține incontestabil adevărul despre artă și care își impunea propria sa viziune asupra artei, putem afirma în deplină cunoștință de cauză că viziunea și practica didacticienilor (cel puțin din câteva instituții de învățământ superior din România) au fost canalizate într-o direcție a noutăților, deschiderilor și provocărilor profesionale. Dacă la atelier, studentul bun era considerat cel care prelua și interioriza modul de lucru al maestrului, la disciplinele din cadrul modulului psihopedagogic erau remarcați studenți ai căror teme de cercetare se axau pe problematica creativității vizual plastice, dublate de exerciții de atelier în aceeași manieră. În același interval de timp putem surprinde fenomenul coagulării unor exerciții și activități de atelier de "nișă", asumate în rândul unei grupări restrânse a comunității artistice (penultimul deceniu al secolului XX) sau cadrul de manifestare a unor experimente didactice artistice creative, eliberate de constrângeri ideologice din partea unui grup de artiști, profesori în școli și licee de artă din România. Generațiile crescute în acest mediu de lucru racordate la actualitatea dezbaterilor pedagogice artistice din afara țării au fost cele a căror status cultural și

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

artistic s-a consolidat in timp, mulți dintre reprezentanții postura de a fi la rândul lor

artistic s-a consolidat in timp, mulți dintre reprezentanții

postura de a fi la rândul lor îndrumatori, profesori, didacticieni în instituții de învățământ cu

acesteia regăsindu-se în prezent în

tradiție. În ultimii ani, chiar dacă reforma în educație este de multe ori criticată, se consideră că în privința învățământului artistic acesta a contribuit decisiv la emanciparea și la alinierea absolvenților în contextul mai larg al producției culturale contemporane. Pentru absolvenți și tinerele cadre didactice a debuta în cariera de artist vizual sau profesor de educație vizuală nu mai este suficient să ai talent, cunoștințe de tehnici artistice. Este nevoie de mult mai mult, în primul rând de cultură generală, apoi de o cultură specifică domeniului artelor vizuale, libertate în gândire și spirit critic, înțelegerea sistemului propriu de valori al mediului artistic internațional, cunoștințe de management cultural și artistic, calități sociale și nu în ultimul rând stăpânirea unor limbi de circulație internațională. (Alexandra Croitoru, asistent universitar, dr., UNArte, București). Nu în ultimul rând operaționalizarea cunoștințelor din domeniile new media, aplicarea acestora în contexte pedagogice prin dezvoltarea unor programe educaționale. Analizând astfel locul ocupat de didactician în cadrul unor programe de formare profesională putem stabili un profil al acestuia concretizat prin:

- reliefarea unui traseu intelectual si profesional inovator, utilizarea tehnicilor moderne de informare si a metodelor specifice pentru asimilarea cunoștințelor necesare procesului didactic caracteristic educației vizual plastice; - creativitatate didactică, observarea componentelor psihopedagogice și metodice ale formării deprinderilor și stimulării aptitudinilor studenților;

- capacitatea de a fundamenta modalități originale de abordare a problemelor de limbaj

vizual în cadrul activităților practice; -viziune asupra dezvoltării conținuturilor științifice, artistice , estetice si psihosociologice

ale disciplinei,

- implicarea profesională în îmbogățirea conținutului artistic-aplicativ al instrumentelor de lucru (programe, cursuri, mijloace de învățământ, softuri educaționale), - realizarea unui management expozițional fundamentat pe acțiuni educaționale interdisciplinare.

1.4. Dominante conceptuale actuale moderne.

în pedagogia artelor vizuale. Repere curriculare

Tematica disciplinei se centrează in jurul conceptului de educație și comunicare vizuală ca fundament al educației artistice plastice prin învățarea si experimentarea competențelor de bază - gramatica limbajului vizual: elementele de limbaj și mijloacele de expresie plastică - competențelor de ordin tehnic, precum și a raporturilor expresiv compoziționale. Problematica generală a artelor vizuale necesită să fie privită, în cazul disciplinei Didactica specialității, prin prisma influenței, aplicabilității şi interconectării cu domeniile esteticii, pedagogiei artei, sociologiei artei și a pedagogiei muzeale. Pe de o parte identificăm un segment major al culturii și civilizației marcat prin artele vizuale, indicator continuu și deosebit de relevant pentru orice tip de societate. În celălalt unghi observam translația, prin metode specifice, a cunoștințelor din domeniul amintit, spre o masă largă de subiecți, identificați în momentul de față cu un segment din domeniul educației. Importanța modalității de transfer a pachetului de informații, cunoștințe și mijloace de învățământ

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

caract eristice educației artistice se dovedește a fi un punct de î ncercare vital pentru

caracteristice educației artistice se dovedește a fi un punct de încercare vital pentru oricare dintre cei ce iși propun să implementeze o metodă de predare-cercetare. În principiu este vorba de reușita unui proces ce se poate traduce printr-o ecuație cu termeni clari:

- un prim termen este alfabetul plastic, gramatica limbajului vizual;

- al doilea este conceptul și specificul metodei de procesare a informațiilor;

- al treilea este locul de desfășurare a procesului educațional, unde intervin soluții menite să concentreze comunicarea vizuală între subiect și obiect. Din acest al treilea punct al ecuației tematica insistă asupra importanței spațiilor muzeale și expoziționale ca loc (în sensul de perimetru reprezentațional, afectiv şi cognitiv) al desfășurării aplicațiilor și activităților pedagogice specifice artelor vizuale. Apropierea de elementele vizuale ce fac obiectul transferului de cunoștințe dinspre mediul artei vizuale înspre subiecții procesului de învățământ produce fără îndoială acel traseu informațional complex care contribuie la observarea eficienței metodei. Raportarea subiectului la mediul de implementare a procesului pedagogic solicită atât receptarea și asimilarea cunoștințelor teoretice, dar in același timp favorizeaza contactul direct cu opera de artă, cu procesul de creație, cu elementele specifice de patrimoniu, cu o desfășurare în profunzime a etapelor de înțelegere a formei și fondului problematicii artelor vizuale. Componentă a pregătirii pedagogice de specialitate „Didactica specialităţii” se legitimează printr-un ansamblu de metode, procedee şi mijloace de învăţământ specifice, necesare organizării, conducerii şi desfăşurării activităţilor din universități. Prin studiul acestui obiect viitoarele cadre didactice asimilează un sistem unitar de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi cerute de o ocupaţie aleasă. Structura disciplinei se raportează şi la experienţele pozitive ale trecutului , experienţe ce au format artişti, şcoli, programe pedagogice, programe de creativitate, experienţe care au schimbat percepţia asupra pedagogiei artei pe coordonatele intredisciplinarităţii, a pluridisciplinarităţii asa cum se regăsesc acestea formulate, sintetizate, în programul Şcolii de la Bauhaus. Deşi transpuse în practică la inceputul anilor '30 ai secolului trecut, multe din ideile acestei şcoli rămân de actualitate, putând fi regăsite într-o perspectivă a unei noi pedagogii artistice. Tematica de specialitate (elemente de limbaj si mijloace de expresie plastică) prezintă raportări la artişti şi intelectuali remarcabili, precum Walter Gropius, Johannes Itten, Paul Klee, Kandinsky sau Josef Albers.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

TEMA 2 FINALITĂŢILE DISCIPLINEI ”DIDACTICA PREDĂRII ARTELOR PLASTICE / ARTE VIZUALE ” Predarea Didacticii Artelor

TEMA 2 FINALITĂŢILE DISCIPLINEI ”DIDACTICA PREDĂRII ARTELOR PLASTICE / ARTE VIZUALE ”

Predarea Didacticii Artelor plastice / Artelor vizuale are ca scop dobândirea de către studenţi a unor competenţe generale și specifice de proiectare, organizare, desfășurare, evaluare a activităţilor didactice oferind cadrul unei noi paradigme în conformitate cu principiile societății postmoderne. Având la îndemână reperele științifice și metodologice ale lui Bruno Wurtz (vezi adaptarea unor scheme, cf. Constantin Cucoș, Pedagogie, Polirom, 2006) se poate lesne observa că:

• vechea paradigmă, a conținuturilor, însușirii de informații corecte și definitive este înlocuită treptat cu • noua paradigmă, cu accent pe învățarea permanentă, receptivitatea față de nou, în care nu există informații definitive. Concomitent cu "deplasarea" operei de artă postmoderne de la obiect către proces, educația parcurge un traseu asemănător, în care atingerea unui scop final este înlocuită cu noua paradigmă a procesului – evoluție. Și în privința evaluării, paradigma performanțelor în sine este înlocuită cu viziunea priorității sinelui, a imaginației și creativității, performanțele individului fiind raportate la potențialul propriu, gândirea analitică tinzând a fi substituită prin intuiție. Având la îndemână aceste repere putem elabora un corp de enunțuri care introduc în ecuație finalitățile disciplinei și competențele didacticianului.

2.1. Competenţele didacticianului:

a.Competențe generale.

- Competenţe în aplicarea unor principii şi metode de comunicare educaţională;

- Competenţe în domeniul teoriei, metodologiei şi practicii evaluării;

- Competenţe în domeniul didacticii limbajelor de specialitate;

- Competenţe legate de afirmare a propriei personalităţi, dorinţa de evoluţie individuală şi profesională continuă;

- Competenţă în elaborarea unor proiecte de specialitate sau interdisciplinare, individuale şi /sau comune.

- Competenţe în structurarea şi argumentarea propriilor atitudini estetice faţă de fenomenul cultural-artistic.

- (vezi A. Brăescu, I. Toma, I. Beldiman, T. Lascu , O.M.E.C.T.S. 5620 / 2010).

Competenţe

în

utilizarea

tehnologiilor

informaţionale

specifice

comunicării

vizuale.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

În sinteză, aceste competenț e surprind dimensiunile calitative ale științ ifice, pedagogice, psihologice, sociale

În sinteză, aceste competențe surprind dimensiunile calitative ale științifice, pedagogice, psihologice, sociale si culturale astfel:

formării artistice,

Competențe generale

 

1. Cunoaştere şi înţelegere

- Cunoașterea și experimentarea problematicii de fond a domeniului: gramatica

limbajului vizual, elementele de limbaj și mijloacele de expresie plastică - competențelor de ordin tehnic, precum și a raporturilor expresiv compoziționale. -intervenția în contexte diferite prin experimentarea unor materiale, tehnici și

instrumente de lucru variate; -transpunerea elementelor dintr-un spațiu real / obiectiv în spațiul plastic / virtual; -insușirea unor strategii de evaluare, prin utilizarea unor descriptori de performanță ce permit o evaluare unitară, individualizată;

descoperirea dificultăților concrete pe care le întâmpina studenții in activitățile teoretice și practice, elaborarea unui sistem de evaluare stimulativ.

-

2.

Explicare și interpretare

-

operarea cu un ansamblu de concepte necesare proiectării unui parcurs didactic

specific artelor plastice, într-o viziune interdisciplinară / transdisciplinară;

analiza diferitelor strategii didactice, a metodelor și procedeelor de lucru, a resurselor de lucru caracteristice domeniului;

-

-

identificarea modalităților de transfer a cunoștințelor și competențelor

Competente

din aria didacticii generale spre domeniul didacticii artelor vizuale; -caracterizarea, compararea domeniilor generale ale artelor plastice, artelor decorative, artelor vizuale, cu aplecare asupra elementelor fundamentale care le definesc.

specifice

disciplinei

3.

Instrumental aplicative

exersarea conexiunilor interdisciplinare, multidisciplinare și transdisciplinare la nivelul ariei curriculare;

-

formarea și consolidarea abilităților și deprinderilor practice ale viitorilor educatori de artă;

-

-

proiectarea după criterii psihopedagogice a unui parcurs didactic modern,

adaptat nivelului gimnazial;

proiectarea unor activități opționale (desfășurate în școală, ateliere de creație sau în spațiul muzeal)

-

4.

Atitudinale

-

capacitatea de a se exprima logic, coerent, spontan, degajat, în situații didactice

diferite;

-

comunicarea didactică orientată către studenți (stimularea interesului,

creativității, capacitatea de a asculta, aprecia / încuraja ideile colegilor;

-

formarea unei gândiri creative și pozitive, centrarea pe student și valorificarea

experiențelor de învățare prin conexiuni cu alte domenii ale formării profesionale.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior

Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

2.2. Obiectivele disciplinei. Pentru obţinerea performanţelor metodice şi practice în pregătirea studenţilor ,

2.2. Obiectivele disciplinei.

Pentru obţinerea performanţelor metodice şi practice în pregătirea studenţilor, problematica disciplinei îşi propune:

- folosirea tehnicilor moderne de informare şi a metodelor specifice pentru asimilarea cunoştinţelor necesare procesului didactic specific educaţiei plastice;

- formarea unei viziuni globale asupra domeniului ca o consecinţă a pregătirii manageriale (elaborarea obiectivelor, anticiparea finalităţilor, evaluarea performanţelor);

- modelarea demersurilor şi a creativităţii didactice, observarea aspectelor psihopedagogice şi metodologice ale formării deprinderilor şi stimulării studenților,

- fundamentarea unor modalităţi originale de abordare a problemelor de limbaj vizual în cadrul activităţilor practice de laborator: aprecierea eficientă a diferitelor tipuri de acţiuni educaţionale,

- implicarea profesională în îmbogăţirea conţinutului artistic aplicativ al instrumentelor de lucru (programe, manuale, mijloace de învăţământ),

- identificarea unor strategii de evaluare a activitaților artistice plastice, prin utilizarea itemilor de evaluare / descriptori de performanţe ce permit o evaluare unitară, individualizată.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

TEMA 3 Curriculu mul disciplinei ”Didactica predării artelor vizuale” 3.1. Argument. Fundame ntate pe necesitatea

TEMA 3 Curriculumul disciplinei ”Didactica predării artelor vizuale”

3.1. Argument.

Fundamentate pe necesitatea instrumentării practicii artistice, faptele metodice ale activităților de profil, sunt menite să stimuleze prin strategii didactice coerente creativitatea și formarea personalității studenților, viitori profesori de arte. O pondere însemnată în elaborarea unui curriculum este acordată competenței didacticianului de a formula o structură axată pe educarea disponibilităților intelectuale și afective ale studentului. Coordonatele acestui parcurs au în vedere căile de înțelegere, interpretare și decodificare a operei de artă, descoperirea sau redescoperirea unor categorii estetice, sensiblizarea, trăirea emoțiilor artistice și totodată modalitățile de analiză a valorilor artistice consacrate și a celor contemporane, prin comparație cu producția de serie sau standardizată, precum și prezența unor produse derivate cu statut estetic incert. În lumina acestui demers educațional tematica fiecărui curs este susținută prioritar practic (studii, exerciții, experimente, referate și dezbateri, prezentarea unor arhive de imagini reprezentative pentru creația plastică școlară) infăptuite în scopul aprofundării componentelor didactice, de tehnologie artistică-plastică, încurajării cercetării științifice și metodice, utile formării comportamentului creativ al didacticianului. Cursurile și seminariile desfăşurate în acest context sunt activităţi complexe, teoretice, practice, aplicative în care problemele profesorului devin şi probleme ale studenților, soluţiile fiind căutate şi găsite în comun.

3.2. Continuturi.

Tematica cursului „Didactica specialității” are la bază obiective cadru și obiective de referință prezente în aria curriculară arte, care intersectează structura actuală a învăţământului gimnazial, liceal și vocațional – școli și licee de artă. Totodată, în strânsă relație cu înțelegerea valorii și semnificațiilor conținuturilor, didacticianul propune strategii didactice, modele și concepte moderne, cu privire la proiectarea curriculară, acțiuni care presupun:

- orientarea spre activități individuale și colective;

- îmbinarea conceptelor teoretice cu elementele practice;

- orientarea demersului de la predare către învățare - profesorul nu ține un discurs, ci intermediază învățarea;

- anticiparea dificultăților pe care le întâmpină studenții în activitățile teoretice și practice, elaborarea unui sistem de evaluare stimulativ;

- formularea unor teme incitante, reflexive, care pot deveni ulterior, extensii ale unor proiecte de cercetare didactică și artistică.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

1. Didactica specialităţii / didactica domeniului. Delimitari conceptuale, definiţii, scurt istoric al didacticii.

1. Didactica specialităţii / didactica domeniului. Delimitari conceptuale, definiţii, scurt istoric al didacticii. Obiectul şi problematica didacticii. Caracterul explicativ, reflexiv şi normativ al didacticii. Importanţa studierii metodologiei predării limbajului vizual plastic prin tehnica şi limbajul artei în educaţia artistică şi estetică. Conţinutul cursului:

- prezentarea programei analitice şi a structurii activităţilor practice experimentale; - incursiune în istoria învăţământului românesc, tendințe și orientări în epoca contemporană; - principalele modalități ale demersului educațional în timp: Renaștere, secolele XVIII XIX, prima parte a secolului XX, învăţământul artistic în anii ʼ50 – ʼ90 ai secolului al XX-lea, secolul XXI – deschideri către mediile europene. Specific și originalitate; - formele vizuale (artistice-plastice) și domeniile înrudite: istoria artelor, estetica, cinematografia, teatrul, arhitectura, procesarea computerizată a imaginii, advertising.

2. Strategii didactice în domeniul artelor vizuale: valoarea şi funcţia metodei, metode active specifice predării , asimilării şi evaluării cunoştinţelor şi formării deprinderilor artistice plastice. Raportul dintre metodă şi procedee. Noi orientări metodologice în didactica şcolară şi aplicarea lor creatoare în predarea noţiunilor în domeniul vizualului. Modalităţi de organizare a conţinutului procesului de învăţământ: documentele şcolare.

3.Educaţia plastică, prin şi pentru artă a elevilor. Particularităţile şi evoluţia desenului la copil. Importanţa cunoaşterii a acestor creaţii de expresie liberă, spontană, în vederea îndrumării şi evaluării activităţilor artistice –plastice şcolare. Reprezentari topologice si tensionale.

4.a.Elemente de proiectare didactică. Proiectul de activitate / lecţie, scenariul didactic, fişa didactică:

ETAPELE PROIECTĂRII UNEI ACTIVITĂŢI ARTISTICE PLASTICE ȘI A UNEI ACTIVITĂŢI TEORETICE Condiţiile generale ale proiectului de activitate / lecţie. Organizarea activităţii, documentele

scolare .Tehnologia de instruire folosită. Conduita profesorului în timpul desfăşurării activităţii.

- Proiectarea didactică, proiectarea unităţilor de învăţare.

- Planificarea calendaristică.

- Proceduri şi fişe didactice.

- Raportul – tema plastică şi subiect.

-Corespondenta dintre obiective, mijloace de invatamant si itemii de evaluare.

b. Didactica utilizării mijloacelor de învăţământ în cadrul activităţilor artistice plastice:

- Definiții, scop, un istoric al evoluției mijloacelor de învățământ.

- Clasificări, caracteristicile mijloacelor de învăţământ .

- Funcţia ştiinţifică, estetică, tehnică, pedagogică şi practică a mijloacelor de învăţământ specifice domeniului vizual-plastic.

- Mijloace bidimensionale, tridimensionale şi tehnici audio- vizuale folosite în predarea, învăţarea, evaluarea cunoştinţelor şi a deprinderilor artistice plastice.

- Atelierul de arte vizuale: particularităţi constructive şi polifuncţionale.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior

Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

5. Forme şi tipuri de evaluare specifice activităţilor artistice – plastice. Definiţii. Rolul evaluării.

5. Forme şi tipuri de evaluare specifice activităţilor artistice – plastice.

Definiţii. Rolul evaluării. Funcţiile evaluării. Etapele evaluării. Strategii evaluativ – stimulative în activităţile artistice plastice.

- Evaluarea cumulativă (sumativă), evaluarea continuă (formativă).

- Evaluarea frontală și evaluarea individuală.

- Clasificări în funcţie de cantitatea de informaţie şi experienţa acumulată de elevi.

- Clasificări în funcţie de axa temporală la care se raportează activitatea.

- Metodologia evaluării.

- Factori care conduc la evaluarea eronată. AUTOEVALUAREA. Caracteristici. Forme și tipuri de autoevaluare: corectura, corectura reciprocă, autonotarea controlată, aprecierea obiectivă a creației plastice. CRITERII DE EVALUARE, ITEMI DE EVALUARE, DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ.

6. Conţinutul şi metodologia studierii elementelor de limbaj vizual plastic: PUNCTUL.

O analiză din perspectiva gramaticii limbajului vizual şi a metodicii predării limbajului vizual.Punctul – element de geneză al spațiului plastic. Definiții. Semnificații ale punctului. Repere istorice şi artistice în analiza punctului. Aportul diferitelor şcoli de artă post- academice în fundamentarea teoretică şi practică a elementelor de limbaj artistice plastice. Contribuţia Şcolii de la Bauhaus în definirea şi analiza punctului plastic. Conceptul actual de punct ca element de limbaj vizual. Punctul în artele vizuale: pictură, grafică, sculptură, arte decorative, design. Punctul ca mediu sau suport în diferite aplicaţii bazate pe tehnologia electronică. - Expresivităţi ale punctului în spaţiul plastic. Relaţii ale punctului cu suprafaţa suport. Mărimea sau întinderea şi expresivitatea punctului în raport cu celelalte elemente ale compoziţiei, forme şi înfăţişări ale punctului, întreruperi ale punctului, deschidere, absenţă. finalitate , concentrare, întrerupere, etc.; relaţii ale punctului cu suprafaţa suport; probleme ale relaţiilor structurale cu

funcţii de configurare simetrică, dinamică statică: punctul şi echilibrul asimetric al spaţiului plastic. Ponderea, direcţia, izolarea, adâncimea spaţială, focalizări, condensări, dispersări, nivele de omogenitate ale punctelor în compoziţie; efecte de spaţialitate, volumetrie, de textură, de factură, redate cu ajutorul punctelor.

- Expresivităţile punctului în compoziţa decorativă .Punctul ca modul, ca element ornamental

sau ca element de sugerare a unei anumite materialităţi. Obţinerea întâmplătoare, dirijată, elaborată a punctului în diferite tehnici şi materiale, probleme ale elaborării punctului (punctelor sub formă de exerciţii nefigurative sau plecând de la un anumit motiv natural) formă vegetală, minerale, etc. Procedee de relaţionare a punctului cu celelalte elemente de limbaj artistic (linia , culoarea); diversitatea exerciţiilor şi compoziţiilor grafice, figurativ decorative, ornamente realizate din puncte, linii şi pete, de aplicare expresivă

a punctului ca semn, modul, element ornamental etc. în diferite opere de artă prin procedee, tehnici şi cu instrumente adecvate. Modalităţi de organizare activităţilor practice şi pregătirea profesorului în aceste condiţii. Exerciţii şi experimentări de relaţionare a punctului, cu celelalte elemente de limbaj artistic (linia, pata, culoarea) exerciţii şi compoziţii grafice, picturale, ornamentale, design publicitar etc., realizate din puncte, linii şi pete. Metodologia folosirii mijloacelor de învăţământ în predarea punctului ca element de limbaj vizual; modele, material grafic. Aplicații.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

7.Conţinutul şi metodologia studierii elementelor de limbaj vizual plastic. Probleme de morfologie a imaginii plastice:

7.Conţinutul şi metodologia studierii elementelor de limbaj vizual plastic. Probleme de morfologie a imaginii plastice: LINIA. Conceptul de linie ca element de limbaj. Linia ca mijloc de exprimare, de comunicare. Lina ca ornament şi scriere. Definiții. Repere istorice şi artistice în analiza liniei. Expresivităţi şi semnificaţii ale liniei în spaţiul plastic: W. Kandinsky, P. Klee - teoreticieni ai problemelor fundamentale de limbaj Clasificarea liniilor după formă, caracter, poziţie, sens, funcţionalitate. Linii compoziţionale, linii de forţă, axe. Linia în duct continuu şi linia arabesc, caracterul convenţional al liniei. Expresivitatea liniei şi agenţii care o determină (ritmul, tensiunea, contrastul de formă în gravură, în pictură, în sculptură, în artele decorative, în design). Linia modelată, linia picturală, linia decorativă, linia modulată (de haşură sau de valoraţie pe formă). Poziţii şi configuraţii liniare de structurare a compoziţiilor, relaţionarea compoziţională a liniei cu celelalte elemente de limbaj. Ordine, dezordine, static, dinamic, condensări, dispersări de linii în spaţiul plastic; sugerarea prin linii a unor fenomene naturale (ploaie, vânt, viscol, torent). Probleme ale iluziei optice liniare, concepte, viziuni, forme, spaţii, expresii în arta contemporană.

8. FORMA. Conceptul de formă ca element de limbaj artistic -plastic. Definirea formei. Conceptul de formă în gândirea filosofică și psihologică. Noțiunea de formă în artele vizuale. Itten și teoria formelor. P. Klee: energia formelor. Kandinsky: formă și culoare. Concepte teoretice privind forma în natură şi în artele vizuale. Criterii de clasificare. Forme plane / bidimensionale şi forme volumetrice / tridimensionale; forme închise şi forme deschise. Forme spontane şi forme elaborate. Forme bidimensionale şi forme tridimensionale:

pata de valoare, haşura (dreaptă , curbă, plată, treptată, întrerupte, pe formă. Relaţia formă – culoare. Forma , cadrul, perspectiva, racursiul, anamorfoza şi metamorfoza. Semnificaţii ale diferitelor forme geometrice: distorsiuni, concavităţi, convexităţi şi iluzii optice al formelor plane. Relaţii plin – gol, pozitiv – negativ. Grupaje prin alăturare şi / sau prin suprapunere parţială. Forme transparente, translucide şi opace, transparenţa autentică şi transparenţa simulată. Dinamica și mișcarea formei: ritmul, echilibrul simetric și asimetric. Deformările expresive: anamorfoze. Ipostaze functionale: Forme impresive, expresive şi simbolice. Semnificaţii ale diferitelor forme bi şi tridimensionale. (de calitate, de structură, de textură), de cantitate (mare, mic, lung, scurt), de sens, de poziţie, de valoare / culoare. Relaţia formă – materie – spaţiu. Forma semn, forma – modul, forma totală.

9.Valoarea și culoarea.

a. Sensul general al noţiunii de valoare, ca treaptă de luminozitate acromatică, similară

tonului local în clarobscur. Definiții. Contribuţii teoretice în definirea noţiunilor de valoare, contrast de valoare, nonculori: L. B. Alberti, W. Kandinsky, J. Chevalier.

- Simbolistica nonculorilor.

- Scara valorică (treptele intermediare de griuri ale contrastului polar alb-negru). Pata valorică şi

valoarea liniară.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

- Valoare – valorație – clarobscur. b. Conceptul de culoare ca element de limbaj vizual.

- Valoare – valorație – clarobscur.

b. Conceptul de culoare ca element de limbaj vizual. Definiții. Studii și cercetări în domeniul cromatologiei: Chevreul, O. Runge , J.Itten. Dispersia şi recompunerea luminii:

culoare lumină şi culoare pigment. Culori primare, culori binare de gradul I şi II, culori terțiare. Parametrii fizici ai culorii (puritatea, strălucirea sau nuanţa şi tonul sau luminozitatea. Amestecul fizic şi amestecul optic al culorilor, procedee de amestec fizic, prin fuzionare în masă şi la margine, prin omogenizare pe paletă, prin frecare de suprafaţa suport, prin suprapunere, efecte prin juxtapunere şi prin suprapunere: pigment, vopsea, tentă ruptă, nuanţă, ton, degrade, modelarea şi modularea culorilor.

- Gamele cromatice (gama simplă şi gama compusă, culori calde – reci, culori complementare, culori închise – deschise, culori uşoare – grele).

- Dominanta cromatică.

- Cele şapte contraste de culoare: contrastul închis – deschis, contrastul de clarobscur, contrastul cald- rece, contrastul complementar, contrastul de cantitate , contrastul de calitate, contrastul simultan.

- Efecte spaţiale şi termodinamice ale culorilor. Valenţe impresive, expresive și simbolice ale culorilor.

- Armonia cromatică.

- Acorduri cromatice. Acordul prin pasaje de valoare şi de culoare. Acorduri prin analogia contrariilor.

10. COMPOZIŢIA. Conceptul de compoziţie ca imagine vizuală complexă în arte. Posibile definiții. Principii de structurare a compoziţiei: unitatea şi echilibrul, echilibrul static şi echilibrul dinamic. Trasee compoziţionale ordonatoare, şarpante. Armătura dreptunghiului în diferite epoci, şcoli şi stiluri artistice. Raportul geometric al secţiunii de aur. Dreptunghiul armonic. Dreptunghiuri dinamice. Şirul lui Fibonacci sau legea însumării şi progresiei (Legea creşterii organice). Compoziţia închisă şi compoziţia deschisă, compoziţia statică şi compoziţia dinamică, compoziţia topologică şi compoziţia tensională (iluzionistă). Descifrarea structurii unei compoziţii prin tehnica decalcului. Cadrul, condiţie iniţială a organizării compoziţionale. Structura liniilor de forţă (vectori) în corelare cu dispunerea aleatorie sau ritmică. Clasificarea compoziţiilor după criteriul schemei vectoriale. Centrul compoziţional şi centrul de interes. Tensiuni liniare şi cromatice în spaţiul plastic. Compoziţia modulară. Rolul luminii şi al umbrei în organizarea cromatică a compoziţiei. Spaţiul pictural în pictura modernă. Dinamica formelor în compoziţie: ascensiuni, diagonale, translaţii, mişcări centrifuge, mişcări succesive efecte optice dinamice. Compoziţia picturală şi compoziţia decorativă: legi şi principii de construcţie şi configurare. Compoziţia alegorică, fantastică, simbolică, compoziţia religioasă. Relaţia consonantică dintre caracterul formei şi celelalte mijloace de expresie. Organizarea compoziţiei prin dispuneri ritmice, armonioase ale liniilor, formelor şi culorilor. Schiţe şi proiecte de realizare a unor materiale didactice demonstrative (compoziţia închisă şi deschisă, liniile de forţă în compoziţie). Decalcul compozițional.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

11. Muzeele si scoala ca resurse educationale. Impactu l muzeului contemporan asupra școlii. Activități și

11. Muzeele si scoala ca resurse educationale.

Impactul muzeului contemporan asupra școlii. Activități și programe de pedagogie muzeală în România. Deschiderea școlii către muzee , perspective pedagogice muzeale: Proiectul european SOCRATES "Locuri ale descoperirii". Metode și procedee de stimulare a potențialului creativ al elevilor. Modele de analiză. Muzeul în aer liber: dimensiuni socioculturale si educative. Perspective ale dezvoltarii parteneriatelor școală - muzeu în România.

12. Conţinutul şi metodologia studierii naturii, a structurilor ei şi a relaţiilor acestora în

construcţia formelor vizuale. Studiul structurilor naturii şi transformarea acestora în structuri geometrico – plastice . Structuri organice şi anorganice. Rolul forţelor şi energiilor în apariţia spaţială a formelor naturii. Înţelegerea de către om a legilor organizării echilibrului şi armoniei din natură. Regula, legea şi abaterea de la norme în apariţia şi diversitatea formelor naturii. Structurile statice şi dinamice, structuri în plan şi volum. Forme geometrice aproximative în natură şi legea lor de structură. Structuri ramificate, în spirală, în cerc, structuri rectangulare, gazoase, lichide, sferice, în expansiune. Ritmul şi simetria în natură şi artă, analogii. Posibilităţi de analiză şi sinteză a formelor şi structurilor naturii în interpretarea lor artistică prin intuiţie, sinteză şi abstractizări. Metode şi procedee de predare a structurilor naturii şi configurarea lor în structuri plastice şi utile. Experiment artistic privind forma, funcţia şi natura în desfăşurarea spaţială a formelor din natură. Studii bionice destinate diferitelor funcţionalităţi. Planşe demonstrative. Schiţe şi proiecte de materiale didactice funcţionale (structuri, texturi şi funcţii ale formelor naturale). Exerciţii şi studii înfăptuite în spiritul naturii, nu „după natură” cu scopul configurării de forme noi, originale. Studii în prezenţa naturii, natură statică, peisaj, figura umană etc.

13. Metodologia predării şi studierii NOȚIUNILOR DE ISTORIA ARTEI. Opera de artă, modalităţi de cunoaştere și înţelegere. Utilizarea mijloacelor de învățământ specifice: albume, planşe, scheme şi a mijloacelor audio-video-digitale în prezentarea operelor de artă.

Modalităţi de analiză a imaginii :

Citirea şi analiza imaginii plane (bidimensionale):

- concepţie – viziune limbaj:

• citirea compoziţiei, interpretarea temei si a subiectului;

• reprezentarea timpului şi a spaţiului în imaginea bidimensională;

• materialul, tehnica şi genurile imaginii plane.

- analiza comparativă;

- decalcul compoziţional;

- localizare în spaţiu, periodizare, reprezentanţi şi opera, caracteristici, prezentarea pe

genuri şi ramuri artistice.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

Citirea şi analiza imaginii tridimensionale : - mijloacele de expresie vizuală ; - reprezentarea timpului

Citirea şi analiza imaginii tridimensionale:

- mijloacele de expresie vizuală;

- reprezentarea timpului şi a spaţiului.

Citirea şi analiza imaginii în arhitectură:

- unitate şi expresivitate compoziţională , interferenţe stilistice;

- timpul şi spaţiul în arhitectură;

- materialul, tehnica şi factura în arhitectură.

Analiza imaginii specifice artelor cinetice:

- artele spectacolului,

- arta cinematografică,

- televiziunea,

- arta video,

- noile media.

14. Metodologia practicării tehnicilor de exprimare artistică practică în şcoală.

Tehnici de desen şi gravură abordabile în învăţământul general, în școlile și liceele de arte - materiale şi instrumente. Pe scurt despre: desenul în creion, desenul în cărbune, desenul în creioane colorate, desenul în cretă colorată, desenul în peniţă, laviul. Problemele matriţei, a instrumentelor şi acelorlalte materiale utilizate în gravura fără acizi. Despre: monotipie, linogravură, xilogravură, pointe seche (dry point), litografie. Tehnici de pictură, suporturi, instrumente, accesorii. Pe scurt despre: acuarelă, tempera, tempera în emulsii, guaşă, acrilice, pictura pe sticlă, pastelul, colajul, imprimeul textil, fresca, tempera, mozaicul. Tehnici de broderie şi tapiserie. Studierea unor tehnici sau procedee tehnice precum: plierea şi decuparea parţială (decorativă şi picturală). Colajul şi decolajul. Modelarea în lut, plastilină, relief și ronde-bosse.

15. Imaginea plastică – formă de exprimare, semn și simbol.

Civilizație și imagine. Vedere analitică și vedere sintetică. Cunoaștere și reprezentări. Formări și deformări expresive. Real și / sau imaginar? Limbajul vizual și decodificări ale spațiului. Tectonica și atributele formei. Aplicații: Prezentarea Programei școlare (clasele a IX-a și a XI-a) și a unor programe pentru cursurile opționale. Particularități și adaptări ale conținuturilor.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

Omul si ambientul său. Materiale si tehnici – genurile imaginii pl ane. Material, tehnică și

Omul si ambientul său. Materiale si tehnici – genurile imaginii plane. Material, tehnică și factură în arhitectură. Probleme de metodica: prezentarea unor programe (clasa a XII-a) - Tehnici artistice folosite în realizarea operelor din arta românească şi universală. Manifestări artistice pe teritoriul românesc.

16. Între "tradiție" și virtualitate: arta video, clipul si publicitatea. Prelucrarea

computerizată a imaginii. Dezvoltarea aplicațiilor web. Noile media.

Grafica 2D și 3D. Aplicații. Componente hardware, softuri dedicate. Dezvoltarea deprinderilor de utilizator. Mediile de lucru. Prelucrarea imaginii bitmap, prelucrarea imaginii vectoriale.

17. Patrimoniul mobil și patrimoniul imobil.

Aplicații: Fișa de monument și componentele sale. Metode și procedee de analiză și valorificare a patrimoniului imobil. Colecții și muzee. Dimensiunile psihosociale ale muzeului contemporan. Management si marketing cultural. Aplicații: activități didactice în spațiul muzeal.

Notă: Temele 15 – 17 au fost structurate prin consultarea lucrării: Vezi? Comunicarea prin imagine, autor: Adina Nanu, Editura Vizual, București, 2002

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

TEMA 4 TENDINŢE DE MODERNIZARE ÎN PREDAR EA DISCIPLINEI ”DIDACTICA ARTELOR VIZUALE” Putem distinge in

TEMA 4 TENDINŢE DE MODERNIZARE ÎN PREDAREA DISCIPLINEI ”DIDACTICA ARTELOR VIZUALE”

Putem distinge in prezent, câteva direcții de acțiune în sensul modernizării didacticii de specialitate, precum și a domeniilor aferente:

- la nivelul conținuturilor, prin modelarea acestora la realitățile didactice pe de o parte și la actualitatea fenomenului artistic în context local și european (acest proces se va desfășura simultan cu actualizarea conținuturilor Programelor analitice din sfera învățământului preuniversitar, prin introducerea unui pachet de teme privitoare la curente și tendințe în arta universală și românească dupa anul 1960);

- regândirea spațiilor școlare și promovarea conceptului de spațiu flexibil, introducerea în ecuația didacticianului a managementului spațiului muzeal interactiv din perspectivă pedagogică, introducerea unui modul de proiectare a spațiilor școlare și a atelierelor de arte vizuale;

- integrarea conceptelor specifice new media art în discursul didactic și utilizarea arhivelor digitale de imagini;

- integrarea unor teme ce pot fi valorificate simultan prin diferite tipuri de limaj: vizual, verbal, nonverbal, având ca suport principiile creativității, interdisciplinarității și interactivității;

- stabilirea unor principii ale stadialității în creația artistică plastică școlară, coroborat cu cu flexibilizarea, individualizarea timpului de lucru.

4.1. Pespective interactive și interdisciplinare. Programe de creativitate.

a.Programe de creativitate. Interacțiuni, performanțe și stadii de lucru în creația artistică plastică școlară.

Ne propunem să oferim în acest caz repere ale activităților artistice plastice școlare desfășurate în medii / situații de învățare diferite și să reiterăm necesitatea elaborării unor strategii didactice intercative, apte să integreze metode și procedee didactice combinate pe etape de lucru, cu accent pe creativitate și interdisciplinaritate. Rezultatele concretizate în teme plastice și prezentate în cadrul expunerii aparțin unor elevi din clasele a III-a , a IV-a si a V-a integrați într-un program de învățământ alternativ, activitate la care în diferite etape au participat si studenți ai modulului pedagogic din cadrul Universității Naționale de Arte (secțiile sculptură si pictură). Demersul pedagogic este structurat pe aplicarea unor metode şi procedee de formare a deprinderilor creative, de stimulare a inventivităţii plastice ale elevilor sub forma jocului și a exercițiului joc. Experienţa acumulată într-un interval de timp relativ scurt, dar şi rezultatele obţinute au direcţionat cunoaşterea aprofundată a datelor temei din perspectiva psihologică, pedagogică și sociologică a modalităţilor de educare a creativităţii artistice plastice la elevi. Practica artistică ca element fundamental al educației vizuale este analizată din perspectiva implicării educatului în

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

proiecte personale și colective, susținerea pedagogică țintind către exerciții și aplicații de compunere a

proiecte personale și colective, susținerea pedagogică țintind către exerciții și aplicații de compunere a formelor bi și tridimensionale în materiale și tehnici de lucru diversificate, în medii de lucru altele decât cadrul instituției de învățământ, contactul nemijlocit cu formele artei moderne și contemporane și a deschiderii către alte zone artistice: cinematograful, teatrul, multimedia, procesarea computerizată a imaginii. Practic aceste programe sunt centrate pe coordonatele creativității expresive, identificată în desenele libere şi spontane ale copiilor, anticipativă în procesul educaţiei (Taylor A. Irving, 1959). Aceasta poate fi stimulată încă din perioada preşcolară prin jocuri de creaţie, desene libere şi povestiri din imaginaţie, aprecierea copiilor cu un minim de observaţii critice, ca preocupare constantă a profesorului de stimulare a spontaneității, de înlăturare a blocajelor emoționale. Inteligența și imaginația creatoare, asociate capacității creative de exprimare spontană, spiritul de observație, receptivitatea, curiozitatea, generarea de idei, experiența directă și cea indirectă au condus la formularea și operaționalizarea acestor programe de creativitate. Fără îndoială, problema fundamentală în educația vizual plastică desfășurată la nivelul instituțiilor de învățământ preuniversitar constă în primul rând în reevaluarea programelor analitice și a conținuturilor disciplinei, în identificarea unor tematici flexibile orientate situațiilor de învățare interactive și creative pentru elevi. A fi creativ, o afirmație care “ascunde“ nenumăratele încercări ale omului în rezolvarea unor probleme, dar și posibilitatea de a le adânci, de a pătrunde dincolo de aparențe, de a sesiza esența. Mai mult, putem afirma că în interiorul ființei noastre se manifestă o dorință mai mult sau mai puțin mărturisită de a angrena și dezvolta acele componente ce țin de valoros si originalitate. Un copil creativ va găsi întotdeauna acele mijloace care prin forța sugestiei și prospețime vor spune mai mult decât modele și formule, lăsând în afara preocupărilor sale orice act al imitației. Un copil cu un potențial creativ latent, prin exercițiu și asimilarea limbajului vizual sub forma jocului cu artă va depăși etapa descifrării elementelor de limbaj și a mijloacelor de expresie, definindu-și în planul incipient al acestei vârste o cale proprie (o viziune) inconfundabilă. Cu cât acest proces are loc la o vârstă mai mică , cu atât va fi mai puternic structurat, la vârstele școlare specifice fiind prezente motivația lucrului în echipă, în atelierul de creație, în prezența unor stimuli vizuali care se constituie ca repere valoric pozitive.

vizuali care se constituie ca repere valoric pozitive. Fig.1. Programe de creativitate. Fragmente . Clasa a
vizuali care se constituie ca repere valoric pozitive. Fig.1. Programe de creativitate. Fragmente . Clasa a

Fig.1. Programe de creativitate. Fragmente . Clasa a IV-a Fig. 2. Programe de creativitate. Egiptul Antic. Clasa a V-a

Integrarea în activitățile artistice plastice a unor programe de creativitate stimulează elevul, încrederea în propria persoană, încercarea si motivația în stabilirea unui drum personal. Iată de ce educarea la elevi a creativității trebuie sa devină o prioritate a oricărui sistem educațional, începând cu vârstele preșcolare, moment definitoriu pentru formarea, dezvoltarea și afirmarea viitoarei personalități. Dinamismul și impetuozitatea specifice copiilor din ciclul primar le conferă acestora note specifice ale demersului creativ, disponibilități de exteriorizare spontană si autoexpresie. Activitățile artistice- plastice permit prin exersarea manual-vizuală o

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

permanentă stimulare a imaginației creatoare, considerată de mulți specialiști drept nucleul creativității. Pornind

permanentă stimulare a imaginației creatoare, considerată de mulți specialiști drept nucleul creativității. Pornind de la premisa că imaginația creatoare se dezvoltă și se educă prin îmbogățirea continuă a fondului de reprezentări și cunoștințe cu aplicabilitate practică ne-am propus să urmărim acest proces psihic la copii din ciclul primar, continuat cu prima etapa a ciclului gimnazial, perioadă în care aceștia nu sunt încă marcați de rutina unor informații, obiceiuri, mentalități din partea mediului școlar sau al familiei. Urmare experienței acumulate am constatat importanța vitală, mai ales în domeniul comunicării vizuale a unei educații libere, lipsită de acele blocaje din nefericire atât de des întâlnite în formele tradiționale ale învățământului preuniversitar. Promovarea unor activități artistice sub forma exercițiului joc, marcate de cât mai mare diversitate în alegerea temelor plastice, a subiectelor sugerate și a tehnicilor de lucru utilizate fundamentează activitățile de tip creativ. Firesc ne punem întrebarea dacă în cazul setului de teme prezentate în acest moment ca demers pedagogic artistic există fundamentele unei abordări creative , dacă acestui gen de teme le pot fi asociate scopuri educaționale, obiective specifice și obiective operaționale structurate pe componentele creativității. Răspunsul este DA ! . Argumentarea acestui răspuns pornește de la întrebarea : “ce nu este creativitatea ? “. În primul rând o reproducere “fidelă“, “perfectă“ a unui subiect pretext sau a unei imagini artistice. În faza de exercițiu stilistic în care obiectivele operaționale ale activitații ar fi conținut o astfel de abordare a spațiului plastic, nu ar fi existat un pericol, dar atragem atenția asupra faptului că utilizarea frecventă a acestei metode – din dorința mai mult sau mai puțin declarată de a obține rezultate – este dezastruoasă. Imitația nu este în nici un caz exercițiu de creativitate. Copilul va fi capabil să observe forme, să le compună, va atinge o îndemânare, dar nimic mai mult. Acel copil va fi depersonalizat.

dar nimic mai mult. Acel copil va fi depersonalizat. Fig.3. Orașul meu . Clasa a V-a
dar nimic mai mult. Acel copil va fi depersonalizat. Fig.3. Orașul meu . Clasa a V-a

Fig.3. Orașul meu . Clasa a V-a Fig. 4. Visul. Clasa a III-a

În cazul seriei de Programe parcurse în modulul pedagogic ne-am propus asocierea termenului creativitate cu problematizarea, descoperirea si neprevăzutul. Cu siguranță se poate observa că aceste proiecte deosebit de complexe, în multe puncte depășind standardele de performanțe specifice vârstei au condus la rezultate neașteptate, benefice. În plus, prezența unor grupe de copii cu interese, deschideri și motivații diferite ne-a întărit convingerea că un astfel de traseu pedagogic artistic poate da rezultate, reprezentând o provocare unică pentru a ne descoperi (redescoperi) în calitate de educatori și în același timp a descoperi universul creației artistice plastice a copiilor. Asociată acestui tip de exerciții joc, rezolvarea creativă a condus la rezultate nu atât prin combinarea unor date deja învățate și experimentate de copil în școală ci a devenit expresia unui transfer, a unor concepte , principii și idei către un ansamblu de situații noi de învățare, opusă schematizării și algoritmizării ca metode didactice. Metodele activ

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

participative aplicate acestor teme au creat elevilor condițiile optime de afirmare individuală sau în echipă,

participative aplicate acestor teme au creat elevilor condițiile optime de afirmare individuală sau în echipă, dezvoltând gândirea critică, motivația lucrului și autoevaluarea. Citându-l pe Jean Piaget , „cerința primordială a educației este de a asigura o metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităților independente, cu activitățile de cooperare, de învățare și experimentare în grup“. Prin exercițiile joc se conturează primele experienţe plastice practice prin care elevii se confruntă cu diferite aspecte ale realităţii, se adaptează la acestea sau propun în etape ulterioare formule de interpretare a acesteia. Concret aceste metode oferă posibilitatea învățării gramaticii limbajului vizual plastic – elemente de limbaj: punctul, linia, forma, valoarea, culoarea și mijloace de expresie plastică: structuri, relaţii cromatice, pasaje de culoare, centrul de interes, dominante cromatice, contraste şi armonii. Presupun analiza și experimentarea unor materiale, tehnici, procedee și instrumente de lucru diferite (materiale de lucru: acuarelă, tempera, colaj ; procedee de lucru: fuzionare, curgere liberă, stropire forţată, scurgere aderentă, dirijarea culorii, sfoară colorată, ştampilare, amprentare; tehnici de lucru: modulare, modelare, tratare picturală, plată, stilizare. Deoarece o serie din aceste teme au fost proiectate a fi aplicate prin metode interactive de grup, am asigurat cadrul exersării capacității de decizie si inițiativă, complementaritatea aptitudinilor și talentelor, stimularea și cooperarea (I. Cerghit, 1997, p.54). Interacțiunea a stimulat efortul, capacitatea si resorturile comunicării vizuale a fiecărui elev în parte, descoperirea propriilor limite. Cert este că această serie de exerciții a generat o dinamică intergrupală cu influențe benefice în planul personalității, subiecții fiind capabili să aplice și să sintetizeze cunoștințele în modalități variate și complexe, rezultatele indiferent de stadiile de lucru fiind cert pozitive. Avantajele interacțiunii în acest caz au constat în împărțirea sarcinilor de lucru și a responsabilităților, identificarea modalităților de rezolvare compozițională într-un timp mai scurt, dezvoltarea și diversificarea priceperilor și a deprinderilor sociale, interesul și motivația, socializarea prin faptul că lucrul în echipă a permis schimbul de idei, informații, experiență, strategii personale de lucru. Nu în ultimul rând, exercițiul în echipă a oferit sentimentul de încredere, siguranță, competiție, curaj și asumarea riscului.

siguranță, competiție, curaj și asumarea riscului . Fig. 5. Călătorie spre centrul planetei , exercițiu

Fig. 5. Călătorie spre centrul planetei , exercițiu plastic realizat de un grup de 7 elevi, clasele a IV-a și a V-a

Problematica metodelor didactice ce presupun interacțiunea între grupurile de elevi – aplicată cu succes în cazul de față - a fost studiată de pedagogi și sociologi din diferite perspective: cea a interacțiunii și comunicării verbale și non-verbale a elevilor în sala de clasă și muzee (Dierking, 1991; Dierking, 1994) prin analiza caracteristicilor mediului în care se constituie grupul școlar, fie cea a lui Montessori care insista asupra necesităţii unui sistem pedagogic axat pe descoperirea autonomă şi personală. Pornind de la conceptul "învăţării prin descoperire" elaborat de Bruner, strategiile învățării și exersării în comun reprezintă o modalitate de încurajare a dezvoltării inteligenţei conceptuale, de suscitare a motivaţiei intrinseci, favorizarea învăţării prin metode euristice şi memorarea pe termen lung a informaţiei. Hartinger (2001) identifică

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

numeroase forme de învăţare prin descoperire: investigarea, învăţarea prin exemple, învăţarea activă, prin

numeroase forme de învăţare prin descoperire: investigarea, învăţarea prin exemple, învăţarea activă, prin întrebări şi răspunsuri, experimentul şi exerciţiul joc, învăţarea prin problematizare, metode didactice aplicate și în cadrul programelor de creativitate ale modulului pedagogic. Care sunt criteriile care conduc în acest caz la concluzia că produsele activității unui elev denotă creativitate ? În primul rând atunci când elementele de limbaj plastic sau de expresie sunt ordonate într-un mod neașteptat și este refuzat clișeul. Atunci când ingeniozitatea copilului determină ierarhizări, conceptualizări diferite de cele învățate și care se dovedesc a fi originale. Nu în ultimă instanță, atunci când elementele de expresie, de conținut sau formă ce par ireconciliabile la o primă analiză se alătură armonios, echilibrat. Astfel, lucrările se dovedesc a fi o proiecție, o atitudine în fața formelor, în care nimic din ceea ce poate fi obiect nu va mai fi recognoscibil și în care : „noțiunea de realitate nu are nici un înțeles decât în raport cu cel care o concepe , acesta din urmă având în final, latitudinea să și-o constituie după plac, pentru propriile nevoi“ ( J. Dubuffet ). Din nefericire, școala într-o manieră rigidă – care persistă și astăzi – a pus foarte mult accentul pe o structurare a informației orientată pe gândirea convergentă, rațională, intuiția și imaginația rămânând componente sporadic angrenate în formarea personalității copilului. Numeroase studii de specialitate au demonstrat faptul că primatul uneia dintre aceste instanțe poate conduce după o anumită vârstă la inhibarea celeilalte. Dintre tipurile de gândire, cea divergentă, fiind deschisă, explorează mai multe căi de rezolvare a unei probleme plastice, imaginația creatoare constând în elaborarea unor imagini noi sau în recontextualizarea spațiului plastic, pe baza filtrării elementelor vizuale cunoscute. Gândirea intuitivă este cea care deschide drumul actului creator întrucât “intuiția implică actul de a prinde sensul, semnificația sau structura unei probleme“. De aici și concluzia că orice sistem educațional care promovează un mecanism rigid în abordarea programei, nu oferă alternative sau mecanisme flexibile aflate la dispoziția educatorilor de arte în sensul conturării unor programe opționale viabile, va conduce la

o limitare sau chiar stopare a manifestărilor creative din partea elevilor. Un important segment al

acestor programe a avut ca reper demersul teoretic și practic al unui grup de artiști, profesori ai Școlii de la Bauhaus. Relevantă este intervenția pedagogică a lui Itten, ce poate fi descrisă printr-

un complex de noțiuni : “intuiție și metodă“ sau mai bine spus “capacitate subiectivă fondată pe evenimente și cunoaștere obiectivă“. În acest caz exercițiile plastice vizau reasamblarea sau

recompunerea elementelor de limbaj simultan, în diferite moduri de expresie. Stimularea creativității avea la bază libertatea de alegere a fiecărui cursant în inventarea unor construcții plastice inedite. Climatul pedagogic al activităților de atelier viza o atmosferă deschisă în care relația profesor – elev nu mai ținea seama de vechile formule academice, strategie didactică care

a fost integrată și în derularea programelor de creativitate susținute de grupele de studenți ai

Universității Naționale de Arte din București. Iată ce spunea Itten referitor la învățământul creativ : „Primele mele vederi pedagogice le datorez eu însumi unui tânăr și binevoitor director al școlii pedagogice. El mi-a atras atenția asupra faptului că în condițiile unei degajări naturale, copii pot inventa desen, compuneri și cântece de o originalitate uimitoare“ . Vom prezenta în continuare o serie de proiecte 8 , multe dintre acestea având ca scop și valorificarea elementelor de patrimoniu local, regional, național și universal, tema constând în exersarea modalităților de configurare a spațiului plastic prin combinări și modificări a elementelor de limbaj plastic folosind ca punct de plecare un fragment dintr-o operă de artă:

“Orașul“, “Interior-exterior“, “Formă și culoare“.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

Fig.6 – 8 . Programe de creativitate. (clasele III- V) Seria de exerciții joc “1

Fig.6 8 . Programe de creativitate. (clasele III- V)

Seria de exerciții joc “1 A Z 0“ ca pretext al dezvoltării conexiunilor ritmice de forme, a constat

în stimularea

încercărilor de transformare a literelor și cifrelor în semne autonome.

de transformare a literelor și cifrelor în semne autonome. Fig. 9 – 11 Programe de creativitate.(clasa
de transformare a literelor și cifrelor în semne autonome. Fig. 9 – 11 Programe de creativitate.(clasa
de transformare a literelor și cifrelor în semne autonome. Fig. 9 – 11 Programe de creativitate.(clasa

Fig. 9 11 Programe de creativitate.(clasa a V-a)

Chiar dacă la o primă lectură detaliul pretext impune un posibil traseu, un posibil comportament al celui care descoperă forma și spațiul, rezultatele obținute demonstrează deplina libertate de exprimare, capacitatea de investigare și transfer a informațiilor, posibilitățile practic nelimitate de interpretare și sugestie în cuprinsul spațiului plastic. Copilul a avut posibilitatea să descopere cu minime sugestii din partea profesorului – spațiul virtual, să intrepreteze, pentru ca în final atmosfera acelui cadru sa fie sugerată (“Fereastra“, “Oglindire“, “Vers si culoare“, “Lumină si culoare“). Mediul înconjurător, altfel atât de banal și familiar până în acea clipă este reordonat în noi contexte. Mai mult, traseul parcurs a constat în desprinderea de model și identificarea unor forme care să facă trimitere la subiect. Nu ne-am propus demonstrații de virtuozitate tehnică, de execuție forțată, artificializată, de finalizare într-un interval de timp prestabilit. Fiecare dintre participanții la aceste programe a fost liber să interpreteze în virtutea resorturilor interioare, a sensibilității, în propriul său ritm.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

Fig. 15 – 17 Programe de creativitate. (clasele III- V) au antrenat disponibilitățile copilului de

Fig. 15 17 Programe de creativitate. (clasele III- V)

au antrenat disponibilitățile

copilului de a “descoperi” prin asociere, pornind de la imagini spontane, nedefinite, abstracte

chiar, a unor forme corespondente în realitate.

O serie de exerciţii (“Detaliul surpriză“, “Fotomontaje“ )

de exerciţii (“Detaliul surpriză“, “Fotomontaje“ ) Fig. 18 – 20 Programe de creativitate.(clasa a V-a) Cel
de exerciţii (“Detaliul surpriză“, “Fotomontaje“ ) Fig. 18 – 20 Programe de creativitate.(clasa a V-a) Cel
de exerciţii (“Detaliul surpriză“, “Fotomontaje“ ) Fig. 18 – 20 Programe de creativitate.(clasa a V-a) Cel

Fig. 18 20 Programe de creativitate.(clasa a V-a)

Cel mai important aspect într-un sistem pedagogic axat pe creativitate îl constituie procesul de lucru, etapele acestuia și poate mai puțin finalitatea. Debutul oricărei teme s-a concentrat pe înțelegerea mecanismelor, a metodelor și procedeelor de stimulare a creativității, pe exerciții și teme plastice individuale sau realizate în echipe. Concret, a cere din start rezultate peste medie reprezintă un eșec în abordarea educației vizual – plastice, nu am cerut elevilor sa își concretizeze acțiunile în reprezentări plastice originale, la început am pus în aplicare un mecanism flexibil care să îl facă pe elev să descopere singur zonele creativității. Bineînțeles este de dorit ca aceste rezultate să apară într-un interval de timp cât mai scurt și să se concretizeze în performanțe, de cele mai multe ori am constatat că acestea apar după un interval relativ mare (3 – 4 luni).

Ca o concluzie sumară putem aprecia performanța pe stadii de lucru, creativitatea, originalitatea, expresivitatea și nivelul de complexitate al acestor teme . În acest context rezultatele cercetării vor contribui la reevaluarea standardelor curriculare în artele vizuale, elaborarea unor programe pedagogice fundamentate pe strategii didactice orientate pe componentele creativității şi comunicării vizuale în medii de lucru stimulative. Estimăm că aceste studii vor conduce la o substanțială ameliorare a calității procesului de învățământ și obținerea unor performanțe artistice plastice a elevilor integrați în diferite forme de școlarizare. Rezultatele cercetării au fost valorificate în vederea constituirii etapei a-II-a a proiectului ROVAA, prima arhivă digitală de date vizuale asupra creației artistice plastice a elevilor (I. Toma (coautor), Programe de creativitate. Interacţiuni, performanţe şi stadii de lucru în creaţia artistică plastică şcolară, in volumul: Creaţie artistică şi practici interpretative. Istorie

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

conceptuală şi dialog contemporan, coor donator Ioan Turlacu, Ed. UNArte, Bucuresti, 2008, ISBN 978-973-1922-10-2, pag.

conceptuală şi dialog contemporan, coordonator Ioan Turlacu, Ed. UNArte, Bucuresti, 2008, ISBN 978-973-1922-10-2, pag. 320 333).

b.Pespective interactive și interdisciplinare. Complexitatea domeniului Arte vizuale a ridicat dintotdeauna problema unei viziuni și practicii interdisciplinare, în consonanță cu finalitățile urmărite. În principiu există două mari căi de construcție a unei strategii didactice axate pe aceste concepte:

- strategii care apelează la corelaţii interdisciplinare cu discipline de studiu aflate în arii curriculare diferite,

- strategii care apelează la corelaţii interdisciplinare cu discipline de studiu, aflate în aceeaşi arie curriculară. Dacă ne referim din perspectiva cursurilor universitare de Didactica, în cazul particular al domeniului nostru problematica nu reprezintă o noutate. În acest sens există o viziune unitară și un mod comun de acțiune, cu rezultate foarte bune de-a lungul timpului. Prin corelarea ariilor de studiu, a planurilor de invațământ de la toate specializările, Didactica artelor vizuale apelează la următoarele strategii:

- corelarea conținuturilor și a structurii cursurilor cu cele ale disciplinelor fundamentale obligatorii / de specializare (ciclul I licență și ciclul II – master)

- corelarea conținuturilor și a structurii cursurilor cu cele ale disciplinelor opționale complementare (ciclul I – licență)

- corelarea conținuturilor și a structurii cursurilor cu cele ale disciplinelor comune mai multor specializări sau a celor care se regăsesc la nivelul întregii universități (ex. Anatomie artistică, Perspectivă, Axonometrie, Filosofie, Estetică).

Exemplificări prin intermediul unor activități desfașurate de studenți, didacticieni și elevi în spațiul muzeal:

Modele de analiză a corelaţiilor între disciplina Educaţie vizuală şi spaţiul muzeal din perspectiva:

- componentelor didactice;

- conţinuturilor programei de specialitate.

• Componente didactice specifice:

- dimensiunea practică , aplicativă şi experimentală a activităţilor şcolare artistice plastice;

- dimensiunea teoretică ca bază a învăţării gramaticii limbajului vizual.

muzeu – dimensiunea teoretică (Istoria artelor):

muzeu - segmentul practic aplicativ:

- structurarea cunoştinţelor generale referitoare la evoluţia stilurilor, curentelor artistice; - aprofundarea la nivelul cuonştinţelor de specialitate în funcţie de tematica expoziţiei de bază şi a mãrimii patrimonoiului a unei anumite perioade din istoria - artei, curent artistic, grupare, mişcare artistică pânã la nivel de artist;

- asigură contactul direct cu opera de artã în vederea descifrării elementelor de limbaj plastic, a modalităţilor de configurare a spaţiul compoziţional prin mijloace de expresie adecvate; - activităţi practice prin analiza ramurilor, genurilor şi a speciilor;

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior

Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

- în fun cţie de structura patrimoniului , aprofundarea - analiza operei de artă cu

-

în funcţie de structura patrimoniului, aprofundarea

- analiza operei de artă cu accent pe filosofia şi sociologia artei; - activităţi practice prin studiul comparativ al artei tradiţionale şi a celei moderne din perspectiva celor douã tendinţe: figurativ abstract; - asigurarea caracterului interdisciplinar prin orientarea

unor zone de multe ori neglijate de marele public, din lipsa informaţiei sau a unei informaţii incomplete:

artele decorative, ceramica, sticla, metalul, bijuteriile, broderia, tapiseria, covoarele, osul, fildeşul,

numismatică, etc.;

înţelegerea şi interpretarea operei de artă la nivelul concepţiei şi viziunii plastice;

-

-

date suplimentare, aspecte inedite despre viaţa şi

activităţilor în

muzee cu profiluri

opera unor artişti;

diferite; - informaţii specifice activităţii de conservare restaurare.

-

cunoştinţe suplimentare legate de genurile artistice,

materiale, tehnici, alte informaţii specifice cercetãrii de

muzeu, activităţii de conservare restaurare.

 

• Conţinuturile programei de specialitate, relaţiile acesteia cu disciplinele şcolare şi profilul muzeelor:

a.-

segmentul

activitãţilor

b.-

segmentul

teoretic

;

evoluţia

practice - aplicative

 

stilurilor în artele plastice , noţiuni de istoria artei

- cercul cromatic, amestecurile cromatice fizice, amestecul optic, procedee de dispunere a petelor de culoare cu fizica optică;

-

cu istoria prin aprofundarea

contextului social, politic şi cultural al epocilor respective, prezentarea unor noţiuni de istoria culturii şi

 

civilizaţiei;

 

- Muzee ale ştiintei şi tehnologiei, muzee de artă, muzee specializate, muzee etnografice / în aer liber;

-

muzee

de

istorie, muzee ale

societăţii,memoriale, monumente, muzee specializate, muzee etnografice

 

/ în aer liber;

 

- structuri plastice, compoziţionale, organizări ale spaţiului compoziţional, construcţia corpului uman, desen geometric, proporţia şi numãrul de aur cu geometria şi matematica;

- cu literatura

în

ceea ce priveşte

lecturarea unei imagini - analiza plastică - cu ajutorul unui limbaj specific, în privinţa tendinţelor şi

mişcãrilor literare europene din secolele XIX şi XX, prin realizarea unor paralele cu domeniul artelor plastice (promovare unor manifeste, programe comune);

-

muzee

de

artă,

muzee

tehnice,

- muzee ale literaturii, muzee de artă;

muzee în aer liber;

 

-

studiul structurilor naturale şi

- cu geografia prin localizarea în spaţiu şi timp a unor şcoli, curente, grupãri artistice şi a elementelor specifice: arhitectură, sculptură, pictură, artele decorative, designul;

transformarea acestora în structuri plastice vin în sprjinul botanicii,

biologiei, chimiei;

 

-

muzee

ale

ştiinţelor

naturii,

- muzee specializate;

 

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

muzee specializate, muzee ecologice, muzee etnografice / în aer liber; - studiul materialelor şi tehnicilor
muzee
specializate,
muzee
ecologice,
muzee
etnografice
/
în
aer liber;
- studiul materialelor şi tehnicilor
de lucru cu fizica şi chimia;
- cu estetica şi filosofia la nivelul
concepţiei operei de artă şi a viziunii
artistului, demers creator;
-muzee ale
ştiinţei
şi
tehnicii,
muzee de arta, muzee în aer liber;
- muzee ale istoriei, muzee etnografice
/ în aer liber, muzee de artă;
-
cu
religia,
prin
explicarea
cu
ajutorul
imaginii
a
conţiutului
teologic
al
operei
de
artã
în
diferite
epoci;
- muzee ale istoriei, muzee ale
societăţii, muzee etnografice / în aer
liber,muzee de artă,monumentul.

Modele descrise mai sus au fost validate prin instrumente de cercetare sociologică, fiind introduse în schema operaţională de cercetare din cadrul unor experimente pedagogice desfășurate de autor în anul 2003 (vezi I. Toma, 2007).

Concluzii:

- toate disciplinele şcolare pot fi abordate interdisciplinar în spaţiul muzeal;

- majoritatea conceptelor specifice acestor discipline pot deveni operaţionale prin intermediul

spaţiului muzeal deschis / în aer liber;

- disciplina educaţie vizual – plastică se fundamentează pe cunoştinţe generale şi de specialitate, aplicate, specifice altor discipline fundamentale;

- dimensiunea activ – participativă şi individuală a Educaţiei plastice este în concordanţă cu marea majoritate a conceptelor de expunere şi poate deveni operaţională prin intermediul

acestui mediu de lucru;

- orele de educaţie plastică – contrar unor practici curente care acreditează ideea relaţionării cu muzeele de artă – se pot desfăşura în aproape toate tipurile de muzeu;

- din perspectiva mediului de învăţare, se observă că muzeul în aer liber deţine o poziţie privilegiată.

4.2. Managementul problematicii patrimoniului cultural național, regional și local.

Integrarea în context european.

Noţiunea de patrimoniu răspunde multiplelor valori sociale, culturale, estetice, de recunoaştere a memoriei colective şi individuale ale acestuia. În prezent, patrimoniul se identifică cu totalitatea bunurilor mobile şi imobile de o inestimabilă valoare a căror „existenţă fizică” şi „memorie colectivă” necesită din partea fiinţei umane o acţiune permanentă, constantă, îndreptată spre salvarea şi păstrarea acestuia. Indiferent că vorbim de patrimoniu material sau imaterial, patrimoniu la nivel regional, naţional, european sau universal – toate acestea reclamă din partea societăţii consecvenţă, rigoare şi acţiune pozitivă în sensul conservării urmelor identităţii sociale şi culturale. Termenul de patrimoniu desemnează „ansamblul bunurilor

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

culturale, transmisibile, stabile”, dar nu şi constante, deoarece acesta se află într - o continuă

culturale, transmisibile, stabile”, dar nu şi constante, deoarece acesta se află într-o continuă dezvoltare. Prin extensie, noţiunea lărgeşte domeniul la nivelul „patrimoniului virtual”, considerat ca „ansamblu al bunurilor care pot deveni patrimoniu de muzeu pe un teritoriu la un moment dat” (O definiţie acceptată pe plan internaţional, adoptată cu ocazia Conferinţei anuale a I.C.O.M. cu tema: Gérer le changement: les musées face aux défis économiques et sociaux, Barcelona, Spania, iulie 2001). Conceptele de patrimoniu cultural şi obiect muzeal aveau să fie identificate în secolul al XVIII-lea cu acţiunea pedagogică, educativă de formare a tinerelor generaţii. În acest cadru, muzeul apare ca un serviciu public aflat în opoziţie cu „despotismul academic”, reflectînd o nouă ierarhizare a conţinuturilor sociale, elaborînd noi practici ale socializării, prin vizite, studii şi copii după exponate celebre, realizate în galeriile de artă. Patrimoniul este un inventar al artefactelor umanităţii în spaţiu şi timp. Necesitatea controlului social asupra tuturor formelor de patrimoniu reclamă un set de norme şi valori prin care bunul respectiv capătă identitate patrimonială. Virtual, acest bun ne aparţine, este al nostru,

se identifică cu fiecare din noi, cu acţiunile noastre. Astfel, patrimoniul se află „într-un proces continuu de remodelare, iar instituţia muzeală și spațiile publice reprezintă areale în care identitatea patrimonială poate fi menţinută sau pierdută”(vezi Iulian Dalin Toma, Muzeul contemporan. Programe educaționale, Ed. Institutul European, Iași, 2008). Noutatea în proiectarea curriculum-ului pentru această disciplină constă în abordarea integrată a fenomenului cultural-artistic, cu scopul de a-l analiza dintr-o pluralitate de puncte de vedere şi de a-l valorifica atât la nivel individual, cât şi la nivelul comunităţii. Aspectele culturale locale vor fi integrate fenomenului cultural la nivel naţional şi universal, pentru conştientizarea identităţii culturale şi a valorii acesteia în viaţa socială a viitorilor cetăţeni. Recent, țara noastră a introdus la nivelul Planurilor de învățământ și a Programelor școlare (curriculum Educație vizuală, clasele a IX-a, a X-a, a XI-a și a XII-a) concepte, teme și aplicații cu un caracter integrator, multicultural și interdisciplinar orientate pe problematica arhitecturii în contextul valorificării educative a patrimoniului, urmarindu-se:

- definirea arhitecturii ca obiect, fenomen, activitate;

- identificarea și analiza spaţiului existenţial şi a spaţiului arhitectural;

- analiza reperelor fundamentale prin referinte la exemple din istoria arhitecturii

universale şi româneşti. Această intervenție s-a realizat în mod benefic în cadrul general al armonizării curriculumului artelor la nivel european. De menționat în acest sens, concluziile prezentate în studiul Arts and Cultural Education at School in Europe, (Eurydice, Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură - Arts and Cultural Education at School in Europe, 2009, document publicat pe www.eurydice.org) conform căruia: cinci țări includ studiul arhitecturii ca o arie de studiu obligatorie, dintre care două (Belgia și Norvegia) o includ ca disciplină separată în curriculumul artistic obligatoriu. În Belgia (Comunitatea Flamandă), arhitectura este inclusă la nivelul ISCED, ca parte a educației expresiv-creative, iar în Norvegia această disciplină este inclusă în curriculumul artistic obligatoriu atât pentru nivelul 1 cât și pentru 2 ISCED. Arhitectura este parte a unei alte discipline obligatorii (de obicei arte vizuale) în Estonia, Grecia și Finlanda la ambele nivele. În Bulgaria prezintă statutul unei discipline opționale.

Exemplu de aplicații având ca temă: Strategii de proiectare a spațiilor școlare și a atelierelor de arte vizuale. Concepte: spațiu școlar flexibil, spațiu școlar integrat, spațiu școlar deschis, spațiu școlar dispersat.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

P rincipii: dialog permanent între arhitectură – sistem educațional, colaborarea între arhitecți și utilizatorii

Principii: dialog permanent între arhitectură – sistem educațional, colaborarea între arhitecți și utilizatorii spațiilor educaționale.

• Tema 1: Utilizatorii spațiilor educaționale din România nu sunt parte a echipei de proiectare. Sunt mulțumiți de ceea ce li se oferă, fără a interveni constructiv. Obiectiv: descurajarea punctului de vedere potrivit căruia anumite programe de

arhitectură nu merită o relație privilegiată între arhitect și client. Arhitectul deseori descoperă cerințe de temă pe care clientul nu le-a exprimat. Soluțiile care corespund acestor nevoi pot transforma proiectul într-un mod subtil sau radical.

• Tema 2: Nu există preocupări concrete privind reabilitarea sau înnoirea fondului

construit având ca destinație spațiile școlare. Spațiile actuale nu corespund nevoilor generației prezente, riscând a le compromite pe cele ale generației viitoare. Obiectiv: spațiul școlii încetează a mai fi doar un loc al prezenței elevilor, profesorilor. Acesta devine un element intercesor pentru învățare și descoperire. Materialele și

tehnologiile folosite pot fi subiect al unor aplicații ulterioare desfășurate de elevi și profesori în colaborare cu arhitectul. Tema 3: Arhitectura școlii reflectă activitatea acesteia. Mesajul unei școli neîngrijite este: Școala nu este capabilă să își intrețină proprietatea și atunci de ce ați mai avea nevoie să aveți grijă de proprietățile voastre? Obiectiv: Studenții vor conștientiza că educația lor este atât de importantă încât să merite o clădire deosebită. • Tema 4: Neasumarea spațiilor școlare de către utilizatorii acestora. Obiectiv: Școala ca reper al comunității. Clădirea devine element de referință pentru acea comunitate, contribuind la ridicarea standardului de viață. (vezi O'Donnell Wicklund Pigozzi and Peterson, Architects Inc; VS Furniture; Bruce Mau Design, Abrams, New York, 2010, The third teacher : 79 ways you can use design to transform teaching & learning)

you can use design to transform teaching & learning) Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

Aplicații. Preluare și adaptare (Iulian Toma, arh. Oana Mihaescu UAUIM) după O'Donnell Wicklund Pigozzi and

Aplicații. Preluare și adaptare (Iulian Toma, arh. Oana Mihaescu UAUIM) după O'Donnell Wicklund Pigozzi and Peterson, Architects Inc; VS Furniture; Bruce Mau Design, Abrams, New York, 2010, The third teacher : 79 ways you can use design to transform teaching & learning

4.3. Deschiderea către instituțiile muzeale. Programe educaționale.

Problematica educației vizual plastice este o tema exploatată pe larg în literatura de specialitate a ultimilor ani. Studiile întreprinse în acest scop s-au concentrat în marea lor majoritate pe dimensiunea estetică, pedagogică și sociologică, pe identificarea unor strategii, parteneriate, colaborări, metode și procedee de lucru. Contrar unor practici curente care acreditează ideea relaționării cu muzeele de artă, orele de educație vizuală / educație plastică se pot desfășura în aproape toate tipurile de muzeu. Din perspectiva eficienței mediului de învățare, s-a constatat că muzeul în aer liber deține o poziție privilegiată, desfășurarea activităților de profil în acest sistem punând în valoare:

- educația deschisă unor

- socializarea și socializarea anticipată;

- contactul in situ cu obiectele și fenomenele studiate.

medii de învățare diferite;

Cele mai recente analize asupra conceptului de educație vizuală ne parvin din 2007, cercetări prezentate în primul Simpozion internațional desfășurat sub egida UNESCO de către Ministerul Educației Naționale din Franța și Ministerul Culturii cu tema Educația artistică – parteneriate culturale. Noile tendințe în acest domeniu, studii de caz asupa rolurilor diferiților actori implicați: elevi, profesori de arte, artiști, muzeografi precum și forme de mediație muzeală prin exemplu oferit de Centrul de artă și cultură Georges Pompidou sunt prezentate în lucarea coordonată de Jacqueline Eidelman și Severine Dessajan (2006). Practica artistică ca element fundamental al educației vizuale este analizată din perspectiva:

a. implicării educatului în proiecte personale și colective, susținerea pedagogică țintind către exerciții și aplicații de compunere a formelor bi și tridimensionale în materiale si tehnici diversificate, în spații de lucru altele decât cadrul instituției de învățământ, contactul nemijlocit cu formele mai puțin mediatizate ale artei moderne și contemporane; b. deschiderii către alte zone artistice, care până de curând nu intrau decât tangențial în sfera de interes a disciplinei: cinematograful, teatrul, multimedia, procesarea computerizată a imaginii. Pe de alta parte, trecerea de la sistemele de învățământ artistic centrate pe strategii didactice tradiționale (în care învățarea și exercițiul au loc predominant prin memorare și reproducere, prin apel la exemple clasice, validate) la cele moderne, bazate pe formare de competențe și deprinderi practice (în muzee) reprezintă un obiectiv central al politicilor Uniunii Europene în

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

domeniul educației. Menționăm ș i studiile ce anal izează tendinț ele din Germania, Olanda, Franț

domeniul educației. Menționăm și studiile ce analizează tendințele din Germania, Olanda, Franța, Belgia, de realizare a unor expoziții ale elevilor în spațiile muzeelor consacrate, acroșajul și panotarea devenind principii de experimentare a finalitatăților vizual plastice, precum și a unor muzee ale clasei construcții vizuale ale progreselor școlare înregistrate (Astoul, Guy / Chabaud, Chantal / Martin, Jean). Argumentele invocate în favoarea educației artistice, evaluarea efectelor pozitive asupra dezvoltării cognitive, a reușitei școlare, a creativității și capacității de inițiativă se regăsesc urmare a preocupărilor comunității internaționale prezentate în Conferința mondială a educației artistice organizată de UNESCO (Lisabona, martie 2006). Impactul expresiilor esteico-vizuale asupra dezvoltării personalității elevilor și complexitatea proceselor creative asociate acestei forme pedagogice este analizat în

următoarele studii: Pierre Gosselin, Canada, Universite Du Quebec- Montreal: Benchmarks for the Assessment Of The Effects Of Arts Education, în Actele Conferinței Mondiale a Educației Artistice, UNESCO, 2006; Joy Frechtling, Sandra Rieder -United States, Westat: The Evaluation Of Transforming Education Through The Arts Challenge, în Actele Conferinței Mondiale a Educației Artistice, UNESCO, 2006; James S. Catterall, Kylie Pepper - United States, University Of California, Los Angeles: Learning in the Visual Arts and Worldviews of young children: Lessons From Skid Row, UNESCO, 2006. Efectele

programelor de educație artistică – plastică dezvoltate în cadrul parteneriatelor școală – muzeu

din Franța , Statele Unite și Anglia (muzee de arte) sunt pdezbătute

în trei studii recente

(Jacqueline Eidelman, Severine Dessajan; Andrew Newman, Chris Whitehead; Karen De Moss, 2006).

Chiar dacă contextele sunt diferite pentru fiecare țară în parte (locuri de desfășurare, conținutul programelor școlare, forme diferite de activități) pe ansamblu se constată modificări semnificative, pozitive, în ceea ce privește performanțele artistice plastice ale elevilor care au frecventat muzeele. Până în prezent la nivel european - a fost identificat un singur studiu focalizat pe analiza sociologică a rezultatelor creației plastice școlare (compoziții plastice și decorative). Precizam ca acest studiu a fost publicat în anul 2006, și se bazează pe o evaluare

asupra

program de arte. Impactul și efectele artei și a educației artistice au fost analizate în cadrul programelor AEI (Arts Council Englandʼs Arts and Education Interface), finalizate printr-un raport de cercetare publicat. Metodele mixte de cercetare: interviuri, chestionare și observații au complinit tabloul unei analize complexe a comunicării vizuale, disponibilități afective și cognitive, competențe în diferite forme de manifestare artistică (pictură, pictura – obiect, instalații, arta video, arta cinetică), creativitate, schimbări ale atitudinii față de artă. Teoria este mai departe aplicată pentru câteva cazuri particulare ale educației vizuale în centrele urbane, prin explorarea impactului muzeului asupra dezvoltării experiențelor cognitive și afective ale

elevilor, ale dezvoltării sensibilității, imaginației și a creativității artistice, utilizării elementelor

de limbaj plastic și receptării mesajului vizual.

studiază învățarea limbajului vizual prin intermediul unor proiecte de creație artistică desfășurate

în spații de lucru corespunzatoare – ateliere de creație – din școli și muzee localizate în centre

urbane. Activitatea de atelier a devenit o ocazie favorabilă explorării afective, raționale și / sau creative a elementelor de limbaj și a mijloacelor de expresie plastică. Sugestiile metodologice

oferite profesorilor de arte plastice

social și uman a elevilor participanți la activități de creație plastică în galerii de artă. Studii desfășurate în intervalul 2004 2006 au evidențiat beneficiile în termeni de învățare și formare

a deprinderilor practice – exercițiului practic desfășurat în climatul unei galerii de artă contemporană (Laing Art Gallery and Isis Arts in Newcastle, Centrul de Artă contemporană Gateshead). Transformarea unui demers artistic pedagogic tradițional într-unul centrat pe

creativității în reprezentările

elevilor din instituții de învățământ preuniversitar cu

O abordare similară o are si Kerlan (2004) care

intervin urmare a analizei dezvoltării capitalului cultural,

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

operaț ion alizarea resurselor reprezintă o provocare ș i o n ecesitate pentru viitorul educației

operaționalizarea resurselor reprezintă o provocare și o necesitate pentru viitorul educației din Romania și Europa, aspect analizat cu ocazia desfășurării în 2006 a Conferinței Eurostat EU Adult Education Survey, a prezentării Strategiei de dezvoltare a sistemelor de educație și de formare în Uniunea Europeană, elaborată în martie 2000 de Consiliul european de la Lisabona și a Simpozionului internațional INSEA cu tema: Idei, strategii și concepte ale educației artistice într-o Europă unita. Menționam nu în ultimul rând și publicațiile ICOM CECA centrate pe o analiză sociologică a problemelor de educație artistică și culturală în spațiul muzeal, concluziile prezentate în Raportul Conferințelor ICOM din august 2007, 2011 și articolele publicate în cea mai importantă revistă de specialitate pe coordonatele educației vizuale în muzee. Formele interacțiunii și comunicării verbale și non-verbale a publicului școlar în muzee sunt analizate în (Dierking 1991, Dierking- 1994) prin studierea caracteristicilor mediului în care se constituie grupul școlar, deoarece cercetătorii au neglijat mult timp impactul clasei ca spațiu educativ premergător inițierii în muzeu. Contactul direct cu opera de artă și calitatea de muzeu dinamic, sunt indicatori care prezintă o imagine mult mai clară asupra ofertei muzeale şi a cerințelor publicului studiate de Buffet care intreprinde o analiză socio-culturală asupa rolului muzeului în educație. Rezultatul anchetei a evidențiat în cele trei cazuri aceleași dimensiuni ale structurii motivaționale a publicului școlar: necesitatea de a observa – a vedea și contactul direct cu operele sau confruntarea cu originalul, urmate apoi de cuplul cunoaștere-inițiere (în tehnica respectivă), pe ultimul loc fiind identificat muzeul ca spațiu de relaxare - odihnă. Evaluarea impactului socio-educativ al muzeului în aer liber se regăsește în studiul realizat de Sekules, V. și M. Xanthoudaki (2003), acesta fiind pozitiv atunci când se creează oportunitățile corelării experienței muzeale a elevilor cu munca la clasă. Tehnicile de panotare fac obiectul unor observații care indică o bună înțelegere dacă același obiect este regrupat împreună cu alte obiecte ce fac referire la același subiect sau la același decupaj expozițional, iar regruparea spațială – așa cum este întâlnită în cazul muzeelor în aer liber - permite o foarte bună ordonare a sensului informației. În țara noastră conceptul de educație vizuală a constituit obiectul unor cercetări limitate ca număr, din punct de vedere al obiectivelor științifice și al actualității informațiilor. Astfel identificăm prezența studiilor axate pe conceptul de creativitate sau realizarea unor experimente longitudinale de catre psihologi, sociologi și specialiști în domeniul educației plastice pe probleme fundamentale, procedee de lucru, morfologie și sintaxă a imaginii. Studii și cercetări în domeniul educației s-au centrat în direcția analizei artei pe coordonate psihopedagogice, a metodelor și procedeelor de predare și învățare diferite, curriculum, empatia în relația educator elev, interdisciplinaritate, orientare școlară și profesională. Spațiul muzeelor din România devine la randul său reper al cercetării sociologice mai cu seamă după anul 1980, însă nici unul din aceste studii nu a pus in discuție raporturi instituționale (muzeu-școală) sau forme ale activităților artistice plastice desfășurate în acest cadru. Până la aceasta dată în România s-a publicat un singur studiu exploratoriu care analizează influența mediului educațional asupra creației artistice plastice școlare ( I. Toma, 2008). Din punct de vedere metodologic o contribuție consistentă în aria tematica o au Programele școlare care răspund în mare măsură cerințelor actuale ale învățământului artistic românesc, programe ce cuprind în structură activități didactice interdisciplinare, interactive în spațiul muzeal dar care nu au fost aplicate în practică decât sporadic, sub forma unor inițiative locale (exemplu- Sibiu). Un alt segment al publicațiilor în aria aferentă temei dezbătute este cel al metodicii predării limbajului vizual. Constatăm însă că aceste tratate de specialitate ating tangențial conceptul educației vizual plastice în muzee, singurele repere clare fiind identificate în lucrări și tratate de muzeologie pe componenta

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

pedagogiei muzeale sau, mai nou prin realizarea unor Îndrumare de pedagogie muzeal ă, exemple de

pedagogiei muzeale sau, mai nou prin realizarea unor Îndrumare de pedagogie muzeală, exemple de reușită și creativitate în implementarea unor concepte moderne de predare, învățare și evaluare în spațiul muzeal, îndrăznim să afirmăm cu mult peste oferta unor muzee consacrate din spațiul european (Dana Roxana Hrib, Palatul Brukenthal: ghid pentru elevi, Ed. Altip, Alba- Iulia, 2010; Anamaria Tudorie, Dana Roxana Hrib, O călătorie în timp la muzeul de istorie. Îndrumar de pedagogie muzeală pentru clasele I IV, Ed. Altip, Alba-Iulia, 2009; Dana Roxana Hrib, Poveștile Palatului Brukenthal. Îndrumar de pedagogie muzeală pentru clasele I IV, Ed. Altip, Alba-Iulia, 2009; Dana Roxana Hrib, Rodica Ciobanu, Anamaria Tudorie, Raluca Teodorescu, Anca Ioana Serfözö, Ghizela Vonica, Sabin Adrian Luca, Pedagogie muzeală: un program de succes, Ed. Altip, Alba-Iulia, 2011).

Exemple de activități de pedagogie muzeală:

1.Muzeul Național al Satului D. Gusti, București. Pentru Muzeul Naţional al Satului, programele cu publicul au devenit o tradiţie. Specialiştii muzeului promovează activităţi interactive, axate pe un sistem dinamic al percepţiei exponatelor

muzeale. Sunt propuse publicului şcolar (pe segmente de vîrstă diferite) vizite prin descoperire şi expoziţii concurs ce au ca scop remarcarea şi promovarea tinerelor talente. Un spaţiu generos este alocat activităţilor de atelier:

- ateliere de creaţie (sub forma de tabere), în cadrul cărora sunt desfăşurate lecţii de

iniţiere, performarea pe meşteşuguri, experimentarea tehnicilor de lucru tradiţionale. Taberele au

un caracter internaţional, sunt promovate pe Internet, fiind adresate şi publicului tînăr din diaspora;

- ateliere de promovare a patrimoniului etnologic prin informarea elevilor, stimularea

creativităţii şi oferirea unor posibilităţi de petrecere a timpului liber într-o ambianţă specifică;

- concursuri interactive teoretice şi practice adresate atât publicului şcolar, cât şi copiilor

veniţi în vizite însoţiţi de familie (preponderent persoane de vârsta a treia). Muzeul propune vizitatorilor adulţi, însoţitori ai grupurilor de copii implicarea în acţiuni de voluntariat. Scopul acestor concursuri constă în dezvoltarea abilităţilor de comunicare, a percepţiei şi sensibilităţii artistice, gustului estetic, a spiritului de echipă şi a celui de convivialitate. Rezultate performante au fost obţinute în activităţile de atelier desfăşurate sub deviza: „Şcoli şi muzee către Europa”, „Împreună pentru natură şi cultură”. Au fost anternaţi copii din diferite instituţii de învăţămînt bucureştene, copii cu dizabilităţi, cu sprijinul Inspectoratului Şcolar al municipiului Bucureşti, a unor organizaţii nonguvernamentale, asociaţii şi fundaţii. De acelaşi succes s-au bucurat şi programele educative destinate familiilor (adulţi şi copii). Remarcăm preocuparea personalului de specialitate în facilitarea accesului diferenţiat la informaţie, urmat de schimburi de idei la finalul vizitei. Parcursul vizitei se efectuează separat pentru copii şi pentru adulţi, în anumite puncte de pe traseu grupurile se intersectează, membrii

acestora pot face schimb de idei, după care traseul este reluat şi continuat independent de către cele două grupuri. Scopul vizitelor constă în descoperirea creaţiei materiale şi spirituale româneşti şi europene. La aceste programe a colaborat Compania de Artă – Studio 24, organizator al proiectului Curtea Comedianţilor – atelier european de artă medievală, renascentistă şi tradiţională.

2. Muzeul Brukenthal, Complexul Național muzeal Astra, Sibiu. Programele pedagogice sînt promovate pe toate canalele, de la modalităţile clasice de susţinere a imaginii prin publicitate, pînă la dedicarea unei pagini pe Internet specializată acestui gen de

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

activităţi. Este singurul caz din România în care activităţile cuprind atît programe şcolare, cît şi

activităţi. Este singurul caz din România în care activităţile cuprind atît programe şcolare, cît şi extraşcolare. Dacă în primele etape, activităţile educative s-au desfăşurat pe coordonatele ariei extracurriculare, contactul repetat şi organizat între şcoală-muzeu a condus la transformarea acestora în materii opţionale. În anul 2001 este înfiinţat Cabinetul de Pedagogie Muzeală – ca spaţiu destinat exclusiv activităţilor didactice, iar ca o completare a ofertei educaţionale un Cabinet de informatică cu scopul derulării unor proiecte interactive, multimedia, de cunoaştere a patrimoniului naţional şi universal. Începând cu toamna anului 2002, a fost instituţionalizat Programul de pedagogie muzeală, acesta reprezentând una din ofertele tentante de învăţământ alternativ. Clase de elevi din învăţământul primar şi gimnazial au fost integrate programului, iar în atelierul de creaţie, copiii deprind cunoştiinţe despre tradiţii, port, dar şi elemente ale culturii transilvane şi nu numai. Aceste activităţi se desfăşoară şi în colaborare cu Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder” din Sibiu. Primul program „MUZEUL – CEA MAI BUNĂ ŞCOALĂ DE EDUCAŢIE CULTURALĂ TRADIŢIONALĂ” îşi propune să intervină educaţional în condiţiile în care se constată o creştere a numărului de familii care sunt în imposibilitatea de a se ocupa de educaţia şcolară şi extraşcolară a copiilor. Scopul declarat de autorii proiectului este acela de integrare şi/sau reintegrare a copiilor în familie, în comunitate şi societate. Programul de pedagogie muzeală constă în activităţi teoretice şi practice pe trei domenii – etnografie românească, etnografie săsească şi etnografie universală – desfăşurate pe parcursul a 20 de teme, pe întreg parcursul anului şcolar. La acest program au participat în anul 2005, 19 grupe de elevi, în total 570 de copii. Specialiştii muzeului consideră oportună mediatizarea acestor manifestări prin editarea unei broşuri al cărei conţinut să cuprindă Programul de activitate, un chestionar cu privire la calitatea activităţilor desfăşurate, cît şi a gradului de asimilare a cunoştinţelor. De remarcat faptul că se intenţionează cuprinderea în broşură a temelor, prin prezentarea conţinutului teoretic şi vizual, un ghid de evaluare şi propuneri de exerciţii aplicative axate pe problematica gramaticii limbajului plastic. Este relevantă evoluţia acestei activităţi în perioada 2001- 2006 în privinţa:

- specialiştilor angrenaţi, practic prin dublarea numărului acestora, creşterea semnificativă fiind înregistrată în ultimul an, motivată de sporirea efectivelor de elevi integraţi în programe; - numărului de copii incluşi în program, o evoluţie pozitivă, constantă, materializată în rezultatele ultimului an: 570 elevi participanţi faţă de 120 în perioada 2001-2002. Un alt program de succes, sub egida UNESCO, „Tezaure umane vii” s-a desfăşurat în parteneriat între Ministerul Educaţiei Naţionale şi Muzeul Astra prin organizarea începând cu anul 1996 a Olimpiadei naţionale „Meşteşuguri artistice tradiţionale”. Proiectul – original a reuşit să îşi atingă scopul, acela de consolidare a relaţiei cu unităţile de învăţământ prin intremediul unei activităţi didactice de anvergură desfăşurate în cadrul unui muzeu cu expunere în aer liber. „Asumîndu-şi cu responsabilitate conceptul de museum vivum, Muzeul «ASTRA» a conceput şi implementat un adevărat program de educaţie a tinerei generaţii în spiritul

rezultatele sînt deosebite, demonstrîndu-ne nouă şi lumii

întregi că arta populară va supravieţui asemeni «focului viu» al eternei creaţii a satului românesc

descoperirii şi păstrării tradiţiilor [

]

şi va reprezenta, în permanenţă, marca noastră de identitate în concertul cultural internaţional”. Dorinţa organizatorilor este aceea de a extinde această activitate didactică extraşcolară la nivel internaţional prin cuprinderea în cadrul proiectului „Europa, un patrimoniu comun”. Este primul

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

demers pedagogic muzeal din Român ia de internaţionalizare a unei activităţi educative desfăşurate în parteneriat

demers pedagogic muzeal din România de internaţionalizare a unei activităţi educative desfăşurate în parteneriat. (Iulian Dalin Toma, Muzeul contemporan. Programe educaționale, Ed. Institutul European, Iași, 2008)

4.4. Tendinţe şi orientări în contextul intergarii mediilor virtuale limbajului vizual.

Ne aflăm în prezent într-un context marcat de suporturi didactice preponderent clasice, manuale şi auxiliare. În multe situaţii se ridică problema actualizării conţinuturilor şi adaptării la formele artei moderne și contemporane, artei noilor media, multimedia, procesarea computerizată a imagini, aplicații 2D, 3D, HD. Aceasta perspectivă impune o strategie de lucru ce are ca scop acomodarea studenților cu mediul virtual ca mijloc de învățământ, dezvoltarea unor arhive digitale, utilizarea tehnologiilor

de învăţare şi experimentare a

informatice, elaborarea unor aplicații/softuri de specialitate. Aplicațiile sunt orientate în direcția comunicării simultane prin îmbinarea limbajului verbal cu cel nonverbal, a structurilor imaginative cu cele verbale, a celor iconice secvențiale cu cele nelineare, instantanee,

serviciilor

structurarea independentă a conținuturilor și orientarea eficientă a învățării. Oferta

pedagogice – artistice online sau a celor în format digital este de natură să ne ofere modalități inedite de mediere a informației. În principiu, didacticianul are la dispoziție câteva instrumente

de lucru:

- Resurse de stocare și analiză a imaginii prin intermediul unor arhive specializate pe muzee,

colecții, genuri și ramuri artistice, care pot fi utilizate ca mijloace de învățământ în domeniul educației vizuale;

- Servicii online sub forma unor dosare pedagogice oferite prin intermediul centrelor culturale si muzeale;

- Baze de date online de formare pedagogică, de completare a informațiilor de specialitate destinate zonelor educației nonformale;

- Softuri educaționale.

a.Proiectul ROVAA. Investite cu funcţii pedagogice, fundamentale ca modalitate de transmitere a informaţiei şi exersare, mijloacele de învăţământ contemporane oferă prin intermediul mediilor de lucru computerizate o perspectivă benefică asupra stadiilor de lucru şi a finalităţilor în perimetrul artelor vizuale. Definite ca "totalitate a materialelor, dispozitivelor şi aparatelor cu ajutorul cărora se realizează transmiterea, asimilarea informaţiei didactice, precum şi evaluarea acesteia", fie un ansamblu de resurse materiale pe care profesorul de arte plastice le selectează, le utilizează în vederea transmiterii de informaţii şi formării deprinderilor artistice plastice la elevi, mijloacele de învăţământ pot fi considerate într-un sens mai larg metode anticipative de transmitere a conţinutului pedagogic – informaţional. Viziunea ultimului deceniu acordă o importanţă sporită participării active a educatului în procesul de învăţare şi "implicării acestuia în interacţiuni dirijate cu mediul înconjurător". Ideea constă în receptarea de tip interactiv şi interdisciplinar a informaţiei, presupunând interacţiunea directă cu obiectele studiate. În multe situaţii acest lucru nu este posibil, constrângeri temporale sau organizatorice conduc la situaţii pedagogice pentru care este necesară o rezolvare. Mediile de lucru virtuale, softurile educaţionale, pot oferi răspunsuri în direcţia consolidării unei conduite pedagogice orientate către cunoaştere şi formare a competenţelor la elevi. (Toma, Iulian Dalin, 2008, în introducere la Arhiva româna de arte vizuale ROVAA 2, seria învățământ preuniversitar, Ed. Printech, București).

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

În prezent ţara noastră se situează în perimetrul reformelor educaţionale, inevitabil existând segmente care nu

În prezent ţara noastră se situează în perimetrul reformelor educaţionale, inevitabil existând segmente care nu se încadrează în trendul general al acestora. Evoluţia actuală -dezbătută pe larg de autor în cadrul unei sesiuni de comunicări - ne conduce în zona programelor şi a temelor interdisciplinare sau transdisciplinare.(2012 - the sixth International conference, LANGUAGE, CULTURE AND CIVILIZATION. OPTIMIZING PATHS, The Polytechnic University of Bucharest Romania, The Faculty of engineering in foreign languages, The Chair of communication in modern languages (coordonator: conf. univ. dr. Dana Sorana Urs) Sistemul cuprinde palierul educaţiei plastice, respectiv al educaţiei vizuale ordonat pe o programă elaborată în perioada anilor 1997 – 2002, a manualelor introduse în acelaşi interval de timp, urmat de succesive intervenții în anii 2011 și 2012. Situaţia este de natură să impună în primul rând o abordare globală a domeniului, prin introducerea temelor şi aplicaţiilor de gestionare a resurselor web ca medii de lucru. Mediile de lucru virtuale, structurate pe teme şi probleme plastice fundamentale pot susţine cu succes manualele, devenind suporturi eficiente de explorare şi sinteză a informaţiei.

A doua direcţie este cea a descoperirii vizual creative prin intermediul aplicaţiilor de procesare

computerizată a imaginii. Există din această perspectivă un moment critic, cel al cunatumului în

care aceste aplicaţii pot fi folosite, precum şi a etapelor de lucru. Considerăm echilibrată situaţia

în care mijloacele de învăţământ clasice şi cele moderne pot fi integrate simultan, fie progresiv,

fie alternativ în diferite etape de lucru la clasă. Bazele de date şi arhivele on line reprezintă o altă variantă de susţinere pedagogică artistică, sau utilizarea suporturilor interactive de curs pentru zona teoretică, respectiv teme centrate pe noţiuni de istoria artei şi analiza imaginii. Ariile de intervenţie prezentate mai sus conţin o structură integrată a mijloacelor de învăţământ care includ mesaj şi a mijloacelor de învăţământ care facilitează transmiterea mesajului. Firesc, există şi riscuri ale unui management defectuos al acestor resurse. Abundenţa

conţinutului informaţional‚ preluarea neselectivă a acestuia, uşurinţa accesării informaţiei determină o schimbare a comportamentului educaţional (de exemplu, interpretarea şi jocul pe o imagine sunt facile prin intermediul softurilor de prelucrare a imaginii, exerciţiul descoperirii individuale, a decalcului prin tehnici tradiţionale şi analizei compoziţionale fiind abandonate). Considerăm rolul profesorului, viziunea şi experienţa sa a fi determinante în gestionarea echilibrată a informaţiei. Analizând din perspectivă istorică problematica unor practici pedagogice interactive vom redescoperi că aceste concepte au fost enunțate –firește, în limitele dezvoltării tehnologiei acelor vremuri- încă din secolul al XVII-lea. Johan Amos Comenius, în lucrarea Orbis Pictus (Orbis Sensualium Pictus) ilustrează cât se poate de clar prin reprezentări grafice şi text necesitatea unor metode sistematice de educaţie prin intermediul mijloacelor audio-vizuale. Acest deziderat pedagogic preluat mai târziu de John Locke, Pestalozzi și Jean-Jacques Rousseau va fi transpus

în practică prin elaborarea unor materiale didactice - mijloace de învăţământ - stimulative care

vor completa şi susţine metodele clasice de predare. Inițial mijloacele de învăţământ purtau

denumirea de materiale intuitive şi constau în colecţii de obiecte, structuri minerale şi vegetale, manuscrise, colecţii de artă mai mult sau mai puţin sistematizate pe criterii ştiinţifice, adevărate ARHIVE ce serveau drept modele pedagogice. Prezente în Europa încă din secolul al XVI -lea

și în celebrele cabinete de curiozităţi - Chambre des merveilles, Wünderkammer, Rüstkammer

aşa cum au fost aceste spaţii denumite în Franţa sau Germania, colecțiile reuneau obiecte dintre cele mai variate, oferind accesul în scop educativ și nu numai la teme şi bunuri culturale, conturându-se astfel dimensiunea pedagogică, artistică și estetică a acestora. (A se vedea, Toma

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în

O A M E N I

Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învăţământul superior Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709

Iulian - Dalin, 2007, Muzeul contemporan. Programe educați onale , Ed. Institutul European , Iași,

Iulian - Dalin, 2007, Muzeul contemporan. Programe educaționale, Ed. Institutul European, Iași, pag. 23 -25.)

MEDII VIRTUALE DE ÎNVĂŢARE ŞI EXPERIMENTARE

În zilele noastre, modelul arhivei de curiozități este înlocuit – grație tehnologiei moderne de procesare și stocare practic nelimitată a imaginii de înaltă rezoluție – de arhiva în format digital, concret o colecție de fișiere sub forma unui complex de mijloace de învățământ, ce facilitează accesul la informaţii structurate pe criterii metodice, analiza şi interpretarea acestora. Aceasta devine un element intercesor, de legătură şi operaţionalizare între conţinutul teoretic al activităţilor artistice plastice şi dimensiunea practică, experimentală a acestora. Resursele vizuale pe care profesorul de arte plastice le selectează și le utilizează prin acest mediu de lucru interactiv asigură transmiterea de informaţii pe domenii specializate cu posibilități de analiză comparativă oferite prin meniurile fiecărei pagini. Această nouă generație a arhivelor de arte vizuale deschise, oferă multiple opțiuni pentru profesori și elevi, în sensul completării sau actualizării datelor pe o perioadă de timp nelimitată în diverse formate, o calitate superioară a imaginii, contribuind la o exploatare eficientă a resurselor educaționale. Proiectul -ROVAA- Arhiva Română de arte vizuale, a fost implementat în prezent la nivelul unei etape intermediare, ca mijloc de învăţământ realizat pe suport electronic. Prezentat ca noutate la nivel naţional şi european în cadrul dezbaterilor eLSE “eLearning and software for Education” (2010), proiectul va deveni în etapele ulterioare un mijloc de învăţământ complex, interactiv şi interdisciplinar care poate susţine discipline din arii curriculare diferite, schimbul de experienţă on line pe teme prestabilite sau programe de creativitate. (vezi Toma, I. (coautor), Strategies of using the pedagogical resources in visual arts: Rovaa project Romanian archive of visual arts, in volumul: Advanced Distributed Learning in education and trainig transformation. Coordonator: Ion Roceanu, Ed. UNIVERSITARĂ, Bucureşti, 2010, pag. 275 283).

Ed. UNIVERSITAR Ă, Bucureşti, 2010, pag. 275 – 283). Figura 1. ROVAA 3 - P agină

Figura 1. ROVAA 3 - Pagină start, introducere proiect.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Inve s te ş t e

în