carnet plastic
de Cãtãlin Davidescu
– Acum când te afli la apogeul carierei, dupã o expertizã de
peste patru decenii în domeniul picturii de ºevalet, crezi cã artistul
este o persoanã aleasã sau un truditor inteligent?
– La întrebarea ta, eu aº avea un singur rãspuns, ºi anume
cã amândouã condiþiile sunt necesare pentru a funcþiona la
vârf, nu numai în artã, ci în mai toate meseriile. Da, cred cã
uneori suntem aleºi!
– Crezi cã arta reprezintã o formã de implicare socialã sau o
manifestare de naturã elitistã? Þie, personal, fenomenul socio-
politic þi-a marcat discursul artistic?
– Artistul trebuie sã fie expresia timpului sãu, fãrã dubii.
Dacã ne uitãm în timp, artiºtii care au marcat istoria artei au
fost „martorii” epocii în care au trãit, iar nume sunt multe dacã
pornim de la Renaºtere ºi terminãm cu aºa zisul postmodernism:
Da Vinci, Rembrandt, El Greco, Cezanne, Lautrec, Matisse, Picasso,
G. Richter etc. Dar, desigur, aceºtia, singularizându-se prin
expresie, au devenit elitiºti tocmai pentru cã au impus noi
direcþii, intrând astfel în contradicþie cu vechile cutume. În ceea
ce priveºte persoana mea, nu mi-am propus niciodatã sã mã
încadrez în vreun curent de opinie politicã sau în vreun curent
social, iar ceea ce am fãcut este pur ºi simplu un rãspuns la
black
realitatea trãitã.
– Înseamnã cã fundalul informaþional, de culturã, de mediu,
þi-a influenþat, totuºi, pictura în tot acest interval. Cum?
– Am cunoscut pe vremuri, în Belgia, un personaj complet
necultivat, dar destul de înzestrat, de altfel, pentru picturã.
Vãzându-i lucrãrile am remarcat imediat prospeþimea ºi inocenþa
cu care îºi aºternea pe pânzã intenþiile, iar asta cred cã provenea
din lipsa completã de bagaj cultural, de acumulare intelectualã.
cyan
yellow
magenta
„Pictura mea evocã
incursiunea în istoria artei“ –
Mircea Maurice Novac
Pentru a-þi rãspunde la întrebare, te asigur cã port rãspunderea
întregii mele formaþii ca artist, ce-ºi trage energia din cultura
vizualã universalã. Nu vreau sã par preþios ºi nici pretenþios,
dar realitatea este cã pictura mea evocã incursiunea în istoria
artei, ºi asta poate fi consideratã ca partea mea bunã. Avem
dreptul, în calitate de creatori, sã folosim ce ni se potriveºte din
marea moºtenire pe care ne-au lãsat-o alþii de-a lungul timpului,
aºa s-a întâmplat mereu.
– Spre deosebire de mulþi colegi de breaslã, tu ai expus
întotdeauna foarte rar, preferând expoziþiile personale, care, la
rândul lor, pot fi numãrate pe degete. De ce? Cum te-ai decis
pentru acest one-man show fãcut la Muzeul Naþional de Artã din
Iaºi?
– Aducerea, ca fapt împlinit, a unei expoziþii personale este
un proces destul de complex ºi complicat, deoarece nu numai cã
este o prezentare a ceea ce eºti ca artist, dar trebuie sã se constituie
ºi ca un discurs coerent ºi de þinutã al ideilor tale. Luând în
calcul aceste lucruri, este nevoie de o gestionare personalã ºi
atentã a acestui fapt, într-un context destul de haotic al miºcãrii
artistice, ce dispune de puþine suporturi logistice care, în alte
condiþii, ar trebui susþinute de cãtre o echipã. Aºa stând lucrurile,
acum sunt nevoit sã cumpãnesc bine momentul ºi felul în care
mã prezint publicului, iar deciziile le iau singur. Expoziþia
Retrospektiv a venit din dorinþa de a expune ºi în altã parte
decât în Bucureºti, cu atât mai mult cu cât Palatul Culturii din
Iaºi este un loc special ºi de þinutã, este un muzeu potrivit pentru
o introspecþie a operei mele.
– De ce Retrospektiv? Ai vrut sã-þi prezinþi întregul parcurs?
Care a fost conceptul acestui proiect?
– Expoziþia Retrospektiv a fost pentru mine o ocazie sã fac
un fel de „inventar” al creaþiei mele de pânã acum, lucru pe care
nu l-am mai fãcut. Neavând însã un spaþiu foarte mare ºi nici o
parte din lucrãri (pe care a trebuit sã le împrumut fie de la
colecþionari, fie de la muzee), a rezultat o mini-expoziþie
retrospectivã, bazatã pe imagini care sã dea o perspectivã a
evoluþiei mele.
– Expoziþia este însoþitã ºi de un album realizat în condiþii
grafice deosebite. Este, cred, cel mai important document pe care
ai reuºit sã îl faci pânã acum. Ce conþine el, o imagine integralã a
creaþiei tale sau doar o privire selectivã asupra etapelor pe care
le-ai parcurs?
– Albumul cu acelaºi nume, Retrospektiv, a fost o încercare,
din toate punctele de vedere. Mi-am dorit sã fie destul de
explicativ ºi dinamic, nu doar o înºiruire de imagini. Am lucrat
cu o echipã de oameni, buni profesioniºti, ºi am obþinut fotografii
ale lucrãrilor sau printuri de o mare calitate. Mi-am ales apoi cu
grijã tipul de hârtie, care sã se poatã preta la structura picturii
mele. Cât priveºte seriile de lucrãri la care m-am oprit, acestea
au fost cele care au marcat, cumva, câteva etape din creaþia mea,
dar ºi care sã se poatã integra în conþinut, din punct de vedere
grafic. Detaliile mãrunte au apãrut ºi ele la o mai bunã citire a
felului în care construiesc, dacã vrei, o incursiune în „bucãtãria”
lucrului meu. Albumul rezultat însã, ca o concluzie, este o imagi-
ne selectivã a etapelor de pânã acum.
– Dragã Mircea Maurice Novac, am provocat acest dialog cu
ocazia expoziþiei tale ieºene ºi a albumului care o însoþeºte, dar
mai ales þinând cont de faptul cã, deºi trãieºti de mult în capitalã,
eºti legat de Craiova ºi de revista Ramuri. Mulþumesc!