UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
PROGRAM DE STUDII: DREPT – ID

DISCIPLINA: DREPT CIVIL. CONTRACTE SPECIALE

TITLUL TEMEI: REVOCAREA DONAȚIILOR PENTRU
INGRATITUDINE

COORDONATOR: CONF. DR. GHEORGHE COMANITA

STUDENT: FALCOE ANDREI ROBERT

ANUL: III

1
 Donaţia, a apărut încă din antichitate, fără a se cunoaşte exact epoca care a
consacrat-o. În vechiul drept românesc nu s-a acordat o însemnătate prea mare
dreptului de proprietate. Întâlnim astfel donaţia în «Sobornicescul Hrisov» al
Moldovei din 28 decembrie 1785, în timpul domniei lui Alexandru Mavrocordat, în
Codul Calimach care cuprinde o reglementare mai amplă după modelul Codului
Napoleon, în Legiuirea Carageaşi în sfârşit înCodul civil de la 1865 care reflectă o
puternică amprentă a codului francez.

Noţiune

Liberalitatea este actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de
bunurile sale,în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane.
Nu se pot face liberalităţi decât prin donaţie sau prin legat cuprins în
testament (art. 984C.civ.).
Donaţia este contractul prin care, cu intenţia de a gratifica, o parte, numită
donator, dispuneîn mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părţi, numite
donatar (art. 985 C.civ.)
În contractul de donaţie se realizează un transfer al unor drepturi, reale sau
de creanţă, din patrimoniul donatorului în patrimoniul donatarului, fără echivalent.
Prin donaţie se produce o sărăcire a patrimoniului donatorului şi o
îmbogăţirecorespunzătoare a patrimoniului donatarului, dar spre deosebire de
îmbogăţirea fără just temeilegitim, în cazul donaţiei cauza contractului o constituie
voinţa liberală a donatorului (animusdonandi) exprimată în forma cerută de lege,
acceptată de donatar.” În acelaşi timp, donaţia, varietatea contractelor cu titlu
gratuit, constituie oliberalitate, având ca efect micşorarea patrimoniuluidonatorului,
spre deosebire decontracte dezinteresate (mandatul cu titlu gratuit,
comodatul,depozitul cu titlu gratuit) prin care nu se micşorează patrimoniul celui
care procură un folos, şi a căruiobligaţie este de „facere” şi nu de „dare”,
(mandatarul, comodantul sau respectiv depozitarul), înconsecinţă nu sunt supuse
regulilor de fond şi de formă prevăzută pentru donaţii.

Caracterele juridice ale donaţiei

a)Donaţia este un contract unilateral, solemn cu titlu gratuit, irevocabil,

translativ de proprietate.
Donaţia este un contract unilateral, şi nu un act unilateral.

2
 Donaţia este rezultatul unui acord de voinţă al celor două părţi, care naşte
însă în principiu osingură obligaţie în sarcina donatorului cu dreptul corelativ al
donatarului. Prin excepţie, donaţia poate fi şi sinalagmatică (născând obligaţii
reciproce) când prin ea seimpune o sarcină donatarului (art. 1028 C.civ.).
b) Donaţia este un contract solemn. Art. 1011 alin. (1) C.civ. prevede că
„donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiuneanulităţii absolute“. Forma
autentică este prevăzută ca o măsură de protecţie a voinţei liberale
adonatorului.Lipsa formei autentice, solemne, a contractului de donaţie este
sancţionată cu nulitateaabsolută a contractului.
Nu sunt supuse acestei dispoziţii donaţiile indirecte, cele deghizate şi
darurile manuale.Bunurile mobile care constituie obiectul donaţiei trebuie
enumerate şi evaluate într-unînscris, chiar sub semnătură privată, sub sancţiunea
nulităţii absolute a donaţiei. Dacă sunt de valoare redusă, bunurile mobile corporale
pot fi donate prindar manual .
Darul manual se încheie valabil prin acordul de voinţe al părţilor însoţit de
tradiţiunea bunului de la donator la donatar. În aprecierea valorii reduse a bunurilor
care constituie obiectuldarului manual se ţine seama de starea materială a
donatorului. În cazul darurilor manuale suntem, prin urmare, în prezenţa nu a unui
contract solemn, ci aunui contract real. În cazul contractului de donaţie încheiat
între absenţi, atât oferta de donaţie, cât şi acceptareadonaţiei trebuie să fie făcute în
formă autentică.
c) Donaţia este un contract translativ de proprietate. Fiind un contract
consensual, transmiterea proprietăţii are loc în momentul realizăriiacordului de
voinţă între donator şi donatar, iar între absenţi, în momentul în care donatorul
primeşteacceptarea donatarului.
Predarea bunului donat poate avea locşi ulterior încheierii contractului
dedonaţieşi deci a transmiterii dreptului de proprietate.
În cazul darurilor manuale, predarea bunului este, alături de acordul de
voinţă al părţilor, ocondiţie pentru formarea contractului. Prin urmare, în acest caz,
transmiterea proprietăţii are locconcomitent cu predarea bunului. Dacă bunul donat
este însă un imobil, dobândirea către donatar şi pierderea de către donator a
dreptului de proprietate se fac numai cu respectarea regulilor de carte funciară.
d) Donaţia este un contract irevocabil. După încheierea contractului, donatorul
nu îşi mai poate retrage oferta. Este nulă oricedonaţie făcută cu condiţii a căror
îndeplinire atârnă numai de voinţa donatorului.În mod excepţional, donaţia poate fi

3
revocată pentru ingratitudine şi pentru neexecutareaculpabilă a sarcinilor la care s-
a obligat donatarul (art. 1020 C.civ.). Bunurile viitoare nu pot forma obiectul
darurilor manuale. La cazurile de mai sus se adaugă revocabilitatea numai în
timpul căsătoriei a donaţilor întresoţi (art. 1031 c.civ.).

Revocarea donaţiilor
Noul Cod civil, prevede la art. 1020 ca “Donaţia poate fi revocată pentru
ingratitudineşi pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat
donatarul”. Art. 1.020 şi 1.021 noul cod civil suprimă cazul de revocare de drept
existent în vechiul Codcivil, şi anume cel pentru survenienţă de copil. Mai mult
decât atât, art. 96 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
287/2009 privind Codul civil suprimă revocarea de drept pentrumotivele prevăzute
de art. 829 din vechiul Cod civil (survenienţă de copil), în cazul în care copilul
sanăscut după intrarea în vigoare a Noului Cod civil.
Revocarea donaţiei nu operează de drept (ca în vechea reglementare) şi se
limitează la două cazuri: ingratitudinea şi neexecutarea fără justificare asarcinilor
la care s-a obligat donatarul.Promisiunea de donaţie se revocă de drept:
a) atunci când anterior executării sale situaţia materială a promitentului s-a
deteriorat într-oasemenea măsură încât executarea promisiunii a devenit excesiv
de oneroasă pentru acesta ori promitentul a devenit insolvabil.
b) dacă anterior executării sale se iveşte unul dintre cazurile de revocare
pentruingratitudine prevăzute de art. 1023 Cod civil.

Revocarea donaţiilor pentru ingratitudine

Este un motiv de revocare datorită încălcării obligaţiei de recunoştinţa.

Obligaţia respectivă nu poate justifica exercitarea unei acţiuni pentru îndeplinirea
ei pe cale silită, dar poate constitui temei pentru o desfiinţare a donaţiei. Sunt
revocabile donaţiile: ostensibile, deghizate, cele indirecte şidarurile naturale.

Cauzele revocării

Conform Codului civil, art. 1023, donaţia se revocă pentru ingratitudine în

următoarele cazuri:
a)dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului, a unei persoane apropiate lui
sau, ştiind căalţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;
b)dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave

4
faţă de donator;
c)dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului
ajuns în nevoie,în limita valorii actuale a bunului donat, ţinându-se însă seama de
starea în care se afla bunul lamomentul donaţiei. Spre deosebire de vechiul Cod
civil, se lărgeşte sfera persoanelor asupra vieţii cărora atenteazădonatarul, atrăgând
posibilitatea de a se solicita revocarea donaţiei.

Caracterul juridic al revocării

Dreptul la acţiunea prin care se solicită revocarea pentru ingratitudine se

prescrie în termen deun an din ziua în care donatorul a ştiut că donatarul a săvârşit
fapta de ingratitudine (art. 1024 alin. (1)C.civ.).Acţiunea în revocare pentru
ingratitudine poate fi exercitată numai împotriva donatarului.
Dacă donatarul moare după introducerea acţiunii, aceasta poate fi continuată
împotrivamoştenitorilor.Cererea de revocare nu poate fi introdusă de moştenitorii
donatorului cu excepţia cazului încare donatorul a decedat în termenul de un an
fără să-l fi iertat pe donatar.
De asemenea, moştenitorii pot introduce acţiunea în revocare în termen de
un an de la data morţii donatorului, dacă acesta adecedat fără să fi cunoscut cauza
de revocare.Acţiunea pornită de donator poate fi continuată de moştenitorii
acestuia.În caz de revocare pentru ingratitudine, dacă restituirea în natură a bunului
donat nu este posibilă, donatarul va fi obligat să plătească valoarea acestuia,
socotită la data soluţionării cauzei.
În urma revocării donaţiei pentru ingratitudine, donatarul va fi obligat să
restituie fructele pecare le-a perceput începând cu data săvârşirii faptei de
ingratitudine (art. 1025 C.civ.).
Revocarea pentru ingratitudine nu are niciun efect în privinţa drepturilor
reale asupra bunuluidonat dobândite de la donatar, cu titlu oneros, de către terţii de
bună- credinţă şi nici asupragaranţiilor constituite în favoarea acestora.
În cazul bunurilor supuse unor formalităţi de publicitate,dreptul terţului
trebuie să fi fost înscris anterior înregistrării cererii de revocare în registrele de
publicitate aferente.
Revocarea donaţiilor pentru ingratitudine poate fi solicitată numai pe calea
unei acţiuni înrevocare.Revocarea pentru ingratitudine este o pedeapsă civilă, deci
acţiunea în revocare are uncaracter strict personal şi poate fi introdusă doar de
donator.Acţiunea în revocare pentru ingratitudine poate fi însă continuată de

5
moştenitori, dacădonatorul a decedat în timpul procesului. Ea poate fi intentată de
moştenitori, doar dacă donatorul adecedat înainte de expirarea termenului în care
acţiunea putea fi intentată.Acţiunea în revocare nu se poate intenta
împotrivamoştenitorilor dona-tarului.
Donatorul care cunoaşte faptul de ingratitudine îl poate ierta pe donatar.
Iertarea trebuie să fieexpresă dacă procesul este pe rol.
Cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie făcută în termen de un an
din ziua săvârşiriifaptului sau din ziua când donatorul a cunoscutfaptul.
Termenul de un an este un termen de decădere şi expirarea lui, fără ca
acţiunea în revocare săfie introdusă, prezumă absolut că donatorul l-a iertat tacit pe
donatar.

Efectele revocării

Efecte generale ale revocării:

– în caz de revocare pentru ingratitudine, dacă restituirea în natură a bunului
donat nu este posibilă, donatarul va fi obligat să plătească valoarea acestuia,
socotită la data soluționării cauzei;
– în urma revocării donației pentru ingratitudine, donatarul va fi obligat să
restituie fructele pe care le-a perceput începând cu data introducerii cererii de
revocare a donației.
Efectele speciale ale revocării:
– potrivit art. 1026 din Codul civil, „revocarea pentru ingratitudine nu are
niciun efect în privința drepturilor reale asupra bunului donat dobândite de la
donatar, cu titlu oneros, de către terții de bună-credință și nici asupra garanțiilor
constituite în favoarea acestora. În cazul bunurilor supuse unor formalități de
publicitate, dreptul terțului trebuie să fi fost înscris anterior înregistrării cererii de
revocare în registrele de publicitate aferente”.

În ceea ce priveşte efectele revocării donaţiei pentru ingratitudine, trebuie

avute în vederedispoziţiile art. 1.025 Cod civil, care instituie regulă generală a
restituirii bunului donat în natură. Cutoate acestea, dacă restituirea în natură nu mai
este posibilă bunul donat a fost înstrăinat cu titluoneros sau a pierit, donatarul va fi
obligat la plata valorii bunului evaluată la data soluţionării cauzei.
Hotărârea judecătorească prin care se revocă donaţia trebuie comunicată la
registrul naţional notarialde evidenţă a liberalităţilor. Fructele bunului donat se vor

6
restitui de la data săvârşirii faptei de ingratitudine, ca în cazul posesorului de
reacredinţă.
Ca excepţie de la regulă prevăzută de art. 1.025 alin. (1) şi art. 1.026Cod
civil protejează terţii de bună-credinţă care au dobândit drepturi reale de garanţie
sau chiar bunuldonat de la donatar prin acte cu titlu oneros.
Drepturile acestora nu vor fi afectate de revocareadonaţiei, cu o dublă
condiţie: terţul dobânditor să fi fost de bună-credinţă, iar, în cazul drepturilor
supuse înscrierii în cartea funciară, dreptul terţului trebuie să fi fost înscris anterior
înregistrăriicererii de revocare.
Din analiza conjugată a celor două texte ale art. 1.025 şi art. 1.026 Cod civil,
ar rezulta că, atâtîn situaţia terţilor dobânditori cu titlu gratuit, cât şi a celor de
reacredinţă, dobânditori cu titlu oneros, revocarea pentru ingratitudine a donaţiei va
atrage şi desfiinţarea subsecventă a drepturilor acestora,cu obligaţia pentru donatar
de a restitui în natură bunul donat. Vom fi în prezenţa art. 1.025 alin. (1)teza a II-a
Cod civil, chiar dacă aparent restituirea bunului în natură nu ar mai fi fost posibilă.
O asemenea soluţie, avută în vedere şi în doctrină, şi în vechiul Cod civil, se
bazează pe faptul căacţiunea în restituirea bunului în urma revocării are un caracter
de pedeapsă esenţialmente personalăşi nu trebuie să afecteze drepturile terţilor.

BIBLIOGRAFIE

1. Gheorghe Comăniţă, Drept civil. Contracte civile speciale,

2. Codul civil
3. http://www.euroavocatura.ro/dictionar/2015/Contract_de_donatie
4. http://notariat-tineretului.net/dictionar-juridic-dex/revocarea-donatiei-
pentruingratitudine