Raportul donaţiilor

NOTE DE CURS

1. Sediul materiei şi noţiunea de raport al donaţiilor

Raportul donaţiilor este reglementat în art. 1146-1154 C.civ. Potrivit art. 1146 alin. (1)
C.civ., „raportul donaţiilor este obligaţia pe care o au între ei soţul supravieţuitor şi
descendenţii defunctului care vin efectiv şi împreună la moştenirea legală de a readuce la
moştenire bunurile care le-au fost donate fără scutire de raport de cel care lasă moştenirea”.
Obligaţia de raport este reglementată prin norme supletive, nu imperative, ceea ce înseamnă
că defunctul poate să dispună în favoarea descendenţilor săi şi a soţului supravieţuitor prin
donaţii scutite de raport, în acest sens dispunătorul urmărind favorizarea celui gratificat,
respectiv donaţia nu va fi considerată ca un avans asupra moştenirii. Dacă defunctul recurge la
astfel de donaţii scutite de raport, ele vor avea caracter definitiv ca donaţii, nefiind supuse
raportului, însă fiind supuse reducţiunii în măsură în care depăşesc limitele cotităţii disponibile.

2. Domeniul de aplicare a raportului donaţiilor

Vom avea în vedere în primul rând, persoanele care datorează raportul donaţiilor (debitorii
obligaţiei de raport) şi în al doilea rând, donaţiile care sunt supuse obligaţiei de raport, precum
şi donaţiile nesupuse acestei obligaţii.

2.1. Persoanele care datorează raportul donaţiilor (debitorii obligaţiei de raport)

Obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct, din categoria moştenitorilor legali ai

acestuia, o au doar soţul supravieţuitor, atunci când vine în concurs cu descendenţii, precum
şi descendenţii defunctului. În ceea ce priveşte categoria descendenţilor, în aceasta sunt incluşi
atât descendenţii din căsătorie, din afara căsătoriei (dacă filiaţia a fost stabilită potrivit legii),
cei adoptaţi precum şi cei rezultaţi din reproducerea umană asistată cu terţ donator. Donaţiile
făcute în favoarea acestora de către defunct se apreciază că nu au caracter definitiv, constituind
un avans în contul moştenirii.
 2.2. Donaţiile care sunt supuse raportului şi donaţiile care nu sunt supuse raportului

Este de precizat că obligaţia de raport vizează numai donaţiile, nu şi legatele. Astfel,

legatarul (universal, cu titlu universal sau cu titlu particular) nu are obligaţia de raporta
donaţiile primite de le defunct.
Legiuitorul nu a enumerat donaţiile supuse raportului, preferând să reglementeze expres
doar donaţiile nesupuse raportului. În aceste condiţii, toate donaţiile, cu excepţia celor nesupuse
raportului enumerate limitativ, sunt raportabile. Aşadar, sunt supuse raportului donaţiile făcute
prin act autentic, darurile manuale şi donaţiile indirecte. Sunt raportabile şi donaţiile grevate
de sarcini, însă în această situaţie este raportabil doar beneficiul rezultând prin scăderea valorii
sarcinii din valoarea donaţiei. Această soluţie este valabilă şi în cazul donaţiei remuneratorii
care a depăşit valoarea serviciilor prestate, caz în care se va scădea din valoarea donaţiei
valoarea serviciilor şi se va raporta respectivul beneficiu. Sunt raportabile şi donaţiile simulate,
dacă prin acestea dispunătorul nu a intenţionat să facă o donaţie scutită de raport.
Nu sunt supuse raportului, potrivit art. 1150 C.civ.:
a) donaţiile pe care defunctul le-a făcut cu scutire de raport.
b) donaţiile deghizate sub forma unor înstrăinări cu titlu oneros sau efectuate prin persoane
interpuse, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că cel care a lăsat moştenirea a urmărit un
alt scop decât scutirea de raport.
c) darurile obişnuite, donaţiile remuneratorii şi, în măsura în care nu sunt excesive, sumele
cheltuite pentru întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesională a descendenţilor,
a părinţilor sau a soţului şi nici cheltuielile de nuntă, în măsura în care cel care lasă moştenirea
nu a dispus altfel.
d) fructele culese, veniturile scadente până în ziua deschiderii moştenirii şi echivalentul
bănesc al folosinţei exercitate de donatar asupra bunului donat.
e) bunul a pierit fără culpa donatarului
f) în plus, faţă de prevederile art. 1150 C.civ., precizăm că nu este supusă obligaţiei de raport
clauza de preciput reglementată în art. 333 C.civ.
 3. Condiţiile raportului donaţiilor

Pentru ca donaţiile să fie raportabile se cer a fi întrunite în mod cumulativ următoarele

condiţii:
a) existenţa unuia sau mai multor descendenţi ai defunctului care să vină la moştenirea ab
intestat în concurs cu soţul supravieţuitor sau existenţa mai multor descendenţi ai defunctului
care să vină la moştenirea ab intestat în concurs singuri (fără soţul supravieţuitor).
b) moştenitorul obligat la raport să fi acceptat moştenirea defunctului. Dacă soţul
supravieţuitor sau descendenţii renunţă la moştenirea legală lăsată de defunct, vor putea păstra
liberalitatea primită în limitele cotităţii disponibile şi nu vor avea obligaţia de raport, aşa cum
stabileşte art. 1147 alin. (1) C.civ. În mod excepţional, art. 1147 alin. (2) C.civ. prevede că,
„prin stipulaţie expresă în contractul de donaţie, donatarul poate fi obligat la raportul donaţiei
şi în cazul renunţării la moştenire. În acest caz, donatarul va readuce la moştenire numai
valoarea bunului donat care depăşeşte partea din bunurile defunctului la care ar fi avut dreptul
ca moştenitor legal”.
c) moştenitorul legal al defunctului să aibă şi calitatea de donatar.
d) donaţia făcută în favoarea soţului supravieţuitor sau a descendenţilor să nu fi fost scutită
de raport.

4. Persoanele care pot cere raportul donaţiilor

Potrivit art. 1148 C.civ., dreptul de a cere raportul îl au numai descendenţii şi soţul
supravieţuitor, precum şi, pe cale oblică, creditorii personali ai acestora.
Donaţiile trebuie dovedite de cei care solicită raportul şi este de menţionat că aceştia, având
calitatea de terţi faţă de contractul de donaţie, vor putea utiliza orice mijloc de probă.

5. Modul cum se realizează raportul donaţiilor

Art. 1151 alin. (1) şi (2) C.civ. prevede că „raportul se face prin echivalent. Este
considerată nescrisă dispoziţia care impune donatarului raportul în natură.
Cu toate acestea, donatarul poate efectua raportul în natură dacă la data cererii de raport
este încă proprietarul bunului şi nu l-a grevat cu o sarcină reală şi nici nu l-a dat în locaţiune
pentru o perioadă mai mare de 3 ani”.
 Aşadar, regula o reprezintă raportul în echivalent (atât în privinţa bunurilor imobile, cât şi a
celor mobile), iar excepţia este raportul în natură. Raportul în natură constă în readucerea
efectivă la masa succesorală a bunului donat.
Potrivit art. 1151 alin. (3) C.civ., „raportul prin echivalent se poate realiza prin preluare,
prin imputaţie sau în bani”.

6. Căile procedurale de realizare a raportului donaţiilor

Potrivit art. 1152 C.civ., „raportul se realizează în cadrul partajului, prin bună învoială
sau pe cale judecătorească.
Raportul cerut de unul dintre moştenitori profită şi celorlalţi moştenitori îndreptăţiţi să
solicite raportul, cu excepţia celor care au renunţat în mod expres la raport”.

7. Modul de evaluare a bunului în cazul raportului prin echivalent

a) Art. 1153 alin. (1) C.civ., instituie regula potrivit căreia „în vederea efectuării raportului
prin echivalent, se ia în considerare valoarea bunului donat la momentul judecăţii, ţinându-se
cont de starea lui din momentul donaţiei, din care se scade valoarea, la momentul judecăţii, a
sarcinilor asumate prin contractul de donaţie”. Evaluarea se va face potrivit aceloraşi reguli
incidente ca şi în cazul calculării rezervei şi cotităţii disponibile. Prin „momentul judecăţii”,
vom desemna, în ipoteza în care raportul se realizează prin buna învoială în cadrul procedurii
succesorale notariale, data la care se efectuează partajul şi implicit raportul donaţiilor în faţa
notarului instrumentator.
b) „Dacă bunul a fost înstrăinat de donatar anterior cererii de raport, se ţine seama de
valoarea lui la data înstrăinării”, potrivit art. 1153 alin. (2) teza I C.civ.
c) „Dacă bunul donat a fost înlocuit cu altul, se ţine cont de valoarea, la data raportului, a
bunului intrat în patrimoniu şi de starea lui la momentul dobândirii”, potrivit art. 1153 alin.
(2) teza a doua C.civ.
d) „Totuşi, dacă devalorizarea bunului intrat în patrimoniu era inevitabilă la data
dobândirii, în virtutea naturii sale, înlocuirea bunului nu este luată în considerare”, potrivit
art. 1153 alin. (2) teza a treia C.civ.
e) „Sumele de bani sunt supuse indexării în raport cu indicele inflaţiei, corespunzător
perioadei cuprinse între data intrării lor în patrimoniu donatarului şi data realizării
raportului”, potrivit art. 1153 alin. (3) C.civ. Textul indicat se referă la subrogaţia cu titlu
particular.

8. Raportul în natură

Aşa cum am menţionat, regula este că raportul se face prin echivalent. Cu titlu de excepţie,
raportul se face şi în natură. Potrivit art. 1151 alin. (1) teza finală C.civ., „este considerată
nescrisă dispoziţia care impune donatarului raportul în natură”. Aşa cum arată art. 1151 alin.
(2) C.civ., „(…) donatarul poate efectua raportul în natură dacă la data cererii de raport este
încă proprietarul bunului şi nu l-a grevat cu o sarcină reală şi nici nu l-a dat în locaţiune
pentru o perioadă mai mare de 3 ani”. În concluzie, donatarul poate efectua raportul în natură,
dacă aceasta îl avantajează. Defunctul nu-i poate impune donatarului raportul în natură, fiind
considerată nescrisă acea dispoziţie.