Universitatea “Alexandru Ioan Cuza"

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Specializarea FINANŢE – BĂNCI

Proiect la disciplina: Institutii financiar-bancare internationale

ÎNDRUMĂTOR: STUDENTĂ:
Asist.drd. Sorin Anton
An III

Iaşi -2010 -
 CUPRINS:

Introducere.........................................................................................................................3
1. OBIECTIVELE FONDULUI MONETAR INTERNATIONAL.............................4
1.1. Principalele obiective ale Fondului Monetar International......................................4
2. FUNCTIILE FONDULUI MONETAR INTERNATIONAL....................................6
2.1 Funcţia de supraveghere (reglementare) a politicilor valutar financiare...................7
2.2. Funcţia de acordare de asistenţă tehnică..................................................................8
2.3. Funcţia de asistenţă financiară..................................................................................9
3. RELATIILE FONDULUI MONETAR INTERNATIONAL CU TĂRILE
MEMBRE………………………………………………………………………………..1
0
3.1. Tările membre ale Fondului Monetar International................................................10
3.2. Relatiile României cu Fondul Monetar International.............................................14
4. CONCLUZII................................................................................................................16
4. ANEXA 1…………………………………………………………………………...…17
5. BIBLIOGRAFIE............................................................................................................18

2
 Introducere

Fondul Monetar Internaţional este o instituţie internaţională care facilitează

cooperarea interguvenamentală în domeniul monetar şi financiar. Acesta îşi are originea
în recesiunea economică din perioada anilor 1930, proiectat astfel încât să acorde suport
financiar ţărilor ce prezintă un deficit al balanţei de plăţi şi este însărcinat să
supravegheze sistemul monetar internaţional prin eliminarea restricţiilor de schimb
aplicate comerţului de bunuri şi servicii.
Bazele Fondului Monetar International au fost puse în cadrul Conferintei
Monetare si Financiare din anul 1944 de la Bretton Woods SUA, pentru a facilita
cooperarea valutar- financiară dintre tările membre. Înfiinţarea oficială a F.M.I. s-a
realizat la data de 27 decembrie 1945 când 29 de state au semnat şi ratificat statutul său,
deţinând un rol major în lumea contemporană prin sprijinirea ţărilor care se confruntă cu
dificultăţi economice.
Activităţile financiare oficiale ale Fondului Monetar Internaţional au început la 1
martie 1947 având în acel moment 39 de ţări membre şi sediul central fiind la
Washington. Tot în anul 1947 obţine statutul de instituţie specializată a Organizaţiei
Naţiunilor Unite, însă aceasta nu poate interveni în mod direct în activitatea desfăşurată
de Fondul Monetar Internaţional.
În prezent, la Fondul Monetar Internaţional au aderat 186 de state, ultima tară
fiind Cosovo, iar România este membră din anul 1972.
Prin rolul său, FMI are în vedere controlul utilizării resurselor atribuite, pentru a
le asigura eficacitatea şi întărirea sancţiunilor contra nerespectării de către statele membre
a condiţiilor privind publicarea datelor, lupta contra corupţiei şi obligativitatea luptei
contra fraudei financiare. O altă răspundere ţine de identificarea dificultăţilor din
sistemele bancare care pot provoca grave dezechilibre macroeconomice.
Acest proiect este împărtit în 3 părti principale si anume: prezentarea obiectivelor
si functiilor FMI iar în partea a treia am prezentat relatiile Fondului Monetar International
cu tările membre.

3
 1. OBIECTIVELE FONDULUI MONETAR INTERNATIONAL

Statutul Fondului Monetar Internaţional a fost modificat de trei ori după

Conferinţa de la Bretton Woods (prima modificare în anul 1969, apoi în anul 1976, iar
ultima modificare a fost în anul 1992) şi conţine 31 de articole ce definesc obiectivele
funcţionării sale.

1.1. Principalele obiective ale Fondului Monetar International

Conform Statutului său, Fondul Monetar International si-a propus următoarele
obiective:
 Promovarea cooperării monetare internationale printr-o institutie permanentă
care să pună la dispozitia tărilor membre mecanismul de consultare si
colaborare în problemele monetare internationale;
 Facilitarea expansiunii si cresterii echilibrate a comertului international si
contribuirea, prin aceasta, la promovarea si mentinerea unor niveluri ridicate
de utilizare a fortei de muncă si de venituri reale, precum si la dezvoltarea
resurselor productive ale tuturor statelor membre ca obiective primordiale ale
politicii economice;
 Promovarea stabilitătii cursurilor de schimb si evitarea deprecierii monedelor
în scopuri competitive.
Reconstructia si dezvoltarea economiilor după al doilea război mondial, precum si
expansiunea comertului international erau dependente de stabilitatea cursurilor de
schimb.
Statutul FMI prevedea că un membru putea modifica valoarea paritară a monedei
fără acordul Fondului dacă nu afectează tranzactiile internationale ale celorlalti membri.
Modificarea valorii paritare a monedei unui stat membru se efectua în urma consultării
Fondului Monetar International în vederea corectării unui dezechilibru fundamental.
 Sprijinirea organizării unui sistem multilateral de plăti, în ceea ce priveste
tranzactiile curente între membri, si eliminarea restrictiilor valutare care
stânjenesc cresterea comertului mondial;

4
  Propagarea încrederii în rândurile membrilor prin punerea temporară la
dispozitia acestora a resurselor generale ale Fondului, pe bază de garantii
adecvate si dându-le în felul acesta posibilitatea de a corecta dezechilibrele
balantelor de plăti, fără să recurgă la măsuri care să afecteze prosperitatea
natională sau internatională;
 Sprijinirea tărilor membre în reducerea mărimii si a duratei dezechilibrului din
balantele de plăti.
Aceste obiective urmărite prin FMI sunt atât de natură internă cât si externă. Pe
plan national, FMI a primit misiunea de a contribui la instaurarea si mentinerea
nivelurilor ridicate de utilizare a resurselor de muncă si ale venitului real si la dezvoltarea
resurselor productive ale tuturor tărilor membre. Pe plan international, FMI trebuia să
promoveze expaniunea si cresterea armonioasă a comertului international. Numai astfel a
putut să concure la prosperitatea natională si internatională si să evite ca aceste două
obiective fundamentale să devină contradictorii.
Obiectivele FMI sunt orientate spre sustinerea politicilor si strategiilor tărilor
membre, de reducere si eliminare a dezechilibrelor externe si de promovare a cooperării
în vederea stimulării cresterii economice si asigurarea stabilitătii sistemului financiar
international. De asemenea, FMI se preocupă atăt de problemele echilibrului valutar al
tărilor membre cât si de administrarea sistemului monetar international; sprijină
realizarea echilibrului valutar în tările membre si functionarea sistemului monetar
international.
Pornind de la obiectivul Fondului Monetar International privind sustinerea
expansiunii si a cresterii echilibrate a comertului international si promovarea dezvoltării
economice, fiecare tară membră este chemată să implementeze politicile economice si
financiare care vizează cresterea economică, să sustină stabilitatea preturilor, să înlăture
factorii care ar putea perturba asigurarea echilibrului financiar si valutar.
Principalul obiectiv al Fondului Monetar International atunci când negociază cu
un membru care are nevoie de fonduri pentru finantarea deficitului balantei de plăti este
să refacă echilibrul cât mai repede. Astfel scopul final al Fondului Monetar International
în asistenta financiară pe care o acordă, este să restabilească echilibrul balantei de plăti în

5
contextul stabilitătii preturilor si a cresterii economice sustinute fără să recurgă la măsuri
care să afecteze libertatea comertului si a plătilor.1
În functie de obiectivele sale si de mijloacele de care dispune Fondul Monetar
International pentru realizarea lor, se pot distinge astfel, următoarele segmente mai
importante ale activitătii sale:
 Acordarea de credite membrilor săi pe bază de garantii (în monedă natională),
astfel încât, pe de o parte, acestia să fie sprijiniti la nevoie în eforturile proprii
de echilibrare a balantelor de plăti, iar pe de altă parte, să contribuie la
stabilirea unui sistem multilateral de decontări, care să faciliteze tranzactiile
comerciale si financiare internationale.
În principiu, tara membră a FMI care a primit un credit de la Fond este obligată
să-l folosească numai pentru echilibrarea balantei sale de plăti; În prezent, majoritatea
creditelor acordate de FMI se efectuează în baza aranjamentelor “stand-by” încheiate de
statele membre, acestea prezentând si avantajul ca, pentru perioada convenită, conditiile
stabilirii transelor de credit se stabilesc o singură dată.
 Limitarea cât mai mult posibil a restrictiilor valutare care frânează dezvoltarea
comertului international. În acest sens, membrii FMI sunt obligati să evite
restrictiile valutare asupra plătilor curente. În acelasi timp, FMI are sarcina de
a veghea si interzice încheierea de acorduri valutare discriminatorii între tările
membre;
 Mentinerea paritătii monedelor nationale ale tărilor membre si urmărirea
stabilitătii cursului de schimb.2

1
Elena Drăgoescu, „Fondul Monetar Internațional”, Editura “Dimitrie Cantemir”, Târgu-Mureș, 2000,
p.28-29.
2
Ion Viorel Matei „Instituții Financiar- Bancare Internaționale”, Editura Universitaria, Craiova, 2005,
p.82-83.

6
 2. FUNCTIILE FONDULUI MONETAR INTERNATIONAL

În vederea atingerii obiectivelor prezentate în capitolul anterior, Fondul Monetar

Internaţional, îndeplineşte următoarele funcţii: funcţia de supraveghere a politicilor
financiar valutare, funcţia de acordare de asistenţă tehnică şi funcţia de asistenţă
financiară.

2.1 Funcţia de supraveghere (reglementare) a politicilor valutar financiare

Fondul Monetar Internaţional este instituţia care are menirea să supravegheze
politicile economice promovate de ţările membre pentru a controla sistemul monetar
internaţional şi de a-i asigura buna funcţionare.
Statutul revizuit al Fondului Monetar Internaţional prevede o supraveghere fermă
a politicilor de schimb monetar în statele membre şi adoptarea principiilor specifice după
care să se ghideze statele în acest sens. FMI pune un accent pe supravegherea politicilor
de curs de schimb promovate de băncile centrale ale ţărilor membre în vederea instaurării
unui curs de schimb stabil. De asemenea, supravegherea conduce la identificarea
problemelor de soluţionat şi luarea de măsuri corective.
Până în prezent, au fost aduse Statutului FMI mai multe amendamente, cu
reflectare directă asupra activitătii acestuia, dar cel mai important amendament, intrat în
vigoare în iulie 1969, se referă la crearea Drepturilor Speciale de Tragere ce a avut în
vedere sporirea lichiditătii internationale.
Pentru a-şi îndeplini această funcţie, Fondul Monetar Internaţional recuge la:
 Consultări: care, în baza articolui IV reprezintă examinarea sistematică a evoluţiei
şi politicii econmice aparţinând statului în cauză, precum şi efectele acesteia din
urmă asupra cusurilor de schimb şi balanţei de plăţi;
 Analize asupra perspectivelor economiei mondiale, care constituie modelul pe
baza căruia Consiliul de Administraţie poate examina, din punct de vedere,
multilateral şi poate urmări evoluţia economiei mondiale în ansamblu, pornindu-
se de la ipotezele de bază ale modelului.3

3
Petre Brezeanu, ş.a - Instituţii financiare internaţionale – Editura Economică, Bucureşti, 2005, p 18 - 19

7
2.2. Funcţia de acordare de asistenţă tehnică
Asistenta tehnică reprezintă o altă functie a Fondului Monetar International, după
supravegherea functionării sistemului financiar acordată tărilor membre. Activitatea
tehnică constă în consultantă, cursuri, seminarii pe diferite teme oferite de Institutul IMF
si alte departamente. Prin activitatea de asistentă tehnică tările sunt sprijinite să sustină
cresterea economică, să îmbunătătească utilizarea resurselor umane si managementul.
Asistenta tehnică oferită de FMI sprijină dezvoltarea resurselor productive ale
tărilor membre, ajutându-le să-si formuleze politici economice si fiscale în sprijinul
cresterii economice. FMI ajută aceste tări să-si consolideze capacitătile umane si
institutionale, si să formuleze politici macroeconomice, structurale si fiscale
corespunzătoare. Asistenta tehnică reprezintă aproximativ o cincime din bugetul
operational al FMI-ului. Finantarea asistentei tehnice se face atât din resurse interne cât si
externe, cele din urmă reprezentând fonduri din partea donatorilor bilaterali si
multilaterali.4
Asistenţa tehnică se realizează de Fondul Monetar Internaţional prin:
- trimiterea gratuită de specialişti în domeniile de expertiză ale FMI;
- pregătirea şi formarea funcţionarilor publici în domenii specifice;
- consultanţă pe problemele monetare şi financiare.
Astfel prin această funcţie, Fondul Monetar Internaţional urmăreşte să sprijine
formularea unor principii cu privire la comportamentul statelor membre în domeniul
relaţiilor valutar-financiare internaţionale.
O mare parte a asistentei tehnice si de formare este inevitabil destinată a rezolva
probleme imediate sau a ajuta puterile publice (guvernele) să aplice reforme economice si
financiare în cadrul unui program aprobat de FMI, deci finantată implicit din fondurile
respective. Pentru asigurarea asistentei tehnice s-a organizat în cadrul FMI Comitetul de
asistentă tehnică, care se compune din cadre superioare din fiecare departament
functional sau geografic si Serviciul de sustinere. Asistenta tehnică este asigurată prin
membrii serviciului FMI, experti si consilieri detasati, pe termen scurt sau mai lung.5
2.3. Funcţia de asistenţă financiară
4
Gheorghe Stâneanu, „Instituții financiare internaționale contemporane”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca,
2006, p.161.
5
Elena Drăgoescu, „Fondul Monetar Internațional”, Editura “Dimitrie Cantemir”, Târgu-Mureș, 2000,
p.170-171.

8
 Una dintre responsabilitătile principale ale FMI este să acorde împrumuturi tărilor
care au dificultăti la balanta de plăti, oferind  acestor tări posibilitatea de a-si reface stocul
de rezerve internationale, de stabilizare a cursului valutar, de continuare a plătii
importurilor si de reinstaurare a conditiilor de crestere economică. Spre deosebire de
băncile de dezvoltare, FMI nu acordă împrumuturi pentru proiecte specifice.

Deci, asistenta financiară este oferită de F.M.I. ţărilor membre pentru echilibrarea
balanţei de plăţi externe si constă în acordarea dreptului de a cumpăra cu moneda
naţională, moneda altei ţări cu obligaţia de răscumpărare a propriei monede după un timp
la un preţ mai mare, diferenţa reprezentând costul operaţiunii.6
Sistemul specific al F.M.I. de acordare a împrumuturilor este sistemul tragerilor.
Tragerile presupun mai multe transe, dintre care prima poartă denumirea de transă de
rezervă iar următoarele transe de credit. În 1952, au intrat în practica FMI asa numitele
aranjamente stand- by, prin care Fondul tine la dispozitia tării solicitante o anumită sumă
de bani, pe care acesta o poate folosi în timpul valabilitătii aranjamentului, de regulă un
an.
Asistenta financiară pentru România s-a materializat în programe de împrumut de
tipul Acord Stand-by. Începând cu 1972, România a folosit resursele FMI în unsprezece
ocazii ca suport financiar pentru programele economice ale Guvernului.7

Prin urmare, Fondul Monetar Internaţional în calitate de organizaţie

interguvernamentală îndeplineşte o funcţie financiară, o funcţie consultativă şi o funcţie
de reglementare.

Funcţia financiară a Fondului Monetar Internaţional se manifestă prin faptul că

mobilizează resurse financiare ce se distribuie ţărilor membre în vederea dezvoltării
comerţului internaţional, a promovării unei politici de schimb stabile şi a echilibrării
balanţei de plăţi.
Funcţia consultativă presupune consultarea ţărilor membre în vederea formulării
unor principii cu privire la comportamentul membrilor în domeniul relaţiilor valutar-

6
http://www.fmi.ro/index.php?programs&lg=ro [ accesat 02.03.2010]
7
Ion Viorel Matei „Instituții Financiar- Bancare Internaționale”, Editura Universitaria, Craiova, 2005,
p.84.

9
financiare, efectuarea plăţilor internaţionale şi utilizarea resurselor financiare în scopul
corectării dezechilibrului din balanţele de plăţi.
Funcţia de reglementare presupune formularea unor principii cu privire la
politicile valutar-financiare, în vederea corectării dezechilibrelor din balanţa de plăţi.8

3. RELATIILE FONDULUI MONETAR INTERNATIONAL CU

TĂRILE MEMBRE

Crearea Fondului Monetar International a însemnat pentru tările membre lărgirea

considerabilă a posibilitătilor de acoperire a unui deficit si poate apela la FMI, dând în
schimb monedă proprie. La expirarea termenului, tara respectivă răscumpără moneda sa
de la Fond, restituind moneda străină primită.
Statutul Fondului Monetar International împarte membrii în două categorii si
anume: membri de origine si alti membri. Membrii originali ai FMI sunt tările
participante la Conferinta de la Bretton Woods din anul 1944 care au dobândit calitatea
de membru înainte de 31 decembrie 1945.9

3.1. Tările membre ale Fondului Monetar International

Calitatea de membru este deschisă oricărei tări care se angajează să respecte
obligatiile din statutul aprobat al acestei institutii.
Din cuprinsul articolului VIII, din statutul Fondului Monetar Internaţional, rezultă
următoarele obligaţii ale membrilor:
 tările membre se angajează să nu aplice restricţii asupra efectuării
plăţilor curente din relatiile economice internationale. FMI promovează
liberalismul în schimburile si cooperarea internatională, dar statutul
prevede că o tară membră poate să mentină restrictii în tranzactiile curente
pe o perioadă tranzitorie nedefinită ca durată;
8
Gherghe M. Voinea, “Mecanisme și tehnici valutare și financiare internaționale”, Editura Sedcom Libris,
Iaşi, 2004, p. 243.
9
Cristina Bălăceanu, „Instituții financiare internaționale”, Editura Universitaria, București, 2007, p.35.

10
  tările membre nu permit unei agentii fiscale să se implice în aranjamente
privind discriminarea monedei sau de multiplicare a practicilor monetare,
ceea ce înseamnă că se evită practicile monetare discriminatorii;
 tările membre se angajează să furnizeze informaţii privind deţinerile
oficiale şi particulare de aur, mijloace de plată internaţionale, evoluţia
exporturilor şi a importurilor, balanţa de plăţi, investiţiile străine, produsul
intern brut, indicile preţurilor şi cursul de schimb;
 tările membre se angajează să consulte si să colaboreze cu celelalte ţări
membre, în cazul în care menţin sau aplică restricţii la tranzacţiile
internaţionale;
 tările membre se angajează să consulte si să colaboreze cu F.M.I. si cu
alţi membri, în domeniul politicii activelor de rezervă, al lichidităţii
internaţionale şi în promovarea DST în caliatate de activ-rezervă al
sistemului valutar;
 tările membre se angajează să asigure convertibilitatea la cerere a
soldurilor în monedă proprie detinute de alte tări membre si provenite sau
necesare tranzactiilor curente. Convertibilitatea presupune ca fiecare stat
membru să colaboreze cu FMI în conditiile în care aplică si mentine
reglementări de schimb ordonate în vederea stabilitătii cursului de schimb.
Tările membre ale Fondului Monetar International au următoarele drepturi:
 Dreptul la vot, respectiv dreptul de a participa la adoptarea deciziilor;
 Dreptul de a efectua tranzacţii şi operaţii cu Fondul Monetar Internaţional;
 Dreptul de a cumpăra valută convertibilă sau DST din resursele Fondului,
pe termen scurt sau mediu, pentru echilibrarea balanţei de plăţi;
 Dreptul de a primi alocaţii DST;
 Obţinerea dreptului de aderare la Banca Internaţională pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare.10
Ţările membre ale F.M.I. se angajează să respecte un cod de conduită privind
politicile parităţilor monetare, plăţile aferente tranzacţiilor curente şi convertibilităţii
monedelor naţionale. De asemenea, ţările membre se angajează să susţină o rată de
10
Elena Drăgoescu, „Fondul Monetar Internațional”, Editura “Dimitrie Cantemir”, Târgu-Mureș, 2000,
p.31.

11
schimb ordonată, să consulte şi să colaboreze cu F.M.I. şi cu celelalte ţări membre în
domeniul restricţiilor la tranzacţiile internaţionale, al politicii activelor de rezervă şi al
lichidităţii internaţionale.
În vederea realizării obiectivului Fondului Monetar International de a furniza un
cadru de cooperare monetară internatională care să faciliteze dezvoltarea schimburilor
internationale si sustinerea dezvoltării economice a tărilor membre o conditie importantă
o constituie stabilitatea economică si monetară.
Promovarea stabilitătii monetare implică respectarea anumitor cerinte de către
tările membre potrivit prevederilor art IV, sect.1 din statut:
 Fiecare membru este chemat să-si aplice politicile economice si financiare pentru
a stimula cresterea economică în conditii de stabilitate a preturilor;
 Fiecărui membru i se cere să promoveze stabilitatea prin asezarea disciplinei la
baza ralatiilor economice si financiare, astfel încât sistemul să nu producă
distorsiuni;
 Fiecărui membru i se cere să renunte la manipularea ratelor de schimb pentru a
preveni ajustarea balantei de plăti sau să obtină un avantaj competitiv în raport cu
un alt stat membru;
 Fiecărui membru i se solicită să formuleze politice ale ratelor de schimb în
concordantă cu prevederile din statutul Fondului Monetar International.11

Relatiile între Fondul Monetar International si tările în curs de dezvoltare pot fi

împărtite în cinci categorii:
 Tări care nu fac niciodată apel la creditele FMI-ului. Un număr
important de tări în curs de dezvoltare nu au recurs niciodată la creditele
FMI, de-a lungul timpului, datorită unei gestiuni economice care le-a
permis să aibă acces la piata de capitaluri private. Este vorba, de exemplu,
de tările dinamice din Asia (ca Singapore) si de tările exportatoare de
petrol;
 Tările care nu au mai recurs la creditele FMI. Unele state membre care
au recurs în istoria lor recentă la o serie de acorduri cu Fondul, dar care au
11
Gherghe M. Voinea, “Mecanisme și tehnici valutare și financiare internaționale”, Editura Sedcom
Libris, Iaşi, 2004, p. 243-244.

12
 reusit să-si reechilibreze balanta de plăti si să-si mentină politici
economice viabile;
 Tări care fac apel în mod conjunctural la FMI. Anumite tări în curs de
dezvoltare au păstrat un acces normal la piata de capitaluri, întrucât au
tinut sub control datoria externă si dirijează politici economice sănătoase.
De exemplu, India si Tunisia;
 Anumite tări care au recurs în mod prelungit la resursele financiare ale
FMI-ului. E vorba de tări care trec prin grave dificultăti structurale si care
solicită facilităti plurianuale ale Fondului ca;
 Anumite tări care au datorii neachitate fată de FMI, căci au recurs în
trecut la creditele Fondului, dar nu au urmat politicile preconizate sau au
fost afectate de grave crize de politică internă sau internatională. E vorba,
în mod special de tări africane sărace si datornice.
Această clasificare poate fi întrebuintată pentru a măsura succesul interventiilor
FMI în tările în curs de dezvoltare. Institutie monetară, FMI-ul are ca scop să ajute statele
membre să-si resoarbă deficitul balantei de plăti, să mentină un curs de schimb stabil si să
garanteze convertibilitatea monedelor lor.
Referitor la aceasta, tările apartinând primelor 3 categorii mentionate mai sus au
adus politici care au evitat interventia FMI sau au limitat-o la interventii punctuale.
Asadar actiunea FMI în aceste tări este, deci, o reusită. Pe de altă parte, actiunea FMI-
ului în tările din ultimile două categorii poate fi considerată că a întâmpinat dificultăti
serioase, fiind apreciată ca un esec. Din cauza persistentei problemelor balantei de plăti,
Fondul Monetar International a trebuit să mentină în aceste tări fluxurile sale de credite
pe o perioadă prelungită în contradictie cu politica sa pe termen scurt.12
Criza financiară internaţională a impulsionat activitatea şi a relaxat condiţiile
de creditare ale Fondului Monetar Internaţional (FMI), instituţie care, în urmă cu un an,
din cauza nivelului redus al creditelor acordate, intenţiona să vândă din rezervele de aur
pentru a-şi asigura veniturile.
În faţa actualei crize economice, instituţia a renunţat la o serie de condiţii
considerate, chiar şi de statele dezvoltate, prea costisitoare. Astfel, pentru acordarea

12
Patrick Lenain, „FMI-ul”, Editura Coresi, București, 2000, p.78-79.

13
creditelor, FMI nu mai cere privatizarea sistemului de asigurări sociale, deschiderea
pieţelor pentru companiile financiare străine sau spargerea monopolurilor locale.
Schimbarea regulilor a determinat alte state, printre care Turcia, să recurgă la ajutorul
instituţiei financiare şi poate atrage chiar şi ţări din vestul Europei.
Ţelul instituţiei este de a ajuta la stabilizarea economiilor slabe, afectate de
recesiunea din statele dezvoltate.13

3.2. Relatiile României cu Fondul Monetar International

România este membră a Fondului Monetar Internaţional (FMI) din anul 1972, cu
o cotă de participare care în prezent este de 1 030,2 milioane DST sau 0,47% din cota
totală. România deţine 10 552 voturi, reprezentând 0,48% din total.

România a acceptat obligaţiile prevăzute în Articolul VIII al Statutului FMI, la 25

martie 1998. Prin aceasta, România se angajează să nu recurgă la introducerea de
restricţii cu privire la efectuarea plăţilor şi transferurilor pentru tranzacţii internaţionale
curente şi să nu participe la aranjamente valutare discriminatorii sau practici valutare
multiple, fără aprobarea/consultarea FMI.

Începând cu anul 1991 asistenţa financiară acordată de FMI s-a concretizat prin
aprobarea unui număr de opt aranjamente stand-by. Tot atunci, a fost deschisă o
reprezentanţă permanentă a F.M.I. la Bucureşti, iar în ultimii 18 ani, România a încheiat
7 acorduri cu F.M.I., primind de cele mai multe ori doar prima tranşă. Diferenţele
semnificative dintre volumul creditului aprobat şi suma trasă efectiv s-au datorat atât
condiţiilor severe impuse de Fondul Monetar Internaţional cât şi nerespectării de către
România a programului de reformă.

La 4 mai 2009, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a aprobat solicitarea

României privind încheierea unui aranjament stand-by pentru o perioadă de doi ani, în
valoare de 11,4 miliarde DST (aproximativ 12,9 miliarde euro sau 17,1 miliarde dolari
SUA) şi eliberarea primei tranşe în valoare de 4,37 miliarde DST (aproximativ 4,9
miliarde euro sau 6,6 miliarde dolari SUA).
13
http://www.money.ro/news/criza-financiara-internationala-a-dat-un-impuls-activitatii-fmi.html [accesat
04.03.2010]

14
 În calitate de stat membru, România furnizează FMI-ului informaţii şi realizează
consultări anuale cu această instituţie, în conformitate cu prevederile Articolului IV al
Statutului FMI si a beneficiat de-a lungul timpului, de asistenţă tehnică în câteva domenii
incluzând politica monetară şi organizarea băncii centrale, supravegherea bancară şi
statistica.14

FMI a oferit României asistenţă tehnică în numeroase domenii, cum ar fi

administrare fiscală şi vamală, politici fiscale, managementul cheltuielilor bugetare,
politici monetare şi organizarea băncii centrale, supraveghere bancară, ţintirea inflaţiei,
statistică şi practici procedurale şi institutionale pentru prevenirea spălării banilor.15
În condiţiile de azi ale unei economii în permanenţă evoluţie, FMI-ul trebuie să se
concentreze mai profund pe politici menite să promoveze stabilitatea macroeconomică şi
creşterea economică. Implementarea unor politici bune în aceste domenii şi creşterea
economică ajută ţările să culeagă roadele globalizării. România a fost pusă în această
situaţie, prin programul susţinut de F.M.I. de ajustare substanţială a poziţiei fiscale şi a
cursului de schimb implementat în 1999. Acesta a avut ca rezultat reducerea deficitului
contului curent la un nivel sustenabil, evitarea crizei financiare şi a creat premisele
necesare pentru o creştere economică bazată pe exporturi în anul 2000. Este evident, că în
ultimii ani, s-a înregistrat o continuitate şi o coerenţă mai mare.
Această continuitate a fost dovedită chiar în anul 2001, continuitate în aplicarea
reformei, continuitatea în aplicarea strategiei economice pe termen mediu şi continuitate
în atingerea unor parametri economici mai buni - inflaţie în scădere, creştere economică
mai mare.
În luna iunie 2008, Comitetul Executiv al F.M.I. a finalizat consultările în cadrul
Articolului IV cu România. În urma acestora au fost exprimate aprecieri pentru
performanţele economice ale ţării noastre, fiind lansat însă un avertisment asupra
riscurilor decurgând din dezechilibrele induse de sectorul privat şi vulnerabilităţile
externe. Recomandările specialiştilor F.M.I. vizează o politică fiscală mai puţin

14
http://www.bnr.ro/Fondul-Monetar-International-(FMI)--1447.aspx [accesat 03.03.2010 ]
15
http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=5064&idlnk=1&cat=3 [accesat 04.03.2010]

15
stimulativă, o politică monetară prudentă şi relansarea reformelor structurale pentru
asigurarea sustenabilităţii creşterii economice.16
Anul acesta FMI a aprobat eliberarea următoarelor 2 transe pentru România în
valoare de 2,45 miliarde euro; aceste 2 transe ridicând totalul sumelor elaborate de FMI
în cadrul acordului stand-by cu România la 9,32 miliarde euro (sau 12,6 miliarde USD)17.

4. CONCLUZII

Fondul Monetar International este cel mai important organism de cooperare în

domeniul valutar- financiar. Este un oraganism interstatal ce joacă un rol major în lumea
contemporană în sprijinul tărilor care se confruntă cu dificultătile economice si de
asigurare a echilibrului balantei de plăti.
Obiectivele FMI sunt orientate spre sustinerea politicilor si strategiilor tărilor
membre, de reducere si eliminare a dezechilibrelor externe si de promovare a cooperării
16
Petre Brezeanu, ş.a - Instituţii financiare internaţionale – Editura Economică, Bucureşti, 2005, p 152-
155.
17
http://www.euractiv.ro/ [accesat 03.03.2010]

16
în vederea stimulării cresterii economice si asigurarea stabilitătii sistemului financiar
international.
Urmărind obiectivele principale, Fondul Monetar International îndeplineste trei
functii: funcţia de supraveghere a politicilor financiar valutare, funcţia de acordare de
asistenţă tehnică şi funcţia de asistenţă financiară.
Crearea Fondului Monetar International a însemnat pentru tările membre lărgirea
considerabilă a posibilitătilor de acoperire a unui deficit si poate apela la FMI, dând în
schimb monedă proprie. La expirarea termenului, tara respectivă răscumpără moneda sa
de la Fond, restituind moneda străină primită.
Colaborarea României cu FMI a avut un rol important în implementarea unor
programe de reformă economică menite să asigure liberalizarea economiei, reducerea
inflatiei, scăderea somajului prin cresterea investitiilor, cresterea productiei, atragerea
investitiilor străine prin liberalizarea pietei de capital si a fluxurilor monetare,
restructurarea întreprinderilor nerentabile etc. FMI a jucat un rol activ în procesul de
tranzitie din România, conditionând acordarea de împrumuturi financiare, de efectuarea
unor reforme radicale în economia românească. FMI poate fi considerat responsabil de
realizarea tranzitiei în România în măsura în care aceasta a implementat programele de
reformă în legătura directă cu respectarea conditionărilor impuse de aceasta institutie si
cu dezideratele proprii fiecărei tări privind reforma economică.

4. ANEXA 1

(1)F I N A N C I A R Ă
(2)M U L T I L A T E R A L
(3)S T A B I L I T A T E A
17
 (1) Functia ce presupune mobilizarea de resurse financiare ce se distribuie tărilor
membre este cea.......................
(2) Unul dintre obiectivele FMI este facilitarea realizării unui sistem...................
de plăti privind tranzactiile curente dintre tările membre.
(3) O conditie importantă în vederea realizării obiectivului FMI de a furniza un
cadru de cooperare monetară internă este considerată......................
economică si monetară.

5. BIBLIOGRAFIE

1. Bălăceanu, Cristina „Institutii financiare internationale”, Editura

Universitaria, Bucuresti, 2007.
2. Brezeanu, Petre “Instituţii financiare internaţionale” Editura
Economică, Bucureşti, 2005.
3. Drăgoescu, Elena „Fondul Monetar International”, Editura “Dimitrie
Cantemir”, Târgu-Mures, 2000.
4. Ignat, Ion „Economie Mondială”, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2006.

18
 5. Lenain, Patrick „FMI-ul”, Editura Coresi, Bucuresti, 2000.
6. Matei, IonViorel „Institutii Financiar- Bancare Internationale”, Editura
Universitaria, Craiova, 2005.
7. Stâneanu, Gheorghe „Institutii financiare internationale contemporane”,
Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2006.
8. Voinea, M. Gheorghe “Mecanisme si tehnici valutare si financiare
internationale”, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004.
9. http://www.bnr.ro/
10. http://www.euractiv.ro/
11. http://www.fmi.ro
12. http://www.mae.ro/
13. http://www.money.ro/

19