Oprirea liberalităţilor care încalcă rezerva succesorală

NOTE DE CURS

1. Sediul materiei şi noţiunea rezervei succesorale

Reglementarea rezervei succesorale o regăsim în art. 1086-1099 C.civ. Potrivit art. 1086 C.civ.,
„rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în
virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri”.
Cotitatea disponibilă reprezintă, potrivit art. 1089 C.civ., partea din bunurile moştenirii care nu este
rezervată prin lege şi de care defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalităţi.
În prezent, indiferent câţi moştenitori rezervatari vin la moştenirea defunctului, rezerva cuvenită
acestora nu poate depăşi jumătate din moştenire, astfel că defunctul poate dispune prin liberalităţi de
maxim jumătate din moştenire, reprezentând cotitatea disponibilă. Nu există însă nicio limitare în
ipoteza în care defunctul nu are moştenitori rezervatari sau nu există rude ale acestuia în grad succesibil,
acesta putând dispune neîngrădit atât prin acte juridice oneroase, cât şi cu titlu gratuit.

2. Caracterele juridice ale rezervei succesorale

2.1. Rezerva succesorală este o parte a moştenirii

Rezerva succesorală reprezintă o parte a moştenirii (pars hereditatis), respectiv o fracţiune din
moştenire, şi nu o parte din fiecare bun individual din averea defunctului. Rezerva succesorală, ca parte
a moştenirii, priveşte nu numai patrimoniul defunctului, în compoziţia pe care acesta o are la data
deschiderii moştenirii, ci şi donaţiile pe care acesta le-a făcut în timpul vieţii, care se vor adăuga la
activul net al patrimoniului succesoral în vederea calculării rezervei succesorale.

2.2. Rezerva succesorală este indisponibilă

În literatura de specialitate s-a apreciat că rezerva succesorală este indisponibilă, indisponibilitate
care este relativă, operând numai în prezenţa moştenitorilor rezervatari şi parţială întrucât priveşte
numai o fracţiune a moştenirii şi numai liberalităţile făcute de defunct. În practica judiciară rezerva a
fost catalogată ca fiind indisponibilă, precum şi inalienabilă şi insesizabilă.

3. Moştenitorii rezervatari
Art. 1087 C.civ. arată că „sunt moştenitori rezervatari soţul supravieţuitor, descendenţii şi
ascendenţii privilegiaţi ai defunctului”.
 Potrivit art. 1088 C.civ., „rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din
cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor
legal”.

4. Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile

4.1. Noţiuni introductive

Moştenirea se compune din rezerva succesorală, dacă există moştenitori rezervatari, şi cotitatea
disponibilă. Dacă există moştenitori rezervatari, aşa cum am arătat, rezerva se cuvine acestora, chiar
împotriva voinţei defunctului manifestată prin liberalităţi (donaţii, legate) şi dezmoşteniri. În schimb,
cotitatea disponibilă, acea parte a moştenirii ce excede rezervei succesorale, poate face obiectul
liberalităţilor dispuse de defunct.
Art. 1091 alin. (1) C.civ. arată că stabilirea masei de calcul presupune realizarea următoarelor
operaţiuni:
a) determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valorii bunurilor existente în
patrimoniul succesoral;
b) determinarea activului net al moştenirii, prin scăderea pasivului succesoral din activul brut;
c) reunirea fictivă, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donaţiilor făcute de cel care lasă
moştenirea.
Ulterior realizării celor trei operaţiuni amintite, se va putea stabili dacă este necesară reducţiunea
liberalităţilor excesive, în cazul în care liberalităţile făcute au depăşit cotitatea disponibilă a moştenirii
aducând astfel atingere rezervei succesorale. De asemenea, vom avea în vedere în privinţa donaţiilor
făcute de defunct necesitatea ca, în anumite cazuri, acestea să fie raportate, precum şi regulile aplicabile
în domeniul imputaţiei liberalităţilor (asupra cotităţii disponibile sau asupra rezervei celui care a
beneficiat de liberalitate).

4.2. Stabilirea activului brut al moştenirii

Prima operaţiune impusă de art. 1091 alin. (1) lit. a) C.civ. vizează stabilirea activului brut al
moştenirii. Astfel, pentru stabilirea activului brut al moştenirii se impune identificarea tuturor bunurilor
(mobile şi imobile) ce au valoare patrimonială şi care se găsesc în patrimoniul defunctului la data
deschiderii moştenirii.
Sunt incluse în această categorie: drepturile reale principale, drepturile reale accesorii (ipoteca,
gajul), dezmembrămintele dreptului de proprietate ce nu au caracter viager, drepturile de creanţă,
inclusiv cele împotriva moştenitorilor, drepturile patrimoniale de creaţie şi proprietate intelectuală,
legatele sau donaţiile de bunuri viitoare. În ce priveşte legatele şi donaţiile de bunuri viitoare, ele sunt
incluse în calcul întrucât se află în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii. Sunt, de
asemenea, luate în calcul acţiunile patrimoniale la care defunctul avea dreptul, atât cele aflate în curs
de judecată, cât şi cele neexercitate. Vor fi luate în calcul şi drepturile care se reîntorc în patrimoniul
defunctului donator, potrivit art. 1016 C.civ., în caz de predeces al donatarului sau în caz de predeces
al donatarului şi a descendenţilor săi. Se găseşte în patrimoniul defunctului la data deschiderii
succesiunii şi dreptul de folosinţă asupra locului de înmormântare, concesionat pe durată nelimitată.
Toate aceste bunuri identificate a face parte din activul brut al moştenirii vor fi evaluate în funcţie
de valoarea lor din momentul deschiderii moştenirii.

4.3. Stabilirea activului net al moştenirii

Ce-a de-a doua operaţiune impusă de textul art. 1091 alin. (1) lit. b) C.civ. priveşte stabilirea
activului net al moştenirii, care se obţine prin scăderea din activul brut a pasivului succesoral. Pasivul
succesoral este reprezentat de obligaţiile patrimoniale ale defunctului care există în patrimoniul
succesoral la momentul deschiderii moştenirii. Pasivul moştenirii include datoriile şi sarcinile
moştenirii. Datoriile moştenirii pot avea natură legală, contractuală, delictuală etc. În pasivul
succesoral sunt incluse şi datoriile defunctului faţă de terţi, inclusiv datoriile defunctului faţă de
moştenitori. În ce priveşte sarcinile moştenirii, sunt avute în vedere cheltuielile de înmormântare,
inclusiv pomenile şi parastasele, potrivit obiceiului locului, cheltuielile făcute pentru administrarea
bunurilor succesorale, precum şi cele legate de lichidarea moştenirii, inclusiv cheltuielile generate de
desfăşurarea procedurii succesorale etc.

4.4. Reunirea fictivă a valorii donaţiilor făcute de defunct

Potrivit art. 1091 alin. (1) lit. c) C.civ., pentru a ajunge în final să se calculeze rezerva şi cotitatea
disponibilă, legiuitorul a prevăzut ca ultimă operaţiune, reunirea fictivă la activul net a valorii donaţiilor
făcute de defunct în timpul vieţii. Această reunire nu este însă efectivă, ci ea se face doar pentru calcul.
Scopul este acela de a vedea dacă liberalităţile făcute de defunct prin donaţii şi legate se situează în
limitele cotităţii disponibile a moştenirii. Dacă limitele cotităţii disponibile sunt depăşite se va pune
problema aducerii efective la masa succesorală a bunurilor donate (aceasta se poate realiza în natură
sau prin echivalent).
Potrivit art. 1091 alin. (3) C.civ., „nu se va ţine seama în stabilirea rezervei de darurile obişnuite,
de donaţiile remuneratorii şi, în măsura în care nu sunt excesive, nici de sumele cheltuite pentru
întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesională a descendenţilor, a părinţilor sau a
soţului şi nici de cheltuielile de nuntă”.
 4.5. Determinarea valorii rezervei şi a cotităţii disponibile
În final, arătăm că potrivit art. 1091 alin. (5) C.civ., „rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă
se calculează în funcţie de valoarea stabilită potrivit alin. (1). La stabilirea rezervei nu se ţine seama
de cei care au renunţat la moştenire, cu excepţia celor obligaţi la raport, potrivit art. 1147 alin. (2)”.

5. Reducţiunea liberalităţilor excesive

5.1. Sediul materiei şi noţiunea reducţiunii liberalităţilor excesive

Reglementarea reducţiunii liberalităţilor excesive se regăseşte în cuprinsul art. 1092-1098 C.civ.
Reducţiunea liberalităţilor excesive este sancţiunea civilă care priveşte donaţiile şi legatele făcute de
defunct, care aduc atingere rezervei succesorale a moştenitorilor rezervatari, ce are drept efect
reducerea acestora în limita cotităţii disponibile, de care s-ar fi putut dispune în mod neîngrădit prin
liberalităţi.
Potrivit art. 1092 C.civ., „după deschiderea moştenirii, liberalităţile care încalcă rezerva
succesorală sunt supuse reducţiunii, la cerere”.

5.2. Persoanele care pot invoca reducţiunea liberalităţilor excesive

Potrivit art. 1093 C.civ., „reducţiunea liberalităţilor excesive poate fi cerută numai de către
moştenitorii rezervatari, de succesorii lor, precum şi de către creditorii chirografari ai moştenitorilor
rezervatari”.

5.3. Ordinea reducţiunii liberalităţilor excesive

Ordinea în care se efectuează reducţiunea liberalităţilor excesive vizează situaţia în care defunctul
a făcut mai multe liberalităţi (donaţii şi/sau legate) prin care s-a adus atingere rezervei succesorale, prin
depăşirea limitelor cotităţii disponibile. Reducţiunea va opera chiar dacă liberalităţile au fost făcute în
beneficiul unei singure persoane sau dacă au fost făcute unor persoane diferite, dacă prin acestea s-a
adus atingere rezervei succesorale.
Noul Cod civil stabileşte următoarele trei reguli:
a) Legatele se reduc înaintea donaţilor, potrivit art. 1096 alin. (1) C.civ.
b) Legatele se reduc toate deodată şi proporţional, afară dacă testatorul a dispus că anumite legate
vor avea preferinţă, caz în care vor fi reduse mai întâi celelalte legate, potrivit art. 1096 alin. (2) C.civ.
c) Donaţiile se reduc succesiv, în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai nouă, potrivit
art. 1096 alin. (3) C.civ.
 5.4. Căile procedurale de exercitare a dreptului la reducţiune
Potrivit art. 1092 C.civ., „după deschiderea moştenirii, liberalităţile care încalcă rezerva
succesorală sunt supuse reducţiunii, la cerere”. Aceasta înseamnă că reducţiunea nu operează de drept,
ea trebuind să fie invocată de persoanele expres şi limitativ enumerate în art. 1093 C.civ., respectiv
moştenitorii rezervatari, succesorii acestora şi creditorii chirografari ai moştenitorilor rezervatari.
Reducţiunea nu poate fi invocată din oficiu de instanţa de judecată.
Potrivit art. 1094 alin. (1) şi (2) C.civ., „reducţiunea liberalităţilor excesive se poate realiza prin
buna învoială a celor interesaţi. În lipsa unei asemenea învoieli, reducţiunea poate fi invocată în faţa
instanţei de judecată pe cale de excepţie sau pe cale de acţiune, după caz”.

5.5. Efectele reducţiunii liberalităţilor excesive

Potrivit art. 1097 alin. (1) C.civ., „reducţiunea are ca efect ineficacitatea legatelor sau, după caz,
desfiinţarea donaţiilor în măsura necesară întregirii rezervei succesorale”. Aceasta înseamnă că
reducţiunea se va realiza diferit, după cum liberalitatea se prezintă sub forma donaţiei sau a legatului.

5.6. Reducţiunea unor liberalităţi speciale

Potrivit art. 1098 C.civ., „dacă donaţia sau legatul are ca obiect un uzufruct, uz ori abitaţie sau o
rentă ori întreţinere viageră, moştenitorii rezervatari au facultatea fie de a executa liberalitatea astfel
cum a fost stipulată, fie de a abandona proprietatea cotităţii disponibile în favoarea beneficiarului
liberalităţii, fie de a solicita reducţiunea potrivit dreptului comun. Dacă moştenitorii rezervatari nu se
înţeleg asupra opţiunii, reducţiunea se va face potrivit dreptului comun”.