CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DREPTUL SUCCESORAL

ŞI INSTITUŢIA MOŞTENIRII
NOTE DE CURS

Definiţia moştenirii
Potrivit art. 953 C.civ.,„moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate
către una sau mai multe persoane în fiinţă”.
Subiectele dreptului succesoral sunt:
– persoana despre a cărei moştenire este vorba, adică defunctul, care se mai numeşte de cuius sau
autor. Dacă ne referim la transmiterea moştenirii pe cale testamentară, acesta se numeşte testator;
– persoana sau persoanele care dobândesc patrimoniul defunctului se numesc moştenitori, succesori
sau urmaşi, iar în materie testamentară, legatari.
Potrivit art. 1100 alin. (2) C.civ., „prin succesibil se înţelege persoana care îndeplineşte condiţiile
prevăzute de lege pentru a putea moşteni, dar care nu şi-a exercitat încă dreptul de opţiune
succesorală”.
Mai trebuie să precizăm că patrimoniul persoanei fizice decedate ce constituie obiect al
transmisiunii succesorale, mai este denumit şi masă succesorală sau patrimoniu succesoral.

Sediul materiei
Constituţia României prevede în art. 46 că dreptul la moştenire este garantat. Codul civil
reglementează moştenirea în Cartea a IV-a, intitulată Despre moştenire şi liberalităţi acesta fiind
singurul act normativ incident în materie, spre deosebire de reglementarea anterioară, în care, pe lângă
dispoziţiile Codului civil de la 1864, existau şi legi speciale ce reglementau această
materie.Dispoziţiile cuprinse în Codul civil reglementează în mod unitar materia moştenirii în
art. 953-1163, însă acestea se află într-o strânsă legătură şi cu alte articole ale acestui act normativ.
Dispoziţiile de drept internaţional privat cuprinse în Cartea a VII-a reglementează „Moştenirea” în
Titlul II, Capitolul IV (art. 2633-2636 C.civ.) fiind vizate în esenţă aceleaşi raporturi de drept
succesoral ca şi în dreptul naţional, elementul de diferenţiere fiind dat de existenţa elementului de
extraneitate.
Reglementări legale relativ la moşteniri se regăsesc însă şi în alte acte normative, iar cu titlu de
exemplu menţionăm: Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată cu modificările şi completările
ulterioare; Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată cu modificările şi completările ulterioare;
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, republicată cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor şi drepturile conexe; Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii
notariale, republicată, precum şi Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi, etc.
De asemenea, există şi reglementări europene cu incidenţă în materia succesiunilor. Potrivit art. 4
C.civ., „în materiile reglementate de prezentul cod, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile
persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, pactele şi celelalte tratate la care România este parte.
Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului,
la care România este parte, şi prezentul cod, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia
cazului în care prezentul cod conţine dispoziţii mai favorabile”.

Felurile moştenirii
Potrivit art. 955 alin. (1) C.civ., „Patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în
măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament”. Din punct de vedere al
izvorului vocaţiei succesorale, putem distinge între moştenire legală sau moştenire testamentară.
Moştenirea este legală când transmiterea patrimoniului are loc în temeiul legii. Moştenirea este
testamentară în situaţia în care transmiterea masei succesorale se deferă în baza voinţei testatorului
manifestată prin întocmirea testamentului.

Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale

Transmisiunea succesorală se particularizează prin următoarele caractere juridice:
- Transmisiunea succesorală este o transmisiune pentru cauză de moarte, mortis causa
- Transmisiunea succesorală este o transmisiune universală
- Transmisiunea succesorală este o transmisiune unitară
- Transmisiunea succesorală este o transmisiune indivizibilă

Deschiderea moştenirii
Din punct de vedere al sediului materiei, dispoziţiile vizând deschiderea moştenirii se regăsesc în
art. 954 din Cartea a IV-a intitulată Despre moştenire şi liberalităţi, Titlul I – Dispoziţii
referitoare la moştenire în general, Capitolul I – Dispoziţii generale.
Potrivit art. 954 alin. (1) C.civ., „moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului
acesteia”.

Importanţa juridică a datei morţii

Data morţii persoanei fizice prezintă importanţă, în funcţie de aceasta determinându-se următoarele
elemente:
 a. sfera persoanelor care sunt chemate la moştenire (moştenitorii legali şi/sau testamentari),
capacitatea lor succesorală, precum şi drepturile care li se cuvin;
b. momentul transmiterii moştenirii către succesori. Transmiterea moştenirii către succesori are loc
nu de la data acceptării acesteia, ci retroactiv, de la data deschiderii sale. Potrivit art. 1114 alin. (1)
C.civ., „acceptarea consolidează transmisiunea moştenirii realizate de plin drept la data decesului”. Şi
renunţarea la moştenire produce efecte retroactive până la această dată. Potrivit art. 1121 alin. (1)
C.civ., „succesibilul care renunţă este considerat că nu a fost niciodată moştenitor”. În concluzie, atât
în privinţa acceptării moştenirii, cât şi a renunţării la moştenire, efectele se produc retroactiv, urcând
până la momentul deschiderii moştenirii;
c. data de la care începe să curgă, de regulă, termenul de opţiune succesorală. Potrivit art. 1103 alin.
(1) C.civ., „dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii
moştenirii”;
d. compunerea şi valoarea masei succesorale;
e. validitatea actelor juridice asupra unei moşteniri, deoarece, în principiu, actele cu privire la o
moştenire nedeschisă sunt nule absolut. Textul art. 956 C.civ. arată că „dacă prin lege nu se prevede
altfel, sunt lovite de nulitate absolută actele juridice având ca obiect drepturi eventuale asupra unei
moşteniri nedeschise încă, precum şi actele prin care se acceptă moştenirea sau se renunţă la aceasta,
înainte de deschiderea ei, ori actele prin care se înstrăinează sau se promite înstrăinarea unor drepturi
care s-ar putea dobândi la deschiderea moştenirii”;
f. în ipoteza în care există mai mulţi moştenitori universali sau cu titlu universal, momentul la care
se naşte starea de indiviziune între aceştia;
g. legea aplicabilă moştenirii în caz de conflict de legi în timp.
h. legea aplicabilă moştenirilor cu element de extraneitate. Potrivit art. 2633 C.civ. „moştenirea este
supusă legii statului pe teritoriul căruia defunctul a avut, la data morţii, reşedinţa obişnuită”, în consens
cu prevederile Regulamentului UE 650/2012. Art. 2634 alin. (1) C.civ. stabileşte că „o persoană poate
să aleagă, ca lege aplicabilă moştenirii în ansamblul ei, legea statului a cărui cetăţenie o are”, nefiind
ţinută de legea reşedinţei obişnuite.

Locul deschiderii moştenirii

Potrivit art. 954 alin. (2) C.civ., „moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului (…)”.
Nu are relevanţă în dreptul succesoral dacă locul decesului corespunde sau nu cu domiciliul defunctului
sau dacă defunctul avea reşedinţa stabilită în alt loc. Potrivit art. 88 C.civ., „reşedinţa persoanei fizice
este în locul unde îşi are locuinţa secundară”. De asemenea, este irelevant şi domiciliul curatorului, în
ipoteza în care defunctul ar fi fost pus sub curatelă.
 Importanţa juridică a locului deschiderii moştenirii
Determinarea locului deschiderii moştenirii prezintă importanţă pentru stabilirea competenţei
teritoriale atât în privinţa problemelor necontencioase (dacă între moştenitori nu există neînţelegeri,
dezbaterea succesorală este instrumentată de notarul public competent), cât şi a celor contencioase
privind moştenirea (dacă între moştenitori există disensiuni, procedura succesorală notarială se poate
suspenda iar părţile se adresează instanţei de judecată). Potrivit art. 92 din Legea nr. 71/2011 pentru
punerea în aplicare a Codului civil, dispoziţiile art. 954 alin. (3) şi (4) C.civ. se aplică numai
procedurilor succesorale notariale sau judiciare începute după intrarea în vigoare a Codului civil.

Condiţiile generale ale dreptului de a moşteni

Enumerarea condiţiilor cerute de lege pentru a putea moşteni

Condiţiile generale ale dreptului de a moşteni sunt reglementate în art. 957-962 C.civ., respectiv în
Capitolul II din Titlul I, intitulat „Dispoziţii referitoare la moştenire în general”.
Pentru ca o persoană să poată veni la moştenire trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă capacitate succesorală (art. 957);
b) să nu fie nedemnă de a moşteni (art. 958-961);
c) să aibă vocaţie (chemare) la moştenire (art. 962).
Capacitatea succesorală şi vocaţia succesorală reprezintă condiţii pozitive, în timp ce nedemnitatea
face parte din categoria condiţiilor negative.