Teoria obligațiilor – Cursul 8 – 10.04.

2023
- sinteză –

EFECTELE OBLIGAŢIILOR

I. Introducere
1. Noțiune.
2. Principiul executării în natură a obligaţiilor
Art. 1469, referitor la plată, prevede în alin. 1: Obligaţia se stinge prin
plată atunci când prestaţia datorată este executată de bunăvoie.
Art. 1516. Drepturile creditorului. (1) Creditorul are dreptul la
îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.
Art. 1527. Dreptul la executarea în natură. (1) Creditorul poate cere
întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligaţia în natură, cu
excepţia cazului în care o asemenea executare este imposibilă.

II. Executarea de bunăvoie a obligaţiilor. Plata

§ 1. Precizări prealabile
3. Reglementare. Capitolul I – Plata (art. 1469-1515 NCC) din Titlul V –
Executarea obligațiilor al Cărții a V-a – Despre obligații.
4. Noțiune.
Art. 1469. Noţiune. (1) Obligaţia se stinge prin plată atunci când
prestaţia datorată este executată de bunăvoie.
(2) Plata constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz, în
executarea oricărei alte prestaţii care constituie obiectul însuşi al obligaţiei.
Art. 1470. Temeiul plăţii. Orice plată presupune o datorie.
Art. 1471. Plata obligaţiei naturale. Restituirea nu este admisă în
privinţa obligaţiilor naturale care au fost executate de bunăvoie.

§ 2. Subiectele plății
Secțiunea a 2-a din Capitolul I – „Plata”, Titlul V – „Executarea
obligațiilor, Cartea V – „Obligațiile”
5. Cine poate face plata.
5.1. Oricine poate face plata
Art. 1472. Persoanele care pot face plata. Plata poate să fie făcută de
orice persoană, chiar dacă este un terţ în raport cu acea obligaţie.
5.2. Plata făcută de un incapabil
Art. 1473. Plata făcută de un incapabil. Debitorul care a executat
prestaţia datorată nu poate cere restituirea invocând incapacitatea sa la data
executării.
5.3. Plata făcută de un terț
Art. 1474. Plata obligaţiei de către un terţ. (1) Creditorul este dator să
refuze plata oferită de terţ dacă debitorul l-a încunoştinţat în prealabil că se
opune la aceasta, cu excepţia cazului în care un asemenea refuz l-ar prejudicia
pe creditor.
1
 (2) În celelalte cazuri, creditorul nu poate refuza plata făcută de un terţ
decât dacă natura obligaţiei sau convenţia părţilor impune ca obligaţia să fie
executată numai de debitor.
(3) Plata făcută de un terţ stinge obligaţia dacă este făcută pe seama
debitorului. În acest caz, terţul nu se subrogă în drepturile creditorului plătit
decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
(4) Dispoziţiile prezentului capitol privind condiţiile plăţii se aplică în
mod corespunzător atunci când plata este făcută de un terţ.
5.4. Aprecierea conduitei debitorului în efectuarea plății.
Art. 1480. Diligenţa cerută în executarea obligaţiilor. (1) Debitorul este
ţinut să îşi execute obligaţiile cu diligenţa pe care un bun proprietar o depune
în administrarea bunurilor sale, afară de cazul în care prin lege sau prin
contract s-ar dispune altfel.
(2) În cazul unor obligaţii inerente unei activităţi profesionale, diligenţa
se apreciază ţinând seama de natura activităţii exercitate.
Art. 1481. Obligaţiile de mijloace şi obligaţiile de rezultat. (1) În cazul
obligaţiei de rezultat, debitorul este ţinut să procure creditorului rezultatul
promis.
(2) În cazul obligaţiilor de mijloace, debitorul este ţinut să folosească
toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis.
6. Cui se poate face plata.
6.1. Persoanele care pot primi plata.
Art. 1475. Persoanele care pot primi plata. Plata trebuie făcută
creditorului, reprezentantului său, legal sau convenţional, persoanei indicate
de acesta ori persoanei autorizate de instanţă să o primească.
6.2. Plata făcută unui incapabil.
Art. 1476. Plata făcută unui incapabil. Plata făcută unui creditor care
este incapabil de a o primi nu liberează pe debitor decât în măsura în care
profită creditorului.
6.3. Plata făcută unui terț.
Art. 1477. Plata făcută unui terţ. (1) Plata făcută unei alte persoane
decât cele menţionate la art. 1475 este totuşi valabilă dacă:
a) este ratificată de creditor;
b) cel care a primit plata devine ulterior titularul creanţei;
c) a fost făcută celui care a pretins plata în baza unei chitanţe liberatorii
semnate de creditor.
(2) Plata făcută în alte condiţii decât cele menţionate la alin. (1) stinge
obligaţia numai în măsura în care profită creditorului. – de ex., terțul era
creditorul creditorului…

Jurisprudență
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a Civilă, Decizia Civilă nr. 533/19.03.2019, publicată
pe scj.ro, disponibilă (în integral) la: https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?
customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=163711 (accesat ultima dată la
04.04.2021):
 „Instanţa de apel nu a nesocotit înţelegerea stabilită de părţi prin contractul încheiat, de
a se efectua plata preţului chiar şi în numerar. Ceea ce a reţinut instanţa de apel este că,
2
 deşi recurentul-pârât susţine că a efectuat plata în numerar, la casieria societăţii
vânzătoare, a acceptat înscrierea în declaraţia autentificată a faptului că plata a fost
făcută prin virament bancar în contul A. S.R.L. În acest cadru, se impune precizarea că
această menţiune din cuprinsul declaraţiei autentice, s-a dovedit a fi nereală, iar, în
această situaţie, în temeiul art. 270 alin. (2) C. proc. civ., acest înscris şi-a pierdut
puterea doveditoare, care a subzistat până la proba contrară.”
 „De asemenea, instanţa de apel a mai reţinut că plata efectuată de recurentul-pârât nu
este valabilă şi pentru că persoana care a primit plata, nu avea calitatea de reprezentant
al vânzătoarei.”
 „(...) recurentul-pârât nu prezintă, în mod valabil, vreun motiv de nelegalitate împotriva
deciziei recurate. Susţinerea că a plătit celui care apărea public ca reprezentant al
societăţii vânzătoare, calitate dovedită prin împuternicirea nr. 14/15.04.2010, este
neîntemeiată. Recurentul nu a dovedit că această calitate rezultă din menţiunile
înregistrate la registrul comerţului, respectiva împuternicire justificând doar calitatea de
reprezentant convenţional, limitată la operaţiunile pe care le consemnează şi care nu au
legătură cu operaţiunea de vânzare-cumpărare analizată în cauza dedusă spre
soluţionare.”
 „Recurentul nu se poate apăra invocând necunoaşterea mecanismului reprezentării
legale a unei societăţi aflate în insolvenţă, în considerarea faptului că, atât legea specială
a insolvenţei, cât şi legea societăţilor, reglementează un sistem de publicitate, care este
accesibil oricărei persoane interesate. În plus, chiar în cuprinsul contractului de vânzare-
cumpărare, în care are calitatea de cumpărător, s-a consemnat că societatea vânzătoare
este reprezentată de administratorul judiciar.”
 „În temeiul art. 1475 C. civ., plata se poate face valabil şi către reprezentantul legal sau
convenţional al vânzătorului ori persoanei desemnate de instanţă, precum şi unui terţ
desemnat de vânzător. În caz de plată către un terţ nedesemnat, cumpărătorul nu este
liberat de obligaţia de plată a preţului.”

6.4. Situația creditorului aparent

Art. 1478. Plata făcută unui creditor aparent. (1) Plata făcută cu bună-
credinţă unui creditor aparent este valabilă, chiar dacă ulterior se stabileşte că
acesta nu era adevăratul creditor.
Art. 56. Plata făcută moştenitorilor aparenţi (în materia
declarării judecătorești a morții). Plata făcută moştenitorilor legali
sau legatarilor unei persoane, care reapare ulterior hotărârii
declarative de moarte, este valabilă şi liberatorie, dacă a fost
făcută înainte de radierea din registrul de stare civilă a menţiunii
privitoare la deces, cu excepţia cazului în care cel care a făcut
plata a cunoscut faptul că persoana declarată moartă este în viaţă.
Art. 1478 alin. (2) Creditorul aparent este ţinut să restituie adevăratului
creditor plata primită, potrivit regulilor stabilite pentru restituirea prestaţiilor.
6.5. Situația bunurilor indisponibilizate.
Art. 1479. Plata bunurilor indisponibilizate. Plata făcută cu nesocotirea
unui sechestru, a unei popriri ori a unei opoziţii formulate, în condiţiile legii,
pentru a opri efectuarea plăţii de către debitor nu îi împiedică pe creditorii care
au obţinut luarea unei asemenea măsuri să ceară din nou plata. În acest caz,
debitorul păstrează dreptul de regres împotriva creditorului care a primit plata
nevalabil făcută.
3
 § 3. Condiţiile plăţii
7. Considerații introductive. Este vorba despre condiții care trebuie
îndeplinite pentru ca plata să corespundă obligației asumate, să fie valabilă și să
ducă la stingerea obligației.
8. Condițiile plății atunci când obiectul obligației constă în transferul
unui drept asupra unui bun sau asupra unei sume de bani.
8.1. Obligația de a transfera dreptul de proprietate.
Art. 1483. Obligaţia de a strămuta proprietatea. (1) Obligaţia de a
strămuta proprietatea (de a da) implică şi obligaţiile de a preda lucrul şi de a-l
conserva până la predare (de a face).
(2) În ceea ce priveşte imobilele înscrise în cartea funciară, obligaţia de a
strămuta proprietatea o cuprinde şi pe aceea de a preda înscrisurile necesare
pentru efectuarea înscrierii.
8.2. Obligația de a preda un bun individual determinat.
Art. 1482 (1) Debitorul trebuie să predea bunul în starea în care se găsea
la momentul nașterii obligației.
(2): Dacă însă, la data executării, debitorul nu este titularul dreptului ce
trebuia transmis ori cedat sau, după caz, nu poate dispune de acesta în mod
liber, obligaţia debitorului nu se stinge, dispoziţiile art. 1230 aplicându-se în
mod corespunzător.
- Art. 1230. Bunurile care aparţin altuia. Dacă prin lege nu se
prevede altfel, bunurile unui terţ pot face obiectul unei prestaţii,
debitorul fiind obligat să le procure şi să le transmită creditorului
sau, după caz, să obţină acordul terţului. În cazul neexecutării
obligaţiei, debitorul răspunde pentru prejudiciile cauzate.
Art. 1491. Plata făcută cu bunul altuia. (1) Atunci când, în executarea
obligaţiei sale, debitorul predă un bun care nu îi aparţine sau de care nu poate
dispune, el nu poate cere creditorului restituirea bunului predat decât dacă se
angajează să execute prestaţia datorată cu un alt bun de care acesta poate
dispune.
(2) Creditorul de bună-credinţă poate însă restitui bunul primit şi solicita,
dacă este cazul, daune-interese pentru repararea prejudiciului suferit.
Art. 1482. Obligaţia de a preda bunuri individual determinate. (1)
Debitorul unui bun individual determinat este liberat prin predarea acestuia în
starea în care se afla la momentul naşterii obligaţiei.
Art. 1485. Obligaţia de a preda un bun. Obligaţia de a preda un bun
individual determinat o cuprinde şi pe aceea de a-l conserva până la predare.
Art. 1484. Cedarea drepturilor sau acţiunilor. Dacă bunul a pierit, s-a
pierdut sau a fost scos din circuitul civil (ipoteză aplicabilă mai curând sau
numai pieirii bunului), acesta este dator să cedeze creditorului drepturile sau
acţiunile în despăgubire pe care le are cu privire la bunul respectiv.
8.3. Obligația de a preda bunuri de gen.
Art. 1486. Obligaţia de a da bunuri de gen. Dacă obligaţia are ca obiect
bunuri de gen, debitorul are dreptul să aleagă bunurile ce vor fi predate. El nu
este însă liberat decât prin predarea unor bunuri de calitate cel puţin medie.
4
 8.4. Executarea obligației de a constitui o garanție.
Art. 1487. Obligaţia de a constitui o garanţie. Cel care este ţinut să
constituie o garanţie, fără ca modalitatea şi forma acesteia să fie determinate,
poate oferi, la alegerea sa, o garanţie reală sau personală ori o altă garanţie
suficientă.
8.5. Obligația de a da o sumă de bani.
Art. 1488. Obligaţia de a da o sumă de bani. (1) Debitorul unei sume de
bani este liberat prin remiterea către creditor a sumei nominale datorate.
(2) Plata se poate face prin orice mijloc folosit în mod obişnuit în locul
unde aceasta trebuie efectuată.
(3) Cu toate acestea, creditorul care acceptă în condiţiile alin. (2) un cec
ori un alt instrument de plată este prezumat că o face numai cu condiţia ca
acesta să fie onorat.

Jurisprudență
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a Civilă, Decizia Civilă nr. 2982/20.06.2018,
publicată pe scj.ro, disponibilă (în integral) la: https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?
customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=164401 (accesat ultima dată la
04.04.2021):
 „În acest cadru, instanţele au reţinut nevalabilitatea plăţii cât timp suma nu a fost
transferată în contul indicat în contract (în care s-au efectuat celelalte plăţi în derularea
contractului), ci într-un cont special, destinat sumelor reprezentând garanţie de bună
execuţie. Nu s-a reţinut nicio explicaţie pentru care pârâta a ales să procedeze în acest
mod, subliniindu-se de către aceasta doar importanţa efectuării plăţii până la termenul
de finalizare a proiectului în vederea obţinerii finanţării, în ciuda faptului că existau
obiecţiuni privitoare la calitatea lucrărilor efectuate şi fuseseră semnalate deficienţe.”
 „Instanţele de fond au avut în vedere faptul că, deşi reclamanta este titulara acestui
cont special, dezideratul stingerii datoriei nu a fost atins cât timp reclamanta nu putea
dispune liber de sumele din acest cont ca urmare a mecanismului juridic creat prin
contractul de deschidere a acestui cont de garanţie şi a celui de instituire a unei ipoteci
asupra contului în favoarea beneficiarei pârâte, operaţiunile ulterioare realizate cu
acestea dovedind acest lucru.” (...).

Art. 1489. Dobânzile sumelor de bani. (1) Dobânda este cea convenită de
părţi sau, în lipsă, cea stabilită de lege.

9. Obiectul plății.
9.1. Darea în plată. Cazuri.
Art. 1492. Darea în plată. (1) Debitorul nu se poate libera executând o
altă prestaţie decât cea datorată, chiar dacă valoarea prestaţiei oferite ar fi
egală sau mai mare, decât dacă creditorul consimte la aceasta. În acest din
urmă caz, obligaţia se stinge atunci când noua prestaţie este efectuată.
(2) Dacă prestaţia oferită în schimb constă în transferul proprietăţii sau
al unui alt drept, debitorul este ţinut de garanţia contra evicţiunii şi de garanţia
contra viciilor lucrului, potrivit regulilor aplicabile în materia vânzării, cu
excepţia cazului în care creditorul preferă să ceară prestaţia iniţială şi
repararea prejudiciului. În aceste cazuri, garanţiile oferite de terţi nu renasc. –
5
este vorba despre garanțiile oferite de terți pentru executarea obligației inițiale,
stinsă prin darea în plată…
Art. 1493. Cesiunea de creanţă în locul executării. (1) Atunci când, în
locul prestaţiei iniţiale, este cedată o creanţă, obligaţia se stinge în momentul
satisfacerii creanţei cedate. Dispoziţiile art. 1568–1584 (cesiunea de creanță)
sunt aplicabile în mod corespunzător.
(2) Dacă, potrivit înţelegerii părţilor, obligaţia în locul căreia debitorul
îşi cedează propria creanţă se stinge încă de la data cesiunii, dispoziţiile art.
1586 (răspunderea cedentului pentru evicțiune: despăgubiri) sunt aplicabile în
mod corespunzător, cu excepţia cazului în care creditorul preferă să ceară
prestaţia iniţială.
9.2. Drept tranzitoriu.
Art. 112 LPA. Dispoziţiile art. 1492 alin. (2) şi ale art. 1493 din Codul
civil se aplică şi în cazul în care obligaţia s-a născut înainte de data intrării în
vigoare a acestuia, dacă darea în plată are loc ulterior acestei date.
10. Principiul indivizibilității plății.
Art. 1490. Plata parţială. (1) Creditorul poate refuza să primească o
executare parţială, chiar dacă prestaţia ar fi divizibilă.
(2) Cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de faptul executării
parţiale sunt în sarcina debitorului, chiar şi atunci când creditorul acceptă o
asemenea executare.
11. Locul plății.
Art. 1494. Locul plăţii. (1) În lipsa unei stipulaţii contrare ori dacă locul
plăţii nu se poate stabili potrivit naturii prestaţiei sau în temeiul contractului,
al practicilor statornicite între părţi ori al uzanţelor:
a) obligaţiile băneşti trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul
creditorului de la data plăţii (plata este portabilă);
b) obligaţia de a preda un lucru individual determinat trebuie executată
în locul în care bunul se afla la data încheierii contractului;
c) celelalte obligaţii se execută la domiciliul sau, după caz, sediul
debitorului la data încheierii contractului (plata este cherabilă).
(2) Partea care, după încheierea contractului, îşi schimbă domiciliul sau,
după caz, sediul determinat, potrivit prevederilor alin. (1), ca loc al plăţii,
suportă cheltuielile suplimentare pe care această schimbare le cauzează.
12. Data plății.
Art. 1495. Data plăţii. (1) În lipsa unui termen stipulat de părţi sau
determinat în temeiul contractului, al practicilor statornicite între acestea ori al
uzanţelor, obligaţia trebuie executată de îndată.
(2) Instanţa poate stabili un termen atunci când natura prestaţiei sau
locul unde urmează să se facă plata o impune.
Art. 1496. Plata anticipată. (1) Debitorul este liber să execute obligaţia
chiar înaintea scadenţei dacă părţile nu au convenit contrariul ori dacă aceasta
nu rezultă din natura contractului (de ex., când curg dobânzi….) sau din
împrejurările în care a fost încheiat.

6
 (2) Cu toate acestea, creditorul poate refuza executarea anticipată dacă
are un interes legitim ca plata să fie făcută la scadenţă. – de ex., când nu are
unde să păstreze bunul etc.
(3) În toate cazurile, cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de
faptul executării anticipate a obligaţiei sunt în sarcina debitorului.
Art. 1497. Data plăţii prin virament bancar. Dacă plata se face prin
virament bancar, data plăţii este aceea la care contul creditorului a fost
alimentat cu suma de bani care a făcut obiectul plăţii.

§ 4. Cheltuielile plății
13. Reglementare.
Art. 1498. Cheltuielile plăţii. Cheltuielile plăţii sunt în sarcina
debitorului, în lipsă de stipulaţie contrară. – normă supletivă…

§ 5. Dovada plății.
Secțiunea a 4-a, art. 1499-1505 NCC.
14. Mijloace de probă.
Art. 1499. Mijloace de dovadă. Dacă prin lege nu se prevede altfel,
dovada plăţii se face cu orice mijloc de probă.
15. Chitanța liberatorie.
Art. 1500. Chitanţa liberatorie. (1) Cel care plăteşte are dreptul la o
chitanţă liberatorie, precum şi, dacă este cazul, la remiterea înscrisului original
al creanţei.
(2) Cheltuielile întocmirii chitanţei sunt în sarcina debitorului, în lipsă de
stipulaţie contrară.
(3) În cazul în care creditorul refuză, în mod nejustificat, să elibereze
chitanţa, debitorul are dreptul să suspende plata.
16. Prezumții.
Art. 1501. Prezumţia executării prestaţiei accesorii. Chitanţa în care se
consemnează primirea prestaţiei principale face să se prezume, până la proba
contrară, executarea prestaţiilor accesorii (de ex., marfa + ambalajele).
Art. 1502. Prezumţia executării prestaţiilor periodice. Chitanţa dată
pentru primirea uneia dintre prestaţiile periodice care fac obiectul obligaţiei
face să se prezume, până la proba contrară, executarea prestaţiilor devenite
scadente anterior.
Art. 1503. Remiterea înscrisului original al creanţei. (1) Remiterea
voluntară a înscrisului original constatator al creanţei, făcută de creditor către
debitor, unul din codebitori sau fideiusor, naşte prezumţia stingerii obligaţiei
prin plată. Proba contrară revine celui interesat să dovedească stingerea
obligaţiei pe altă cale.
(2) Dacă înscrisul original remis voluntar este întocmit în formă
autentică, creditorul are dreptul să probeze că remiterea s-a făcut pentru un alt
motiv decât stingerea obligaţiei.
(3) Se prezumă, până la proba contrară, că intrarea persoanelor
menţionate la alin. (1) în posesia înscrisului original al creanţei s-a făcut printr-
o remitere voluntară din partea creditorului.
7
 Art. 1504. Plata prin virament bancar. (1) Dacă plata se face prin
virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor şi vizat de instituţia de
credit plătitoare prezumă efectuarea plăţii, până la proba contrară.
(2) Debitorul are oricând dreptul să solicite instituţiei de credit a
creditorului o confirmare, în scris, a efectuării plăţii prin virament. Această
confirmare face dovada plăţii.

§ 6. Efectele plății.
a. Stingerea obligației
17. Reglementare.
Art. 1469. Noţiune. (1) Obligaţia se stinge prin plată atunci când
prestaţia datorată este executată de bunăvoie. – L. Pop: plata e o modalitate de
stingere a obligației; discuție…
b. Imputația plății
18. Necesitate. Noțiune. Problema se pune atunci când debitorul are mai
multe obligații față de același creditor, care au același obiect (de regulă, având
ca obiect derivat, material, bunuri fungibile – de regulă, bani…), și este nevoie
să se știe care din obligații s-a stins prin plată (asupra cărei obligații s-a
„imputat” plata făcută).
19. Reglementare.
Art. 1506. Imputaţia plăţii făcută prin acordul părţilor. (1) Plata
efectuată de debitorul mai multor datorii faţă de acelaşi creditor, care au
acelaşi obiect, se impută asupra acestora conform acordului părţilor.
(2) În lipsa acordului părţilor, se aplică dispoziţiile prezentei secţiuni.
Art. 1507. Imputaţia făcută de debitor. (1) Debitorul mai multor datorii
care au ca obiect bunuri de acelaşi fel are dreptul să indice, atunci când
plăteşte, datoria pe care înţelege să o execute. Plata se impută mai întâi asupra
cheltuielilor (cheltuielile plății, cheltuielile de judecată, de executare), apoi
asupra dobânzilor şi, la urmă, asupra capitalului.
(2) Debitorul nu poate, fără consimţământul creditorului, să impute
plata asupra unei datorii care nu este încă exigibilă cu preferinţă faţă de o
datorie scadentă, cu excepţia cazului în care s-a prevăzut că debitorul poate
plăti anticipat.
(3) În cazul plăţii efectuate prin virament bancar, debitorul face imputaţia
prin menţiunile corespunzătoare consemnate de el pe ordinul de plată.
Art. 1508. Imputaţia făcută de creditor. (1) În lipsa unei indicaţii din
partea debitorului, creditorul poate, într-un termen rezonabil după ce a primit
plata, să indice debitorului datoria asupra căreia aceasta se va imputa.
Creditorul nu poate imputa plata asupra unei datorii neexigibile ori litigioase.
(2) Atunci când creditorul remite debitorului o chitanţă liberatorie, el
este dator să facă imputaţia prin acea chitanţă.
Art. 1509. Imputaţia legală. (1) Dacă niciuna dintre părţi nu face
imputaţia plăţii, vor fi aplicate, în ordine, următoarele reguli:
a) plata se impută cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scadenţă;

8
 b) se vor considera stinse, în primul rând, datoriile negarantate sau cele
pentru care creditorul are cele mai puţine garanţii; - rațiune: celelalte pot fi
„plătite” prin executarea garanțiilor….
c) imputaţia se va face mai întâi asupra datoriilor mai oneroase pentru
debitor; - cele cu dobânzi mai mari….
d) dacă toate datoriile sunt deopotrivă scadente, precum şi, în egală
măsură, garantate şi oneroase, se vor stinge datoriile mai vechi;
e) în lipsa tuturor criteriilor menţionate la lit. a)–d), imputaţia se va face
proporţional cu valoarea datoriilor. – excepție de la principiul indivizibilității
plății.
(2) În toate cazurile, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de
judecată şi executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor şi penalităţilor, în
ordinea cronologică a scadenţei acestora, şi, în final, asupra capitalului, dacă
părţile nu convin altfel.
19.1. Drept tranzitoriu. Art. 113 LPA: Imputaţia plăţii este supusă
dispoziţiilor art. 1506–1509 din Codul civil dacă plata se face după data intrării
în vigoare a acestuia, indiferent de data naşterii obligaţiilor.
c. Efecte asupra garanțiilor.
20. Reglementare.
Art. 1505. Liberarea garanţiilor. Dacă părţile nu au convenit că
garanţiile vor asigura executarea unei alte obligaţii, creditorul care a primit
plata trebuie să consimtă la liberarea bunurilor afectate de garanţiile reale
constituite pentru satisfacerea creanţei sale, precum şi să restituie bunurile
deţinute în garanţie, dacă este cazul.

§ 7. Punerea în întârziere a creditorului.

Secțiunea a VI-a - Punerea în întârziere a creditorului din Cap. I al Titlului
V.
21. Noțiune. Este o procedură, pusă la îndemâna debitorului atunci când
creditorul întârzie să primească plata sau o refuză – situație de care legea leagă
anumite efecte juridice.
22. Reglementare.
Art. 1510. Cazuri de punere în întârziere a creditorului. Creditorul poate
fi pus în întârziere atunci când refuză, în mod nejustificat, plata oferită în mod
corespunzător sau când refuză să îndeplinească actele pregătitoare fără de care
debitorul nu îşi poate executa obligaţia
Art. 1511. Efectele punerii în întârziere a creditorului. (1) Creditorul
pus în întârziere preia riscul imposibilităţii de executare a obligaţiei, iar
debitorul nu este ţinut să restituie fructele culese după punerea în întârziere
(chiriașul care are sub-chiriași și vrea să predea casa proprietarului…).
(2) Creditorul este ţinut la repararea prejudiciilor cauzate prin întârziere
şi la acoperirea cheltuielilor de conservare a bunului datorat.
Art. 1512. Drepturile debitorului. Debitorul poate consemna bunul pe
cheltuiala şi riscurile creditorului, liberându-se astfel de obligaţia sa.
Art. 1513. Procedură. Procedura ofertei de plată şi a consemnaţiunii este
prevăzută de Codul de procedură civilă.
9
 Art. 1006-1013 C. pr. civ.
Articolul 1.006 Domeniu de aplicare
Când creditorul refuză să primească plata de la debitor, acesta din urmă
este în drept să facă ofertă reală și să consemneze ceea ce datorează.
Articolul 1.007 Procedura ofertei reale
(1) În scopul prevăzut la art. 1.006, debitorul va face creditorului, prin
mijlocirea unui executor judecătoresc din circumscripția curții de apel în
care se află domiciliul ori sediul creditorului sau domiciliul ales al acestuia,
o somație, prin care este invitat să primească prestația datorată.
(2) În acea somație se vor arăta locul, data și ora când suma sau obiectul
oferit urmează să îi fie predat creditorului.
Articolul 1.008 Acceptarea ofertei reale
În cazul în care creditorul primește suma sau bunul oferit, debitorul
este liberat de obligația sa. Executorul judecătoresc va întocmi un proces-
verbal prin care va constata acceptarea ofertei reale.
Articolul 1.009 Consemnarea sumei sau a bunului
(1) Dacă creditorul nu se prezintă sau refuză să primească suma ori
obiectul oferit, executorul judecătoresc va încheia proces-verbal în care va
consemna aceste împrejurări.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), debitorul, spre a se libera de datorie, va
putea să consemneze suma sau bunul oferit la CEC Bank - S.A. sau la orice altă
instituție de credit ori, după caz, la o unitate specializată, iar recipisa de
consemnare se va depune la executorul judecătoresc care a trimis somația.
Procedura de consemnare a sumelor de bani este obligatorie pentru unitatea la
care urmează a se face consemnarea și nu poate fi condiționată de existența
acordului creditorului. Consemnarea bunurilor se face în condițiile prevăzute
de lege.
(3) Consemnarea va fi precedată de o nouă somație adresată
creditorului în care se vor arăta ziua și ora, cât și locul unde suma sau, după
caz, bunul oferit se va depune.
Articolul 1.010 Anularea ofertei reale, urmată de consemnațiune
(1) După consemnare, executorul judecătoresc va constata, printr-o
încheiere dată fără citarea părților, efectuarea plății și liberarea debitorului.
Încheierea se comunică creditorului în termen de 5 zile de la întocmirea acesteia.
(2) În termen de 15 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la alin. (1),
creditorul va putea cere anularea acesteia pentru nerespectarea condițiilor de
validitate, de fond și de formă ale ofertei de plată și consemnațiunii, la
judecătoria în circumscripția căreia s-a făcut consemnarea. Hotărârea poate fi
atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
(3) Debitorul este considerat liberat la data consemnării plății, în afară de
cazul în care se anulează oferta de plată și consemnațiunea.
Articolul 1.011 Oferta de plată în fața instanței
(1) Oferta de plată poate fi făcută și în timpul procesului, în fața
oricărei instanțe, în orice stadiu al judecății. În acest caz, prin încheiere,
creditorul este pus în întârziere să primească suma sau, după caz, bunul. Dacă
10
creditorul este prezent și primește prestația datorată, liberarea debitorului se va
constata prin încheiere.
(2) În cazul în care creditorul lipsește sau refuză primirea prestației,
debitorul va proceda la consemnare conform dispozițiilor art. 1.009 alin. (2), iar
recipisa de consemnare va fi pusă la dispoziția instanței, care, prin încheiere, va
constata liberarea debitorului.
(3) Încheierile prevăzute la alin. (1) și (2) se atacă numai odată cu fondul,
cu excepția celor date în recurs, care sunt definitive.
Articolul 1.012 Radierea ipotecilor
În baza procesului-verbal întocmit în condițiile art. 1.008 ori a încheierii
emise în condițiile art. 1.010 sau 1.011, cel interesat va putea cere radierea din
cartea funciară sau din alte registre publice a drepturilor de ipotecă constituite în
vederea garantării creanței stinse în condițiile prezentului titlu.
Articolul 1.013 Incidența dispozițiilor Codului civil
Dispozițiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului
civil privitoare la plată, precum și cu cele referitoare la ofertele de plată și
consemnațiuni.

Art. 1514. Vânzarea publică. (1) Dacă natura bunului face imposibilă
consemnarea, dacă bunul este perisabil sau dacă depozitarea lui necesită
costuri de întreţinere ori cheltuieli considerabile, debitorul poate porni
vânzarea publică a bunului şi poate consemna preţul, notificând în prealabil
creditorului şi primind încuviinţarea instanţei judecătoreşti.
(2) Dacă bunul este cotat la bursă sau pe o altă piaţă reglementată (de
ex., bursa de valori sau bursa de mărfuri), dacă are un preţ curent sau are o
valoare prea mică faţă de cheltuielile unei vânzări publice, instanţa poate
încuviinţa vânzarea bunului fără notificarea creditorului.
Art. 1515. Retragerea bunului consemnat. Debitorul are dreptul să
retragă bunul consemnat cât timp creditorul nu a declarat că acceptă
consemnarea sau aceasta nu a fost validată de instanţă. Creanţa renaşte cu
toate garanţiile şi toate celelalte accesorii ale sale din momentul retragerii
bunului.

III. Executarea silită a obligaţiilor

§ 1. Precizări prealabile.
23. Reglementare.

§ 2. Reguli generale.
Secțiunea 1 – „Dispoziții generale”, Cap. II – „Executarea silită”, Titlul V
– „Executarea obligațiilor”
24. Drepturile creditorului.
Art. 1516. Drepturile creditorului. (1) Creditorul are dreptul la
îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.

11
 (2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se
află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la
daune-interese, dacă i se cuvin:
1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei;
2. să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea
contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative (art. 1549-
1554 NCC);
3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege
pentru realizarea dreptului său.
Art. 1517. Neexecutarea imputabilă creditorului. O parte nu poate
invoca neexecutarea obligaţiilor celeilalte părţi în măsura în care neexecutarea
este cauzată de propria sa acţiune sau omisiune.
25. Răspunderea debitorului.
Art. 1518. Răspunderea debitorului. (1) Dacă prin lege nu se dispune
altfel, debitorul răspunde personal de îndeplinirea obligaţiilor sale.
(2) Răspunderea debitorului poate fi limitată numai în cazurile şi
condiţiile prevăzute de lege.
Art. 1519. Răspunderea pentru fapta terţilor. Dacă părţile nu convin
altfel, debitorul răspunde pentru prejudiciile cauzate din culpa persoanei de
care se foloseşte pentru executarea obligaţiilor contractuale.
26. Răspunderea terților.
Art. 1520. Răspunderea terţilor. Creditorul poate urmări şi bunurile care
aparţin terţilor, dacă acestea sunt afectate pentru plata datoriilor debitorului
ori au făcut obiectul unor acte juridice care au fost revocate ca fiind încheiate
în frauda creditorului.

§ 3. Punerea în întârziere a debitorului

27. Noțiune. Clasificare. Este situația în care se află debitorul care nu a
executat obligația sa la scadență, de care legea leagă anumite efecte juridice.
Art. 1521. Moduri. Punerea în întârziere a debitorului poate opera de
drept sau la cererea creditorului.
28. Punerea în întârziere de către creditor. Ca principiu, debitorul nu
este de drept în întârziere (dies non interpellat pro hominem), ci creditorul
trebuie să îndeplinească anumite formalități în acest scop.
Art. 1522. Punerea în întârziere de către creditor. (1) Debitorul poate fi
pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită
executarea obligaţiei, fie prin cererea de chemare în judecată.
(2) Dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se
comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care
asigură dovada comunicării.
(3) Prin notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de
executare, ţinând seama de natura obligaţiei şi de împrejurări. Dacă prin
notificare nu se acordă un asemenea termen, debitorul poate să execute
obligaţia într-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicării notificării.
(4) Până la expirarea termenului prevăzut la alin. (3), creditorul poate
suspenda executarea propriei obligaţii, poate cere daune-interese, însă nu poate
12
exercita celelalte drepturi prevăzute la art. 1516, dacă prin lege nu se prevede
altfel. Creditorul poate exercita aceste drepturi dacă debitorul îl informează că
nu va executa obligaţiile în termenul stabilit sau dacă, la expirarea termenului,
obligaţia nu a fost executată.
(5) Cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără ca
anterior debitorul să fi fost pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a
executa obligaţia într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea i-a
fost comunicată. Dacă obligaţia este executată în acest termen, cheltuielile de
judecată rămân în sarcina creditorului.
Art. 1526. Cazul obligaţiilor solidare. (1) Notificarea prin care creditorul
pune în întârziere pe unul dintre codebitorii solidari produce efecte şi în
privinţa celorlalţi.
(2) Notificarea făcută de unul dintre creditorii solidari produce, tot astfel,
efecte şi în privinţa celorlalţi creditori.
29. Întârzierea de drept. Sunt situații, expres reglementate de lege, în
care debitorul este de drept în întârziere (dies interpellat pro hominem), fără să
fie necesară îndeplinirea altor formalități.
Art. 1523. Întârzierea de drept în executarea obligaţiei. (1) Debitorul se
află de drept în întârziere atunci când s-a stipulat că simpla împlinire a
termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect.
(2) De asemenea, debitorul se află de drept în întârziere în cazurile
anume prevăzute de lege, precum şi atunci când:
a) obligaţia nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp,
pe care debitorul I-a lăsat să treacă, sau când nu a executat-o imediat, deşi
exista urgenţă;
b) prin fapta sa, debitorul a făcut imposibilă executarea în natură a
obligaţiei sau când a încălcat o obligaţie de a nu face;
c) debitorul şi-a manifestat în mod neîndoielnic faţă de creditor intenţia
de a nu executa obligaţia sau când, fiind vorba de o obligaţie cu executare
succesivă, refuză ori neglijează să îşi execute obligaţia în mod repetat;
d) nu a fost executată obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în
exerciţiul activităţii unei întreprinderi;
e) obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), dacă obligaţia devine scadentă
după decesul debitorului, moştenitorii acestuia nu sunt în întârziere decât după
trecerea a 15 zile de la data la care creditorul i-a notificat sau, după caz, de la
data notificării curatorului desemnat în condiţiile art. 1136.
(4) Cazurile în care debitorul se află de drept în întârziere trebuie
dovedite de creditor. Orice declaraţie sau stipulaţie contrară se consideră
nescrisă.
30. Cauză de evitare a întârzierii.
Art. 1524. Oferta de executare. Debitorul nu este în întârziere dacă a
oferit, când se cuvenea, prestaţia datorată, chiar fără a respecta formalităţile
prevăzute la art. 1510–1515, însă creditorul a refuzat, fără temei legitim, să o
primească.

13
 31. Efecte.
Art. 1525. Efectele întârzierii debitorului. Debitorul răspunde, de la data
la care se află în întârziere, pentru orice pierdere cauzată de un caz fortuit, cu
excepţia situaţiei în care cazul fortuit îl liberează pe debitor de însăşi
executarea obligaţiei.
32. Drept tranzitoriu. Art. 114 din LPA: Dispoziţiile art. 1521–1526 din
Codul civil sunt aplicabile în cazul obligaţiilor devenite scadente după data
intrării sale în vigoare, indiferent de data naşterii obligaţiei.

§ 4. Executarea silită în natură

33. Principiu.
Art. 1527. Dreptul la executarea în natură. (1) Creditorul poate cere
întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligaţia în natură, cu
excepţia cazului în care o asemenea executare este imposibilă.
(2) Dreptul la executare în natură cuprinde, dacă este cazul, dreptul la
repararea sau înlocuirea bunului, precum şi orice alt mijloc pentru a remedia o
executare defectuoasă.
34. Executarea obligațiilor de a da.
35. Executarea obligațiilor de a face.
35.1. Reglementare.
Art. 1528. Executarea obligaţiei de a face. (1) În cazul neexecutării unei
obligaţii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el
însuşi ori să facă să fie executată obligaţia.
(2) Cu excepţia cazului în care debitorul este de drept în întârziere,
creditorul poate să exercite acest drept numai dacă îl înştiinţează pe debitor fie
odată cu punerea în întârziere, fie ulterior acesteia.
35.2. Executarea obligației de a preda un bun.

36. Executarea altor obligații de a face și de a nu face care nu

presupun faptul personal al debitorului.

Articolul 903 C. pr. civ. (Domeniu de aplicare):

(1) Dispozițiile prezentei secțiuni sunt aplicabile în cazul executării silite
în natură a obligațiilor de a face sau de a nu face în temeiul unui titlu executoriu.
Dacă prin titlul executoriu creditorul a fost autorizat ca, pe cheltuiala
debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația de a face
sau, după caz, să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea
obligației de a nu face nu mai este necesară obținerea unui nou titlu executoriu
prin care să se stabilească despăgubirile datorate de debitor sau, după caz,
contravaloarea lucrărilor necesare restabilirii situației anterioare încălcării
obligației de a nu face. În aceste din urmă cazuri, sumele respective se determină
pe bază de expertiză sau de alte documente justificative de către executorul
judecătoresc, potrivit dispozițiilor art. 628.
(2) Dispozițiile art. 1.528 din Codul civil rămân aplicabile.

14
 36.1. Executarea obligațiilor de a face care nu presupun faptul
personal al debitorului.
Art. 904 C. pr. civ. (Executarea obligaţiei de a face): Dacă debitorul
refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în
termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării,
creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere executorie,
dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe
cheltuiala debitorului.

36.2. Executarea obligațiilor de a nu face care nu presupun faptul

personal al debitorului.
Art. 1529. Executarea obligaţiei de a nu face. În cazul neexecutării
obligaţiei de a nu face, creditorul poate cere instanţei încuviinţarea să înlăture
ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligaţiei, pe cheltuiala
debitorului, în limita stabilită prin hotărâre judecătorească.

Art. 905 C. pr. civ. (Executarea obligației de a nu face):

(1) Dispozițiile prevăzute în prezenta secțiune sunt aplicabile în mod
corespunzător și în cazul când titlul executoriu cuprinde o obligație de a nu face.
(2) Creditorul va putea cere instanței de executare să fie autorizat, prin
încheiere executorie, dată cu citarea părților, să desființeze el însuși sau prin alte
persoane, pe cheltuiala debitorului, lucrările făcute de acesta împotriva obligației
de a nu face.

37. Executarea obligațiilor de a face sau a nu face care presupun

faptul personal al debitorului.

Art. 906 Aplicarea de penalități:

(1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare
a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu
poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei,
prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.
(2) Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor
îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să
plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită
pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.
(3) Atunci când obligația are un obiect evaluabil în bani, penalitatea
prevăzută la alin. (2) poate fi stabilită de instanță între 0,1% și 1% pe zi de
întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligației.
(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a
penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța
de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu
acest titlu, prin încheiere, dată cu citarea părților. Creditorul poate solicita
fixarea sumei definitive cu titlu de penalități de întârziere după trecerea fiecărui
termen de 3 luni în care debitorul nu își execută obligația prevăzută în titlu
executoriu, până la stingerea ei completă.
15
 (5) Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la
executare, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu și
dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea
executării.
(6) Încheierea dată în condițiile alin. (4) este executorie.
(7) Acordarea de penalități în condițiile alin. (1)-(4) nu exclude obligarea
debitorului la plata de despăgubiri, la cererea creditorului, în condițiile art.
892 sau ale dreptului comun.
Art. 907 Interzicerea daunelor cominatorii: Pentru neexecutarea
obligațiilor prevăzute în prezentul capitol nu se pot acorda daune cominatorii.

Jurisprudență

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept,
Decizia nr. 73/2017, publicată pe sintact.ro, disponibilă (integral) la:
https://sintact.ro/#/jurisprudence/520735492/1/decizie-nr-73-2017-din-16-oct-2017-inalta-
curte-de-casatie-si-justitie-bucuresti?cm=URELATIONS (accesat ultima dată la 04.04.2021):
 „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 906 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură
civilă, încheierea de soluţionare a cererii de obligare la plata de penalităţi pe zi de
întârziere a debitorului unei obligaţii de a face sau a nu face, evaluabile în bani, care nu
poate fi îndeplinită prin altă persoană, este definitivă, indiferent de soluţia adoptată de
instanţa de executare, respectiv de admitere sau de respingere a cererii creditorului.”

Curtea de Apel Cluj, Secția a III-a de Contencios Administrativ și Fiscal, Decizia Civilă nr.
396/29.03.2021, publicată pe sintact.ro, disponibilă (integral) la:
https://sintact.ro/#/jurisprudence/535077806/1/decizie-nr-396-2021-din-29-mar-2021-curtea-
de-apel-cluj-litigiu-privind-functionarii-publici...?cm=URELATIONS (accesat ultima dată la
04.04.2021):
 „Cu privire la capătul de cerere având ca obiect acordarea de penalităţi reclamanţilor, în
condiţiile art. 906 C.p.c. Curtea apreciază că o valoare de 100 de lei pe zi de întârziere
pentru fiecare reclamant, cu începere de la data de 12.10.2020 până la executarea de
către debitorul – pârât IPJ (...) a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, este necesară şi
suficientă pentru a asigura mijloacele juridice apte să determine punerea în executare
întocmai şi la timp a hotărârilor judecătoreşti, având în vedere şi efectul conjugat al
amenzii civile aplicate.”

Curtea de Apel București, Secția a V-a Civilă, Decizia Civilă nr. 939/26.11.2020, publicată pe
sintact.ro, disponibilă (integral) pe: https://sintact.ro/#/jurisprudence/534803297/1/decizie-
nr-939-2020-din-26-nov-2020-curtea-de-apel-bucuresti-alte-cereri-litigii-cu-profesionistii?
cm=URELATIONS (accesat ultima dată la 04.04.2021):
 „În ceea ce priveşte capătul de cerere admis prin decizia recurată în sensul obligării
pârâtei la plata sumei de 1000 lei pe zi de întârziere până la data formulării hotărârii,
Curtea constată că instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 903 şi 906 alin. 1 şi 2
C.proc.civ., suma de bani fiind stabilită având în vedere soluţia de admitere a primului
capăt de cerere având ca obiect obligaţie de a face.”

16