SOMATIE DE PLATA

Pentru a avea succes în demersul de a obţine emiterea unei ordonanţe

privind somaţia de plată, creditorul trebuie să îndeplinească însă, cumulativ, o
serie de condiţii impuse de Ordonanţa 5/2001.
1. O primă condiţie prevăzută de Ordonanţa 5/2001 prevede că, creanţa
trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă.
Creanţa este certă atunci când existenţa ei este fermă, neechivocă; este
lichidă, atunci
când are un cuantum foarte bine determinat şi este exigibilă, atunci când a
ajuns la scadenţă.

2. O altă condiţie este ca această creanţă să fie constatată printr-un

înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui
înscris.

3. Inscrisul trebuie să fie însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod
admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea
anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.
Aşa cum am mai spus, înscrisul trebuie acceptat la plată, prin aplicarea
semnăturii şi ştampilei de către debitor.

În ceea ce priveşte înscrisul constatator al creanţei, care nu poartă semnătura

şi ştampila debitorului, şi care este transmis prin poştă, practica instanţelor de
judecată este în sensul respingerii cererii de emitere a somaţiei de plată,
considerându-se că înscrisurile trimise prin poştă şi care nu poartă semnătura şi
ştampila debitorului, nu reprezintă înscrisuri acceptate la plată, în sensul
prezentat mai sus.
Aşadar, înscrisurile constatatoare ale creanţei trebuie neapărat să aibă
aplicate semnătura şi ştampila debitorului, pentru ca cererea de emitere a
ordonanţei privind somaţia de plată.
Toate aceste condiţii trebuiesc întrunite cumulativ, în caz contrar cererea
urmând a fi respinsă ca neîntemeiată sau inadmisibilă, aşa cum se întâmplă
deseori în practica instanţelor.

Cererea introductivă trebuie să îmbrace forma prevăzută de art. 3 şi

trebuie să cuprindă:

1. Numele si domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul

creditorului;

2. Numele numele şi domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul

debitorului persoană juridică, denumirea şi sediul, precum şi, după caz,
 numărul certificatului de înmatriculare în registrul comerţului sau în
registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar;

3. Sumele reprezentând creanţa creditorului, temeiul de fapt şi de drept al

obligaţiilor de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la
care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea
datoriei.

De menţionat este faptul, în cazul în care, în contractul încheiat de părţi, s-

au prevăzut expres şi penalităţi, creditorul are dreptul să le solicite, sens în care,
va ataşa la cererea de chemare în judecată şi un calcul al acestor penalităţi.

Alineatul 2 al art. 1 din OG 5/2001 prevede că suma ce reprezintă

obligaţia prevăzută la alin. (1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile
datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data
plăţii efective.

La cererea de chemare în judecată întocmită în modalitatea mai sus

prezentată, se ataşează documentele pe care se întemeiază cererea, respectiv
contractul sau înscrisul în care este prevăzută creanţa, factura sau
documentul acceptat la plată, şi, nu în ultimul rând, taxa de timbru aferentă
cererii de emitere a somaţiei de plată, în cuantum de 39 RON, precum şi orice
alte înscrisuri doveditoare în susţinerea acţiunii de către creditor.
Acţiunea, însoţită de actele sus-menţionate, se depune în atâtea
exemplare câţi debitori sunt chemaţi în judecată, plus încă un exemplar care
va forma dosarul instanţei.
Cererea urmează procedura obişnuită, cu menţiunea că judecata
se va desfăşura cu citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de
procedură civilă privitoare la pricinile urgente, cu menţiunea că cel
mai târziu până în ziua fixată pentru înfăţişare, debitorul poate
să depună întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la
soluţionarea cererii, conform art. 4 din OG 5/2001.
Dacă judecătorul constată că pretenţiile creditorului sunt întemeiate, va
emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către creditor, precum şi
termenul de plată, care nu poate fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de
zile.
În cazul în care părţile se înţeleg, judecătorul va putea stabili alt termen un
alt termen de plată, potrivit înţelegerii părţilor.
În situaţia în care judecătorul constată că pretenţiile creditorului sunt
neîntemeiate, va respinge cererea de emitere a somaţiei de plată, hotărârea
pronunţată în acest mod fiind irevocabilă. Acelaşi lucru se va întâmpla şi în
situaţia în care cererea de emitere a somaţiei este admisă numai în parte.
Numai debitorul va putea formula cerere în anulare împotriva ordonanţei
prin care s-a emis somaţia de plata, în termen de 10 zile de la data la care i-a
fost comunicată.
 Cererea în anulare se va soluţiona de către instanţa competentă să
judece fondul pricinii, conform art. 8 alin 4 şi alin. 5 din OG nr. 5/2001.

În situaţia în care cererea în anulare este respinsă, hotărârea pronunţată

în acest mod este irevocabilă, ea urmând a fi investită şi pusă în executare.
Dacă cererea în anulare va fi admisă, ordonanţa prin care s-a emis somaţia va fi
anulată.
Creditorul, în această din urmă situaţie, se poate îndrepta împotriva
debitorului, cu acţiune în pretenţii, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun,
numai după ce va efectua concilierea prealabilă, întemeiat pe dispoziţiile art.
720 Cod procedură civilă, şi după ce, bineînţeles, va efectua plata taxei de
timbru, la valoare, în baza dispoziţiilor Legii 146/1997 modificată, aşa cum am
mai menţionat.
În situaţia în care, înainte de a intra în dezbaterea cauzei, debitorul
plăteşte debitul, judecătorul va lua act de plata debitului şi va proceda, potrivit
art. 5 din OG 5/2001, la închiderea dosarului, pronunţând în acest sens o
încheiere irevocabilă. Dacă, însă, părţile se înţeleg asupra modalităţii de plată a
debitului, judecătorul va lua act, de asemenea, de această înţelegere,
pronunţând o încheiere irevocabilă, ce constituie titlu executoriu.
Hotărârea prin care s-a emis ordonanţa privind somaţia de plată va fi
investită cu formulă executorie, potrivit procedurii de drept comun, urmând a fi
pusă în executare potrivit aceleiaşi proceduri, debitorul având posibilitatea de
a face contestaţie la executare împotriva titlului executoriu.
Potrivit art. 10, prin contestaţia la executare, debitorul poate invoca
apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a
formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a
cererii creditorului. În acest din urmă caz, apărările le va face în cadrul dosarului
ce are ca obiect cererea în anulare.
De menţionat este faptul că, ordonanţa privind somaţia de plată nu are
autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi.
De asemenea, precizăm că sumele solicitate pe calea procedurii somaţiei
de plată trebuie să fie neechivoce, să nu aibă caracter litigios, contencios.