1.Reclamanta, Societatea Comercială ‚’Textila” S.A.

a solicitat obligarea
pârâtei Societatea Comercială ”Socom Modart” S.A. la plata prețului datorat,
penalități de întârziere în plată și daune cominatorii.
Judecătoria Suceava a admis acțiunea cu motivarea că reclamanta a făcut
dovada livrării produselor, și că pârâta datorează penalități de întârziere pentru
refuzul nejustificat de plată, precum și daune cominatorii rezultate din dobânzile
bancare achitate de reclamantă.
Pârâta a declarat apel, care a fost admis, pârâta fiind exonerată de plata
daunelor. Instanța a reținut că daunele cominatorii solicitate de reclamantă nu se
pot acorda, dată fiind împrejurarea că nu s-a dovedit legătura cauzală între
neefectuarea plății prețului și plata dobânzilor bancare pentru creditele
contractate de ea eu titlu de împrumut, necesare activității sale comerciale.
Reclamanta a declarat recurs, arătând că greșit nu i s-au acordat daunele
solicitate, care îi sunt datorate de pârâtă, deoarece prin neachitarea prețului la
scadența facturilor, s-au produs dobânzi bancare din culpa pârâtei.

a)Care sunt condițiile ce trebuie îndeplinite pentru acordarea de daune

interese ?
Pentru acordarea despăgubirilor, pe lângă îndeplinirea condițiilor
răspunderii civile contractuale, mai este necesar ca debitorul să fie pus în
întârziere si să nu existe o cauză de neresponsabilitate.

b)Se aplică daunele cominatorii la obligațiile care constau în sume de

bani? Dar la obligațiile de a da ?
Daunele cominatorii nu se aplică obligațiilor ce au ca obiect sume de bani,
deoarece acestea produc dobânzi în caz de neexecutare. Ele nu pot fi acordate
nici în cazul obligațiilor de a da, care, în principiu pot fi executate în natură.

c)Este fondat recursul reclamatei ?

Recursul nu este fondat, daunele solicitate de reclamantă provin din
dobânzi bancare.
Potrivit art. 1530 C.civ., daunele interese cuprind numai ceea ce este o
consecință directă și necesară a neexecutării obligației de către debitor.
În speță, reclamanta nu a dovedit că plata de dobânzi bancare, pentru
creditele acordate cu titlu de împrumut este o consecință directă a neexecutării
obligației de plată asumate de pârâtă.
Totodată,cum am și menționat, daunele cominatorii nu se aplică
obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, deoarece, în caz de întârziere la
executare acestea produc dobânzi.
 2.Judecătoria Iași a admis cererea reclamantei împotriva pârâtului, care va
fi obligat la plata unor daune cominatorii de 5000 lei pentru fiecare zi de
întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În dovedirea acțiunii reclamanta a arătat că minorul i-a fost încredințat
spre creștere și educere, și că executerea hotărârii nu este posibilă, datorită
atitudinii pârâtului, așa cum rezultă din procesul verbal al executorilor
judecătorești.
Pârâtul s-a apărat arătând că minorul a fost crescut de la naștere de părinții
săi și că acesta nu dorește să fie luat de mama lui. Pârâtul a afirmat în continuare
că a existat o singură încercare de executare a hotărârii, la care nu s-a opus, dar
în momentul în care copilul a început să plângă, nedorind să fie luat de mamă,
pârâtul a declarat că va da copilul când acesta va dori să se ducă la mamă.
Instanța a apreciat că sunt întrunite cerințele legale și se impune
constrângerea sa pentru îndeplinirea obligației, pentru plata unor daune
cominatorii pe fiecare zi de întârziere, întrucât executerea hotărârii nu este
posibilă, datorită atitudinii pârâtului, așa cum rezultă din procesul verbal al
executorilor judecătorești.

a)Ce reprezintă daunele cominatorii ?

Daunele cominatorii reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului,
ori de câte ori acesta nu își îndeplinește obligațiile sale personale de a face sau
de a nu face.
Daunele cominatorii constituie un mijloc de constrângere a celui care cu
rea-credință refuză să își îndeplinească obligațiile sub forma unui refuz
sistematic și dolosiv.

b)A procedat corect instanța ?

Nu. Instanța trebuia să respingă cererea reclamantei. Acea unică
imprejurare nu constituie un refuz de executare sistematic și dolosiv din partea
pârâtului.

c)În ce situație nu se acordă aceste daune ?

Daunele cominatorii nu se acordă în situațiile în care nu mai este posibilă
executarea în natură a obligațiilor de a face și de a nu face, când este posibilă
executarea în natură pe cale silită, prin intermediul executorilor judecătorești sau
de către creditor în contul debitorului sau când refuzul debitorului este clar
exprimat.

3. X, creditor al sumei de 10.000.000 lei la care a fost obligat pârâtul Y

prin hotărârea judecătorească nr. 3 din 03.05.1997, ce constituie titlu executoriu
a solicitat instanței să fie despăgubit de pârât și cu contravaloarea dedusă din
devalorizarea monetară, raportată la creanța respectivă, adică reactualizarea
debitului prin aplicarea coeficientului de inflație, care era de 20.000.000 lei.
 Acțiunea reclamantului a fost introdusă la data de 04.07.1999, iar instanța
de fond a admis-o ca întemeiată, însă tribunalul a admis apelul pârâtului și a
schimbat sentința în sensul că a redus suma la care a fost obligat acesta inițial,
pe considerentul că daunele interese puteau fi cerute doar de la data când s-a
început executarea silită, deoarece, doar de la acel moment pârâtul putea fi
considerat de rea-credință și deci, devalorizarea nu Ie este imputabilă acestora de
îndată ce reclamantul nu s-a ocupat de punerea În executare a hotărârii.
Împotriva deciziei ‚tribunalului reclamantul a declarat recurs.
Ce va decide Curtea de Apel ? Motivați.

Răspuns:
Conform art.1516 C.civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală,
exactă şi la timp a obligaţiei.
(2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în
întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-
interese, dacă i se cuvin:
1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei;
2. să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea
contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative;
3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru
realizarea dreptului său.
Debitorul unei obligații are îndatorirea să o execute de bună voie și, doar
în cazul în care acesta refuză, intervine dreptul creditorului de a cere executarea
silită,acesta constituind deci un drept care i se poate întoarce împotrivă.
Împrejurarea că devalorizarea monetară nu i se poate imputa debitorului
este eronat reținută de tribunal, în drept punându-se în realitate problema riscului
devalorizării monetare, care în mod evident trebuia suportată de pârât.

4.Prin antecontractul de vânzare-cumpărare, pârâta R.M. s-a obligat ca, în

situația în care renunță la încheierea actului în formă autentică, să restituie
reclamantului suma de 50.000 lei, reprezentând dublul avansului plătit de acesta
din prețul garsonierei.
Judecătoria a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat-o
pe pârâtă la plata sumei de 50.000 lei daune-interese, reținând că pârâta a vândut
garsoniera unei alte persoane.
Reclamantul a declarat apel, criticând hotărârea în sensul că suma de
50.000 lei nu acoperă integral pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit,
solicitând obligarea intimatei la plata sumei de 2.500.000lei.

a)Ce convenție s-a încheiat între părți ?

Convenția are caracterul unei clauze penale.(art.1538 C.civ.)
 b)Ce decide instanța de apel ? Motivați.
Tribunalul va respinge apelul, motivând că prima instanță a reținut
existența unei convenții accesorii ,însă în speță este aplicabil art.1538 alin.(2)
C.civ. În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în
natură a obligaţiei principale, fie clauza penală. Instanța nu va putea acorda nicio
sumă mai mare,nicio sumă mai mică, convenția având caracterul unei clauze
penale.

5.Între reclamantă și pârâtă s-a încheiat un contract de împrumut având ca

obiect o însemnată sumă de bani, pentru o perioadă de un an. Totodată, părțile
au convenit printr-o convenție accesorie, că pentru neexecutarea obligațiilor
asumate, partea în culpă va plăti celeilalte părți despăgubiri o sumă de bani,
chiar pentru întârziere în executare.
Instanța a admis în parte acțiunea formulată de reelantantă și a obligat
pârâta la restul din prețul datorat, penalități de întârziere, respingând însă capătul
de cerere privind dobânzile bancare pentru creditele realizate de reclamantă, ca
urmare a neachitării la timp a sumelor datorate de pârâtă.
Reclamantul a declarat apel, în ceea ce privește respingerea capătului de
cerere privitoare la dobânzi.

a)În caz de neexecutare a obligației de către debitor, creditorul poate cere

alături de executarea în natură a obligației și despăgubirile evaluate de părți? Dar
în cazul în care părțile au stabilit evaluarea despăgubirilor pentru întârziere la
executare, ce posibilitate are creditorul ?
Dacă s-a prevăzut clauza penală pentru neexecutarea obligației, creditorul
nu va putea cere atât executarea în natură, cât și clauza penală. Creditorul nu va
putea pretinde în această situație decât acordarea clauzei penale.
Dacă s-a prevăzut clauza penală pentru executarea cu întârziere a
obligației, creditorul va putea cere atât executarea în natură, cât și clauza penală.

b)Va fi admis apelul reclamantei ?

Prin stipularea clauzei penale(convenția accesorie), părțile au hotărât
anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării,
executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său.
În acest mod, părțile prin voința lor stabilesc asupra cuantumului
despăgubirilor pentru prejudiciile suferite ca urmare a neexecutării obligațiilor
asumate.
Ca atare, stipulându-se de la încheierea convenției asupra daunelor interese,
nu se mai pot pretinde alte despăgubiri ca urmare a neîndeplinirii totale sau
parțiale a obligației ori prin simpla întârziere în executare. Întrucât pârâta a fost
obligată prin clauza penală numai la plata de penalități, reclamanta nu mai poate
pretinde și alte dobânzi.
 6.La data de 15.06.1995, între A. şi B. S-a încheiat o convenție în baza
căreia B. urma să producă un număr de 10 bucăți de piese auto până la data de
06.07.1995, în schimbul cărora a primit prețul convenit.
După expirarea termenului de producție, constatând că B. nu și-a
îndeplinit obligațiile contractuale privind confecționarea pieselor, pentru care
primise anticipat prețul, A. a formulat acțiune în justiție solicitând obligarea
debitorului la plata de daune interese, reprezentând echivalentul prejudiciului
suferit ca urmare a nerespectării de către pârât a obligațiilor contractuale.

a)Ce fel de despăgubiri a solicitat reclamantul ?

Reclamantul a solicitat daune-interese compensatorii.

b)De câte feluri sunt daunele interese și care este importanța acestei
clasificări ?
Despăgubirile(daunele-interese) sunt de două feluri: moratorii și
compensatorii.
Clasificarea este importanta, deoarece despăgubitile moratorii se pot
cumula cu executarea in natură a obligației, pe când cele compensatorii nu pot fi
cumulate cu această executare, ele având tocmai menirea de a o înlocui.

c)Era necesară punerea în întârziere a debitorului ?

Conform art. 1523, alin(2),lit. a) C.civ. , nu mai este necesară punerea în
întârziere a debitorului. 2) De asemenea, debitorul se află de drept în
întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum şi atunci când:

a) obligaţia nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp, pe

care debitorul I-a lăsat să treacă, sau când nu a executat-o imediat, deşi
exista urgenţă;

d)Când se realizează punerea de drept în întârziere a debitorului și ce

efecte se produc din acel moment ?
Debitorul este de drept pus în întârziere în următoarele cazuri:
 În cazuri anume determinate de lege( art.1523 C.civ. )
 Când părțile au convenit expres acest lucru
 Cand obligația,prin natura sa,nu putea fi îndeplinită decât într-un termen
determinat
 În cazul obligațiilor continue
 În cazul încălcării obligațiilor de a nu face.
 7.La 29.11.1998, A.B. l-a chemat în judecată pe C.D., solicitând obligarea
lui la plata de despăgubiri reprezentând chiria datorată pe perioada contractată
(1-31 octombrie), dobânzile de întârziere și cheltuielile de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că, prin contractul intervenit între părți,
pârâtul s-a obligat ca în schimbul spațiului ce i-a fost asigurat de reclamant în
vederea exercitării profesiei sale de fotograf, să-i plătească chirie în sumă de
300.000 lei pe zi în perioada 1-31octombrie.
La punctul 3 din contract s-a prevăzut clauza, conform căreia, în cazul în
care pârâtul va renunța, indiferent din ce motive, la executarea contractului, va
suporta plata sumei de 10.000 lei pentru fiecare zi, drept daune pentru
reclamantă.
Deși reclamanta și-a îndeplinit obligația și pârâtul și-a exercitat profesia
în spațiul pus la dispoziție, el nu și-a achitat suma datorată.
Prima instanță a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de pârât.

a)Ce convenție au încheiat părțile ?

Între părți a intervenit un contract sinalagmatic, care la punctul 3 conține
o clauză penală.
Clauză penală reprezintă o convenție accesorie prin care părțile
determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de
b)Care sunt caracterele juridice ale convenției de la punctul 3?
c)Au procedat corect instanțele ?

8.Reclamantul N.C. a chemat în judecată pe pârâtul C.N. și C.I., solicitând

anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de cei doi pârâți, ca fiind
lovit de nulitate absolută.
In motivarea acțiunii, se susține că între reclamant și C.I. a avut loc un
proces în care s-a pronunțat sent.civ. nr. 8734/1.06.1995, în baza căreia C.I a
fost obligat să-i plătească reclamantului suma de 5.000.000. lei, hotărâre ce a
fost pusă în executare, debitorul fiind somat de executor asupra necesității
executării acestei hotărâri. În partea finală a acțiunii se solicită constatarea
nulității absolute intervenită prin fraudă la lege ca urmare a vânzării cu rea-
credință a bunului altuia.
Cum pârâtul nu și-a exercitat obligația de plată a acestei sume către
reclamant, acesta din urmă a apelat la calea executării silite întocmind dosar de
comandament, dar între timp pârâtul C.I. înstrăinează cu titlu oneros către fiul
său C.N. bunul supus umăririi silite ( un apartament). La interogatoriu, C.N. a
recunoscut că a auit cunoștință de executarea silită ce purta asupra imobilului.
 Instanța de fond respinge acțiunea reclamantului, motivând că: în speță nu
a intervenit nici una din cauzele de constatare a nulității absolute în sensul că nu
se poate reține o fraudare a legii prin încheierea contractului menționat;
vânzarea bunului altuia ea motiv de nulitate absolută nu se justifică întrucât nu
ne aflăm într-o asemenea situație. Instanța a mai reținut că reclamantul nu a fost
parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și deci nu poate cere
anularea acestui contract, fiind terț față de contract.
Sentința instanței a fost apelată.
a)Ce raport juridic întâlnim în speță ?
b)Este incident în speță vreun motiv de nulitate a contractului de vânzare-
cumpărare ?
c)Se poate invoca nulitatea unui contract de către un terț ?
d)Ce acțiune are la dispoziție creditorul ? Ce trebuie să dovedească acesta
pentru intentarea acțiunii ?
e)Din punct de vedere procedural instanța a procedat corect?
f)Este fondat apelul ?

9.Reclamanta D.M. a chemat în judecată pe V.M., B.T. și B.I. solicitând

desființarea contractului de întreținere intervenit între V.M. și ceilalți doi pârâți.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că V.M. a înstrăinat construcțiile
situate în comuna Dărăști pentru a deveni insolvabilă și a nu-i mai plăti suma de
31.500.000 lei ce i-o datorează în baza unei sentințe civile de partaj rămasă
definitivă.
Judecătoria a respins ca nefondată acțiunea cu motivarea că nu s-a făcut
dovada că V.M. și-a înstrăinat imobilul în scopul prejudicierii reclamantei, care
de fapt nici nu a pus în executare sentința de partaj. Întrucât contractul de
întreținere are un caracter aleatoriu, iar părțile contractante au obligația să-i
respecte clauzele, numai în situația în care părțile nu-și respectă obligațiile
contractul poate fi desființat, desființarea neputând fi posibilă la cererea
reclamantei care nu este parte în contract.
a)Este corectă motivarea instanței ?
b)Care este sediul materiei acestei acțiuni și care este domeniul său de
aplicare ?
c)Care sunt condițiile promovării acestei acțiuni ?
d)Ce efecte juridice are acțiunea introdusă de reclamant în cazul terțului
beneficiar ?

10.Prin actul sub semnătură privată încheiat la data de 01.03.1992, A

împrumută lui B suma de lei pentru o perioadă de trei ani, de față fiind și
martorii C și D.
 La data de 08.04.1996, urmare refuzului lui B de a-i restitui suma
împrumutată, A introduce acțiune la instanța de judecată, solicitând ca prin
hotărârea ce se va pronunța să fie obligat a-i restitui suma de bani împrumutată
și daune de întârziere începând cu data la care a expirat contractul.
La puțin timp după chemarea sa în judecată, B vinde lui C, prin act
autentic, atât apartamentul cât și autoturismul proprietatea sa.
Luând cunoștiință despre această vânzare, A cheamă în judecată pe B și C
pentru revocarea actului încheiat între ei (acțiunea pauliană).
In soluționarea acțiunii în pretenții, instanța de judecată a admis acțiunea
așa cum a fost formulată de reclamantul A, obligându-l pe B la plata sumei de
100.000.000 lei, precum și la daune de întâziere începând cu 01.03.1995, dată la
care trebuia să restituie împrumutul.
In ceea ce privește acțiunea revocatorie, aceasta a fost respinsă de instanță
pe motiv că reclamantul, pe de o parte nu deținea încă un titlu executoriu, iar pe
de altă parte nu dovedise reaua-credință a lui C (tertul dobânditor) la încheierea
actului.
a)Este corectă soluția instanței în acțiunea în pretenții raportat la condițiile
de acordare a daunelor interese pentru neexecutarea la termen a unei obligații ?
Motivați.
b)Care sunt condițiile exercitării acțiunii pauliene ?
c)Este corectă soluția instanței ? Motivați.
d)Dacă acțiunea pauliană introdusă de către D este admisibilă, care este
efectul acesteia ?

11.S.H. a convenit cu C.D., ca acesta din urmă să-i vândă un teren viran,
teren aflat în indiviziune cu soția sa E.D.
C.D. și-a luat obligația de a obține consimțământul soției sale și de a
procura actele necesare autentificării.
Prin actul încheiat în formă autentică, C.D. recunoaște că a primit un
acont din prețul stabilit și se obligă că dacă într-o lună de zile nu va prezenta
actele necesare autentificării contractului și nu va obține consimțământul soției
sale, va restitui Iui S.N. suma primită acont.
C.D. nu și-a îndeplinit această obligație.
În aceste condiții, S.H., a chemat în judecată pe CD. Pentru restituirea
acontului primit.
Prima instanță a admis acțiunea. Această hotărâre a fost confirmată și de
instanța superioară.
După pronunțarea primei hotărâri, dar înaintea confirmării ei prin
hotărârea instanței superioare, C.D. și soția sa au vândut, prin contract
autentificat, același imobil soților A.
S.H. a chemat în judecată pe soții A. precum și pe C.D. pentru anularea
contractului de vânzare în ceea ce privește 1/2 din imobil, adică pentru partea lui
C.D., susținând că a fost făcut în frauda drepturilor sale de creanță.
 Prima instanță a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că soții A. nu
au știut că C.D. a vândut terenul reclamantului S.H. mai înainte de a-l vinde lor,
neavând cunoștință de procesul existent între S.H și C.D., astfel că nu există
convenția frauduloasă între debitor și terții dobânditori.
Instanța superioară, admițând apelul, a anulat contractul de vânzare-
cumpărare pentru 1/2 parte indiviză a terenului în litigiu, cu motivarea că soții
A. au știut că terenul a mai fost vândut înainte lui S.H. și astfel ei trebuiau să știe
că, prin cumpărarea părții lui C.D. din imobil, prejudiciază pe reclamant, care nu
mai avea din ce să se despăgubească pentru acontul din preț pe care îl plătise lui
C.D.
a)Ce acțiune a formulat reclamantul și care este scopul acestei actiuni?
b)Ce trebuie să dovedească reclamantul pentru a opera răspunderea
pârâtului ?
c)Care din cele două soluții este cea legală ?

12.Reclamanții N.S și A.C. au chemat în judecată pe R.I. și P.N.,

solicitând să se dispună anularea donației făcute de R.I. pârâtului P.N. prin
contractul de donație autentificat și să se aducă în patrimoniul sus numitului
partea donată pentru a fi pusă la dispoziția reclamanților, în calitatea lor de
creditori ai dispunătorului.
În motivareą acțiunii reclamanții au arătat că R.I. a fost obligat să
plătească, prin hotărâre judecătorească suma de 32.500.000 lei și că pentru a se
sustrage executării, el a donat dreptul său de proprietate din locuința situată în
orașul Sinaia nepotului său P.N., pârât în această acțiune.
Judecătoria a respins acțiunea ca nefondată, În motivarea acțiunii, instanța
a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile acțiunii pauliene, fiindcă înstrăinarea
bunului s-a făcut anterior obținerii de către reclamanți a titlurilor executorii
împotriva lui R.I. Reclamanții au obținut o hotărâre care a rămas definitivă după
înstrăinarea imobilului. Pârâtului P.N., mai arată instanța, nu i se poate imputa
vreo culpă sau reaua credință în cazul acestei înstrăinări nefiind făcută vreo
dovadă că el a avut cunoștință de faptul că cel care a înstrăinat imobilul era
debitorul reclamanților, motiv pentru care, de asemenea nu se poate anula actul
de înstrăinare.
Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți. În motivarea
deciziei, tribunalul a mai arătat că actul juridic de înstrăinare nu se poate revoca,
indiferent dacă este cu titlu gratuit sau oneros, deoarece nu s-a făcut dovada că
s-a încheiat în frauda creditorilor, deci a reclamanților, care așa cum a reținut și
judecătoria la data înstrăinării bunului nu aveau titluri executorii împotriva
aceluia care a făcut înstrăinarea.
a)Pentru promovarea acțiunii pauliene este necesară existența unui titlu
executoriu ?
 b)În cazul în care bunul a fost înstrăinat cu titlu gratuit, reclamantul
trebuie să mai facă dovada convenției frauduloase a dobânditorului bunului ?
Dar în cazul în care înstrăinarea s-a făcut cu titlu oneros ?
c)Au procedat corect instanțele ?

13.La data de 08.03.1997, A. a împrumutat de la B. suma de 500 USD,

sumă ce urma să fie restituită pe data de 01.12.1997.
Împlinindu-se termenul de scadență și constatând refuzul lui A. de a-i
restitui împrumutul datorită insolvabilității sale, B. a descoperit că debitorul său
are de încasat o creanță de peste 600 USD de la chiriașii săi, căci A.,proprietar al
unei clădiri, a neglijat să mai pretindă locatarilor săi chiria pe ultimele șase luni.
a)Ce acțiune poate folosi B, pentru recuperarea creanței sale și care este
domeniul de aplicare al acestei acțiuni ?
b)Care sunt condițiile intentării unei asemenea acțiuni ?
c)Poate B. să formuleze acțiune împotriva chiriașilor lui A.?
d)Ce efecte ar avea acțiunea introdusă de B. în situația în care alături de el
mai există și un alt creditor ?