Capitolul I - Generalităţi

Tehnoredactarea reprezintă procesul prin care se aplică o serie de operaţii de prelucrare

asupra unui document în vederea obţinerii unui document care posedă calităţi grafice
superioare, este lizibil, are un aspect plăcut şi forma lui de prezentare este adaptată la
conţinut.
Pachetele de programe (software) destinate realizării procesului de tehnoredactare se
numesc procesoare (editoare) de texte şi asigură, în principal, funcţiile elementare de
prelucrare textuală, la care se adaugă unele facilităţi precum editarea de tabele, de imagini,
obiecte grafice ş.a.
Elementul principal al unui procesor de texte îl reprezintă documentul definit ca un
ansamblu de texte, imagini, tabele, grafice şi alte elemente aflate în interdependenţă logică
(care serveşte la cunoaşterea unui fapt prezent sau trecut) şi se procesează unitar.
Documentul poate conţine un articol, o lucrare, o carte, o scrisoare ş.a
Ierarhic, un document este alcătuit din: secţiuni, pagini, paragrafe, cuvinte, caractere. Pe
lângă elementele textuale un document poate conţine obiecte de tip tabel, imagine, diagrame,
ecuaţii, ş.a.
Avantajele tehnoredactării computerizate sunt: separarea proceselor de editare şi
procesare a textelor, memorarea pe suporturile de memorie externă (harddisc, cd, stick) a
documentelor şi prelucrarea lor ulterioară, automatizarea unor operaţii uzuale, posibilitatea
previzualizării înaintea tipăririi şi realizarea corecţiilor înainte de operaţia de tipărire,
realizarea documentelor superioare calitativ din punct de vedere artistic, regăsirea şi
înlocuirea facilă şi rapidă a informaţiilor.
Tehonredactarea computerizată presupune două operaţii distincte desfăşurate, în mod
normal, în următoarea ordine: redactarea (editarea) documentului şi procesarea
documentului.
Redactarea (editarea) documentului presupune inserarea informaţiilor (textelor,
imaginilor, tabelelor şi a celorlalte elemente) respectând regulile gramaticale, de ortografie şi
punctuaţie.
Procesarea documentelor se realizează, pe baza unor scheme (de tehnoredactare) ce
1
conţin elementele referitoare la forma finală a documentului, în mai multe nivele, astfel:
document, pagină, paragraf, caracter. Între acestea pot fi intercalate nivele suplimentare, de
exemplu nivelul secţiune plasat între nivelele document şi pagină.
Operaţiile la nivel de document stabilesc caracteristicile globale, de ansamblu, ale
documentului, putându-se enumera: creare, salvare, deschidere, închidere, redenumire,
tipărire, proprietăţi (titlu, autor, cuvinte cheie), protecţia documentului (criptare,
restricţionare acces), cuprins, legenda figurilor, indecşi.
Operaţiile la nivel de pagină stabilesc caracteristicile acesteia, de exemplu: dimensiune,
orientare, margini neinscriptibile, borduri de pagină, antete şi subsoluri de pagină,
numerotare, coloane, modalitatea de despărţire a cuvintelor în silabe, culoare fond.
La nivel de paragraf (zona de text aflată între două enter-uri succesive) pot fi stabilite
următoarele caracteristici: aliniere, indentări, spaţierea rândurilor paragrafului, spaţierea
paragrafului, separarea paragrafului la întreruperea paginii, bordura şi fundal, numerotarea
sau marcarea paragrafelor.
La nivel de caracter pot fi stabilite următoarele caracteristici: font, stil, dimensiune,
culoare, subliniere, efecte speciale, spaţierea caracterelor, poziţia relativă faţă de axul
orizontal al rândului, bordură şi umbrire
Delimitarea între nivele nu este strictă, există caracteristici dintr-un nivel inferior care
pot fi setate la nivel superior (setarea antetelor şi subsolurilor de pagină la nivel document)
sau caracteristici comune la două nivele (exemplu, fontul şi dimensiunea caracterelor atunci
când acestea sunt comune mai multor paragrafe). Ordinea abordării formatării nivelelor nu
este strictă, în practică existând cazuri în care caracteristicile se setează în ordine crescătoare
şi cazuri în care acestea se setează în ordinea descrescătoare.

Capitolul II - Reguli de redactare a semnelor de

punctuaţie-Modificat

Semnele de punctuaţie sunt mijloace grafice convenţionale menite să marcheze relaţii

gramaticale şi să suplinească, în plan optic, registre vocale: debitul frazării (accelerări sau
încetiniri ale tempoului verbal), linii melodice, ritmuri, intensităţi, pauze etc.
Semnele de punctuaţie sunt: punctul, punctele de suspensie, punctul şi virgula, două
2
puncte, semnul întrebării, semnul exclamării, ghilimelele, apostroful, bara oblică,
parantezele.

Partea 1. Semne de punctuație

Semnul punct (.)

Conform uzanţelor tipografice, semnul punct este lipit de cuvântul din stânga lui şi este
urmat de un singur blanc pentru separarea de elementul lexical din dreapta. Excepţii:
1. Înlocuirea caracterului blanc cu caracterul Enter în cazul în care punctul încheie un
paragraf.
2. Eliminarea caracterului blanc ce urmează caracterului punct în următoarele cazuri: în
interiorul abrevierilor uzuale, când se folosesc litere mici (ex: ş.a.m.d.); în cazul abrevierilor
de circulaţie mondială consacrate (ex: N.A.T.O.); în cazul abrevierilor de circulaţie naţională
scrise cu majuscule (ex: S.N.C.F.R.); în interiorul abrevierilor unor prenume urmate de
numele de familie complet (ex: M.Popescu); în cazul datei (ex: 1.1.2002)
3. Eliminarea caracterului punct are loc în cazurile: simbolurilor unităţilor de măsură
(m, mm); simbolurilor punctelor cardinale (N, S); simbolurilor chimice (Ca, Mg);
abrevierilor terminate cu ultima literă a cuvântului (D-l, cca); după punctele de suspensie; la
sfârşitul frazei după abreviere.
Punctele de suspensie (...)
Punctele de suspensie se folosesc în număr de 3 în cazul expresiilor rămase neîncheiate,
atunci când lipseşte un cuvânt sau un text dintr-un citat sau în cazul datelor incomplete. Este
recomandată folosirea punctelor de suspensie oferite de realizatorii editoarelor de texte
deoarece, în aceste caz, cele 3 puncte sunt tratate ca un semn grafic. Deşi nerecomandată,
este totuşi des utilizată modalitatea de realizare a punctelor de suspensie prin tastarea
succesivă a trei puncte fără blancuri interioare, lipite de cuvântul din stânga şi cu blanc după
ele.
Semnele virgulă (,), punct şi virgulă (;), două puncte (:), semnul exclamării (!) şi semnul
întrebării (?)
Semnele precizate se tastează lipit de cuvântul din stânga lui şi urmat de un singur
blanc pentru separarea de elementul lexical din dreapta.

3
 Parte3. Apostroful (')

Semnul apostrof respectă următoarele reguli pentru tastare:

se tastează lipit de cuvântul din stânga lui şi urmat de un singur blanc pentru separarea
de elementul lexical din dreapta atunci când este plasat la sfârşitul unui cuvânt;
se tastează lipit de cuvântul din dreapta lui şi precedat de un singur blanc pentru
separarea de elementul lexical din stânga atunci când este plasat la începutul unui cuvânt;
se tastează lipit de elementele din stânga şi din dreapta lui atunci când este plasat în
interiorul unui cuvânt.
Ghilimelele (")
Ghilimelele sunt semne grafice folosite în general pentru marcarea începutului,
respectiv sfârşitului unui citat, pentru desemnarea titlurilor de opere ori numelor instituţiilor,
pentru sublinierea unor cuvinte cărora li se dă un sens stilistic special. Ghilimelele folosite la
începutul citatului se numesc ghilimele iniţiale, iar cele folosite la sfârşitul citatului sunt
ghilimele finale.
În general, ghilimelele trebuie să respecte următoarele reguli de dactilografiere:
ghilimelele iniţiale sunt legate de cuvântul din dreapta, fiind despărţite de cuvântul din
stânga printr-un blanc;
ghilimelele finale sunt legate de cuvântul din stânga, fiind despărţite de cuvântul din
dreapta printr-un blanc;
ghilimelele iniţiale nu pot sta niciodată la sfârşit de rând, iar cele finale nu pot începe un
rând;
ghilimelele finale se pun după punct atunci când citatul conţine o frază întreagă sau
înainte de punct atunci când citatul este încheiat cu o frază incompletă;
dacă citatul este întrerupt pentru comentariile autorului, ghilimelele se închid înaintea
comentariului şi se redeschid după acesta;
ghilimelele sunt înlocuite cu contraste grafice în cazul unor termeni ştiinţifici sau în
cazul titlurilor de opere, al numelor instituţiilor, etc.

Partea 2. Alte semne

4
 Bara oblică (/)
Bara oblică este semnul grafic folosit pentru a marca opoziţii sau antonimii (gras/slab,
şi/sau), pentru demarcarea a două categorii (1/1/2002), la raportarea numerelor sau unităţilor
de măsură (1/2, m/s), pentru separarea versurilor scrise continuu sau în locul parantezelor.
Bara oblică va fi redactată în unul din următoarele moduri:
lipită de cuvântul din stânga şi despărţită prin blanc la dreapta în cazul separării
versurilor;
lipită de elementele lexicale din dreapta şi stânga, în celelalte cazuri.
În cazul în care este folosită în locul parantezelor, bara oblică va respecta regulile de
dactilografie ale acestor semne.
Paranteza rotundă deschisă ((), paranteza rotundă închisă ()), paranteza dreaptă deschisă
([), paranteza dreaptă închisă (])
În general, parantezele respectă următoarele reguli de dactilografiere:
parantezele deschise sunt legate de cuvântul din dreapta, fiind despărţite de cuvântul din
stânga printr-un blanc;
parantezele închise sunt legate de cuvântul din stânga, fiind despărţite de cuvântul din
dreapta printr-un blanc;
parantezele deschise nu pot sta niciodată la sfârşit de rând, iar cele închise nu pot începe
un rând.
Excepţii de la regulile anterioare:parantezele nu sunt precedate/urmate de blanc atunci
când se află în interiorul unităţilor lexicale pentru a marca jocuri de cuvinte, atunci când se
află la începutul unui cuvânt izolând un prefix sau la sfârşitul acestuia izolând un sufix;
parantezele închise nu sunt urmate de blanc dacă după ele urmează semnele punct, virgulă,
două puncte, punct şi virgulă, semnul exclamării, semnul mirării, ghilimele închise;
parantezele deschise nu sunt precedate de blanc dacă urmează după ghilimele iniţiale.
Cratima (-)
Cratima este folosită ca semn de punctuaţie în repetiţii, atunci când cuvântul reluat
formează o singură unitate lexicală (mac-mac), în interiorul unor expresii idiomatice de tipul
substantiv+substantiv, substantiv+adverb, adverb+adverb etc, (ici-colo) sau între două
numerale (şapte-opt) şi ca semn ortografic marcând rostirea împreună a două sau mai multe
cuvinte (ce-a), joncţiunea dintre elementele lexicale componente (coate-goale), despărţirea în
5
silabe a cuvintelor (ma-ma), sunetele lipsă în prescurtări (d-lui) etc.
Cratima va fi redactată lipită de elementele lexicale din dreapta şi stânga. O atenţie
deosebită se va acorda cazurilor în care cratima se află la sfârşitul rândului. De aceea este
recomandabilă înlocuirea cratimei de pe tastatură cu semnul nonbreaking Hyphen din
Simbol.
Indicativul pentru notele de subsol
Indicativul pentru notele de subsol se inserează lipit de cuvântul din stânga lui şi urmat
de un singur blanc pentru separarea de elementul lexical din dreapta. Semnul blanc ce
urmează indicativul este eliminat dacă acesta e urmat de unul din semnele de punctuaţie:
punct, virgulă, două puncte, punct şi virgulă, semnul exclamării, semnul mirării, ghilimele
închise.1

1
Notă de subsol
6
7
8
9
 Capitolul 3 - Reguli de procesare computerizată

Partea 1. La nivel de pagină

În funţie de destinaţia documentului, formatul de pagină poate avea următoarele valori:

A4 (21/29,7cm) - în cazul referatelor, articolelor, lucrări de specialitate, de licenţă, disertaţie,
ş.a.; B5 (18,2/25,7cm) sau A5 (14,8/21cm) în cazul cărţilor.
Marginile neinscriptibile se situează, în general în spectrul: 25-30mm pentru formatul
A4 şi 20-25mm pentru formatele B5 şi A5. Marginile sus, jos se măresc cu 5mm dacă
paginile conţin antet respectiv subsol.
La numerotarea paginilor se va ţine cont de existenţa următoarelor pagini speciale:
pagina de gardă, pagina tehnică, pagina cu titlul lucrării, numele autorului şi sigla editurii,
pagini albe sau cu alte elemente: dedicaţii, motto, date tehnice etc şi de faptul că lucrarea
propriu-zisă trebuie să înceapă cu număr impar (pagina din dreapta).
Dacă documentul conţine mai multe secţiuni, este preferabil ca acestea să deţină
aceleaşi setări referitoare la numerotarea paginilor, a notelor de subsol, margini
neinscriptibile sau paragrafare.
O serie de reguli distincte există pentru paginile iniţiale ce marchează începutul
capitolelor, prefaţei, posfaţei, cuprinsului, bibliografiei sau anexei. Astfel, la paginile iniţiale
nu se folosesc antete decât în cazul adreselor, referatelor şi a altor documente care impun
prezenţa antetului. De asemenea, distanţa de la marginea foii până la primul rând redactat pe
pagina iniţială trebuie să fie constant în întregul document.
În cazul cărţilor, pagina iniţială a capitolelor începe întotdeauna pe paginile impare,

10
adică cele ce apar în partea din dreapta în carte.
Paginile iniţiale nu se numerotează în partea superioară. Dacă restul paginilor sunt
numerotate în partea superioară este preferabil ca pe pagina iniţială să nu apară numerotarea.

Partea 2. La nivel de paragraf

În cazul paragrafelor, regulile de tehnoredactare computerizată se referă, în principal, la

alinierea paragrafelor, distanţa dintre rânduri şi evidenţierea paragrafelor în funcţie de
destinaţia acestora. Astfel, alinierea va fi la centru pentru titluri şi justified pentru paragrafele
ce formează corpul lucrării. Distanţa dintre rândurile paragrafelor se va dimensiona în
funcţie de conţinutul lucrării: la un rând în cazul cărţilor, la 1,5 rânduri pentru articole,
lucrări, referate.
Evidenţierea (începutul) unui paragraf se marchează, de obicei, printr-un aliniat, adică
printr-o deplasare spre dreapta a primului rând al paragrafului. Preluând tehnici occidentale
se pot folosi pentru marcarea paragrafelor, aliniatul la stânga (deplasarea spre stânga a
primului rând al paragrafului) sau separarea paragrafelor prin spaţii goale.
Se recomandă evitarea sirurilor de cifre arabe la începutul paragrafului, în locul acestora
folosindu-se exprimarea literală. Excepţie fac lucrările de statistică şi textele ce utilizează
frecvent cifrele.
O greşeală frecvent întâlnită ce trebuie evitată o reprezintă indentarea sau alinierea
paragrafelor utilizând tasta space sau folosirea tastei enter pentru trecerea la rândul următor
în cadrul unui paragraf.

Partea 3. La nivel de caracter

În cazul caracterelor, trebuie avută în vedere alegerea dimensiunii în funcţie de formatul

paginii documentului: 12-14 pct pentru pagina A4, 10-12 pct pentru pagina A5 şi 11-13
puncte pentru B5.
Contrastele grafice sunt folosite pentru evidenţierea unor litere, cuvinte, sintagme, fraze
sau chiar fragmente de text. Contrastele grafice se realizează, în principal, cu ajutorul
stilurilului de caracter cursiv. Este recomandată folosirea scrierii cursive pentru: cuvinte-
cheie şi expresii pe care autorul doreşte să le scoată în evidenţă; cuvinte asupra cărora se fac
11
comentarii specializate într-un context; cuvinte sau expresii în limbi străine, citate în
original; titluri de opere literare, artistice, ştiinţifice, de articole, eseuri şi publicaţii; nume
celebre de vehicule, mărci, magazine etc; termeni tehnici specializaţi care, în limba curentă
sunt sintagme obişnuite, se scriu cursiv la prima apariţie a lor în cadrul textului; cifre şi
elemente care sunt transcrise în calitate de subiecte ale comentariului de specialitate;
indicaţii de regie în piesele de teatru. Se mai scriu italic cuvinte sau sintagme, fragmente de
propoziţie sau de frază având o semnificaţie specială sau care sunt învestite de autor cu
asemenea semnificaţie; inserţii de mari dimensiuni, provenind din alte surse (dedicaţii,
scrisori, citate, procese verbale, reproduceri ad literam).
Dacă nevoia de contraste este crescută, pentru a nu abuza de caracterul cursiv se pot
folosi: stilul de caracter aldin sau subliniat; contrastele cromatice, în cazul listărilor color;
modificări ale tipului fontului folosit; bordări ale textului evidenţiat etc.
Bineînţeles, se pot folosi şi combinaţii ale contrastelor fără a abuza însă de acest lucru. 2

Capitolul 4. Elemente de tehnoredactare avansată

Partea 1. Nota de subsol/final

Nota de subsol/final reprezintă o completare informaţională (adnotare) relativă la o

expresie dintr-un document, completare ce se realizează într-un spaţiu special rezervat la
sfârşitul paginii de document, la sfârşitul secţiunii sau întregului document. O astfel de notă
este formată două componente: referinţa sau marcajul notei (un număr, un caracter sau o
combinaţie a acestora) şi textul notei (informaţia propriu-zisă). Numerotarea notelor poate fi
realizată automat de către procesorul de texte sau manual (situaţie nerecomandată în cazul
numerelor, deoarece inserarea notelor intermediare ar conduce la necesitatea renumerotării în
întreg documentul). Ştergerea unei note de subsol/final se realizează prin ştergerea
marcajului.

Partea 2. Antet şi subsol

2
Notă de subsol
12
 Antetul (zona început pagină) şi subsolul (zona sfârşit de pagină) reprezintă zone din
marginea de sus, respectiv jos a fiecărei pagini din document ce sunt folosite pentru inserarea
unor informaţii speciale (texte formatate la nivel de caracter şi paragraf reprezentând
denumiri de capitol sau autor, număr pagină etc). Informaţia din zonele început, respectiv
sfârşit de pagină poate fi identică pentru fiecare pagină din document sau secţiune de
document, poate fi diferită pentru paginile pare, respectiv impare sau poate fi diferită pentru
prima pagină. Dimensiunile acestor zone se stabilesc în momentul setării caracteristicilor de
pagină.
Editarea şi deplasarea în zona de antet/subsol se realizează cu ajutorul butoanelor de
comandă din fila specială Header & Footer Tools - Design, precum: inserare nr. pagină
curentă; insesare nr total de pagini; formatare număr pagină; inserare dată; inserare oră;
iniţializare pagină; ascundere text document; antet/subsol la fel ca anteriorul; comutare
antet/subsol; afişare antet/subsol anterior/următor.

Partea 3. Întreruperi pentru controlul paginaţiei

a. Întreruperi simple de pagină

Întreruperile simple reprezintă caractere speciale folosite pentru împărţirea forţată a
textului, astfel: întrerupere de pagină (trecerea forţată a textului pe o pagină nouă);
întrerupere de coloană (trecerea forţată a textului pe o nouă coloană); întrerupere încadrare
text (pentru încheierea liniei textuale curente şi continuarea textului sub o imagine, tabel sau
alt element)
b. Întreruperi de secţiune
Întreruperile de secţiune reprezintă caractere speciale folosite pentru a împărţi
documentele mari în secţiuni. Scopul lor este de a permite realizarea paginilor cu formatări
diferite în cadrul aceluiaşi document.
La nivel de secţiune întreruperile pot fi: Sfârşit de secţiune pe pagina următoare (încheie
secţiunea curentă şi începe secţiunea următoare pe pagină nouă); Sfârşit de secţiune continuu
(încheie secţiunea curentă şi începe secţiunea următoare pe aceeaşi pagină); Sfârşit de
secţiune pe pagina pară/impară (încheie secţiunea curentă şi începe secţiunea următoare pe
pagină nouă cu numerotaţie pară/impară).

13
 c. Gestionarea întreruperilor
Pentru vizualizarea întreruperilor se foloseşte modul de vizualizare normal (ciornă) sau
butonul de comandă afişare totală . Întreruperile sunt marcate prin caractere speciale, de
exemplu , .
Ştergerea caracterului special întrerupere are ca scop eliminarea acestuia din document
şi se realizează folosind tehnicile generale de ştergere a caracterelor.

Partea 4. Stiluri de formatare

Un stil de formatare reprezintă o colecţie de caracteristici ale formatării la nivel de

caracter şi la nivel de paragraf, salvată cu o denumire unică.
Utilizarea stilurilor de formatare prezintă avantajul unei formatări automate, rapide şi
flexibile a textului în comparaţie cu formatarea manuală deoarece un stil creat poate fi aplicat
oricărui text selectat. De asemenea, modificarea unei caracteristici a unui stil de formatare
duce implicit la modificarea caracteristicii respective la toate textele ce au utilizat stilul
respectiv.
Un alt avantaj al utilizării stilurilor îl reprezintă posibilitatea creării automate a
cuprinsului unui document şi a altor categorii de liste.
Editoarele de texte au incluse în structura lor mai multe stiluri de formatare predefinite.
Utilizatorul are posibilitatea de a modifica aceste stiluri sau de a crea noi stiluri prin
modificarea caracteristicilor de formatare la nivel de caracter şi paragraf ale acestora.
Stilul implicit folosit la crearea unui nou document este stilul normal..
a. Gestionarea stilurilor
Gestionarea stilurilor se realizează folosind grupul Styles din fila Home a panglicii
editorului de texte şi cuprinde următoarele operaţii: vizualizare, creare, aplicare, modificare,
ştergere.
Operaţia de creare constă în adăugarea unui nume de stil nou în lista cu stiluri şi permite
setarea caracteristicilor de formatare la nivel de caracter şi paragraf.
Aplicarea unui stil are ca efect modificarea caracteristilor de formatare la nivel de
caracter şi paragraf pentru textul selectat sau impunerea acestora pentru textul ce urmează a
fi editat şi se realizează prin selectarea textului şi a denumirii stilului din listă.

14
 Operaţia de modificare are ca efect transformarea caracteristicilor de formatare la nivel
de caracter şi paragraf pentru stitul selectat şi pentru toate textele din document ce utilizează
stilul selectat.
Operaţia de ştergere are ca efect eliminarea numelui stilului din lista stilurilor, iar textul
ce utiliza stilul respectiv va primi un stil implicit utilizat de editorul de texte la crearea unui
document vid (în general, stilul normal).

Partea 5. Tabelul cuprins

Tabelul cuprins reprezintă o listă a titlurilor de capitole şi subcapitole şi a numerelor de

pagină ordonată crescător după numărul de pagină şi poate fi poziţionată la sfârşitul sau la
începutul documentului. Tabelul cuprins se poate crea numai în cazul în care titlurile de
capitole şi subcapitole au aplicate stiluri de formatare.
a. Gestionarea tabelului cuprins
Asupra tabelului cuprins se pot realiza următoarele operaţii: creare, actualizare,
ştergere, vizualizarea conţinutului corespunzător unei intrări în cuprins.
Crearea constă în adăugarea unui tabel de cuprins într-un document şi se realizează
folosind references-table of contents-insert table of contents (referinţe-tabel cuprins-inserare
tabel cuprins) prin setarea aspectului şi opţiunilor referitoare la stiluri.
Operaţia de actualizare constă în modificarea textelor ce apar în cuprins şi a numerelor
de pagină în funcţie de transformările suferite de textul documentului.
Ştergerea tabelului cuprins are ca scop eliminarea acestuia din document şi se realizează
folosind tehnicile generale de ştergere a caracterelor.

Cuprins

Capitolul I - Generalităţi........................................................................................................................................................... 1

Capitolul II - Reguli de redactare a semnelor de punctuaţie-Modificat......................................................................................3

Partea 1. Semne de punctuație........................................................................................................................................................3
Parte3. Apostroful (')........................................................................................................................................................................4
Partea 2. Alte semne........................................................................................................................................................................5

Capitolul 3 - Reguli de procesare computerizată.................................................................................................................... 11

Partea 1. La nivel de pagină...........................................................................................................................................................11
15
 Partea 2. La nivel de paragraf........................................................................................................................................................12
Partea 3. La nivel de caracter........................................................................................................................................................12

Capitolul 4. Elemente de tehnoredactare avansată................................................................................................................ 13

Partea 1. Nota de subsol/final.......................................................................................................................................................13
Partea 2. Antet şi subsol................................................................................................................................................................14
Partea 3. Întreruperi pentru controlul paginaţiei..........................................................................................................................14
Partea 4. Stiluri de formatare........................................................................................................................................................15
Partea 5. Tabelul cuprins...............................................................................................................................................................16

Cuprins.................................................................................................................................................................................. 17

16