Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coperta 1 Coperta 2
Figura 1.1. Figura 1.2.
Informaţiile care trebuie cuprinse în cele două pagini sunt prezentate în Anexa 1.
2. Mulţumiri (opţional)
Mulţumirile (către persoane sau instituţii) sunt expresia recunoştinţei candidatului faţă de
o persoană sau de o instituţie (profesor coordonator, universitatea, o bibliotecă, o firmă care a
sponsorizat cercetarea etc.). În redactare, această pagină are, de obicei, un chenar mai mare decât
restul paginilor.
1
3. Cuprinsul va conţine, titlurile tuturor părţilor care compun lucrarea (introducere,
capitole, subcapitole, secţiuni şi subsecţiuni, concluzii, bibliografie, rezumat şi anexe) cu
indicarea exactă a paginii la care se găseşte fiecare dintre ele.
Plasarea lui la începutul lucrării facilitează accesul rapid la conţinut.
Se recomandă executarea automată a cuprinsului, cu ajutorul calculatorului (Insert>
Reference>Index et tables>Table of contents) pentru a se evita erorile de paginaţie.
Vezi exemplu Anexa 2.
5. Lista figurilor (opţional) va cuprinde numele fiecărei figuri incluse în textul lucrării şi
numărul paginii la care se află aceasta. Vezi exemplu Anexa 2.
7. Conţinutul este partea cea mai consistentă a lucrării (circa 75-80%). Ea va cuprinde
între 3 şi 5 capitole. În partea teoretică a lucrării se vor prezenta principalele teorii şi puncte de
vedere privind cercetarea întreprinsă, precum şi contribuţia proprie a candidatului (noi
interpretări, conexiuni sau chiar elaborarea unei teorii originale). Această parte a tezei trebuie să
demonstreze capacitatea candidatului de a analiza, de selecta şi sintetiza cele mai relevante surse
bibliografice şi de a-şi formula propriul punct de vedere asupra subiectului studiat. Se prezintă,
de asemenea, metodologia utilizată şi aplicarea ei la obiectul de studiu.
Dacă există o parte practică a lucrării, aceasta (inclusiv anexele) nu trebuie să depăşească
50% din numărul total al paginilor. Ea va fi o ilustrare a teoriei expuse anterior.
În conţinutul ei, lucrarea trebuie să aibă o organizare logică prin înlănţuirea capitolelor şi
să demonstreze capacitatea absolventului de a aplica în mod creativ cunoştinţele teoretice
dobândite. Redactarea trebuie să demonstreze capacitatea candidatului de a-şi formula ideile cu
claritate, precizie şi eleganţă, într-o manieră convingătoare.
2
10. Anexele (opţional) apar într-o secţiune separată, care nu se numerotează ca şi capitol.
Fiecare anexă se va menţiona cel puţin o dată în textul lucrării. Anexele se numerotează crescător
(Anexa 1, Anexa 2, etc). Ele pot conţine texte sau ilustraţii suplimentare (capturi de ecran,
fotografii, figuri, desene, tabele, grafice, hărţi etc.) relevante pentru studiul întreprins, care au
rolul de a aduce un plus de informaţie pertinentă în susţinerea argumentelor avansate în lucrare.
Anexele mai pot să conţină texte considerate foarte importante pentru susţinerea unor puncte din
argumentaţia lucrării, dar a căror inserare în textul propriu-zis ar ocupa un spaţiu prea mare (de
exemplu, textul unei legi sau al unui alt act cu caracter normativ). Anexele nu pot reprezenta mai
mult de 10-15% din lucrare.
12. Bibliografia
Sursele bibliografice citate în lucrare trebuie să se regăsească neapărat în lista finală. Lista
va fi organizată în ordinea strict alfabetică a numelor autorilor. Bibliografia nu se va numerota ca
şi capitol al lucrării.
13. Lista abrevierilor (opţional) înregistrează sursele din care s-a extras materialul
ilustrativ şi documentar şi siglele acestora. Atunci când aceste surse sunt menţionate foarte des în
lucrare, este mai comod să fie utilizate siglele şi abrevierile denumirilor. Vezi exemplu Anexa 2.
Structura lucrării
Tabel 1.1.
NR. PARTE A LUCRARII OBLIGATORIU OPŢIONAL
1. Coperta şi pagina de titlu X
2. Mulţumiri X
3. Cuprinsul X
4. Lista tabelelor X
5. Lista figurilor X
6. Introducerea X
7. Conţinutul / capitole X
8. Concluziile X
9. Rezumatul X
10. Anexele X
11. Glosarul X
12. Bibliografia X
13. Lista abrevierilor X
3
2. TEHNOREDACTARE
2.1. Pagină, paragraf, rând, literă, spaţiu
4
2.2. Titluri
1. CAPITOL
1.1. Subcapitol
1.1.1.Secţiune
1.1.1.1. Subsecţiune
Formatarea titlurilor
Figura 2.1
o După titluri nu se pune punct. Excepţie fac titlurile urmate de subtitluri (Exemplu: Mircea
Flonta, Cognito. O introducere în teoria cunoaşterii, Bucureşti, Editura All, 2008).
5
o Exemplu:
2.4. Tabele
o Se vor evita, pe cât posibil, tabelele mari, care depăşesc în lăţime formatul paginii de text.
Tabelele dintr-o lucrare trebuie să aibă o prezentare unitară. Fiecare va fi numerotat şi va avea
un titlu. Titlul se scrie drept şi centrat deasupra tabelului. Numerotarea tabelului se face
deasupra titlului cu 2 cifre, prima reprezentând numărul capitolului, iar cea de a doua fiind
numărul tabelului din capitolul respectiv. Trimiterile din text la tabele se vor face scriind cu
font drept cuvântul „tabelul” urmat de numărul lui. Dacă există tabele care cuprind note,
acestea se vor scrie imediat după tabel, nu la subsolul paginii şi nici în corpul tabelului.
o Dacă este cazul, sursa datelor se precizează sub tabel, aliniat între marginile din stânga şi
dreapta (justified), indicând în mod obligatoriu toate datele de identificare.
o Legenda şi numărul tabelului se culeg cu corp mai mic cu 2 pt faţă de corpul de bază.
Exemplu:
Caracteristicile fontului
Tabelul 2.1.
TEXT DIMENSIUNE FONT ALINIERE MĂRIMEA MARCARE
LITERELOR
Normal 12 stânga-dreapta mici -
Capitol 16 centrat mari bold
Subcapitol 14 stânga mici bold
Secţiune 13 stânga bold
Subsecţiune 13 stânga bold
Note de subsol 10 stânga mici -
Sursa datelor şi
10 centrat mici -
figurilor
6
2.5. Aparatul ştiinţific/critic
2.5.1. Lista de referinţe bibliografice
2.5.2. Citatul
o Citatul se va scrie cu litere italice. Dacă nu este mai lung de trei rânduri, el poate fi inclus în
text; dacă este mai lung, el va constitui un paragraf separat, scris cu un corp de literă mai mic,
cu spaţiul dintre rânduri micşorat şi plasat mai în interiorul paginii faţă de restul textului.
7
Exemplu: Vorbind despre referent, Jean-Maire Klinkenberg (2004, p. 85) arată că:
Obiectul lumii nu poate fi recunoscut ca atare: nu facem decât să proiectăm modelele noastre asupra
stimulilor care provin din realitate. Referentul este deci obiectul lumii în măsura în care el poate fi asociat
unui model, în măsura în care el poate face parte dintr-o clasă.
sau
Obiectul lumii nu poate fi recunoscut ca atare: nu facem decât să proiectăm modelele noastre asupra
stimulilor care provin din realitate. Referentul este deci obiectul lumii în măsura în care el poate fi asociat
unui model, în măsura în care el poate face parte dintr-o clasă. (Jean-Maire Klinkenberg, 2004, p. 85)
Notele – de subsol sau de final – sunt utilizate: pentru a indica sursele citatelor, pentru a
adăuga alte indicaţii bibliografice de întărire despre un subiect discutat în text, pentru a face
trimiteri externe şi interne, pentru a introduce un citat de întărire a unui punct de vedere exprimat
în text, pentru a da amploare afirmaţiilor din text, pentru a nuanţa unele afirmaţii din text.
o Editorul Word permite includerea de note de subsol (de picior) sau de final :
8
Insert.> Reference > Footnotes/Endnotes. Ele sunt redactate cu fonturi de o mărime mai mică
decât cele ale textului lucrării.
o Notele vor fi numerotate cu cifre arabe. Numerotarea se face începând cu cifra “1”.
o Dacă se optează pentru note la sfârşitul fiecărui capitol se recomandă începerea
numărătorii cu cifra “1” pentru fiecare capitol în parte. Dacă se optează pentru prezentarea
notelor la sfârşitul întregii lucrării, se recomandă, evident, sistemul de numerotare unitar
(legat) de la începutul până la sfârşitul lucrării.
o Numerele care indică nota de subsol în cazul citărilor se amplasează conform regulilor
următoare:
• la sfârşitul frazei sau propoziţiei după punct, dacă aceasta nu este inclusă între ghilimele;
• după ghilimelele care marchează un anumit citat (care la rândul lor pot include sau nu
punctul de sfârşit al textului citat);
• în interiorul unei propoziţii lângă cuvântul la care se face referire în notă.
o Menţionarea sursei în note se poate realiza fie oferindu-se date complete (în cazul
lucrărilor de mai mică întindere care nu cuprind listă biliografică), fie menţionând doar
numele autorului/autorilor, anul publicării, pagina/paginile (p. sau pp.).
o Când în text se fac mai multe referiri la aceeaşi lucrare, pentru a evita repetarea trimiterilor
întregi, se oferă următoarele soluţii:
• la repetarea imediată a aceleiaşi trimiteri se recurge, în notă, la formula: numele autorului,
op. cit. (= opere citato “în lucrarea citată”), pagina ... . Când sunt citate alternativ 2 sau
mai multe lucrări ale aceluiaşi autor, trimiterea prin op. cit. este inoperantă.
• Formula loc. cit. (= loco citato “în locul citat”) se foloseşte:
a) când citatul nu e numai din lucrarea precedent menţionată, ci şi de la aceeaşi
pagină;
b) când, într-o notă complexă, se trimite la 2 sau mai multe lucrări apărute în
acelaşi volum colectiv.
• Când trimiterea se repetă în succesiune imediată, pe aceeaşi pagină (sau într-o notă
amplă) se poate recurge la următoarele formule:
a) idem (“acelaşi”= acelaşi autor), urmat de numele lucrării cu datele bibliografice
aferente
b) ibidem (“în acelaşi loc” = acelaşi autor şi aceeaşi lucrare), pagina... .
- preluarea fără citare a unor texte cu copy-paste din literatura de specialitate sau de pe Internet;
- lipsa contribuţiei personale (exemplu preluarea integrală a unui studiu de caz);
- lipsa indicării surselor pentru datele prezentate;
- lipsa integrală a trimiterilor la surse teoretice;
- lipsa caracterelor româneşti (diacritice);
- lipsa bibliografiei.
9
ANEXA 1
COPERTĂ
10
UNIVERSITATEA „TIBISCUS“ DIN TIMIŞOARA
LUCRARE DE LICENŢĂ
Coordonator :
prof./conf. / lect. univ. dr ………
Candidat :
…………………
TIMIŞOARA
Anul
11
UNIVERSITATEA „TIBISCUS“ DIN TIMIŞOARA
TITLUL LUCRĂRII
Coordonator :
prof./conf. / lect. univ. dr ………
Candidat :
…………………
TIMIŞOARA
Anul
12
ANEXA 2
MODELE
13
Lista tabelelor
Lista figurilor
Lista abrevierilor
1. Dicţionare generale
- MDN = Marcu, F., Marele dicţionar de neologisme, Bucureşti, Editura Saeculum, 2006.
- DCNM = Botezat, E.,A., Dobrescu, E., M., Tomescu, M., Dicţionar de comunicare, negociere
şi mediere, Bucureşti, C.H.Beck, 2007.
CUPRINS:
14