6. Simtul limbii. Redactare, corectura, probleme de stil.

Norme de editare

�ntre originalitate/experiment si corectitudine academica

�Limba vorbita bate limba scrisa�, se spune, ceea ce �nseamna ca, treptat, formele
�ncetatenite �n limba vorbita vor fi preluate �n limba scrisa, validate de normele
academice ale limbii culte. Acest lucru se �nt�mpla sub ochii nostri, dar nu este
obligatoriu sa fim partasi activi la aceasta revolutie. Sub nici o forma �n cazul
lucrarilor stiintifice!

Sunt �nsa de respectat inventiile autorilor, mai ales ale poetilor si sunt
acceptabile forme ale limbii vorbite, chiar si jargonul profesional sau argoul �n
cazul lucrarilor de fictiune. Ma �ntreb �nsa, mereu, si �ncerc sa aflu pe cai
ocolite de la autor, daca el cunoaste �n mod real argoul folosit, sau din surse
livresti, caz �n care poate fi utilizat �n mod eronat, lucrarea devenind ridicola.

Atunci c�nd editarea/redactarea devine rescriere

Nu trebuie sa cazi �n capcana supra-redactarii. Atentia exagerata acordata

sinonimelor posibile, tendinta de a aduce stilul autorului la stilul tau personal
va duce la o munca inutila si la conflicte. Daca nu-ti place si nu crezi �n stilul
autorului, nu publica acea carte!

Norme de editare

ARGUMENT

Traversam o perioada �n care si normele limbii s-au tulburat: cele care pareau
ferme devin labile, iar aberatiile de p�na mai ieri tind sa se instituie �n norme.
Pe de alta parte, am amendat abaterile cele mai frecvente pe care le-am �nt�lnit �n
munca editoriala.

Trebuie adoptate, �n principiu, normele ortografice ale Academiei (�, sunt); alte
optiuni ale autorilor originali ori chiar ale traducatorilor sunt �nsa de respectat
atunci c�nd textul a fost scris dupa introducerea normelor Academiei si autorul �si
justifica optiunea (cele �nt�lnite p�na acum fiind doua: �, s�nt si �, sunt).

Atentie: �n transliterarile din rusa si alte limbi slave se va pastra �.

Manuscrisele trebuie prezentate �ntr-o forma decenta (dactilograma standard de 32

de r�nduri x 65 semne pe r�nd sau � situatie din ce �n ce mai frecventa � fisier de
tip .doc sau .rtf) si pot fi refuzate dintru �nceput, chiar de la prima vedere,
daca se abat de la unele minime exigente, precum:

� h�rtie curata, dactilografiata inteligibil pe o singura fata, la 2 r�nduri;

� nu se accepta dactilograme lipsite de semne diacritice specifice limbii rom�ne;

la majuscule, aceste semne se vor completa de m�na daca nu au fost completate la
masina (�, S, T etc.);

� fiecare capitol va �ncepe pe o pagina noua;

� paragrafele vor fi retrase cu 5 semne;

� prefetele se vor culege cu un alt caracter dec�t cuprinsul cartii (mai mic sau
cursiv), afara de cazul c�nd apartin autorilor �nsisi, situatie �n care fac parte
din opera si sunt tratate ca atare;

� cuprinsul (sau tabla de materii) se plaseaza de preferinta la sf�rsit.

�n cazurile mai speciale, redactorii se vor implica �n tehnoredactare, indic�nd

paragrafele, spatiile albe, schimbarea de pagina (�pagina noua de dreapta/de
st�nga/cum cade� etc.), texte retrase, amplasarea ilustratiilor, tabelelor etc.

II

Indicatiile de copyright la autorii originali se pot prezenta �n doua feluri:

� fie � + numele autorului, daca acesta nu a cedat drepturile editurii;

� fie � + Editura + �pentru prezenta editie�, daca drepturile au fost cedate.

La traduceri, se va respecta urmatoarea ordine (dar se va consulta obligatoriu

contractul, unde pot aparea alte indicatii):

� � + proprietar + an de aparitie a originalului + autor + titlu �n original.

Indicatii de tipul � + �By arrangement (agreement) with� se vor traduce �n

rom�neste prin �Cu acordul...�

III

�n cazul reeditarilor de opere originale, se vor pastra formele de limba atestate

�n epoca sau caracteristicile autorului, dar se vor adapta grafiile, conform
normelor ortografice �n vigoare. Toate interventiile �n text si justificarea lor se
vor consemna �ntr-o nota asupra editiei, care va preceda textul si va enumera si
exemplifica toate tipurile de interventii operate.

IV

�n punctuatie, se vor urmari normele �n vigoare, cu mare atentie la urmatoarele

capcane:

� unele forme exclamative prinse �n discurs (�vai!�) se vor izola prin cratime, nu
prin virgule; formele cu intonatie interogativa (�nu-i asa?�) prinse �n discurs vor
pierde �nsa semnul �ntrebarii si se vor izola prin virgule;

� se va pune virgula �nainte de si, sau �n enumerari;

� se va pune virgula �nainte de dar (ci, �nsa), iar, deci, dar nu �nainte de etc.;

� propozitiile secundare care preced principala vor fi despartite de aceasta prin

virgula (cu exceptia subiectivelor);
� nu se vor plasa �ntre virgule conjunctii adversative si concluzive ca �nsa, deci,
dar se va pune �ntre virgule asadar, totusi;

� se va evita dublarea (si, �n orice caz, triplarea) semnelor de punctuatie (puncte

sau virgule dupa �?� sau �!�); �n nici un caz nu se va pune virgula �nainte de
cratima mare ori paranteza;

� citatele �n citate se vor marca �n urmatoarea ordine a ghilimelelor: ghilimele

rotunde jos (�) � ghilimele ascutite (� �) �ghilimele rotunde sus (�);

� punctul si virgula sunt semne duble, �n sensul ca sunt urmate de pauza (exista si
semne triple, dar uzajul ordinatoarelor le-a redus la duble);

� se va evita folosirea parantezelor �n paranteze (al doilea r�nd de paranteze

fiind eventual �nlocuit cu cratime mari), ca si frazele complet �nchise �n
paranteze; daca �nsa acestea din urma par uneori de neocolit, punctul final se va
plasa �nainte de �nchiderea parantezei;

� se va evita izolarea prin punct a unor parti nepredicative ale frazei, de obicei
introduse prin gerunzii, sau a unor propozitii relative introduse cu �care...� (�n
afara unor efecte stilistice recognoscibile ca atare); se va prefera virgula;

� dialogurile indic�ndu-se cu linie de dialog, sistemul anglo-saxon (cu ghilimele)

se va transpune �n mod adecvat; situatiile de dialoguri �ntrerupte de (un scurt)
discurs narativ direct si reluate apoi de acelasi vorbitor se vor rezolva dupa caz
(o sistematizare aici fiind aproape imposibila);

� punctuatia finala �n cazul ghilimelelor se sistematizeaza astfel:

1) �La noi, la Sarata, la voi, la Braila,

Stegarul �nfige �n br�nza zambila.

La fel la Mizil, la fel la Chitila.�

2) Luca Pitu se considera un �autor de texticole�.

3) Sestov scrie: �Cheile cerului sunt pe pam�nt, la �ndem�na omului.�

4) Sestov scrie: �Cheile cerului sunt pe pam�nt, la �ndem�na omului. Aceasta idee
formidabila a fost pentru �nt�ia oara enuntata de Socrate.�

5) Sestov urla: �Cheile cerului sunt pe pam�nt!�

6) Sestov declara: �Cheile cerului sunt pe pam�nt...� (Lev Sestov, Revelatiile

mortii, p. 174).

Semnul de punctuatie final (punct, puncte de suspensie, semnul exclamarii si al

�ntrebarii) sta �nainte de ghilimele daca textul �ntre ghilimele constituie un tot
(1).

�n cazurile 3, 4, 5 punctul se pune �nainte de ghilimele fiindca �nchide vorbirea

citata si folosirea lui �n acest fel evita si dublarea semnelor de �nchidere a
frazei.

C�nd textul cuprins �ntre ghilimele se termina cu semnul �ntrebarii, al exclamarii

sau cu puncte de suspensie, ghilimelele se pun dupa aceste semne si nu se mai pune
�nca un punct (5); situatiile !�, ?� si ...� se asimileaza asadar cu situatia.�
(precum ?, !, ...cu.).
�n cazul 2, punctul se pune dupa ghilimele, deoarece textul reprodus e integrat �n
fraza.

Notele se marcheaza cu cifre sau asterisc (nu si cu paranteze), la umarul

cuv�ntului, �naintea semnului de punctuatie; la sf�rsit de propozitie sau fraza,
trimiterea se plaseaza dupa punct, daca se refera la �ntregul enunt, sau �nainte de
punct, daca se refera la unul sau mai multe cuvinte si notiuni ori la un cuv�nt
izolat care �ncheie propozitia sau fraza. Cu toate acestea, este de preferat
�nchiderea frazei �n punct (si ordinea: ghilimele �nchise + nota + punct).

VI

�n general, orice fel de titlu se subliniaza �n dactilograma, pentru a fi cules

cursiv, inclusiv titlurile de periodice. Parti din aceste �ntreguri bibliografice
(capitole, articole din reviste si ziare) vor fi �nsa citate �ntre ghilimele.

Tot subliniat (respectiv, cursiv) vor aparea si traducerile de titlu citate �ntre
paranteze; Univers de la fiction (Universul fictiunii).

Cuvintele si sintagmele izolate din alte limbi dec�t rom�na se vor reproduce tot
cursiv (subliniat �n dactilograma), iar traducerea lor, c�nd este cazul, va urma cu
virgula si �ntre ghilimele; ex. pain, �p�ine�, provine din lat. panem.

Se va evita folosirea si a ghilimelelor si a cursivelor pentru acelasi cuv�nt sau

text. Citatele mai ample �n limbi straine se vor da �ntre ghilimele sau retras, �n
acest din urma caz semnele citarii nemaifiind necesare.

La sf�rsitul citatelor ample (�n motto-uri, de pilda) indicarea surselor se va face

pe un r�nd separat, la dreapta, �ntre, ori fara paranteze, fara punct daca
trimiterea consta numai �n titlu si cu punct daca dupa titlu urmeaza si alte
precizari (pagina, an etc.).

C�nd trimiterile bibliografice sunt facute �n continuarea fragmentului citat �n

textul continuu, ele se vor �nchide �ntre paranteze, iar punctul va sta dupa
paranteze.

�n cadrul aceleiasi trimiteri bibliografice se vor folosi virgule, nu puncte.

La titlurile cu mai multi autori (peste doi, �n general), se poate folosi dupa
primul nume prescurtarea et alii (et al.), , care, ca mai toate prescurtarile
folosite �n trimiteri (op. cit., idem, ibidem, supra, infra, loc. cit.), se
subliniaza (si se culege cursiv).

VII

Numeralele cardinale se vor scrie cu litere �n toate textele cu caracter literar

sau discursiv, except�nd situatiile c�nd apare o argumentare cantitativa,
matematica ori stiintifica evidenta (masuratori, calcule exemplificate etc.), sau
c�nd e vorba de date calendaristice.
�n textele stiintifice, se vor folosi cifre; pentru mii, zeci de mii, milioane etc.
se vor folosi spatii, nu puncte: 1 000.

Secolele se vor scrie cu cifre romane, cu articole, fara prescurtari: secolul al

XVI-lea, dar secolul I si secolul XX.

Personal, mentin vechile abrevieri �.e.n. si e.n., consider�nd ca nu au nimic

infamant sau ideologic �n ele, ba chiar, �n anumite texte speciale, recomand
scrierea lor neabreviata (era noastra, �nainte de era noastra).

VIII

�n ce priveste regimul majusculelor, se vor adopta normele oficiale �nca �n vigoare

(Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii rom�ne, Editura Univers
Enciclopedic, 2005), cu c�teva exceptii:

� titlurile anglo-americane de orice fel, reproduse �n original, se scriu cu

initiale majuscule la toate cuvintele, minus cele ajutatoare;

� tot cu initiala majuscula se vor scrie Antichitatea, Evul Mediu, Renasterea,

Reforma, Contrareforma, Epoca Luminilor, Revolutia din Octombrie (dar: Revolutia
franceza si Razboiul civil, daca este vorba de cel din Spania), Coasta de Est
(Vest), imperiile (Imperiul Roman etc.), minus cel tarist, Maiestatea (Maria etc.)
Sa.

Razboaiele mondiale (si orice alt razboi) se vor scrie cu minuscule.

Iad, Rai vor comporta majuscule numai �n contexte religioase sau teologice.

Strazile de aiurea se vor da �n forma lor originara: Fifth Avenue, rue des Plantes.

IX

Abrevierile sunt de evitat �n textele beletristice. Cu aceasta rezerva, iata o

lista:

a.c. = anul curent

a.m. = antemeridian

bd. = bulevardul

cca. = circa

d. ex. = de exemplu

Dl, D-lui = Domnul, Domnului

D-na, D-nei = Doamna, Doamnei

Dr. = doctor

D-ra, D-rei = Domnisoara, Domnisoarei

Dvs. = Dumneavoastra
ms., mss. = manuscrisul, manuscrisele

n. = nota

n.a. = nota autorului

N.B. = nota bene

n.ed. = nota editorului

n. trad. = nota traducatorului

p. = pagina (dar: pp. = paginile)

p.m. = postmeridian

Sf. = Sf�ntul, Sf�nta

sq. = si urmatoarele

s.a. = si altele/altii

s.a.m.d. = si asa mai departe

s. cl. = si celelalte/ceilalti

La traduceri, pentru a se marca cuvintele straine din original (d. ex., cuvintele
frantuzesti dintr-un text englezesc), se va face nota de subsol cu indicatia sumara
(�n cazul nostru): �n fr. �n orig.

�n general, numele proprii urmeaza forma decisa de purtatorii lor sau potrivita
ortografiei din limba de origine, cu exceptia numelor istorice, mitologice,
religioase si geografice intrate �n uz sub o forma rom�nizata bine consacrata.

Numele scriitorilor occidentali din Evul Mediu, majoritatea de expresie latina,

citati �n forme adaptate diverselor zone lingvistice, se vor scrie �n forme
rom�nizate ori de c�te ori este posibil, sau c�t mai apropiat de forma latina. �n
cazul numelui Publius Vergilius Maro, se va adopta fie forma rom�nizata Virgiliu,
fie aceea latina Vergilius.

Este acceptabila forma Isus Cristos si Crist (dar harisma, harismatic), pentru
textele crestine de origine catolica sau protestanta si Iisus Hristos pentru
textele crestine ortodoxe.

XI

Indiferent de normele �n vigoare, sunt ERORI:

� nediftongarea formelor verbale aseaza, �nseala si a substantivului greseala

(asaza, �nsala, gresala); se vor scrie (sau corecta) de aceea diftongat (cu ea);
� forma de conjunctiv sa aibe; corect: sa aiba;

� lipsa posesivului alaturi de adjectivul propriu; ex.: �Propriul fiu i-a spus...�
va deveni, dupa caz, �Propriul lui (ei/sau) fiu i-a spus...�;

� trecerea unor verbe de conjugarea a II-a (-ea) la a III-a (-e); se va scrie (sau
corecta) deci a parea (aparea, disparea), a placea, a tacea, a zacea;

� verbul a concluziona; desi repertoriat de unele dictionare recente, �l socotim

eronat altfel dec�t �n �ntrebuintari ironice; se va folosi a conchide sau a trage
concluzii;

� prepozitia datorita�n contexte negative (Datorita frigului, mi-au degerat

picioarele); corect, se va folosi din cauza (pricina) (Din pricina frigului, mi-au
degerat picioarele);

� caderea pe cratima la capat de r�nd, �n cazul cuvintelor compuse si al

locutiunilor care se scriu cu cratima (de tipul propriu-zis); responsabilitatea (ca
si despartirea �n silabe la capat de r�nd) cad(e) �n seama DTP;

� despartirea defectuoasa �n silabe la capat de r�nd (foarte frecventa la culegerea

pe calculator).

Se vor scrie despartit (�n trei cuvinte) urmatoarele locutiuni: o data ce, o data
cu, de �ndata cesi o data + participiu ( de asemenea: dintr-o data).

Se va scrie filozofie, dar: esoteric, disertatie, premisa, disidenta.

Sunt corecte formele: parintii proprii (nu propri), propriii parinti, maica-sii,
nevesti-sii.

Recomandabila este forma m�nastire (si nu manastire).

Prefixele de tipul supra, anti, hiper, super etc. se vor aglutina cu substantivul
sau adjectivul secvent, renunt�ndu-se la cratima; totusi, cratima va fi mentinuta
�n cazul redublarii unor vocale (anti-imperialist) sau consoane (hiper-realist).

De asemenea, se va renunta pe c�t posibil la cratima �n cazul articularii unor

vocabule straine din ce �n ce mai frecvente �n rom�neste (bossul si nu boss-ul,
jeepul, Mercedesul etc.).