NORME DE REDACTARE

Licență & Disertație

Format document: Microsoft Word (format .doc, .docx sau alte formate compatibile)

Formatarea paginii: Format A4, margini sus, jos, stânga, dreapta 2,5 cm, stilul „No spacing”,
aliniere text „Justify”

Fonturi: Times New Roman 12; atenţie: este necesar ca tastatura computerului să fie setată pe
limba română (Romanian Standard); folosirea semnelor diacritice ale limbii române este
obligatorie (Ș ș Ț ț Ă ă Î î Â â); de asemenea, se impune folosirea semnelor diacritice și
accentelor specifice limbilor străine utilizate

Distanța între rânduri: 1, 5 rând (simple) ;

TITLUL CAPITOLULUI: centrat, majuscule, corp 14, bold

Subtitlurile: Times New Roman, MAJUSCULE, corp 12, aliniere la stânga

Note de subsol: Times New Roman, corp 10, spaţiat la 1 rând. Se aliniază, ca şi textul
propriu-zis, la stânga şi la dreapta (Justify). Fiecare notă de subsol se termină printr-un punct.

Normele citării: Citatele în limba română se marchează prin ghilimele rotunde de tipul „ ”;
citatele în limba engleză “ ”; citatele în limba franceză « » etc.
Pentru citatele în cadrul citatelor se folosesc ghilimele franţuzeşti « ». În cadrul unui citat
omisiunile se marchează prin semnul [...]

Referinţele bibliografice: vor fi cuprinse în notele de subsol

Sistem de citare: Prenume Nume, Titlu (cu italice), Localitate, Editură, an, p. 1–100.
-în situația în care lipseşte unul dintre aceşti indicatori se va trece între paranteze drepte
[f.a.]., respectiv [f.edit.] [f.l.] -în situația citării unei lucrări apărute într-o limbă străină, dar
tradusă în limba română, se notează şi numele traducătorului ex : Prenume Nume, Titlu,
traducere din limba x de..., Localitate, Editură, an, p. 1–100.
-la citarea unei lucrări apărute într-o limbă străină, titlul cărţii sau al articolului va fi tradus în
limba română (sau se va menționa titlul traducerii în limba română, dacă există), între
paranteze drepte ex : Prenume Nume, La Tradition Populaire [Tradiţia populară], Localitate,
Editură, an, p. 1– 100.
-dacă se citează un articol apărut într-o revistă, titlul articolului va fi scris cu italice, iar
numele revistei între ghilimele „ ” ex : Prenume Nume, Titlu în „Titlu”, tomul, an, p.
-dacă se citează un volum colectiv, se va/vor menționa numele
coordonatorului/coordonatorilor ex: ***, Titlu, ediţie îngrijită/ coord., studiu introductiv şi
notă asupra ediţiei de Prenume Nume, Prenume Nume, Oraș, Editura, an, p.
-dacă se citează o lucrare publicată în versiune electronică: ex : Prenume, Nume, Titlu, în
„Titlu”, articol disponibil pe internet: http://www. (accesat în: ziua, luna anul); practic se
face copy-paste de pe adresa site-ului citat.
În situația în care se folosește sistemul APA (Nume autor, an, pagină), la blibliografia
generală vor figura toate datele specifice unei referințe bibliografice complete.

1
Prescurtări folosite în notele de subsol
Atunci când în seria notelor de subsol se face de mai multe ori trimitere la aceeaşi lucrare sau
la acelaşi autor, se folosesc următoare abrevieri:
- Ibidem – (italice!) se foloseşte atunci când avem de-a face cu citarea succesivă a aceluiaşi
autor şi a aceleiaşi lucrări. Dacă, în plus, trimiterea se face şi la aceeaşi pagină, atunci nota de
subsol va conţine doar indicaţia Ibidem. Dacă numărul paginii diferă, atunci acesta va fi
precizat astfel: Ibidem, p. 47.
- op. cit. – (italice!) se foloseşte întotdeauna scris cu litere mici, prescurtat şi subliniat cu
italice atunci când o anume operă a unui autor este citată de mai multe ori pe parcursul
lucrării, dar nu succesiv, ci la distanţă. Când opera se citează prima oară, trimiterea se face în
întregime, urmând ca la trimiterile următoare să se folosească op. cit. sau art. cit., când e
vorba despre un articol citat. Dacă numărul paginii diferă, atunci acesta va fi precizat astfel:
op. cit., p. 47.
- Idem – se foloseşte pentru a evita repetarea numelui autorului atunci când avem de-a face cu
citarea succesivă a aceluiaşi autor, dar operele din care se citează sunt diferite
- apud – se foloseşte atunci când în text se face trimitere la o sursă din care nu se citează
direct, ci preluăm citatul din altă lucrare. În acest caz, facem trimitere la sursa citatului, apoi
la sursa din care l-am preluat. De exemplu: N.A. Bogdan, 1892, apud Ion H. Ciubotaru,
op.cit., p.33.
- cf. – se foloseşte atunci când se indică o comparaţie între puncte de vedere diferite sau
asemănătoare .
- v.supra, v.infra – se folosesc atunci când dorim să facem trimitere la o idee menționată
anterior (v.supra) sau care va fi menționată ulterior (v.infra) în contribuția noastră. Se pot
folosi fie în textul propriu-zis al contribuției, fie în notele de subsol.

Notă importantă: În afara prescurtărilor acceptate în limbajul ştiinţific, precum cele

menţionate mai sus, nu se folosesc alte prescurtări în textul lucrării.