PATRIOTISM

ȘTEFAN ZELETIN-„ȚARA
MĂGARILOR”
CIULEI CORINA, CRINA BALU, DUMITRIU ANDREEA, NICK KOZLOSKI ȘI TOMA ȘTEFAN
Introducere
Prin patriotism se înțelege iubirea pentru o țară și pentru locuitorii ei sau
promovarea unui neam printre celelalte.
Nicolae Iorga spunea că „un patriot se recunoaște prin faptul că iubește, respectă și
caută să adune și să îmbunătățească tărâmurile și oamenii, pe când un șovinist
urăște tot ce nu-i seamănă și dezbină oamenii”.
Cartea aceasta este despre România dintotdeauna. Țara măgarilor despre care
vorbește personajul narator este de fapt România noastră. Iar măgarii atât de atent
clasificați suntem chiar noi, românii.

2
3
• În carte se povestește cum printre zei se afla un gânditor pământean ce încerca să
pătrundă cu mintea tainele firii, însă cu cât se adâncea în cercetare, cu atât rosturile
minţii se încâlceau mai tare, așa că se decise să meargă la Zeiţa Înţelepciunii ca să-l
primească o vreme în lumea nemuritorilor spre a-şi potoli setea de ştiinţă. Zeiţei i se
făcu în cele din urmă milă şi-i îndeplini dorinţa cu o singură condiție: să se întoarcă la
locul naşterii sale, unde trebuia să cerceteze ce lighioane neîmblânzite locuiesc pe
acele meleaguri.Gânditorul ajunsese asemeni unei umbre, împovărat de-atâta
suferinţă pe care i-o sădise în suflet experienţa acelor ani petrecuți acolo. S-a întors în
Olimp printre zei spre a le citi însemnările sale din călătorie. Şi locul care l-a
impresionat cel mai tare s-a dovedit a fi Ţara Măgarilor, mai ales pentru cutremurul
social căruia i-a fost martor. Acolo a descoperit nişte fiinţe care se pot asemui –unele
la corp, altele la suflet, cu animalul, numit măgar. Asemănarea însă nu e deloc o
bucurie pentru că măgăria făpturilor descoperite în acel loc e diferită şi este
influenţată de pătura socială căreia îi aparţine.

4
Cuprins
• Se spune despre faptul că măgarii cu care suntem asemănați vorbesc cu mândrie
despre țara lor doar atunci când erau adunările obștești însă, atunci când rămâneau
singuri într-un cadru neoficial își judecau țara, tradițiile dar și cultura, zicând lucruri
degradante despre propriul popor ca: „Nu e sub soare neam mai ticălos ca al nostru”
sau „Cultura noastră e o cîrpocire, să-ţi scapi rîsul numai cînd gîndeşti la dînsa. Tot
aceia ce au făcut aşa zisii luceferi ai ţerei, e o înjghebare stîngace din furturi dela alte
neamuri. S’ar părea că creerul fraţilor noştri zace în aşa moleşală, că nu mai e
destoinic să dea la lumină decît doar intrigi politice şi păcate morale.”

5
„Patriotismul măgarilor e floarea cea din urmă şi cea mai mândră ce a răsărit din
năzuinţa obştească a neamului de a-şi ascunde măgăriile, a le spoi bine pe
dinafară şi a ieşi în lume sub piele omenească.”
Măgarii îşi etalează patriotismul înjurând în primul rând gros şi apăsat tot ce ţine
de Ţara Măgărească pentru ca apoi să înceapă a se jelui ce neam oropsit e
neamul măgăresc.
Un alt lucru specific măgarilor este puţina frică în faţa legilor. Deşi Ţara Măgarilor
este ţara în care pe hârtie se află puzderie de legi, orice măgar dă cu copita în ele
şi se poartă mai departe după legile nescrise înrădăcinate în fiinţa măgărească.
Studiind legiuirea nescrisă a măgărimii, savantul a descoperit două principii
călăuzitoare: Primul: „Orice măgărie, privită în sine, nu alcătuieşte o ruşine, dacă
e bine ascunsă. Ea devine o ruşine din clipa în care e dată la iveală şi scuturată
sub nasul lumii cinstite.”

6
Din acest principiu teoretic decurg două principii practice:
• „a) Supus pedepsei nu e cel ce face, ci cel ce dezveleşte o măgărie; şi b) Pedeapsa ce
ia dezvăluitorul măgăriei creşte în măsura cu murdăria ce are la suflet făptaşul
măgăriei.”Al doilea principiu al justiţiei măgăreşti sună astfel: „Orice măgărie, de orice
soi şi orice mărime, nu alcătuieşte o vină dacă se poate dovedi că pârâtorul e un
mare măgar tot atât de mare ca şi pârâtul.”
Aceasta este lumina călăuzitoare ce luminează calea dreptăţii aleşilor ţării. Cu frică şi
cutremur s-a apropiat bietul savant de ceea ce se cheamă morala măgărească.
Sublimă, frumoasă, dar lipseşte cu desăvârşire pentru că ea arată cum ar trebui să fie
caracterul urecheaţilor, nu cum este cu adevărat. Porunca după care se ghidează orice
măgar este: să vorbeşti ca un om, dar să te porţi ca un măgar.

7
Legătura dintre populism și patriotism
• Populismul desemnează un tip de discursuri și de curente politice care critică elitele
și pledează pentru întoarcerea la popor, de unde și numele acestui curent politic.
Este reprezentat de o figură carismatică, fiind susținut de un partid atașat ideologic
acestui „corpus”. Presupune existența unei democrații reprezentative pe care o
critică.
• Totuși există o legătură între ele, populismul poate fi folosit să influențeze oamenii
(propagandă) sub pretextul patriotismului.

8
• Ceea ce se spune despre populism în articolul respectiv se aplică și în vremurile
noastre, problema fiind destul de actuală.
• Românii au mereu tendința de a alege din 2 rele pe cel „mai puțin rău” în loc să-l
înlăture și/sau să lupte împotriva lui, pentru că așa cum spun mulți „lasă că merge și
așa”.
• Oamenii nu mai votează rațional, aceștia se lasă de cele mai multe ori „cumpărați” și
ajung să voteze împotriva cuiva decât pentru ceva.

• Autorul spune că; Democrația populistă diluează, cu timpul, distincțiile ideologice și

partinice, dreapta și stânga, sfârșind prin a le contopi într-un populism naționalist care
se diferențiază doar prin clientela dominantă: „poporul“ pe care și-l alege pentru a-l
reprezenta politic. O dreaptă și o stângă ideologice devin discuții de salon.

9
• Acesta mai spune că singura diferență între dreapta și cei de stânga este următoarea:
În timp ce, în cele mai multe cazuri, ura îi motivează pe primii, frica îi motivează pe
cei din urmă. Dacă ura este un defect moral, aceasta poate fi, din păcate și cel puțin
pe termen scurt, și o sursă de obținere și păstrare a puterii, mai ales în vremurile
democrației populiste“.
Așa cum se spune și în articol ura este cea ce unește oamenii, pentru că avem tendința
să găsim o satisfacție în ideea că noi suntem buni pentru ca ei sunt rai.
Avem tendința de a ne ridica pe noi prin a îi coborî pe alții, ca să ne putem valida
acțiunile, ideeile sau principiile.
În ultima perioadă ceea ce ne mână tot mai mult și mai des în luptă nu mai sunt
rațiunile pe termen lung, cât raționalizări pe termen scurt ale emoțiilor de moment:
„întâi te urăsc, și pe urmă găsesc eu un motiv printre atâtea fake news revelatorii...”.

10
• Lukas mai spune faptul că atunci când politica renunță să mai fie rațională și să se
bazeze pe adevar, intervine populismul care se folosește de emoțiile oamenilor,
intensificându-le pentru ca în final să se poată folosi de ele ca să își poată atige propriile
scopuri.
• Un exemplu bun în care poporul s-a lăsat condus de sentimente pe moment pentru că a
intervenit populismul mascat ca patriotism este chiar ceea ce s-a întâmplat zilele
trecute în America când oamenii au luat cu asalt cladirea Congresului. Susţinătorii
preşedintelui Donald Trump au pătruns miercuri în plenul Camerei Reprezentanţilor,
care fusese deja evacuată, şi s-au implicat într-o confruntare armată cu agenţii de
securitate de la Capitoliu, care au transmis că au auzit focuri de armă. Donald Trump s-a
folosit de susținătorii lui pentru a crea această răscoală, utilizând diverse argumente
care duc la ideea de patriotism.

11
Concluzie
• „Populismul este astfel anticamera violenței! Un populism globalizat e pe cale să
globalizeze violența...”
• „Bucurase-vor atunci cenuşile mele din adîncurile pămîntului, că au ajuns să simtă
ceia ce ochii mei n-au avut fericirea să vadă: că ţara măgarilor nu mai pare ci este
ţara oamenilor.”
În concluzie aceste două citate sintetizează foarte bine despre ce este vorba în ambele
texte. Populismul este acea viziune care susţine apelul continuu la popor pentru luarea
oricăror decizii. În esenţă, populiştii cred că poporul, ca ansamblu, posedă însuşirile
necesare pentru a decide cel mai bine în orice privinţă. Populismul este, de fapt,
democraţia fără limite, democraţia absolută. Populismul este, aşadar, o exageraţiune.

12
• Marile diferenţe dintre populismul bun şi populismul rău: primul caută soluţia
pentru un viitor consolidat în stratul profund de înţelepciune, echilibru şi
decenţă al poporului, în vreme ce al doilea caută susţinere pentru un proiect
prezent şi conjunctural prin stimularea extazului colectiv ori a furiei imediate.
Populismul bun se adresează conştiinţei poporului, populismul rău se adresează
psihologiei poporului.
• Prin patriotism se definește însă legătura emoțională față de o țară și de o
națiune din motive etnice, politice, culturale sau de altă natură. Pe lângă
legătura emoțională, cuvântul patriotism definește și o atitudine civică faţă de
comunitate. A-ţi iubi ţara înseamnă a-ţi iubi semenii în solidar.
• Avem nevoie și de populism și de patriotism, însă trebuie să găsim un anumit
echilibru, nu numai între cele două dar și în general. Prea mult din una sau prea
puțin din alta pot duce la anumite conflicte.

13