Cele mai noi reguli gramaticale

scrierea ntr-un cuvnt a tuturor formelor pronumelui negativ compus niciunul, niciuna si ale adjectivului pronominal corespunzator niciun, nicio. scrierea cu la nceputul si sfrsitul cuvintelor si cu la mijlocul cuvintelor, cu exceptia cazurilor cnd prin compunere un initial ajunge n interiorul cuvntului (ex.: ncepnd, a ur, vrst, binenteles, nencetat). Astfel: se scrie ntotdeauna la nceputul si la sfrsitul nemijlocit al cuvntului: l mbrtisez, mprat, nger, si, ti, amr, cobor, hotr, tr, ur ...; tot cu scriem si n corpul cuvintelor, cnd, prin compunere, de la mijlocul cuvintelor ajunge medial: nempcat, nendurat, nensemnat, preanltat, preantmpinat. Vom scrie ntr-nsul, dar dnsul; n toate celelalte cazuri se scrie, n corpul cuvintelor, : bnd, cnd, fcnd, gt, mormnt, ru, romn, sfnt, vnt... scrierea cu sunt, suntem si sunteti. desprtirea la capt de rnd se poate face fie pe baz de pronuntare (ex: i-negal, de-zo-bis-nu-it, a-nor-ga-nic), fie pe baza structurii cuvintelor, tinnd seam de elementele constitutive, n special prefixe (ex: in-e-gal, dez-o-bis-nu-it, an-or-ganic); Adaptri: bodyguard / bodigard, cocktail / cocteil; Noi forme de plural: anacoluturi, algoritmuri, aragaze, jobene, pandispane; Noi forme verbale: (eu) continui; Adverbul odat se va scrie legat: Odat ce am stabilit aceste reguli, le vom respecta; Sunt corecte ambele forme: anteturi / antete, cpsune / cpsuni, cirese / ciresi, ferstru / fierstru, ligheane / lighene, tumoare / tumor.

Cteva reguli si recomandri de redactare a textelor

1. Se las un spatiu dup orice semn de punctuatie si nu se las spatiu naintea unui semn de punctuatie, cu exceptia textelor cuprinse ntre paranteze sau ghilimele; 2. Semnul de punctuatie de la sfrsitul unui citat se pune dup ghilimele: Acesta este un citat si nu Acesta este un citat.; 3. Pentru claritate semnele - si / ar trebui ncadrate de spatii 4. Nu se las mai mult de un spatiu ntre cuvinte, sau ntre semnele de punctuatie si cuvinte; 5. Propozitia ncepe cu liter mare si se termin cu punct; 6. n general, n textele literare nu se abund n prescurtri, dar dac sunt folosite, a nu se uita s fie succedate de .; 7. Nu folositi scrierea cu cifre pentru numeralele de la unu la zece, o sut, o mie s.a.m.d.; la fel, al doilea si nu al 2-lea; 8. Semnul de punctuatie puncte de suspensie (...) are exact trei puncte, nu dou, si

nici mai multe; 9. Dac se foloseste numele unui brand, se va folosi ortografierea proprie brand-ului (de exemplu, InfoRapArt, si nu Inforapart, eMAG, si nu Emag etc.); 10. Un cuvnt mprumutat din alt limb, nc nesudat n limba romn, se articuleaz cratim, de exemplu, site-ul si nu siteul sau situl; 11. La substantivele nume proprii de persoane la care dativul nu se articuleaz bine articolul hotrt poate fi antepus (de exemplu: lui Carmen, si nu Carmenei); 12. Foloseste diacriticele limbii ori de cte ori platforma ti permite. ntotdeauna cititorul tu va semnala si aprecia prezenta lor; 13. Dup dou puncte se foloseste liter mic, n afar de cazul cnd semnul precede vorbirea direct sau un citat; 14. Prefixele de tipul supra, anti, hiper, super etc. se unesc cu substantivul sau adjectivul urmtor fr cratim; totusi, cratima va fi mentinut n cazul alturrii unei aceleiasi vocale sau consoane: suprancarcat, antiterorism, anti-inflationist, hiper-realist; 15. Numeralele cardinale se scriu ntotdeauna cu litere, exceptnd faptul cnd apare o argumentare cantitativ, matematic ori stiintific evident (msurtori, calcule exemplificate etc.) sau cnd se introduc date calendaristice. De ex.: Legea nr. 86, din 10 februarie 1999. n textele stiintifice, pentru mii, zeci de mii, milioane etc. se folosesc spatii, nu puncte: 1.000; 16. Secolele se scriu folosind cifre romane, cu articole si fr prescurtri (secolul al XXI-lea), dar secolul I si secolul XX se scriu fr articole. Se scriu de asemenea fr articole mileniile (mileniul III); 17. O regul foarte general de folosire a virgulei este c un cuvnt / grup de cuvinte / propozitie se pune ntotdeauna ntre virgule dac se poate omite, fr a afecta sensul general al propozitiei sau al frazei. Vezi mai jos toate regulile de folosire a virgulei; 18. Nu se foloseste virgula ntre cuvinte sau propozitii coordonate prin si, sau / fie / ori. Drept urmare, nu se foloseste virgula nainte de abrevierea etc., care nseamna et cetera / et caetera (si ceilalti / si celelalte);. 19. Dac dintr-un citat se elimin un fragment considerat irelevant (trunchierea citatului), acest lucru se reprezint prin puncte de suspensie cuprinse ntre paranteze drepte: [...]; 20. Dac se omite partea initial a unui citat si, prin urmare, lipseste un cuvnt absolut necesar pentru ntelegerea textului, el se asaz ntre paranteze drepte n interiorul citatului; 21. Disjunctia (sau) se poate indica prin bar oblic "/", care nu este precedat sau urmat de spatiu. corect: de asemenea / gresit: de asemeni corect: mi-ar plcea / gresit: mi-ar place

corect: un membru-doi membri / gresit: doi membrii corect: nou nscuti / gresit: noi nscuti corect: nu-ti face iluzii! / gresit: nu-ti f iluzii! corect: saptezeci si trei / gresit: saptezecisitrei corect: ostatic / gresit: ostatec corect: este ora dousprezece / gresit: este ora doisprezece corect: repaus / gresit: repaos corect: s nu fii suprat! / gresit: s nu fi suprat! corect: fiica Anei / gresit: fiica lui Ana corect: delincvent / gresit: delicvent corect: era s... / gresit: eram s... corect: n-am dect... / gresit: am dect... corect: s aib / gresit: s aibe

Semnele de punctuatie si regulile ortografice

Ortografia stabileste corectitudinea formal a domeniilor celor mai ntinse ale scrierii si supune normelor ei folosirea sistemului de semne grafice adoptat, relatiile scrierii cu sistemul, cu structura si cu normele limbii literare, n primul rnd cu pronuntia dar si situatii de scriere fr legtur cu realitatea fonic reprezentat. Punctuatia asigur, printr-un sistem de semne conventionale proprii, corectitudinea reprezentrii raporturilor si a limitelor dintre unittile sintactice, corespunztor cu pauza si cu intonatia din vorbire. 1. Semnele de punctuatie marcheaz o pauz sau o intonatie si sunt: punctul, dou puncte, semnul ntrebrii, semnul exclamrii, virgula, punctul si virgula, ghilimelele, linia de dialog, linia de pauz, cratima, parantezele, punctele de suspensie. Iat numai cteva din situatiile n care se utilizeaz fiecare semn de punctuatie. Punctul (.) marcheaz o pauz lung care se face ntre propozitii sau fraze independente ca nteles, indic sfrsitul comunicrii. Exemplu: "Am fost n concediu la mare". Se poate pune punct si dup cuvinte echivalente cu o propozitie independent. Exemplu: " - Cine a scris aceast carte? - Eu". Semnul ntrebrii (?) marcheaz intonatia propozitiilor sau a frazelor interogative directe. Exemplu: "- Ct cost aceast carte?", "- Ai stiut c el a venit?". n intonatiile indirecte se pune punct. Exemplu: "- Te-am ntrebat dac ai stiut c el a venit?". Semnul exclamrii (!) marcheaz intonatia propozitiilor sau a frazelor exclamative sau imperative. Exemplu: "Ce frumos e cerul!", "Ct de frumos ai stiut s rspunzi la ntrebare!", "Scrie repede!", "Scrie repede ce-ai spus!". Se pune ! si dup substantivele n vocativ asezate la sfrsitul propozitiilor imperative sau exclamative. Exemplu: "Ce frumos ai cntat, Monica!", "Vino repede, biatule!". Se pune ! si dup interjectii. Cnd interjectia se repet si fiecare este

independent se pune ! dup fiecare interjectie, iar ntre ele se pune virgul sau cratim. Exemplu: Pu-pu-pu! Pu-pu-pu! Pu-pu-pu! () Si cum i-o dau n mn, javra dracului mi-o arunc-n sus, zicnd: iaca, c-am scpat-o! Pupza, zbrr! pe-o dughean.Eu atunci, ht! de sumanul mosneagului. (I. Creang - Amintiri din copilrie). Punctul si virgula (;) marcheaz o pauz mai mare dect virgula, dar mai mic dect punctul si desparte dou propozitii sau fraze independente ca nteles. Exemplu: Avea poft s mnnce o legtur de lptuci; dormind visase c a nflorit grdina de zarzavat ca n anii cei buni (F. Neagu - Dincolo de nisipuri). Dou puncte (:) marcheaz vorbirea direct sau o enumeratie si indic o pauz scurt n timpul vorbirii. Exemplu: "Profesorul spuse multumit: - Ai rspuns correct! Copilul a asezat pe banc tot ce avea n ghiozdan: crti, caiete, penarul, cutia de culori si un mr ". Virgula (,) indic o pauz ntre prti de propozitie, ntre propozitii sau ntre fraze, desprtindu-le pe baza raporturilor sintactice. Virgula este obligatorie n mai multe situatii (a se vedea toate regulile specifice de folosire de mai jos). Linia de dialog (-) indic nceputul vorbirii directe, replica fiecrei persoane n dialog. Exemplu: "- V-a plcut filmul? - Mi-a plcut mult. - Este primul film pe care l vd". Linia de pauz (-) marcheaz o pauz scurt ntre propozitii sau fraze. Exemplu: O mare e, dar mare lin -; Natur, n mormntul meu, E totul cald, c e lumin! (G. Cosbuc - Vara). Parantezele ( ) marcheaz o pauz scurt si indic o precizare sau o explicatie n interiorul propozitiilor. Exemplu: "M simt mai bine acum (c am vorbit cu tine), dar nu stiu ce va fi mine". Punctele de suspensie () indic o pauz lung n timpul vorbirii si marcheaz ntreruperea comunicrii. Nu indic sfrsitul propozitiei sau frazei. Ghilimelele(""),() Ghilimelele simple indic reproducerea exact a unui citat sau titlul unei reviste, unui articol etc. ntr-o propozitie sau fraz. Ghilimelele duble sau frantuzesti indic reproducerea unui citat ntr-un alt citat. 2. Semnele si regulile ortografice Ortografia, scrierea potrivit normelor limbii actuale, se refer att la scrierea corect a cuvintelor, ct si la folosirea corect a semnelor ortografice, fiind legat de ortoepie (pronuntarea corect a cuvintelor), de vocabular si de gramatic. Cratima (-) marcheaz rostirea mpreun a unor cuvinte n care lipsesc sunete ( l-am vzut) sau nu lipsesc sunete (te-a vzut) si e ntrebuintat si la scrierea cuvintelor compuse (redactor-sef) sau la desprtirea cuvintelor n silabe (a-er). Apostroful () marcheaz absenta accidental n rostire a unor sunete ( Un s merg, domle? / Pn s vin / Las c). Bara (/) este folosit n abreviere ntre doi termeni ai unei formule de tipul metru pe secund": m/s, kilometru pe or: km/h etc.; n redarea unei alternative precum si n abrevierea prefixului contra din contravaloare: c/val. Punctul (.) este ntrebuintat n abrevieri: cap. (capitole), str. (strad), id. (idem), d.Cr. (dup Cristos), d.a. (dup amiaz), a.c. (anul curent) etc. si n cazul substantivelor compuse din initiale: C.E.C. (Casa de Economii si Consemnatiuni), P.N.L. (Partidul National Liberal), P.N.T.C.D. (Partidul National Trnesc Crestin si Democrat). Observatie: nu se pune punct: a) dup simbolurile si prescurtrile din domeniul matematicii, fizicii, chimiei: f = functie, v = vitez, va = volt-amper. b) dup punctele cardinale: N, V, S, E. c) cnd n formarea substantivelor compuse intr fragmente de cuvinte: ASIROM, ROMTELECOM. d) cnd abrevierea e format din nceputul unui cuvnt si finala lui vocalic: cca (circa), d-rei (domnisoarei), d-lui (dumnealui / domnului). e) dup titluri (dar nici un altfel de punctuatie), dup formulele de adresare din scrisori si cuvntri se pune virgul sau semnul exclamrii. Linia de pauz (-) este folosit n scrierea unor cuvinte compuse: sud-vest, colaborarea americano-franco-anglo-romn.

Blancul () este semnul de ortografie care indic lipsa unor cuvinte din propozitie sau a unor propozitii din fraza. 3. Majuscula sau litera mare este un semn de ortografie care indic: scrierea substantivelor proprii, nceputul unei propozitii sau al unei fraze, nceputul versurilor, cnd acestea sunt scrise unul sub cellalt etc. Nu se scriu cu majuscule: numele de popoare, numele de personaje literare, folosite n scopul de a denumi trsturile umane: cicero (gen de tunsoare brbteasc), donjuan (afemeiat), harpagon (zgrcit), nume de fiinte mitice, ntrebuintate ca nume comune: iele, nimfe, elf, numele unor obiecte, inventii, masini, denumite cu numele inventatorului sau al locului de provenient: ford, ohm, damasc, denumirile functiilor de stat: rege, vod, presedinte, senator etc.

Astfel, cratima leag:

cuvinte pronunate fr pauz; unele interjecii identice, repetate accidental; anumite prefixe de baza derivatului; prefixele ne- i re- i prepoziia de de baza derivatelor, respectiv a compuselor de la cuvinte care ncep cu vocala -, atunci cnd se produce cderea acesteia; componentele compuselor cu un grad mediu de sudur, ale unor locuiuni i ale structurilor cu anumite substantive + adjectiv posesiv; articolul hotrt enclitic sau desinena de unele cuvinte greu flexionabile; formantul final al numeralelor ordinale i fracionare de numeralul cardinal corespunztor scris cu cifre; componentele ale unor abrevieri.

Ea desparte:

silabele unui cuvnt pronunat sacadat; segmentele unui cuvnt n cazul despririi acestuia la capt de rnd.

n toate cazurile cu excepia ultimului, cratima se folosete indiferent de poziia cuvntului pe rnd, n timp ce n ultimul caz este condiionat de poziia segmentului de cuvnt la sfrit de rnd i se suprim dac acel segment nu mai ocup aceast poziie. Cratima nu este precedat sau urmat de blanc. Uneori, una i aceeai cratim poate cumula mai multe funcii, de exemplu, pe lng marcarea calitii de compus, poate nota i ataarea unui element gramatical sau/i producerea unor fenomene fonetice (la sfntu-ateapt, mpuc-n-lun, ucig-l-

crucea). Condiiile n care anumite elemente gramaticale se leag de cuvntul de baz in de domeniul gramaticii, cele n care anumite compuse sau derivate prezint un grad mai mare sau mai mic de sudur i deci se scriu cu cratim de formarea cuvintelor, iar cele n care se produc anumite modificri fonetice de domeniul foneticii, de aceea nu pot fi prezentate aici. Utilizrile cratimei se pot detalia dup cum urmeaz. Astfel, cratima:
1. red pronunarea legat (nsoit, uneori, i de anumite modificri

fonetice) a unor cuvinte care pot avea sau nu i existen independent, notnd o realitate fonetic permanent sau accidental. Ea poate marca pronunarea fr pauz a dou, trei sau, mai rar (mai ales n limba veche sau popular), patru ori chiar cinci cuvinte alturate cazuri n care se folosesc una (s-a dus, a luat-o), dou (dndu-le-o, pop. jelui-ma, nv. ntreba-se-vor), trei (duc-se-pe-pustii, nv. face-li-se-va) sau patru cratime: (un) las-m-s-te-las. Unul dintre aceste cuvinte poate fi lung, respectiv semantic plin, iar cellalt sau celelalte scurt(e)[10] (dndu-ni-le, ducndu-l, ducndu-se) sau pot fi toate scurte (i-l d) ori toate lungi (aducere-aminte, luareaminte). Cuvintele neaccentuate pot fi proclitice sau enclitice: l-a dat, respectiv d-l. n unele cazuri, pronunarea fr pauz poate s nu conduc la alte modificri fonetice (ci numai morfologice sau de topic) ale cuvintelor implicate (pare-se fa de se pare) sau poate duce la pronunarea ntr-o singur silab a unor cuvinte care, n alte situaii, formeaz silabe diferite: am vzut-o fa de nv. o am vzut. n altele, cratima poate semnala i producerea unor modificri fonetice suplimentare ale cuvintelor n cauz, i anume a sinerezei sau/i a eliziunii. Sinereza poate fi obligatorie (de-a dreptul [da], le-a dat, [la], mi-a spus [ma], mi-o d [mo], ne-am dat [nam]) sau facultativ, rednd rostirea n tempo rapid (de-abia [daba] fa de de abia [de aba] n tempo lent). i eliziunea poate fi obligatorie (dintr-un, ntr-un, printr-un < dintru/ntru/printru + un; ntr-adevr < ntru + adevr; m-a (vzut) < m + a; v-a (vzut) < v + a (vzut); s-a (zis) < se + a (zis)) sau facultativ (c-a vzut/c a vzut; cu un copil/c-un copil, dup o or/dup-o or, fr a vorbi/fr-a vorbi; n-aveam/nu aveam; n-a vzut/nu a vzut; n-o s vad/nu o s vad; pn acolo/pn-acolo; s-o vad/s o vad). Exist dublete sau triplete omofone neomografe, scrise separat, sau, cnd este vorba de cuvinte compuse cu cratim sau legat: ntr-una prep. + num., dar ntruna adv.; l-a pr. + vb. aux., dar la prep.; ne-am pr. + vb. aux., dar neam s. n.; s-a pr. + vb. aux., dar sa pr., adj. pr.; v-a pr. + vb. aux., dar

va vb. aux. Cnd cderea unui sunet se produce n interiorul unui cuvnt scris cu cratim, se recomand folosirea numai a apostrofului (nir'te, mrgrite, nu nir'-te < nir-te). 2. red rostirea n tempo rapid a derivatelor cu prefixele ne- i re- de la teme care ncep cu m-, n- i, neliterar, a compuselor cu prepoziia de de la acelai tip de teme, notnd afereza lui - la nceputul cuvintelor de baz (nempcat, ne-ncetat, a re-mpri, a re-nclzi fa de rostirea n tempo lent nempcat, nencetat, a rempri, a renclzi; de-mprit, de-nmulit fa de demprit, denmulit). Aceast posibilitate este exploatat n poezie, din raiuni prozodice: Neneles rmne gndul /Ce-i strbate cnturile... Eminescu. 3. marcheaz limitele dintre silabele unor cuvinte rostite sacadat, cu valoare stilistic (Ne-mer-ni-cu-le!), numrul cratimelor fiind n funcie de lungimea cuvntului. 4. servete la ataarea anumitor prefixe sau sufixe (ex-ministru, poe-esc), pentru care v. 4.1.1. Prefixe i derivate cu prefixe, 4.1.2. Sufixe i derivate cu sufixe. 5. unete elementele unor cuvinte compuse: !mai-mult-ca-perfect, v. 4.2. Scrierea cuvintelor compuse. La scrierea substantivelor compuse disociabile, cratima dispare n cazul intercalrii altor elemente: prim-ministru, dar primul nostru ministru. 6. unete componentele unor locuiuni: calea-valea, v. 4.3. Scrierea locuiunilor. 7. unete componentele secvenelor substantiv denumind grade de rudenie sau relaii sociale + adjectiv posesiv (fr sau cu apocop): mam-ta/mta, sor-ta/sor-ta, stpn-sa, taic-su/ta-su. 8. leag articolul hotrt enclitic sau desinena de cuvintele greu flexionabile, n cazul:
o o

numelor literelor i sunetelor: x-ul, x-uri; substantivelor provenite din numerale cardinale notate cu cifre: 10le nota 10, 11-le echipa de fotbal; mprumuturilor i numelor de locuri a cror final prezint deosebiri ntre scriere i pronunare: acquis-ul; !bleu-ul; Bruxelles-ul; !dandy-ul, pl. art. !dandy-i (nu dandi, pl. art. dandii); show-ul, show-uri; !Se recomand ataarea fr cratim a articolului sau a desinenei la mprumuturile chiar neadaptate sub alte aspecte terminate n litere din alfabetul limbii romne pronunate ca n limba romn:

boardul, boarduri; clickul, clickuri; trendul, trenduri. substantivelor provenite din abrevieri sau sigle: pH-ul, RATB-ul. 9. leag formanii -lea, -a la numeralele ordinale i -ime la numerale fracionare de numeralele cardinale corespunztoare scrise cu cifre (romane sau arabe): al XI-lea, a 11-a, 16-imi;
o

10. marcheaz omiterea unei secvene din interiorul cuvntului n abrevierile discontinue: ad-ie, d-ta, P-a pentru administraie, dumneata, Piaa. 11. se pstreaz n abrevierile compuselor scrise cu cratim (lt.-maj., N-V, S-E pentru locotenent-major, nord-vest, sud-est). 12. poate lega unele interjecii identice, repetate accidental (bla-bla-bla, cioccioc-cioc, fiu-fiu, ha-ha-ha, hai-hai, ham-ham, hor-hor, la-la-la, p-p, pis-pis-pis, pui-pui, tranca-tranca, r-r). Interjeciile repetate se pot despri i prin virgul (hai, hai; ham, ham). 13. poate lega unele cuvinte care se repet identic (doar-doar, foarte-foarte, ncet-ncet, mai-mai, poate-poate, prea-prea) sau cu unele modificri (ncet-ncetior, singur-singurel).

Utilizati corect virgula

Prtile de vorbire sau propozitiile legate prin "si", "sau" ori "ori" nu se despart prin virgul. Prtile de vorbire sau propozitiile se despart prin virgul legate prin: "nici", "dar", "iar", "ns", "ci", "si", "dar si", "precum si", "deci", "prin urmare", "asadar", "n concluzie". Propozitia circumstantial de cauz se desparte de regent oriunde ar fi, de obicei. Propozitia circumstantial de mod, dup sau naintea regentei se desparte prin virgul, exceptnd situatia n care se insist asupra ei, caz n care nu se pun virgule. Animalul nghiti o dat, ca si cnd i s-ar fi uscat gtlejul. Propozitia circumstantial de scop sau final, dup regent, se desparte prin virgul, cnd nu se insist asupra ei. Multe a ncercat, ca s-si poat rezolva. naintea regentei, se desparte de obicei prin virgul. Ca s nu rmn repetent, mama a ncercat. Propozitia circumstantial conditional se desparte de obicei prin virgul. Propozitia circumstantial concesiv se desparte mereu prin virgul. Cu toate c am struit, nu a primit propunerea mea. Substantivul la vocativ care exprim o adresare obisnuit se desparte prin virgul de cuvntul sau cuvintele ncrucisate. ncerc prin aceasta, domnule director,. Adjectivele aceluiasi substantiv se despart prin virgul cnd sunt asezate alturi sau cnd sunt legate prin cuvintele "nici", "dar", "ns". Punerea liniutelor si a ghilimelelor n cadrul aceluiasi text reprezint o formul acceptat de scriere: Scrierea corect - s-i, iar nu si - arat pregtirea individului . Se pune virgul nainte de: "dar", "iar", "ns", "ci", "precum si", "deci", "prin urmare", "asadar", "n concluzie". Punctuatia numelui predicativ. Copacii sunt nalti - n acest caz nu se pune virgul. Copacii sunt, desigur / fireste / asadar / binenteles / n concluzie / n realitate, nalti - se pune virgul. Cnd lipseste numele predicativ, numele predicativ este izolat cu "," sau "-". Copacii, nalti, oamenii, veseli. Adverbele intercalate ntre subiect si predicat se pun ntre virgule. Eu, binenteles, voi ngriji de flori. Mama, fireste, era ngrijorat. Complementul de agent suport fr virgule intercalarea ntre el si verb. fu primit cu bucurie de toti. Complementele circumstantiale, cnd sunt ntre subiect si predicat, se despart prin virgul. Ion, de frica ploii, fugi. Cnd sunt dup predicat, nu se despart. Ion fugi de fric. Cnd predicatul este primul, iar complementul ntre, nu se despart. Fugi de frica ploii Ion. Apele se despart de obicei la cmpie. Apele, de obicei, se despart la cmpie. Propozitia completiv de agent se desparte prin virgul doar cnd este reluat printr-un pronume demonstrativ si se afl naintea regentei. De ctre cei ce vin dup noi, de ctre aceia se va realiza scopul nostru comun. n propozitie, nainte de "precum" si "ca si" se pune virgula. Cartea, precum si / ca si

Declinarea pronumelui si adjectivului de ntrire

Masculin singular: eu, pe mine, mie nsumi tu, pe tine, tie nsuti el, pe el, lui nsusi Masculin plural: noi, pe noi, nou nsine voi, pe voi, vou nsiv ei, pe ei, lor nsisi Feminin singular: eu, pe mine nsmi, mie nsemi tu, pe tine nsti, tie nseti ea, pe ea nssi, ei nsesi Feminin plural: noi, pe noi, nou nsene voi, pe voi, vou nseva ele, pe ele, lor nsesi, nsele

Cateva intrebari menite sa-ti imbunatateasca aptitudinile de exprimare in scris In legatura cu structura comunicarii scrise: - Organizarea textului este clara si usor de inteles la prima privire? - Subtitlurile din text ies in evidenta? - Informatia urmareste o secventa logica, cu inceput, mijloc si sfarsit? - Introducerea mentioneaza clar subiectul si scopul comunicarii? - Continutul este rezumat pe scurt in cadrul structurii? In legatura cu stilul comunicarii scrise: - Textul arata curat si elegant? - Am utilizat cuvintele adecvate? - Stilul este simplu, direct si concis? - Paragrafele nu depasesc 10 randuri? - Exista un rand alb intre paragrafe, pentru a le evidentia? - Sunt propozitiile prea lungi (mai mult de 30 de cuvinte) sau contin mai mult de o idee? - Prima propozitie atrage atentia cititorului? - Am evitat jargoanele inutile? - Este stilul potrivit audientei? - Clasificarile sunt utilizate corespunzator? - Am utilizat cuvinte scurte, concrete si familiare in loc de cuvinte lungi, obscure sau complexe? - Am utilizat vocea activa in loc de cea pasiva (acolo unde se poate)? - Am evitat repetitia? In legatura cu continutul textului scris: - Am verificat cu atentie gramatica, punctuatia si ortografia? - M-am gandit bine la ce vreau sa comunic inainte de a scrie? - Am un obiectiv precis? - Am notat chestiunile esentiale pe care vreau sa le comunic? - Am comunicat clar aceste chestiuni? - Am dezvoltat rationamentele intr-o maniera logica?

- Am lasat detaliile sa puna in umbra chestiunile principale? - Continutul este pozitiv si constructiv? - Mi-am aratat interesul pentru cititor scriind cu caldura si prietenie? - Am revizuit de mai multe ori editarea textului? - Am lasat definitivarea textului pentru ziua urmatoare? Daca este posibil, peste noapte mintea va asimila informatiile mai bine si a doau zi vei avea o viziune proaspata asupra lucrurilor.

1.2. Scopul comunicrii. Ori de cte ori vorbim sau scriem, ncercm s convingem i s ne convingem, s explicm ,s informm sau s fim informai, s educm sau s fim educai,s impresionm, s amuzm i s ne amuzm,a ne exprima puncte de vedere, sau s ndeplinim orice alt obiectiv, prin intermediul procesului de comunicare, urmrim ntotdeauna patru scopuri principale: 2 - s fim auzii sau citii (receptai); - s fim nelei; - s fim acceptai; - s provocm o reacie (schimbare de comportament sau de atitudine, a unei opinii).
Indrumar ortografic si morfologic Pleonasmul -consta in folosirea alaturata a unor cuvinte sau a unor constructii cu acelasi inteles: *protagonist principal protagonist inseamna personaj principal. Corect: protagonist * a conlucra(a convietui, a coopera) impreuna corect: con=impreuna; a conlucra * a repeta inca o data corect: a repeta * a reveni din nou corect: a reveni Paronime-sunt cuvinte cu forma aproape identica (uneori difera un singur sunet) si cu sensuri diferite. eminent (remarcabil, exceptional) - iminent (care nu poate fi oprit); familial (privitor la familie, destinat familiei) - familiar (intim, apropiat, cunoscut); (a) investi - (a face o investitie financiara) - (a) investi (a acorda unei persoane un drept, o functie, o demnitate); literal (cuvant cu cuvant, textual) - literar (referitor la literatura); oral (transmis prin viu grai, verbal) - orar (program pe ore); original (neobisnuit, propriu unei persoane) - originar (privitor la origine, obarsie); temporal (care indica timpul) - temporar (de scurta durata, momentan). Cratima se utilizeaza: pentru a reda in scris rostirea impreuna a doua cuvinte alaturate, sau rostir noteaza rostirea impreuna cu un alt cuvant a formelor scurte(i si s) ale verbului a fi. i-a si spus(i-pronume personal), s-ar mai duce acolo, nu-i nimeni ca el, nu-s vinovati. Pentru a desparti cuvintele in silabe Interdictii de despartire in silabe: nu se desparte in silabe compusele abreviate(ONU, CFR);

numerale ordinale exprimate prin cifre(a V-a); abrevierile de uz curent(etc., s.a.m.d.) Exemple B-a nu exista Ba = negatie C-a = conjunctie (ca) + verb auxiliar (a): A zis c-a ajuns / A zis ca a ajuns C-a = conjunctie (ca) + verb auxiliar (va): A zis c-a veni / A zis ca va veni Ca (adverb) = la fel cu / decat D-a nu exista Da = afirmatie Da (verb) = a oferi E-a nu exista Ea (pronume) = dansa F-a nu exista Fa (substantiv) = nota muzicala I-a = pronume (lui / ei) + verb auxiliar (a): I-a zis sa vina Ia (verb) = Ia caietul si vino L-a = pronume (l / pe el) + verb auxiliar (a): L-a vazut cand a venit La (substantiv) = nota muzicala La (adverb) = spre M-a = pronume (m / pe mine) + verb auxiliar (a): M-a vazut cand am venit Ma (conjunctie) = dar, insa (nu stiam ca exista asa ceva: http://dexonline.ro/definitie/ma si inca nu sunt convins) N-a = negatie (nu) + verb auxiliar (a): N-a venit / Nu a venit Na (interjectie) = ia P-a nu exista Pa (interjectie) = la revedere Sa (pronume) = A venit cu mama sa S-a = pronume (s / pe sine) + verb auxiliar (a): S-a dus si nu a mai venit S-a = conjunctie (si) + verb auxiliar (a): S-a imbracat s-a venit / S-a imbracat si a venit Sa (substantiv) = piesa de harnasament T-a nu exista Ta (pronume) = care iti apartine V-a = pronume (v / voua) + verb auxiliar (a): V-a zis sa veniti Va (verb auxiliar): Va veni Punctul si virgula reprezinta un semn de punctuatie care indica o pauza mai accentuata decat prin virgula si mai putin accentuata prin punct. De exemplu: Dupa ce am plecat, m-am gandit ca n-am facut bine; ceilalti vor putea spune acum ca sunt las. Doua puncte a) Anunta vorbirea directa. De exemplu: Se opri si zise: - Eu nu plec! b) Atunci cand urmeaza o enumeratie. De exemplu: Copii n-avea decat doi: pe Vlad si pe Dana. c) Pentru a introduce un cuvant sau o constructie cu valoare de explicatie. De exemplu:

Un singur lucru n-a putut sa ne distruga: credinta. Semnul exclamarii: marcheaza grafic intonaia frazelor i a propoziiilor exclamative sau imperative. El arata astfel: !. Se pune, de asemenea, dupa interjeciile i vocativele care exprima stari afective i sunt considerate cuvinte (sau pari de fraza) independente.

Dublu i I. Substantivele masculine care au penultima litera i (ex: fiu, copil): - formeaza doi de i la plural (fii, copii) - formeaza trei de i la plural cand sunt articulate hotarat (fiii, copiii) - formeaza doi de i in interiorul cuvantului la plural in cazurile genitiv si dativ (fiilor, copiilor) - formeaza doi de i in cazul vocativ (fii, copii) II. Restul substantivelor masculine (ex: barbat, copac): - formeaza doi de i la plural cand sunt articulate hotarat (barbatii, copacii) III. Substantivele feminine care au penultima litera i (ex: vie, poezie): - formeaza doi de i la plural (vii, poezii) - formeaza doi de i in interiorul cuvantului la plural cand sunt articulate hotarat (viile, poeziile) - formeaza doi de i in interiorul cuvantului la plural in cazurile genitiv si dativ (viilor, poeziilor) IV. Restul substantivelor feminine (ex: fata, creanga): - daca se termina in i la plural (fete, crengi) formeaza doi de i in cazurile genitiv si dativ la singular (fetei, crengii) V. Substantivele neutre care au penultima litera i (ex: fluviu, studiu): - formeaza doi de i la plural (fluvii, studii) - formeaza doi de i in interiorul cuvantului la plural cand sunt articulate hotarat (fluviile, studiile) - formeaza doi de i in interiorul cuvantului la plural in cazurile genitiv si dativ (fluviilor, studiilor) VI. Restul substantivelor neutre: - nu formeaza doi de i VII. Cuvintele care suna ca si cum ar avea doi i la final, dar, de fapt, se scriu cu un singur i: nostri si vostri pantaloni albastri, rochii rosi, ochi negri. In acest caz, adjectivele sunt la plural, nearticulate. mandri, membri, ministri, maistri - sunt cuvinte care se scriu tot cu un singur i cand sunt la plural si nearticulate. Cand sunt insa articulate cu articol hotarat, se scriu cu doi i: Mandrii feciori din sat au trecut pe la noi. Membrii comisiei au gresit. Ministrii guvernului au fost felicitati. Toti maistrii si-au facut norma. Regula: Cand substantivele si adjectivele, la singular, nu se termina in i, si nici nu au penultima litera un i, cum sunt: maistru, socru, rosu, ministru, codru, negru, arbitru etc., se scriu cu un singur i cand sunt la plural si nearticulate: maistri, codri, socri, rosi, ministri, negri, arbitri, si cu doi i, atunci cand sunt articulate cu articol hotarat (articolul hotarat arata ca obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorului): codrii de arama, socrii mei, acesti ministrii competenti. VIII.Cuvintele care se scriu cu doi -i, dar si cu trei -i: substantive la genul masculin, substantivele si adjectivele care au penultima litera -i, cum sunt: , macaragiu, copil, fiu, zglobiu, argintiu etc. se scriu, atunci cand sunt la plural, cu doi -i: macaragii, copii, fii, zglobii, argintii; si articulate: macaragiii, copiii, fiii, zglobiii (copii), argintiii (brazi);

Editarea unui text scris: - toate propozitiile incep cu majuscule; - nu se folosesc majuscule in mijlocul propozitiilor decat daca utilizam substantive proprii; - dupa fiecare rand dintr-o enumerare se foloseste punct si virgula; dupa ultimul rand dintro enumerare se pune punct; - nu se pune virgule inainte de si si etc; - numarul punctelor de suspensie este trei: Nu abunda in prescurtari (in general, acestea nu se folosesc in textele literare), dar daca le foloseti, nu uita sa le succezi cu .; Nu folosi scrierea cu cifre pentru numeralele de la unu la zece, o suta, o mie .a.m.d.; la fel, Cand ai o enumeraie, se pune ; dupa fiecare element al listei i . dupa ultimul element al listei; Daca foloseti numele unui brand, folosete ortografierea proprie a brand-ului (de exemplu, eMAG i nu Emag sau EMAG); Daca ai un link, este ideal ca linia subliniata sa fie doar sub cuvintele care formeaza link-ul i nu aa (este neglijena); Daca ai un cuvant imprumutat din alta limba care nu este inca suficient de bine sudat in limba romana, articularea se face cu cratima, de exemplu, site-ul i nu siteul; la fel, cand ai substantive proprii, articolul hotarat este antepus: lui Alicia i nu Aliciei; - sh i tz nu sunt diacritice i nu ar trebui folosite nici in offline, nici in online. Forma corecta e i . i atat! Folosirea grupelor de litere sh i tz mi se pare incurajarea unei genera ii manelistico-inculto-idioate; - Nu se lasa spaiu intre cuvant i semnul de punctuaie, insa se lasa spaiu intre semnul de punctuaie i noul cuvant. De exemplu, nu se scrie semnul de punctuaie , insa se lasa i nici semnul de punctuaie,insa se lasa, ci cum e scris mai sus; - Nu exista expresia de asemeni, ci doar de asemenea; - Verbul a crea se conjuga astfel: eu creez, tu creezi, el creeaza, noi cream, voi creai, ei creeaza. La pasiv se folosete forma el a fost creat, cu un singur e; - Numele Andreea are doi e i nu Numele Andreea are doi de e; - Datorita semnifica doar ceva pozitiv, iar din cauza doar ceva negativ. In propoziii, le vom folosi astfel: Datorita ajutoarelor din partea oamenilor, am reuit sa reconstruim casa i Din cauza ploilor abundente i a inundaiilor, ne-am pierdut casa; - Semnul de punctuaie de la sfaritul unui citat se pune dupa ghilimele: Acesta este un citat. i nu Acesta este un citat.; - Confort i nu Comfort; - El inala i nu El ineala; - O fi trecut vreo pasare i nu O fi trecut vre-o pasare; - Mi-ar placea i nu Mi-ar place; - Va aparea i nu Va apare; - Voiam i nu Vroiam; - Continuu i nu Continu; - Mai bine i nu M-ai bine; - M-ai cunoscut pe mine i nu Mai cunoscut pe mine; - A dori i nu Ai dori; - O zi placuta i nu O zii placuta; - Copiii notri i nu Copiii notrii sau Copii notrii;

- Acestea sunt florile pe care le-am primit i nu Acestea sunt florile care le-am primit; - Incepator i nu Ancepator; - Plange i nu Plinge; - Aceeai fata i nu Aceiai fata sau Aceia fata; - Aceiai baiei i nu Aceeai baiei; - Nu face i nu Nu fa; - Nu zice i nu Nu zi. Fiecare e-mail pe care il trimiteti va sporeste sau va afecteaza reputatia. Daca mesajul nu va fi elaborat, va contine spatii goale si greseli de ortografie, destinatarii va vor percepe ca pe o persoana nepasatoare si dezorganizata. Iar in mediul profesional felul in care suntem perceputi poate fi calea spre succes sau insucces. Spatiile de dinainte sau de dupa semnele de punctuatie (blancurile) a) se lasa spatiu liber dupa: virgula cuvant, cuvant punct cuvant. Cuvant semnul intrebarii cuvant? cuvant semnul exclamarii cuvant! cuvant/cuvant doua puncte cuvant: cuvant punct si virgula cuvant; cuvant puncte de suspensie cuvant cuvant/cuvant b) se lasa spatiu liber atat inainte, cat si dupa: linie de pauza cuvant cuvant c) nu se lasa spatiu liber in cazul semnelor: cratima cuvant-cuvant ghilimele cuvant cuvant (ghilimelele ascutite/franceze se folosesc pentru a intercala un citat in alt citat) paranteze (cuvant) [cuvant] bara oblica cuvant/cuvant Se scrie cu i: - la inceputul cuvintelor (inceput, intreg), la sfarsitul cuvintelor (a hotari, a cobori) si in cuvintele derivate cu prefixe (neinteles, a preintampina). In toate celelalte situatii se foloseste a (rand, stanga, hotarator, ducand). Reguli ortografice: - inainte de virgula, punct, doua puncte etc, nu se lasa spatiu... - anglicisme aiurea, formulari neromaneti, virgula intre subiect i predicat, virgule lipsa, majuscula dupa virgula, idei gemene scrise separat (folosirea culorilor), idei neterminate (cea cu sh, tz etc., unde trebuia spus ceva despre folosirea diacriticelor).